Dezvoltare personala

Ilinca mi-a scris într-o zi pe instagram despre ceva ce trăia. În spațiul virtual, dar atât de real, al facebookului, ea își spusese povestea, iar oamenii răspunseseră. Era copleșită de bulgărele care se născuse dintr-o destăinuire, din curajul ei de a împărtăși ceea ce multe mame trăiesc în umbră și în tăcere. Era copleșită de numărul de mame care se deschideau și ele, spunând: ”da, și eu am trecut sau trec prin depresie post-partum”.

Unul din elementele care mi se pare mie că ne definește cultura, este și abordarea gastronomică a vieților noastre. Adică, românii pun mult accent pe mâncare, mai ales în momentele cheie ale anului: de sărbători, de aniversări, etc. Atunci când primim oaspeți și ne mândrim cu ospitalitatea noastră, nu oferim un colț liniștit unde oaspetele nostru să citească, nici nu-i pregătim o baie caldă ca să se relaxeze, ci îi punem masa.

Pentru că HPV este un virus care se transmite cu mare ușurință, adesea pot apărea dificultăți în cuplu atunci când unul dintre parteneri află că este infectat. Fără a cunoaște ușurința transmisibilității, apar întrebări legate de fidelitatea partenerului. Însă, infecția cu HPV nu este (neapărat) un semn de infidelitate.

Înainte de pandemie lucram din două spații: de la cabinetul din centru și de la cabinetul de acasă. Momentan încă lucrez doar online, pentru că nu văd cum aș putea să fac munca mea cu măști, pentru că adesea ședințele se lasă cu plâns și șervețele folosite, pentru că nu mă simt în stare să curăț suficient de bine spațiul între ședințe astfel încât să mă asigur că n-a mai rămas picior de virus între clienții cu care lucrez, câteodată și câte 8 într-o zi.

Dacă ai în sertăraș și bilețelul pe care scrie ”Banii n-aduc fericirea” și nu l-ai analizat în afara acestei disonanțe cognitive, o să-ți construiești viața într-un mod care …

Dacă mă urmăriți pe instagram (cum ziceam și în articolul de acum câteva zile, Instagram a cam rămas singura platformă de social media pe unde mai sunt activă), o să vă plictisiți să vedeți de câte ori spun că e important să intrăm în contact cu propriul nostru corp. 

”Ok, ok. Am înțeles”, mi s-a spus, ”dar habar n-am cum să fac asta”. Așa că m-am gândit să scriu un articol mai cuprinzător despre subiect, cu mai multe cuvinte decât îmi încap pe instagram. Acesta este articolul 🙂

În toată această agitație, de multe ori planurile și rutinele pe care ni le luăm din cărți și de la specialiști devin un exoschelet de care avem nevoie. Pentru că nu știm cum să ascultăm de noi, ca să ne fie mai bine, ascultăm de ce ne spun alții să facem, ca să ne fie mai bine. E o structură externă care ne ajută să funcționăm (și să o facem bine, de multe ori) și să aducem ”obiceiuri bune” în viețile noastre. Dar e nevoie de efort constant ca să întreținem aceste structuri și chiar și atunci când ne intrăm în ritm cu ele, tot trebuie să fim mereu atenți și să tot facem fine-tuning la ele.

Prea multă gălăgie, prea multe lumini, prea mulți oameni, prea multă agitație. Așa experimentează lumea persoanele hipersensibile, iar experiențele care sunt ușor de gestionat pentru cei cu o toleranță mai ridicată la stimuli, devin copleșitoare pentru aceste persoane.

Astăzi vreau să vorbim despre ce putem face proactiv pentru a ajunge cât mai rar în puncte în care ne simțim blocați sau lipsiți de energie. Și anume, despre cum avem grijă de noi. Cum ne luăm în serios și avem grijă de starea noastră de bine, la fel cum avem grijă de starea de bine a copiilor noștri.

Cum se manifestă depresia funcțională în viața de zi cu zi?

Ok, ok. Deci așa scrie la manual. Dar cum arată această depresie funcțională în viața de zi cu zi?

Iar dacă vreți mai multe detalii despre acidul folic din perspectivă medicală, vă invit să citiți articolul din link. Eu nu-s medic, așa că voi rămâne cu abordarea aproape de domeniul meu de expertiză, psihologia, și nu voi intra în alte zone.