Educatie pozitiva

8 sfaturi pentru tații de fete

Astăzi aș vrea să vă spun câteva cuvinte despre relația dintre tată și fiică și cum poate un tată să influențeze relațiile viitoarei adulte pe care acum o ține încă într-o mână. Și să le ofer taților câteva idei despre ce și cum ar putea face împreună cu fetițele lor.

6 cărți despre frați

Ok, pentru a fi părinte de un copil, avusesem un model de acasă. Bun, rău, cum era, dar era un punct de pornire. Dar, când mă gândeam la ce știam eu despre frați, mintea mea era ușor în ceață.

Ce să faci în loc să-ți obligi copilul să-și ceară scuze

În perioadele în care treceam prin episoadele astea de agresivitate, i-am ajutat mult să găsească alternative. E în regulă să fii furios și e în regulă să arăți asta, și nu e în regulă să rănești, să te rănești, sau să distrugi. Din fericire etapele au trecut mai repede decât mi s-a părut mie la momentul respectiv.

Cărți pentru copii care încurajează gândirea critică și perseverența

În afară de viața noastră de zi cu zi, în care îi încurajez să gândească, să încerce, să experimenteze, citim și cărți pe tema asta. Și, dacă acum două săptămâni v-am recomandat 3 cărți despre inteligența emoțională și emoții în general, astăzi vreau să vă recomand 3 cărți care încurajează gândirea critică și perseverența.

Miorlăiala copiilor

”Miorlăiala” copiilor e unul din comportamentele lor care îi deranjează cel mai tare pe adulți. Și pe care, cel mai des, adulții îl iau în derâdere. Până la urmă, nu urlă și nu plânge. Doar se miorlăie. Miorlăiala nu e de luat în serios, nu?

Ba da. Miorlăiala e

3 cărți pentru copii despre emoții și inteligența emoțională

Cum la noi acasă a venit vremea să facem o renaștere a bibliotecii copiilor, pentru care n-am mai cumpărat cărți de ceva vreme iar ei au crescut, m-am uitat și în direcția asta și vreau să vă recomand și vouă câteva cărți despre dezvoltarea emoțională sau despre emoții, pe care eu le-am găsit potrivite.

Poți să-ți crești copiii fără pedepse?

Poți să-ți crești copiii fără pedepse? Da, poți. Întrebarea e, cum îi crești? Cum se comportă ei și ce iese din ei? Cum faci un copil să facă ce vrei tu, dacă nu-i promiți după aia o ciocolată sau dacă nu-l ameninți că dacă nu face, nu mai primește ciocolata?

Agresivitatea copiilor

Primesc adeseori și în consiliere, dar și pe mail, întrebări legate de agresivitatea copiilor. Mame care nu mai știu cum să-și abordeze copiii ”agresivi”, copii de 1 an, de doi sau de trei.

Nu mai creșteți victime și abuzatori

Nu obișnuiesc să scriu în momente de furie, tristețe maximă sau disperare. Deși știu sigur că pe mine m-ar ajuta, sunt convinsă că pe voi, cititorii mei, nu v-ar ajuta deloc. Așa că am așteptat să-mi revin puțin înainte de a aborda subiectul legat de violența...

Copiii, engleza, mindset-ul și tehnologia

Din păcate, nici 30 de ani mai târziu mentalitatea asta nu a devenit norma. Sigur, oamenii sunt mai deschiși un pic decât în anii ’90, dar mai e mult până departe. Cu toate astea, sunt optimistă. Direcția zic eu că e bună, deși mi-ar plăcea să accelerăm puțin pasul.

Copiii și alegerile

E o artă asta a oferi copiilor alegeri care să-i țină în echilibru, chiar dacă și frustrarea asta face parte din echilibru. De fapt, despre frustrare am scris mai multe, așa că astăzi n-o să discutăm despre frustrare și toleranța la frustrare, ci despre alegeri. Și cum le oferim copiilor, ca să-i ajutăm.

Feriți copiii de cuțite? Greșit!

Copiii sunt niște ființe curioase. În principiu sunt așa pentru că sunt și ei oameni. Și, cu atât mai mult cu cât sunt niște oameni în formare. Iar oamenii în formare învață prin observație și experimentare. Cu alte cuvinte, copilul va observa că există un cuțit și că cineva îl folosește. Va observa și cum este folosit cuțitul, în ce contexte, de către cine, ca să facă ce?

Și tu ești o femeie care are nevoie de un bărbat ca să parcheze?

M-am înfuriat. Sigur, scena e scoasă complet dintr-un context pe care nu-l cunosc și nu demonstrează nimic nici desprea ea, nici despre el, nici despre ei. Și, oricum, eu n-aveam nicio treabă cu niciunul din ei. Așa că, de unde furia?
Nu știu ce și câte știți voi despre mine și despre cum văd eu viața. Îmi place, în general, să mă dezic de curente pentru că istoria ne-a cam învățat că orice curent vine ca un răspuns exagerat la un alt curent.

Mami, mi-e frică de monștri și de drumul de pe câmp

Există niște frici standard, pe care le trăiesc copiii la anumite vârste. E interesant să le cunoști, ca să știi la ce să te aștepți. Sunt cam de bun simț, adică nu e nimic uimitor în lista asta, dar asta, mai degrabă dacă ai trecut deja prin ele. Pentru un părinte nou, mi se pare o listă destul de utilă. 

Așadar, fricile copiilor în funcție de vârste sunt:

Episodul 14: Creierul meu furios

Mai tineti minte emisiunea aia la care erau invitati copii, ca sa spuna lucruri traznite? Am impresia ca si acum mai exista. Cand eram eu mai mica, tin minte ca ma uitam mereu la emisiune impreuna cu mama si ne amuzam tare. E fascinanta iubirea copiilor, naivitatea lor, deschiderea lor si, in acelasi timp, inteligenta lor nativa si intuitia lor.

5 lucruri pe care nu vrei să le auzi despre cărțile pentru copii

Mi s-a părut întotdeauna o activitate înălțătoare, cumva. Doar că, studiind eu ale mele legate de psihologie, dezvoltarea copiilor, dezvoltare personală și alte cele, mi-am dat seama ce mare responsabilitate e treaba asta cu cititul cărților de copii. Știu, poate că o să vă dați ochii peste cap și o să vreți să închideți articolul. ”Hai mă, și asta e complicat?! Nici pe-asta n-am făcut-o cum trebuie?”

Control sau influență? Ce facem cu copiii?

Nu știu dacă știați, dar nevoia de control pe care o simțim adesea, se transformă în cea mai importantă sursă de stres pe care o avem. Și e normal. E normal, pentru că poți controla foarte puține lucruri în viața ta. Și poți controla și mai puține lucruri în viața altuia. Și, dacă totuși reușești să o faci, vine cu niște costuri destul de mari. Printre care și stresul.

Cum educăm copiii pentru libertatea de mâine, și nu pentru cea de ieri

”Educația este identică cu ajutorul acordat copilului pentru a-și realiza potențialul. Opusul educației este manipularea, care se bazează pe absența încrederii în ceea ce privește dezvoltarea copilului și pe convingerea că un copil va crește cum trebuie doar dacă adulții pun în el ceea cce este dezirabil și suprimă ceea ce este indezirabil

Episodul 12: Viata noastra – intre deconectare si reconectare

Ei, iar lipsa asta a mea s-a resimtit la copii. Mai ales la Fip. I s-a golit cupa emotionala, iar eu n-am fost disponibila sa i-o umplu la loc. Timpul pe care l-am petrecut zilnic n-a fost suficient. Am decis ca e momentul sa iau masuri. Ii era greu, se controla greu, se infuria rapid din orice. Era ca o bomba fara ceas.

Cum arată copilăria în România

Acum ceva vreme apăruse în atenția social media un studiu făcut de unicef, din care reieșea că 63% dintre copiii din România sunt agresați fizic acasă. Mai clar zis, că mai mult de 6 din 10 copii sunt bătuți acasă. Că-i bătaie cu furtunul, că-i ”doar o pălmuță”, copiii ăia sunt agresați fizic. Apropos de asta, știați că în cazul unui copil mic, amenințarea cu bătaia și bătaia au același efect?

Cum încurajăm copiii să se apropie de cărți

– Nu stă, domne, să-i citesc. Încerc mereu, dar nici nu vine la mine. Sau, dacă vine, îmi ia cartea din mână și o aruncă. N-are răbdare. Nu știu ce să mă mai fac cu el!
Sunt convinsă că multe dintre voi vă recunoașteți în propoziția de mai sus. Știu sigur, pentru că primesc întrebarea asta măcar o dată la două zile de la mame de copii un picuț mai mari de 1 an, dar și mame de copii de 2 sau de 3 ani. Cum să-mi învăț eu copilul să stea să-i citesc și, implicit, ce cărți pentru copii să-i mai cumpăr ca să stea să se uite pe ele?

Și copiii sunt oameni

Am în jurul meu multe prietene și cunoștințe cu copii un pic mai mari decât Ema, copii care au început deja școala. Tot felul de școli. Școli de stat, școli private ”de rând” sau școli private ”de top”. Și peste tot văd multă presiune. Incredibil de multă presiune pusă pe copii, pe părinți, pe toată lumea.

Recenziile Vijulienilor – Cinci minute de răgaz [VIDEO]

Dacă tot am făcut curat prin cărțile copiilor și am eliberat niște spațiu, m-am gândit că e o ocazie bună să mai aducem la zi colecția de cărți pentru copii. Să știți că nu prea am mai cumpărat cărți de ceva vreme, așa că nu mai știam prea bine ce a apărut nou. Doar...

Ce-i învățăm pe copii?

Copilul mai crește, iar tu îl tratezi cu același respect cu care ai trata orice alt om de pe lumea asta. Ai răbdare cu el, îi înțelegi limitările, îl ajuți să le depășească. Vorbești cu el cum ți-ar plăcea și ție să ți se vorbească, îi spui ”te rog”, ”dă-mi voie”, ”mulțumesc”, ”îmi cer scuze”. Accepți că nu ești și nici nu trebuie să fii perfect în fața copilului și îți asumi greșelile. De fapt, nu faci un capăt de țară din a greși.

Nu e suficient

Așa zic și acum, fix la fel. Că, deși e greu, deși mă mai înfurii, deși sunt obosită, deși ei sunt doi și eu sunt una singură, tot n-aș face-o. M-aș căuta interior de absolut toate resursele pe care le am, ca să mă opresc la timp. Din fericire, resursele există, știu cum să le accesez și toată lumea e fericită.

Cum să speli pe păr un copil care ”nu veau!”

Motivele pot fi multe, de la teama de apă, sau poate că își amintește cum l-a supărat odată, cândva, în viața asta sau în alta, cum i-a intrat săpun în ochi, până la nevoia de a se face auzit, de a-și stabili singur limitele, de a fi acceptat (în ochii lui sau ai părintelui) ca individ separat de restul familiei, cu puteri depline și cu drept de veto.

Gestionarea conflictelor între frați – Acum și video

După cinci zile petrecute considerabil de mult în mașină (am făcut un soi de “circuit” care ne-a prins și câteva ore sănătoase în fiecare zi în mașină), am ajuns, fleșcăiți, murați de caniculă și destul de tensionați, acasă.
Tensionați pentru că, desigur, ideea unui circuit într-o țară cu infrastructura României, e una din cele mai nepotrivite idei pe care le-ai putea avea. Care țară, frumoasă, e drept. Dar păcat ca-i locuită și cu drumuri proaste.

Conflictele dintre copiii mei și soluțiile lor pentru a le rezolva

E o dimineață normală de duminică, presărată pe ici pe colo cu conflicte între cei doi copii ai mei. Copii care s-au trezit, ca în orice zi de weekend sau de vacanță, în creierii nopții. Deci, până la ora 9 am făcut mai multe lucruri decât făceam pe vremuri toată ziua. Printre care și să rezolvăm conflictele astea multe între ei.

Părinți, e important să fiți sinceri cu copiii

Pe mine mama m-a crescut diferit de cum îi cresc eu pe ai mei. Nu știu daca mai bine sau dacă mai rău, dar știu sigur că diferit.
Diferit și pentru că erau alte vremuri, diferit și pentru că erau alte mentalități, dar, cel mai probabil, diferit și pentru că noi două suntem foarte diferite.

Secretul unei relații de succes, explicat copiilor

Ema: Auzi mami, dar voi nu vă certați niciodată?
Fip: Da, nu vă sitați nisiodată?
Mă uit așa lunguț la ei. Cine să nu ne certăm? Acum 2 minute măcinam migdale pentru tort și mâncau zmeura pentru cremă. De unde o fi pornit discuția asta?

Muzică pentru copii – Să cântăm despre valori

Muzica dezvoltă creierul copiilor. Stimulează dezvoltarea creierului, îmbunătățește memoria și ajută la procesul de învățare, duce la rezultate școlare mai bune, contribuie la un IQ ridicat al copilului și viitorului adult. Despre asta, am mai scris aici, unde puteți vedea și un filmuleț foarte interesant pe tema asta.

Aparatul care ne trezește dimineața într-o cameră ordonată

Când ajungeam acasă (de oriunde), copiii se puneau călare pe mine. Sau pe V. Sau pe amândoi. Nici gând să se joace cu vreo jucărie sau doar între ei. Poate mai pictam sau mai bucătăream, citeam sau ne alergam prin casă. În toate era musai un adult implicat.

Când un copil e bolnav, trebuie să ai grijă de amândoi

Duminica trecută Fip a făcut un giumbușluc cu bicicleta. Ca un adevărat acrobat de la Cirque du Soleil, a coborât panta cu mare viteză pe bicicleta lui de echilibru, apoi s-a dat peste cap peste ea. Mă rog, cu siguranță că un acrobat de la Cirque du Soleil n-ar fi și picat, dar na… Nimeni nu s-a născut învățat. Practic, Fip e jumătate de acrobat. A doua jumătate e cascador, dar nu unul foarte priceput.

Cum să-mi învăț copilul să folosească olița – 6 sfaturi utile

Noi am avut o experiență tare bună cu ambii copii la capitolul ăsta. Dacă la somn a fost mereu greu cu ei, măcar aici lucrurile au mers ca unse. Nu poți să le ai pe toate. Dar știu că pentru mulți părinți renunțatul la scutece e o provocare, o grijă, o mare teamă. Cum o să fie? Cum să fac? Cum să-l ajut? Cum să-l conving?

Creierul cu care citești și creierul cu care lovești

– Mami, azi mi-a venit să o lovesc pe Bianca, dar n-am lovit-o.
Așa m-a întâmpinat Ema, într-o după-amiază, când o luam de la grădiniță. Stătea dreaptă ca un băț în fața mea și încerca, fără să reușească, să pară serioasă. În schimb, un rânjet ca al pisicii de Cheshire i se afișase larg pe moacă, de la o ureche mică la cealaltă (tot mică).

Crizele de furie ale copiilor (III) – Ce strategii putem aborda pentru a încuraja comportamentele ”adecvate” în favoarea celor distructive

Scriam și în articolele anterioare (și în multe altele) că emoțiile nu sunt greșite, ele doar există. E ok și e normal să fim furioși, triști, speriați, bucuroși. Nu e nimic greșit în niciuna din aceste emoții, doar că uneori, modul în care ne exprimăm emoțiile poate fi dăunător. Fie pentru noi, fie pentru cei din jur, fie pentru relația noastră cu cei din jurul nostru.

Crizele de furie ale copiilor (II) – Ce se întâmplă după criză?

Iată și cel de-al doilea episod din seria articolelor pe tema comportamentelor dificile și crizelor de furie ale copiilor. Luni a apărut primul articol din serie, pe care îl puteți citi aici, dacă nu ați făcut-o deja: http://gangblog.ro/2017/06/12/crizele-de-furie-ale-copiilor-i-ce-s-a-intamplat-inainte-de-criza/

Crizele de furie ale copiilor (I) – Ce s-a întâmplat înainte de criză?

Oricât aș scrie despre crizele de furie ale copiilor și oricât aș discuta despre comportamentele lor pe care le percepem ca fiind dificile, tot nu mi se pare suficient. Despre tantrumuri am mai scris și voi mai tot scrie. Puteți găsi chiar la finalul acestui articol câteva linkuri către articolele în cauză, așa că, dacă treceți prin astfel de perioade cu copiii voștri, vă încurajez să le citiți și pe acelea.

Maria și apele roz de mătase

Maria avea 2 luni și locuia împreună cu mama, cu tatăl și cu fratele ei. Pentru că Maria era atât de mică, ea nu știa încă să vorbească și să le spună părinților ei atunci când îi e frig sau cald, când îi e foame, când e lumina prea puternică sau scutecul prea strâmt. Așa că Maria plângea oricând se întâmpla ceva care o făcea să nu se mai simtă bine, să nu mai fie în echilibru.

Așa cum ți-i crești, așa îi ai

Abordarea mea după conflict e standard. Așa cum fac acasă, așa am făcut și atunci în parc. Și așa fac de fiecare dată, mai puțin în momentele alea în care nu sunt ok eu cu mine. E rețeta clasică, în care empatizez întâi cu victima, apoi cu agresorul, încerc să includ agresorul în reparația situației inițiale, iar apoi, după ce se vor fi calmat puțin spiritele, discutăm despre ce s-a întâmplat.

Eu n-am să mai cresc ghiocei

Pe măsură ce trece timpul, iar copiii se apropie de vârsta școlii, mă cuprinde frica. La fel mă cuprinsese și când trebuia să caut grădiniță. Din fericire, momentan suntem acoperiți, pentru că grădinița unde merg copiii se continuă și cu școala primară, dar apoi nu știu cum o să facem.

Momentul când trebuie să devii părinte

La a patra ședință a ieșit plângând din sală. A venit la mine, care așteptam pe hol, să-mi spună să mergem acasă. În dimineața respectivă o întrebasem ce-și propune pentru ora de balet. Era ok să nu vrea să participe, dar ceva trebuia să-și propună. Își propusese să cunoască fetițele din grupă. Mi-am dat seama că ăsta e momentul în care trebuie să fiu părinte. Că e ok și s-o mângâi pe cap și să accept emoțiile ei, dar că, de data asta, mai are nevoie și de un brânci. Blând și plin de iubire, dar are nevoie de el.

Lipsă de respect

Stă pe jos, la măsuța din sufragerie și, în timp ce pictează o mare sclipitoare, cântă un cântecel:
– Mhmhhhhhhmmmm… ce repede ai crescuuuuuut… mmmhhhmmmmm… prea repede ai crescuuuuuuuut…

Copiii și scaunul de mașină

Hai că sunt pe val cu subiectul ăsta în perioada asta. Știți cum sunt reprezentanții MLM-urilor care vor sa vă atragă în schemă? Foarte hotărâți, cu toate raspunsurile, foarte insistenți? Cam așa sunt și eu acum în legătură cu transportarea copiilor în scaune de...

Despre toleranța la frustrare și încrederea în sine

I-am răspuns că eu văd aici o problemă legată de stima de sine, dar mai mult decât atât, una legată de nivelul scăzut de toleranță la frustrare pe care îl are băiețelul.
Am început imediat să lucrăm împreună ca să-l ajutăm pe băiețel să iasă din cercul vicios în care intrase. Și, tot vorbind cu mama lui și observându-l și pe el, am remarcat un tipar care îi bloca mereu reușitele.

Eu și tantrumurile copilului meu

Mă refer, desigur, la tantrumurile pe care le făcea Ema când avea aproape doi ani. Care mă răvășeau emoțional, care scoteau din mine toate soiurile de emoții și trăiri, de ziceam că nu mai pot să duc.

Atelier senzorial în bucătărie

A fost odată ca niciodată o mamă de doi copii. Copii curioși, liberi, dornici de experimentat. De fapt, întâi a fost un singur copil. Curios, liber, dornic de experimentat. Experimentat la baie, când puneam rufele la spălat, experimentat în living cu mopul și mult prea multă apă, atunci când spălam pe jos, experimentat în bucătărie, atunci când găteam, când spălam vasele, când le puneam la loc.

25 de intrebari esentiale la vizionarea unei gradinite

Azi cineva din spatele meu spunea că în weekend s-a hotărât să sărbătorească sfârșitul verii. Parcă mi-a căzut cerul în cap când am auzit. Cum adică sfârșitul verii? Deja? Când a trecut? Parcă nici n-am simțit-o. M-am uitat repede în aplicația pentru vreme și am văzut...

Cum ne ajutam copiii sa gestioneze emotiile

Ca să nu mai spun de reacțiile celor din jur. Eram ieri dimineață în curtea pensiunii în care suntem cazați. Fip și Ema se jucau cu o minge și-o șutau de la unul la celălalt. O doamnă și un domn îi privesc. ”Vai, ce drăguț se joacă ei, ia uite ce fotbaliști!”. La un moment dat Ema se supără pentru că Fip nu voia să-i mai dea mingea și se așază pe bordură și începe să plângă.

Cum imbraci un copil impotriva vointei lui

Una din provocările mămiceniei este să îmbraci copiii. Știu, pentru voi ăștia non-părinți poate părea ceva extrem de simplu, iar postarea asta a mea fără rost. Ce-o fi așa greu să îmbraci niște vietăți umane? Iei niște haine, bagi mâini în mâneci, picioare în craci,...

Niște lucruri pe care să nu le spui unui părinte (I)

Suspectez că dacă ai ajuns la mine pe blog, ai copil. Bine, mai suspectez și că ești femeie și ai între 25 și 34 de ani... Sau poate nu. Oricum ar fi, dacă totuși nu ai copii, sigur știi oameni care au. Altfel nu-mi imaginez ce ai putea citi interesant pe acest blog...

Unelte pentru parenting blând – Interviu video cu Dr. Laura Markham

Vă povesteam aici că am trecut într-o nouă etapă cu Ema, în etapa în care... nu spune mereu adevărul. De fapt, am trecut în mai multe noi etape cu ea în ultima vreme. Și dacă alăptatul, diversificatul și cum să convingem copiii (mei) să se spele pe dinți deja nu mai...

Victime devenite agresori, sau de ce să nu ne lovim copiii

Suntem o generație de părinți cu traume. Nu sunt traumele noastre, sunt traumele părinților noștri, pe care le-am preluat și le ducem mai departe. Sunt bagajele lor grele, pline cu lucruri dureroase, pe care ni le-au pus în cârcă pentru că nu le mai puteau duce singuri și acum suntem prinși.

