Pe vremea când eram eu tânără, fată la mama acasă, treceam aproape lună de lună prin infecții urinare. E una din cele mai răspândite afecțiuni în rândul doamnelor. Iar dacă sunteți doamnă sau domnișoară și citiți acum, sigur o să aveți măcar un flashback despre minunăția de a trece printr-o astfel de criză. Frisoane, usturime, dureri, incontinență urinară, durere de cap, stare de greață, și cine mai știe ce alte lucruri vă mai amintiți despre asta.
Eu îmi amintesc despre cum am făcut o dată pipi în lift, pentru că n-am reușit să mai rezist un minut, să ajung să intru în casă. Vorbeam cu o prietenă mai zilele trecute, iar pe ea a lovit-o în mașină, unde a făcut fix acolo unde era, în coloană pe DN1, pe scaunul din stânga față. Pentru că, probabil știți, criza evoluează rapid. Acum simt un ușor disconfort, în cel mult o oră sunt imersată în cadă, plâng de durere și am băut deja 3 litri de apă, ca să curățăm, cum s-ar zice, instalația.
Din fericire, vremurile de mult apuse s-au încheiat, pentru că infecțiile mele urinare s-au transformat din ”extrem de frecvente, un soi de alt tip de normalitate” în ”hai că parcă am pățit-o de două ori anul ăsta”, ceea ce, desigur, e complet din alt univers. Bine, acum o să vă spun un secret. Când mai mergeți la medic și vă prescrie aceleași antibiotice pe care trebuie să le luați țî zile, care nu vă iau durerea cu mâna și încă vă mai țin în pat sau în cadă măcar o zi după ce ați început tratamentul, întrebați-l dacă știe de antibioticul minune, care se administrează în doză unică și care vă face să fiți ca noi în cel mult o oră de la administrare. Îi spuneți că știți de la o doamnă, pe care a salvat-o de la recurente episoade depresive cauzate de infecția urinară a vieții și de șuvoaie de sudălmi. Doamna asta, pentru că, desigur, sunt o doamnă, a descoperit medicamentul minune când a apucat-o treaba cu infecția în concediu, în Spania, cu copii, cu căței, cu purcei și i s-a recomandat acolo. Apoi, a auzit un cor de îngeri într-o seară și l-a descoperit și în România. Dar șșșșt, rămâne secretul nostru.
Așadar, pentru că m-am îmbolnăvit de multe ori, destinul meu s-a intersectat deja cu destinele multor medici, de la care am învățat una-alta despre infecția urinară. În al doilea rând (în primul era ”cum scap de asta?” sau ”dați-mi ceva să mă țină până ajung la farmacie să-mi cumpăr scutece de adulți” – nu râdeți, am făcut-o și pe asta, cu scutecele care rămăseseră după ce a murit bunica) voiam neapărat să aflu ce provoacă infecțiile astea recurente în viața mea. Și-s multe variante. Eu am preferat-o pe prima, că na… it’s my job. Poate vă ajută să identificați și voi.
Somatizare
Acum 15 ani, când auzeam de somatizare, mi se părea așa un mumbo-jumbo, un fel de spirala absolutului, ceva foarte mistic, foarte abstract și complet ireal. Între timp m-am școlit și am experimentat multe. Și am înțeles și că somatizarea e departe de a fi ceva mistic, e ceva foarte concret și științific, așa cum îmi place mie să înțeleg lumea. Pe scurt, emoțiile se manifestă fizic în corpul nostru. Poate sunteți de acord cu mine, care am avut ieri o zi oribilă și m-am înfuriat și mi s-a făcut frică într-un context, așa că imediat m-au luat durerea de cap și durerea de burtă. Pentru că, în funcție de emoția pe care o simțim, emoția transmite câte un impuls corpului să acționeze într-un fel sau altul. Să fugă, să se lupte, să devină tăcut. Poate pentru că suntem deconectați de la corpurile noastre sau poate pentru că sunt atât de subtile mesajele astea, dar ajungem să nu le mai simțim. Decât atunci când ne provoacă durere. O emoție pe care o trăim des, din nou și din nou și din nou, o emoție care declanșează aceleași substanțe în corpul nostru, o emoție care ne fac să ne încordăm mereu și mereu aceiași mușchi, mereu aceiași, niciodată alții, poate provoca o boală, până la urmă. Un mușchi permanent încordat provoacă, până la urmă durere și cam așa e și cu somatizarea.
O vezică mereu presată, mereu încordată, nu va elimina toată urina, care se poate infecta (ajută mult și tractul urinar scurt pe care îl au femeile sau unele femei).
Alte cauze
În afară de preferata mea, somatizarea, cauzele pot fi multe altele, de exemplu:
- Igiena precară sau exagerată,
- contacte sexuale neprotejate,
- pietre la rinichi, care se pare că se formează atunci când în organism se acumulează cantități mari de compuși chimici, cum ar fi calciul, amoniacul, sodiul, etc.,
- utilizarea de produse necorespunzătoare pentru igiena intimă (șervețele umede, hârtie igienică parfumată, tampoane parfumate, săpunuri care dereglează ph-ul natural al zonei, etc.)
- disfuncții și anomalii ale tractului urinar,
- lipsa hidratării adecvate,
- diabetul,
- imunitatea scăzută,
- schimbări hormonale,
- intervenții medicale în zona genitală.
Ce e foarte important e să luați în serios afecțiunea. Bine, e și greu să n-o luați, pentru că e păcătoasă tare, dar mergeți la un medic (cu programare sau la urgență, în funcție de intensitatea episodului), faceți analizele recomandate și luați tratamentul recomandat de medic. Nu vă tratați infecțiile urinare după ureche, sau după ce a zis vecina sau o doamnă drăguță pe blog.
În plus, țineți minte:
- să beți suficiente lichide,
- să vă spălați pe mâini și înainte de a merge la baie,
- să evitați să folosiți absorbante zilnice, care mențin zona umedă și predispusă la dezvoltarea de crocobauri în zonă,
- să înlocuiți hârtia igienică cu miros de flori de măr cu una simplă și nemirositoare,
- să purtați chiloți de bumbac, care să nu fie tanga și care să nu vă strângă.
Hai să aveți un rest de vară încă frumos.