Dezvoltare personala

Dacă mă urmăriți pe instagram (cum ziceam și în articolul de acum câteva zile, Instagram a cam rămas singura platformă de social media pe unde mai sunt activă), o să vă plictisiți să vedeți de câte ori spun că e important să intrăm în contact cu propriul nostru corp. 

”Ok, ok. Am înțeles”, mi s-a spus, ”dar habar n-am cum să fac asta”. Așa că m-am gândit să scriu un articol mai cuprinzător despre subiect, cu mai multe cuvinte decât îmi încap pe instagram. Acesta este articolul 🙂

În toată această agitație, de multe ori planurile și rutinele pe care ni le luăm din cărți și de la specialiști devin un exoschelet de care avem nevoie. Pentru că nu știm cum să ascultăm de noi, ca să ne fie mai bine, ascultăm de ce ne spun alții să facem, ca să ne fie mai bine. E o structură externă care ne ajută să funcționăm (și să o facem bine, de multe ori) și să aducem ”obiceiuri bune” în viețile noastre. Dar e nevoie de efort constant ca să întreținem aceste structuri și chiar și atunci când ne intrăm în ritm cu ele, tot trebuie să fim mereu atenți și să tot facem fine-tuning la ele.

Prea multă gălăgie, prea multe lumini, prea mulți oameni, prea multă agitație. Așa experimentează lumea persoanele hipersensibile, iar experiențele care sunt ușor de gestionat pentru cei cu o toleranță mai ridicată la stimuli, devin copleșitoare pentru aceste persoane.

Astăzi vreau să vorbim despre ce putem face proactiv pentru a ajunge cât mai rar în puncte în care ne simțim blocați sau lipsiți de energie. Și anume, despre cum avem grijă de noi. Cum ne luăm în serios și avem grijă de starea noastră de bine, la fel cum avem grijă de starea de bine a copiilor noștri.

Cum se manifestă depresia funcțională în viața de zi cu zi?

Ok, ok. Deci așa scrie la manual. Dar cum arată această depresie funcțională în viața de zi cu zi?

Iar dacă vreți mai multe detalii despre acidul folic din perspectivă medicală, vă invit să citiți articolul din link. Eu nu-s medic, așa că voi rămâne cu abordarea aproape de domeniul meu de expertiză, psihologia, și nu voi intra în alte zone. 

Dacă e ceva ce ne leagă de oamenii de acum 650 de ani, acel ceva nu e nici felul în care ne iubim, nici felul în care scriem și în care citim, nici felul în care ne creștem copiii. Ci faptul că ne dăm cu parfum. Acest ”parfum” a acompaniat omul în evoluția lui pe această planetă de sute de ani, ceea ce mie-mi transmite că îndeplinește mai mult decât o funcție pur ”decorativă” din punct de vedere olfactiv.

La fel cum a fost tot anul, nici Crăciunul nu se dezminte: o să fie ciudat. Și nu pentru noi în mod specific (sau nu DOAR pentru noi), ci pentru multe poate chiar miliarde de oameni, anul acesta Crăciunul va fi diferit. De la distanță, sau aproape, dar cu teamă. Oricât am vrea să evităm părțile negative ale pandemiei și să ne concentrăm pe părțile pozitive, ca să n-o luăm razna, cred că e important pentru noi să fim un picuț conștienți de ceea ce simțim și cum o facem în această perioadă.

Când deschid discuția legată de ”a avea grijă de tine”, adesea mă lovesc de proteste. Pentru multe mame ”a avea grijă de tine” pare ceva foarte complicat, ceva care trebuie să dureze mult (și se știe, mamele au multe, numai timp nu prea) sau care să coste mulți bani. Mă mai lovesc și de preconcepția legată de frecvența acestui ”a avea grijă de tine”

Ieri, alaltăieri, acum un an sau doi sau trei discutam cu ea despre animale și planete, despre forme geometrice sau care e diferența dintre M și N. Însă astăzi nu mai discutăm despre lume în general, ci despre locul ei în lume, în relațiile cu ceilalți și cu ea însăși.
E momentul să trecem, deci, de la lecțiile din enciclopedie la lecțiile de viață practică. Și iată care sunt cele lecții de viață de zi cu zi pe care am început să i le predau Emei (adică nu să i le predau ca la școală, ci pe care să i le încredințez: