Copiii, față în față cu tehnologia
Jucăriile ”de fetițe” și ”de băieți” - condiționate social sau genetic?
Acum mulți ani (să tot fie vreo 8 sau 9?) când am decis că vrem să ne mutăm, am ales cartierul în care locuim acum, pentru că ni s-a părut un mediu bun în care să creștem potențiali viitori copii. Locuim într-un cartier în care există măcar iluzia siguranței, dacă nu chiar siguranță 100%. Ema are 6 ani și de vara trecută deja și-a făcut curaj (sau, mai degrabă NOI ne-am făcut curaj) și a plecat pentru prima dată cu bicicleta și prietenele ei.

Primele dăți am urmărit-o din umbră, apoi am observat că se descurcă bine și că e destul de responsabilă. I-am dat drumul.

Însă, avem câteva reguli importante pentru siguranța ei, iar dacă se întâmplă să nu le respecte, nu mai pot avea încredere. I-am spus asta și a înțeles, așa că le repetăm adesea. Și înainte să plece pe ușă și (mai ales) în restul timpului, când nu e grăbită și fuge ca din pușcă.

Iată cele 15 reguli foarte importante pentru noi, ca s-o știm în siguranță.

1. Niciodată fără cască

Nu am negociat niciodată la capitolul ăsta, indiferent dacă alți copii vin cu sau fără căști la joacă. Bicicletă? Trotinetă? Role? Pe orice ar pleca de acasă nu poate pleca fără cască. Așa a fost de la început și-acum nici nu mai încape discuție să iasă altfel. La început poate mai încerca, mai ales vara, dacă îi era cald. Vorbim despre acum 4 ani. Acum e natural. Iar pentru toamnă sau când e frig folosim o cagulă de lână, pe care o pune pe sub cască.

2. Bicicletă pe măsură

Anul trecut a primit bicicletă nouă. Eu visam la o hipstereală boemă, la o bicicletă pegas cu coș de flori. Dar ea voia o bicicletă cu nu știu câte viteze și, cum era mică și de vârstă și de înălțime, opțiunile s-au limitat brusc la ”doar bicicleta asta se potrivește ca dimensiuni și are și vitezele cu pricina”. E o bicicletă Merida cu roți de 20 (ca și a mea!) dar cu cadrul mai mic. Și i-au mai și tăiat un pic din el, ca să ajungă cu picioarele la pedale. Se pare că, în mod normal, copiii de 5 ani nu merg pe biciclete din astea.
Ce voiam să spun e că e important ca bicicleta să-i fie pe măsură, din multe puncte de vedere. Primul la care m-am gândit eu e legat de postură, la durerile mele de spate atunci când nu stau cum trebuie (adesea, adică) și n-am mai amânat schimbatul bicicletei atunci când i-a rămas mică, deși încă mai putea pedala pe ea.

3. Verifică întâi bicicleta înainte să pleci de acasă

Cum sunt roțile? Cum e pusă șaua? E ceva ciudat la ea?
Eu am învățat asta printr-o metodă deloc prietenoasă. Am plecat de-acasă cu bicicleta fără s-o verific și 3 străzi mai încolo mi-am tăiat cauciucul cu protecția metalică. Protecția era puțin strâmbă și până la urmă s-a prins în cauciuc, s-a strâmbat de tot și l-a tăiat.

4. Respectă regulile din trafic

Ema nu circulă cu bicicleta prin oraș. E prea mică, n-are ce căuta pe străzi. Cum, din păcate, nu avem nici măcar un trotuar ca lumea (nu mai spun de pistă de bicicliști) pe șoseaua de centură, ca să putem pedala până în oraș, e exclus.
Însă, chiar și pentru aici e necesar să știe regulile. Semnele de circulație (deși la noi în cartier avem doar semne de STOP în cam toate intersecțiile, pe toate părțile – ciudat, știu), regulile legate de prioritate.

5. Fii pe fază

Mă întreba într-o zi dacă își poate pune căștile cu muzică să asculte când pedalează. Nici gând. Pe bicicletă, mai ales la vârsta asta, e esențial să fii permanent în gardă. Atenția e extrem de importantă. Nu doar să nu asculți muzică, ci și să nu te lași pierdut în gânduri. Pentru asta poți pedala pe câmpii, dar încă n-am descoperit câmpii la noi în cartier.

6. Uită-te

Uită-te mereu în fața ta, în jurul tău. Încă n-are oglinzi, dar mă gândesc să-i pun, ca să vadă și în spate. Uită-te peste tot, evaluează riscuri, ia decizii în cunoștință de cauză. Ca în viață 🙂

7. Lasă-te văzut

Atunci când pedalezi pe străzi sau trotuare, e important să te lași văzut (și auzit, dacă e nevoie). Ca să poți fii în siguranță (și tu și ceilalți) prezența ta trebuie să fie chiar ostentativă, dacă se poate.

