Împărțim planeta și misiunea Hubble – Lecții de la copii

Când văd ce face Ema la școală, ajung la concluzia că-mi pare rău că sunt om în toată firea și că nu descopăr și eu lumea prin metode atât de creative. Sigur că procesul de învățare nu-i nici pe departe încheiat pentru mine (și cred că atunci când voi considera asta, îmi voi fi pierdut pofta de viață, de fapt), dar învățarea mea nu-i la fel de distractivă ca a ei.

Săptămânile trecute au discutat la școală despre cum împărțim planeta. Nu știu în detaliu ce și cum, dar îmi pot imagina despre importanța de a împărți planeta între noi, cu flora și cu fauna și cu generațiile viitoare. Citeam undeva că planeta asta nu-i a noastră, ci că noi am luat-o cu împrumut de la generațiile viitoare. Sunt de acord.

În cadrul acestei unități, au discutat și despre Hubble. Știți… Hubble? Dacă nu știți prea multe, are Wikipedia un articol cuprinzător. Știu pentru că eu la școală n-am învățat despre Hubble, așa că am învățat acum. Cunoștințele mele se limitau la ”o chestie din spațiu, care face poze”. Face mai mult decât poze.

Dar, să revenim. Deci, copiii au discutat despre planetă și despre Hubble și au început un proiect în clasă, unde a apărut un Hubble fabricat din carton și folie și înconjurat de planșe albe. Pe planșele albe urmau să fie fotografii ”surprinse de Hubble” cu oameni care au grijă de planetă și o împart cu ceilalți, flora, fauna, etc. Copiii au fost invitați să caute comportamente benefice pentru planetă și să le fotografieze, iar noi, părinții, am fost rugați să trimitem aceste fotografii profesoarei (missei, cum se mai zice), ca ele să apară lipite pe panourile din jurul lui Hubble.

A fost un proiect interesant, care a adus în prim plan pentru Ema câte din lucrurile pe care le facem sunt bune și câte sunt rele. Și câte din chestiile pe care eu le tot cer robotic (stinge lumina când ieși din cameră) au impact nu doar asupra familiei noastre, ci asupra planetei, de fapt. Cel mai interesant mi s-a părut să văd ce alege Ema să fotografieze și ce percepe ea ca fiind important pentru planetă. Aveam o limită de 4 poze. Am făcut mai multe, urmând să ne facem și noi acasă proiectul nostru doar cu noi.

După ce toți copiii (sau părinții) au trimis pozele și le-au văzut lipite pe panou, au apărut și noi idei despre a trata planeta cu respect, iar acasă am devenit și mai conștienți de lucrurile pe care nu le facem chiar bine și am vrea să le schimbăm.

Deși sunt convinsă că și voi vă dați silința să aveți grijă de planetă și aveți metodele voastre, vă las mai jos ideile cu care a intrat Ema în proiect și ideile cu care a venit Ema, preluate de la ceilalți.

1. Economie la electricitate

Una din pozele pe care le-a trimis Ema a fost cu fratele ei, care stingea lumina. Am discutat aici despre importanța de a nu irosi resursele planetei. Și-așa le irosim când avem impresia că avem mai multe nevoi decât sunt ele, de fapt. Măcar să nu le mai irosim din neatenție.
Eu oricum repetam ca un pick-up stricat ”Stinge lumina când ieși din cameră”, dar acum, nu doar auzind, ci fiind și implicată mai mult, o văd mai atentă cu asta. Și îl văd și pe frati-su care își amintește periodic de poza făcută și merge și stinge lumina.

2. Reciclare

O a doua poză pe care a făcut-o, a fost cu Filip, reciclând plastic. Nu-i suficient să reciclăm, e mai important să nu aducem acasă plastic de la supermarket, dar atunci când îl aducem, măcar să nu mai ajungă la groapa de gunoi. Avem o găleată pentru plastic, una pentru hârtie și o sacoșă pentru sticle, plus gunoiul menajer. Încerc acum să mă obișnuiesc să iau cu mine la magazin mereu săculeții refolosibili pentru legume, sau, dacă uit, să folosesc cât mai puține punguțe. Sunt un spectacol, dacă mă vedeți, cu 6 mere în mâini, pe care le cântăresc și lipesc eticheta pe unul singur dintre ele și-apoi le înșir pe toate (plus castraveți, ardei și ce legume/fructe mai cumpăr) pe banda doamnei de la casă, așa cum sunt ele, fără pungi, și-i explic cum le-am cântărit pe toate, dar am o singură etichetă șamd șamd șamd :))

3. Grijă de plante

O a treia poză pe care i-a făcut-o frati-su e cu ea pulverizându-și planta cu apă. Avem grijă de planetă având grijă de plantele ei. Am plantat copaci, am plantat brazii de Crăciun (pot vorbi la plural deja, pentru că avem mai mult de 1 care s-a și prins 🙂 ) cumpărați în ghiveci, etc. Sigur, suculentul Emei n-o să reducă poluarea planetei, dar sunt importante iubirea și grija față de plante, ca principiu pentru Ema adultă și familia ei.

4. Economisirea hârtiei

O idee care m-a surprins, pentru că, deși tot povestesc despre cum să nu irosim hârtie, nu am crezut că explicațiile au avut vreun impact asupra lor. Deși, dacă stau să mă gândesc, hârtiile la noi în casă sunt folosite și pe față și pe dos și-n dungă. Ultima poză o reprezenta pe Ema, făcând un desen pe o hârtiuță cât o palmă de copil, pe spatele căreia era un alt desen.

De la școală a mai venit și cu alte idei și am deschis și alte direcții. Prima cu care a venit a fost să ne schimbăm mașina, când s-o strica cea pe care o avem și să o înlocuim cu o  mașină electrică. Discutând despre cum și mașinile electrice poluează, dar mult mai puțin, am ajuns la concluzia că ar fi și mai bine dacă am folosi o trotinetă electrică în loc de mașină electrică, pentru că avem un drum lung și obosim să tot dăm noi din picior. Sau, și mai bine, o bicicletă. Dar și producția și transportul de biciclete poluează, așa că cel mai sănătos pentru planetă ar fi să mergem mai mult pe jos. Momentan ideile nu sunt fezabile, pentru că locuim în afara orașului, iar drumul care ne duce în oraș (șoseaua de Centură) e o invitație la accident pentru orice biciclist, dar tragem speranță că lucrurile se vor îmbunătăți, pentru că a apărut un trotuar de ceva vreme.

Alți copii au povestit cum se bucură de flori (fără să le rupă), sau de zăpadă iarna (și nu de încălzirea globală), alții au adus fotografii cu ei adunând gunoiul, folosind produse de curățenie prietenoase cu mediul și poate și altele, dar eu cu astea am rămas în minte.

Și-acum vă întreb și pe voi: dacă Hubble v-ar poza având grijă de planetă, cum ar arăta fotografiile voastre?

Schimbări în carieră care vin odată cu maternitatea

Schimbări în carieră care vin odată cu maternitatea

Doar că, atunci când încă nu ai descoperit la ce te pricepi bine, sau ce-ți face plăcere să faci, diferit de ceea ce făceai până acum, e greu să te decizi în ce direcție s-o apuci. Văd din discuțiile pe care le am cu mamele cât de greu poate să fie acest pas, așa că le-am rugat pe mamele din comunitate să împărtășească  lumii (adică vouă) cum a decurs schimbarea la ele.

Cocktailuri pentru mame

Mi-au plăcut întotdeauna băuturile bune la gust. Cremoase, dacă se poate, fructoase sau cu lapte, colorate și nu exagerat de dulci. Mai puțin cele acidulate, deși apa carbogazoasă (apa minerală, pe limba română) o prefer la orice oră apei plate. Dar între o băutură acidulată de portocale și un nectar din aceleași portocale, prefer a doua variantă.

Când am descoperit alcoolul, am preferat tot cocktailurile. Și acum la fel. Cred că prima băutură alcoolică pe care am băut-o (după berea a cărei spumă o mai gustam și când eram mai mică) a fost un Mojito care mi-a deschis noi oportunități în viață. Și la vârsta asta o să prefer un vin de mure unui vin scump și bun de struguri. Încă nu-s matură în ale alcoolului, am auzit să mi se zică. Sunt OK cu asta. E bine să fii imatur când ai în pahar vin de mure. Sau de rodii (e preferatul meu, recunosc).

După Mojito, am descoperit acum câțiva ani Hugo, făcut la ziua unei prietene, de către iubitul ei de atunci (soțul ei de acum). Atâta doar că eram într-o cabană la munte și l-a făcut ca pe ”ceaiul turcului” (știți povestea? Dacă nu, o scriu la finalul articolului, ca să nu ne pierdem din concentrare), cu pliculeț de ceai de mentă în loc de mentă proaspătă, fără gheață (puteam pune zăpadă, dar nu ne-am gândit) etc. Chiar și-așa, a fost bun tare și-am mai vrut, de ce să nu mai vreau.

