Viata noastra

Belgia – O țară tare frumoasă

Luna care tocmai s-a încheiat am lucrat o astfel de săptămână din Bruxelles, un oraș pe care nu-l văzusem până atunci. Zi de lucru normală de dimineață până după amiaza pe la 3-4, apoi țup în autobuz și la plimbare prin oraș.

Cum circulă informația

Ema și prietena ei cea mai bună au, de ceva vreme, un plan mirific. Deși locuim la aproximativ 15 km de grădiniță (iar google maps zice că un adult cu picioare mari, neinteresat de furnici, frunze căzute, avioane de pe cer va parcurge acest drum în 3 ore și 2 minute), planul fetelor este următorul:

Infecțiile urinare

Și am înțeles și că somatizarea e departe de a fi ceva mistic, e ceva foarte concret și științific, așa cum îmi place mie să înțeleg lumea. Pe scurt, emoțiile se manifestă fizic în corpul nostru. Poate sunteți de acord cu mine,

Despre aromaterapie, pe scurt

Avem tendința de a subestima simțul mirosului. Este, însă, calea cea mai rapidă către creier. Aromele pe care le simțim ne pot schimba starea deoarece informația este transmisă direct la sistemul limbic, la creierul reptilian, la zona din creier care este responsabilă cu emoțiile noastre,

Balul Britanic 2018

Vă scriam săptămâna trecută despre Balul Britanic și cum l-am văzut eu, prin ochi de mamă și de invitată și de participantă din exterior. Am primit, între timp, și câteva date și poze oficiale de la organizatori și m-am gândit să le împărtășesc cu voi.

Cum a fost la Balul Britanic, mă întrebați?

Am văzut domnișoare mai mici și mai mari în rochii de bal, cu multe straturi, groase și grele, în care alergau ca niște gazele printre părinții și profesorii de acolo. De fapt, dacă stau bine să mă gândesc, n-am văzut prea multe fete mergând, ci doar alergând.

Povestea nisipului

Dacă apucam să respir și să gândesc cu mintea mea, să-mi rotesc idei și cuvinte în cap, apoi să le pun în fraze ale mele proprii și personale, ți-aș fi spus că nu-mi place ruginiul, dar că mă pot pierde infinit în albastrul curat al cerului și în albastrul liniștitor al mării.

Și bloggerii au facturi și-s oameni

Și cu ocazia asta mi-am amintit despre ce vor și ce nu vor oamenii să vadă pe un site sau pe un blog și cât respect am pentru cei care, în condițiile astea, tot reușesc să se întrețină din blogging.

Balul Britanic – ediția din 2018

Tot anul trecut am fost și la un eveniment organizat de ei, la Balul Britanic. M-a atras atunci miza caritabilă a evenimentului, dar când am ajuns acolo, tare m-am bine. Am văzut mulți copii veseli, îmbrăcați ca de bal, multă bucurie și libertate de mișcare, am văzut un mix (bun 🙂 ) între

Cum m-am căsătorit eu a doua oară

Acum, însă, aș face lucrurile altfel. Aș simplifica multe lucruri, ca să mă pot bucura și mai tare de tot. Ca să fiu mai conectată la moment, la oamenii din jurul meu, ca să simt chiar că sărbătorim … iubirea. Despre asta e vorba, până la urmă, nu?

Stil de iarnă pufos

Zilele astea trec prin așa o stare, de nu m-aș mai da jos din pătură. Dacă s-ar putea să nici nu mă dau jos din pat, asta ar fi și mai super. M-aș trezi de dimineața, mi-aș face o cafea și m-aș băga înapoi în plapumă. La prânz m-aș mai trezi o dată și aș mânca o supă...

Cum facem să lucrăm de acasă… eficient!

Cine mă aude că pot lucra de acasă, dar că mi-am găsit totuși un birou unde să mă duc și de unde să lucrez, zice că-s nebună. Cum vine aia? Să poți lucra din intimitatea casei tale, de la biroul de lângă dormitor, din pijama, fără să te bârâie nimeni la cap, iar tu să alegi, ca o ciudată, să te îmbraci, să-ți cari laptopul după tine, să călătorești niște kilometri ca să ajungi la un birou? Pentru ce?

Hai să mergem

Sunt convinsă că situațiile astea au loc doar la noi în familie, așa că vă invit să citiți și să vă amuzați pe seama noastră, siguri fiind că apoi o să vă întoarceți la familiile și la copiii voștri care nu fac niciodată așa. Ce bine de voi…

Câinele-ninja

Până să mă dau eu jos și să fug la baie, ca să închid apa, o aud pe soacră-mea că începe să râdă și să spună cea mai des auzită propoziție la noi în casă în ultimul an și ceva: ”Doni, nu!”. Copiii încep să râdă, Doni fuge pe hol și eu mă ridic. Ce se întâmplase? .

Lupta este reală

În fine, acum mă amuză, pentru că am învățat să trăiesc cu ele și pentru că știu că părțile bune atârnă mult mai greu în balanța sănătății mele mentale, dar jur că îmi vine să înnebunesc câteodată când:

Program de mamă fără copii

De ieri sunt singură acasă. Copiii au plecat la Buni. Și n-au mai vrut să se întoarcă.
Acum jumătate de an nu-mi imaginam să se întâmple prea curând asta. Copiii mei să ceară să doarmă în altă parte. Iar eu să mă culc seara într-un pat și să mă trezesc abia dimineața, în același pat. Dar, iată… S-a întâmplat.