Ehei, știți ce-mi place mie? Îmi plac multe. Serile, să joc Monopoly cu copiii, muzica, florile, ordinea, cărțile, o casă curată (dacă ar fi a mea, ar fi și mai bine :))), bocancii, verdele și fustele de balerine. 

Și-mi mai place și că, de când lucrez de-acasă, sunt mai flexibilă în felul în care îmi dau voie să mă îmbrac, mai ales pentru că de la talie în jos nu se vede cum arăt. Și nu, nu stau în pantaloni de pijama, așa cum poate că vă așteptați să spun, ci astăzi vreau să vă povestesc despre fusta mea preferată de … tulle. Și cum o potrivesc eu, ca să nu fiu prea Cenușăreasa mahmură după bal. 

Deci, cum poți purta o fustă tulle, fără să arăți ca și cum ai fi fost decupată dintr-o poveste siropoasă și plicticoasă cu prințese? Așa:

1. Fusta tulle cu pantaloni de trening

Ideea nu mi-a venit de la mine putere, ci am văzut la adidas o fustă de tulle cu cele trei dungi regulamentare pe lateral, pe care n-o poți purta singură, pentru că-i prea transparentă, ci trebuie s-o pui peste o pereche mai mulată de pantaloni de trening (sau colanți) și s-o potrivești frumușel cu niște adidași albi. Love it, n-am cumpărat fusta aia, ci am folosit-o pe-a mea, bleu-turcoaz, ca marea din Grecia (vai, ce dor mi-e de o vacanță ca lumea).

2. Fustă tulle pe sub altă fustă/rochie

Una din rochițele mele preferate ever a fost o rochiță de tafta verde smarald închis, ca scoasă din anii 50, sub care potriveam o jupă cu tul la bază. Sigur, pe vremea aia eram mai… conformistă, așa că o purtam cu niște încălțări ”cum trebuie” pe la evenimente speciale. Dar… de ce n-aș face asta și pe stradă? M-a inspirat poza de mai jos și am aplicat așa: am o rochie crem, dintr-un material mai bățos, care arată ca o rochie-trench coat cu capse. Sub ea am îndesat fusta de tulle bleu-turcoaz și mi-am pus în picioare niște adidași prețioși, albi cu auriu. Păcat că n-am avut și unde să merg așa îmbrăcată. Pentru minimarketul din cartier parcă era un pic prea … mult. 

3. Fustă tulle cu bocanci

Știu, e o combinație clasică, dar așa îmi place. Vai…Vă las mai jos cu singura poză pe care o am îmbrăcată așa, prost făcută și aia :)) Nici nu mai știu cine ne-a pozat. Sper că unul din copiii care erau super mici atunci :)) 
RIP bocancii din poză. Mi i-a mâncat Doni, când era mai mic 🙁