Nu prea beau alcool în timpul zilei, dacă sunt singurul adult din casă, pentru că mă gândesc mereu ”dacă pățesc ceva copiii și tre să ajungem la spital, ce mă fac?”. Dar, cum experiența m-a învățat că nu prea s-a întâmplat nimic de genul ăsta, iar când s-a întâmplat (cu mine), a avut cine să mă ducă, am mai dat drumul fricii și am mai băut una alta chiar și la brunch. Ba, săptămânile trecute, la o întâlnire informală, am băut prosecco la prânz. A fost una din puținele ocazii când nu eram cu mașina și a fost foarte fain. Mai facem.

Ei, după toată introducerea asta, o să vă las mai jos câteva idei de cocktailuri care-mi plac mie. De fapt, pe care m-am străduit să le fac să-mi placă, pentru că sunt compuse din ingredientele alcoolice care se găsesc la noi în dulap, care nu mă încântă neapărat. Beau destul de rar cocktailuri și-atunci n-are rost să-mi cumpăr alcool doar pentru mine. Iar în dulap avem vodcă (pe care n-o pot folosi, pentru că am alergie la ea), whiskey (care nu-mi place ca atare), gin (care e ok) și niște campari rămas de pe vremea când my-go-to-cocktail era campari orange. Și vin.

Să le ordonăm în funcție de momentul zilei în care sunt potrivite. La mic dejun poate că ar trebui să vă forțați puțin să beți alcool, dar mama m-a învățat că dacă vrei, poți. Nu cred că se aplică mereu, totuși…

Cocktailul de dimineață ”Mă așteaptă o zi lungă”

Glumesc, dimineața nu bem alcool. Dar, dacă ar fi ca acest articol să fie un pamflet, aș putea spune că dimineața e momentul potrivit să bei la micul dejun un suc de portocale amestecat cu suc de relaxat tensiunea, și-anume cocktailul ”Mă așteaptă o zi lungă, pe care vreau s-o tratez cu superficialitate”. Lăsând la o parte pamfletul, am aflat pe pielea mea cum câteodată e mult mai utilă superficialitatea decât luptele interne cu limite, cu ceilalți, stresul și agitația.

Ce-ți trebuie pentru acest cocktail de mic dejun pe care să nu-l bei la micul dejun?

Un pahar plin cu gheață
Un shot de campari, mai mic sau mai mare, în funcție de gravitatea zilei sau luptelor tale interioare
1/3 apă minerală 
ce mai rămâne suc de portocale

Dacă-l pui într-un pahar frumos și-l garnisești cu niște mentă sau coajă de portocală (despre care am citit în toate supermarketurile că nu se consumă, deci n-o mânca), o să fie un mod răcoros și relaxant de a începe o zi.

Cocktailul de prânz ”Dă-mi și o salată lângă el și-o să-mi pară că mă hrănesc sănătos”

Vine vara, bine-mi pare, salatele vor fi în floare. Sau, moto-ul familiei noastre (pe care periodic îl mai uităm): ”Nicio masă fără salată”. Ei bine, vara, după ce ai mâncat o salată bunuță și ai fost un exemplu de sănătate pentru copii, merge apoi și o băutură ușoară și răcoroasă, ca o rochie albă cu bujori pe ea, purtată pe o pajiște umbroasă și servită într-un pahar elegant.

Într-un pahar înalt de șampanie toarnă:

2 degete (pe lățime) de gin
o storceală de lămâie (adică ce curge dintr-o lămâie când o strângi 2 secunde în mână)
2 degete de suc de căpșune sau zmeură (dacă ai rece e și mai bine)
restul prosecco rece 

Cocktailul de la ora 5 ”Mai sunt 3 ore. Cafeaua nu mai e suficientă”

După amiezele unei zile lungi sunt cele mai grele. Am observat la alții, la noi nu (LOL) cum părinții încep să-și piardă energia, care (cumva, inexplicabil) crește în copil. Au trecut multe ore de alergătură și au mai rămas puține, însă puține în sensul de ”atât de aproape și atât de departe în același timp”.