8. Fii previzibil

Dacă pedalezi cu o anumită viteză, fii constant. Nu țâșni ca din pușcă. Nu face mișcări imprevizibile.

9. Traversează pe jos

La noi în cartier nu-s prea multe treceri de pietoni (sunt la intrarea în cartier, departe de casă, unde Ema nu prea ajunge singură), dar e important să știe din timp că pe trecerea de pietoni traversăm ca pietoni, nu trecem călare pe bicicletă. Din multe motive. Să nu cumva să rănim alți pietoni. Să nu cumva să fim imprevizibili. Să nu cumva să picăm de pe bicicletă. Și câte și mai câte.

10. Atenție la mașinile parcate

Pe unde pedalează Ema sunt multe mașini parcate. Mare atenție la ele. Oricând poate da una dintre ele cu spatele. Iar dacă nu ești atent sau ai căști pe urechi, habar n-o să ai ce te-a lovit. Cam la propriu.

11. Cu bicicleta pe trotuar

Când ajungem în oraș bicicleta nu are ce căuta pe stradă. Nu a ei, copil de 6 ani și nici măcar a mea prin anumite zone unde mi se pare sinucigaș să ne dăm cu bicicletele. Dar, din cauză că nu avem încă un suport de biciclete pentru mașină, nu prea ne-am trezit prin oraș pe biciclete. Doar prin parcuri. Așteptăm să renunțe și Fip la roțile ajutătoare, ca să ne putem plimba prin zone mai zdruncinate.

12. O bicicletă = un pasager

Știu că era distractiv când eram mici și ne așezam x copii pe o bicicletă. Însă e periculos. Așa că îmi fac datoria de mamă și o învăț pe Ema că nu-i sigur să mai ia vreun alt copil în spate sau pe cadru, ci fiecare copil să meargă pe bicicleta lui. Sunt convinsă că și mama tot așa zicea pe vremea mea :))

13. Părintele e un exemplu

Eu nu-s un exemplu prea bun la capitolul cască (încă nu mi-am luat cască, deși zic de 4 ani că-mi iau 🙁 ), dar e important ce mesaj transmitem copiilor. Cum și pe unde circulăm, cum și în ce fel ne protejăm. Uh, musai să-mi iau cască săptămâna viitoare! Să mă mai bateți la cap, vă rog. Vă responsabilizez pe voi cu siguranța mea. Great 😀

14. Materiale reflectorizante/beculețe

Veste reflectorizante sau alte materiale puse pe bicicletă. Iar noaptea le aprind beculețele. Ați crede, poate, că vorbesc despre beculețele de la bicicletă? Nu. Am cumpărat două cercuri cu leduri (cred că sunt pentru pus la gâtul câinilor, ca să-i vezi noaptea), dar sunt perfecte pentru ei. Le pun ca o gentuță pe diagonală și e imposibil să nu fie văzuți de ceilalți.

15. Atenție la haine și la încălțăminte

Fără rochițe sau alte haine lungi și largi, care se pot prinde în roțile de la bicicletă. Fără papuci care zboară din picioare. Dacă sunt cu noi poate mai accept niște cizme de cauciuc, ce par mai ergonomice, dar când pleacă singură nu. Încălțări bine prinse pe picior, haine mulate pe corp.

Voi mai aveți și alte reguli?

Găzduiește un muzeu de artă în livingul tău: Unde să pui creațiile fantastice ale copiilor tăi?

Găzduiește un muzeu de artă în livingul tău: Unde să pui creațiile fantastice ale copiilor tăi?

Ați fost vreodată martorii unei explozii artistice în livingul vostru? Da, vorbesc despre momentele când copiii voștri își transformă în adevărate capodopere fiecare colț al casei, de la frigider până la cutia de pantofi primită recent. Nu-mi răspundeți. Sunt convinsă că da. Sper doar că n-a fost și sclipiciul implicat. 

Așa. Șterg din amintiri momente în care am găsit sclipici în locuri în care niciodată nimeni nu ar trebui să găsească sclipici, și trecem mai departe.

Știai asta despre înmatricularea mașinii?

Știai asta despre înmatricularea mașinii?

Dacă n-am toate temele astea, mă aștept ca autoritatea să fie imprevizibilă, iar eu să mă blochez și să nu mai știu ce să spun, apoi să ajung acasă cu numărul de înmatriculare IF-nuștiucât-PLM, pe care sigur sigur nu-l voiam așa. 

Cum să-ți hrănești copilul blănos, aka câinele

Cum să-ți hrănești copilul blănos, aka câinele

După ce anul trecut câinele nostru, Doni, a trecut printr-o experiență foarte rea cu o căpușă, noi (oamenii lui) am învățat un pic mai multe despre cum să îl hrănim cât mai sănătos. Povesteam aici, pe blog, despre sperietura pe care am tras-o atunci cu el și despre...

Copiii, față în față cu tehnologia
Jucăriile ”de fetițe” și ”de băieți” - condiționate social sau genetic?