Ema minte

Ema are aproape 3 ani și de ceva vreme minte. Dacă ați mai trecut pe aici vreodată, poate știți că noi nu ne creștem copiii cu condiționări. Deci nu recompense și nu pedepse. Nu ceartă, nu țipete. Pe cât posibil nici măcar nervi și încerc din tot sufletul să fiu cât...

Elsa, LEGO și dezvoltarea copiilor (P)

Ema trece momentan (de câteva luni ”momentan”) printr-o perioadă în care nu o mai atrag jucăriile. Cărți - da. Acuarele, creioane, carioci și plastilină. Să facă tot felul de felicitări și semne de carte. Înainte bucătăream împreună, acum nici asta nu o mai...

Sănătatea emoțională a copiilor

Când vorbim despre sănătatea emoțională am putea la fel de bine vorbim despre inteligența emoțională . Cele două sunt, în esență, același lucru, pentru că o persoană sănătoasă emoțional este, de asemenea, o persoană cu un coeficient al inteligenței emoționale ridicat....

Ce culoare are NU?

De când s-a născut Ema, mă documentez despre cum s-o cresc mai bine. Am citit sute de studii, articole, multe cărți, am făcut cursuri. Din toate astea am învățat multe și multe chiar mi-au fost de folos. Am o bibliotecă plină de cărți despre creșterea copilului, cărți...

Iti asculti copilul?

Trăim într-o lume aglomerată și suntem mereu pe fugă. Hai, trezește-te, îmbracă-te repede, trebuie să mergem la grădiniță. Ți-e foame? Ia repede un senviș și hai să-l mănânci în mașină, că e târziu! Cine mai are timp dimineața de joc, de conectare, de ascultat...

Copiii sunt frumosi oricum

Sunt foarte supărată pe mine. De când am copii încerc să mă rup de anumite abordări standard care mai mult fac rău decât bine. Mă enervează generalizările astea transmise din gură în gură, când adultul mai mult vorbește doar ca să nu tacă. Nu știu de ce li s-o fi...

Televizoare și non-valori

La noi în familie televizorul e un soi de obiect de mobilier care adună praf și ocupă spațiu pe un dulap în general. Cel puțin din punctul meu de vedere. Îl deschid din când în când pe un post de știri. În rest, e închis. Viciul meu e internetul, deci televizorul se...

Metode de parinteala de acum 20 de ani

Ana este un copil crescut cu respect. Un copil ajuns deja adult, pe picioarele ei, un om în toată firea. Mă bucur enorm că mi-a trimit povestea ei sa o împărtășesc cu voi. Vă las să citiți, nu mai fac niciun comentariu 🙂       N-am scris niciodată nimic serios, nu mă...

Ghid de interactiune cu fratele/sora mai mare

Atunci când te duci în vizită la un bebeluș nou și proaspăt, dar care are un frate sau o soră mai mare, lucrurile devin mai complicate. Pe copilul mai mare îl știi deja, e foarte simpatic și foarte drăguț, dar tu acum vrei să vezi copilul mai mic. Întâmplător sau nu,...

Mușcatul

Când am adus Juniorul acasă, Vanda Mică era pașnică. L-a plăcut de la bun început și nu l-a chinuit niciodată (prea tare). Când se mai enerva pe noi mai țipa la el. L-a jumulit de vreo două ori de oboseală și l-a mușcat o dată de genunchi, dar mușcătură de drag, nu de...

Aducerea acasă a fratelui mai mic

Scrisesem aici despre cum am abordat treaba asta cu pregătirea copilului mare pentru venirea copilului mic. Dar aia a fost partea ușoară. Treaba complicată a început abia după ce am născut. De fapt, după ce m-am internat ca să nasc. Îmi amintesc și acum cum eram...

Cum pregătești copilul pentru venirea unui frate

Pregătirea Vandei Mici pentru sosirea Juniorului a început de când ni s-a confirmat viabilitatea sarcinii la ecografia de primul trimestru. Eram deja pățită cu sarcina pierdută, așa că am preferat să amânăm să-i spunem că va avea un frate sau o soră până când va fi...

Despre tantrumuri

Mă întreba cineva la un moment dat cum gestionez eu crizele de nervi și furie ale Vandei Mici. Și mi-am dat seama atunci că nu am scris până acum despre asta, deși crizele pe la vârsta lor reprezintă o parte importantă din viața noastră. Vreau să vă spun întâi și...

Independența

Când aud de independență la copii mici, mă umflă râsul. Da, probabil nu ar trebui, ar zice fie-mea că nu-i politicos, drept urmare râd mai mult în sinea mea. Dar tot râd când văd părinți încrâncenați să nu cumva să nu iasă copilul independent direct din mă-sa, dacă nu...

Cum să tai aripile copilului tău

1. Confundă dorința cu nevoia. 3 ouă kinder pe zi nu sunt o nevoie. În schimb o îmbrățișare într-un moment cheie e. La fel și să fii prezent în viața copilului tău, să fii parte activă din ea, să-l înțelegi și să-l respecți. Un copil care primește tot ce are nevoie e...

Dacă bebelușii ar ști să scrie

  Dragă mamă, Ne-am cunoscut în sfârșit. Timp de 10 luni m-ai plimbat peste tot, ți-am auzit vocea zi de zi și bătăile inimii zi și noapte. Apoi, într-o zi am decis să te și văd. Să văd cum arată această ființă minunată care m-a crescut din sângele și carnea ei. Și...

Am ascultat un tantrum

De când s-a născut Juniorul, timpul meu doar cu Vanda Mică a scăzut enorm. Încă suntem nedespărțite, dar acum mai e și el cu noi. Care el o fi mic și drăguț, mereu în sling, deci am mâini libere, dar asta nu înseamnă cu nu a intervenit între mine si ea. Nu mai pot sta...

Om. Nu extraterestru.

În general cărțile de parenting încearcă să ne învețe cum să ne educăm copiii. Unele merg atât de departe că ne învață mai degrabă cum să-i dresăm. Mulți cititori au ajuns la mine pe blog căutând pe google ”cum să îmbraci un bebeluș?” sau ”cum să convingi un bebelus...

Metode alternative de calmare a bebelusului

 Urmărește-mă pe facebook Când Vanda Mică plângea sau era nemulțumită, la ea funcționau metodele pe care le găsești recomandate pe orice site. Asta în caz că funcționa ceva. Zgomotul de foehn, de hotă, apa de la duș, suzeta o perioadă scurtă de timp,...

Despre gradinite si scoli

Vanda Mica e un copil tare sociabil. Ii plac alti copii, alti adulti, cand e in multime e in cea mai mare forma a ei. Ii place compania lor, sta, analizeaza, exploreaza, e linistita si calma. Culmea, chiar si cand e intre copii nu devine haotica, zgomotoasa, agresiva....

De ce sunt eu o mama rea

1. Fie-mea nu are pat OMG, asta e primul lucru care-i ingrozeste pe cei din jur. Si pediatra a facut o fata lunga cand a auzit ca la 7 luni fie-mea dormea pe o saltea pe jos, ce sa mai zicem de cei din jur. Da, o spun pe la fiecare colt, pe unde apuc, fie-mea nu are...

Despre ordine

Voiam sa-i zic articolului "Montessori - our way", dar nu merge. Nu facem exclusiv montessori, nici macar aproape exclusiv. Imi place filozofia Mariei Montessori, felul in care priveste copilul, ideile ei, dar recunosc sincer ca nu pot aplica 100% metoda. Da, am...

Carti de parenting

Nu pot sa spun ca am citit multe carti de parenting, nici putine, doar cateva. Nu am citit carti care sa-mi promita succes garantat in 2-3-5-100 de pasi (includ aici si cartile care promit un somn lin al bebelusilor daca se urmeaza nu stiu ce pasi, sau cele care jura pe luna si pe soare ca daca le aplici teoriile, copilul tau va manca 3 farfurii cu ciorba, 2 cu friptura si 3 prajituri cu banane la masa de pranz).

Spatiul de joaca

Fie-mea a inceput sa misune prin casa dupa 5 luni. Adica pe la 5 luni s-a prins ea cum e cu taratul, apoi incet incet cu mersul de-a busilea (care i-a placut mult si acum mai merge cateodata asa cand se simte ea in forma), apoi mersul in picioare cu antemergatorul,...

Educatie sexuala

Eu una provin dintr-o familie unde discutiile despre sex au fost mereu oarecum tabu, poate si voi la fel. Stiu ca a incercat mama la un moment dat sa-mi povesteasca despre asta, dar mi-era atat de rusine sa vorbesc asa ceva cu ea, ca imi bagam degetele in urechi si o...

N-o calesc, traim normal

Mama inca se ia cu mainile de cap cand vede si aude cum o crestem noi pe Vanda Mica si protesteaza adesea. Doamna Mama a Domnului Vanda (caci nu-i place sa-i spun "soacra-mea", deci nu-i spun) protesteaza mai putin (spre deloc), dar cred ca in sinea ei si ea a fost...

Despre recompense

Cand auzim de recompense date copiilor mici in schimbul unor actiuni care sa ne fie pe plac, ne gandim la bombonele, ciocolatele, timp in plus la tv, stickere (cum vad ca e o moda in state), buline colorate, jucarii. "Daca mananci legumele de pranz, iti da mama o...

Despre pedepse

Hai ca daca tot sunt pe val cu subiecte din astea care ma fac sa par extrem de antipatica (gen de ce nu o invat eu pe fie-mea sa imparta jucariile, de ce nu e ok ceaiul la bebelusi, scrisori scrise catre diverse mame si tot asa) si m-am obisnuit deja cu o lista lunga...

Copil rau sau bun?

Daca cititi blogul de ceva vreme, stiti ca si eu, cam ca toata lumea, am pareri despre orice. Iar pentru fie-mea, asemeni oricarei mame, am facut niste alegeri care mi s-au parut mie corecte, de bun simt, care s-au potrivit in contextul familiei noastre si pe care,...

Ce inseamna attachment parenting pentru mine

Eu cand m-am apucat de crescut copii nu stiam ce-i ala AP. Nici nu stiam ca exista, atata doar ca mi s-a parut de bun simt sa tratezi un copil asa cum ti-ar placea si tie sa fii tratat. Abia cand avea Vanda Mica vreo cateva saptamani am aflat mai in detaliu ce...

De ce nu o invat eu pe fie-mea sa „imparta”

Va tot spuneam ca am oroare de locurile de joaca din parcuri. Nu-s eu mai cu mot si nici Vanda Mica nu e, dar de fiecare data cand ne nimerim intr-un astfel de loc, plec de acolo cu inima stransa. Copii  carora li se organizeaza joaca de catre parinti/bunici/bone in...

Alegeri

In principiu cand ai un copil, iei niste decizii. Ca-s informate sau vin instinctiv, asta conteaza mai putin. Ideea e ca tu ca mama iei niste decizii (adesea impreuna cu tatal din dotare... sau poate nu). Si tu decizi daca alaptezi sau nu, ce mancare mananca plodul,...

Despre CIO

Ma bantuie rau subiectul asta in ultimele zile. Toata lumea discuta despre CIO mai nou, si pe facebook si pe bloguri si serios ca nu caut strategii de adormit copilul ca sa zici ca de-asta dau peste discutiile despre CIO. Va zic de la bun inceput, ca sa nu-mi aud...

Tratati-va copilul ca pe un prieten!

Tot circula pe facebook zilele astea un articol cu un titlu oribil, care ma scoate din sarite de fiecare data cand il vad. N-o sa-i dau link, pentru ca nu vreau sa promovez astfel de idei, dar el se numeste "Nu vă trataţi copilul ca pe un prieten. Riscurile sunt...

Extremele

Cand vorbesti cu alte mame, in general vorbesti de plozi; rar de retete, curatenie sau Rosia Montana. Fiecare mama e curioasa cat doarme plodul de alaturi, cat mananca, daca merge, cat ia in greutate, cum adoarme si tot felul de astfel de chestiuni esentiale de...

Emotii de seara

Cuvintele mele sunt de prisos. Cele ce conteaza sunt in filmulet. http://www.youtube.com/watch?v=GBntMSauIgg

Creste sau nu creste unde da mama?

Dragi mamici, tatici, bunici, va puteti rupe 20 de secunde din timpul vostru ca sa-mi raspundeti si mie la poll-ul de mai jos? Chestionarul e anonim, deci va puteti desfasura. Multumesc in avans :)[poll id="3"]

Cuplul malefic „senvata” – „inbrate”

Multe mame sunt speriate de inbrate. Inbrate asta e ca o boala cu care daca te-ai pricopsit, esti mancat, ca sa nu mai spunem ca e bun prieten si cu senvata. Daca ii ai pe amandoi, chiar ai pus-o... Sa ne pazim deci de cuplul malefic senvata-inbrate. Mamele noastre,...

Cum sa vizitezi un bebelus

Unii dintre voi ar putea crede ca e simplu sa vizitezi un bebelus, ca e, practic, la fel cum ai vizita orice alta fiinta bipeda. Dar nu… exista un intreg protocol al vizitarii de bebelus, un cod al bunelor maniere separat pentru asta. Iar daca nu stiai, fix pentru tine e articolul asta.

Igiena sau dragoste?

Asteptarile mele referitoare la cresterea unui bebelus au fost cu totul diferite de realitatea pe care mi-am creat-o. Ma pregatisem inca din sarcina. Sapunuri lichide fara miros pentru noi si musafiri la toate chiuvetele din casa (va scriam aici despre asta), sticla...