Deci, ce ne trebuie la această oră grea din zi? Da! Cafea. Și, da! Whiskey

O cană de cafea umplută pe trei sferturi
Whiskey în el cât să mai rămână loc de:
o cupă de înghețată de cacao
frișcă la final
ceva bombonele din alea minuscule colorate pe deasupra (sprinkles, nu-mi vine cuvântul în română), ca să ne amintim că lucrurile pot fi și distractive în viață 🙂

Cocktailul de noapte bună ”În noaptea asta se trezește tati când plâng(e) copilul/copiii” (sau Hot Toddy)

După ce ai convenit cu partenerul că o să dormi neîntoarsă toată noaptea (și aș vrea să subliniez importanța unor astfel de nopți, mai ales când copiii mai cresc și pot înțelege omenește (chiar dacă nu le convine) că mami doarme în camera de alături și nu a dispărut în neant de tot.

Asta nu e o rețetă inventată de mine, ci una descoperită într-o seară de iarnă. E un fel de ceai de whiskey, ceea ce sună ciudat, dar e ok în același timp. Câteodată arunc și ceva felii de mere în apa care fierbe.

50 ml whiskey
200 ml apă fierbinte
lămâie după gust
miere după gust
cuișoare sau scorțișoară

Fierbi apa, ca pentru ceai, apoi pui toate cele în apa fierbinte și bei ceaiul de oră târzie. La final, te culci și visezi frumos.

Cocktailuri pentru mame

Cocktailuri pentru mame

Ei, după toată introducerea asta, o să vă las mai jos câteva idei de cocktailuri care-mi plac mie. Să le ordonăm în funcție de momentul zilei în care sunt potrivite. La mic dejun poate că ar trebui să vă forțați puțin să beți alcool, dar mama m-a învățat că dacă vrei, poți. Nu cred că se aplică mereu, totuși…

Îngrijirea tenului în pași simpli, că cine mai are timp de altceva?

După ce nu l-am mai alăptat pe Fip, fața mea a început brusc să arate cum n-a arătat niciodată. În adolescență am fost genul norocos fără coșuri, deși n-aveam în vreun fel grijă de pielea mea și nici dieta mea nu era foarte bine pusă la punct. Aveam noroc de ”față bună”, ceea ce n-am mai putut spune și la 30+ ani, când m-am trezit că oriunde aș fi pus un deget pe fața mea, găseam un coș. Mici, mari, se întindeau peste tot, în special pe maxilare și pe obraji, dar și pe bărbie și câteodată pe frunte.

Analizele îmi erau bune, dar corpul meu cred că tot era dat peste cap. M-am documentat și am încercat fel și fel de combinații de seruri și creme, măști și loțiuni și nimic n-a funcționat. Devenisem la momentul acela, din disperare, o expertă în ceea ce credeam că nu voi fi niciodată: rutine de îngrijit fața. Mă gândeam cu dor la mine, cea din urmă cu câțiva ani, care avea cel mult un apidermin prin dulap, pe care-l arunca la gunoi atunci când expira. Când am plecat cu copiii la mare pentru aproape o lună știu că m-a uimit să văd că trăistuța cu creme și loțiuni pentru ten era mai mare decât bagajul în sine.

Vai, și ce-mi mai displăcea. Trebuia să fiu consecventă, trebuia să fac mulți pași înainte de alți mulți pași. Nu era deloc pentru mine stilul, absolut deloc. Nu doar că îmi era greu pentru că aveam treburi mai importante de făcut (cum ar fi să cresc doi copii mici și ei), dar chiar și dacă n-aș fi avut copii, m-ar fi obosit tare tot procesul. Cu el era greu și oricum aveam fața tot plină de bube și bubițe. Fără el ar fi fost și mai rău.

Când am primit de la dermatolog crema potrivită pentru mine, care m-a scăpat în 10 zile de ce nu scăpasem în 2 ani (și mi-a decolorat pernele și hainele, dar asta e altă poveste care m-a înfricoșat atunci, însă nu suficient să n-o mai folosesc :))), am simțit că a început pământul să se învârtă la loc cum trebuie. Am renunțat treptat la toate soluțiile, loțiunile, serurile, cremele și cremuțele și am mai jonglat câteva luni bune până să-mi găsesc o rutină așa cum îmi place mie: simplă și cu puține produse. Pe cât posibil, cu un singur produs :))

As we speak, nu mai am fața buboasă, o văd mai luminoasă în oglindă și-mi place tare de ea. Atât de tare, că nici nu-mi mai vine s-o acopăr de fond de ten. Și nici nu prea mai am de ce. Nu-i perfectă (ce-i perfect pe lumea asta?) și e a mea și așa defilez cu ea.

Ritualul meu de-acum e extrem de simplu. Apă micelară înainte de duș, în duș mai spăl o dată fața cu un săpun special pentru față iar când ies din duș pun crema de zi sau de noapte, în funcție de momentul zilei în care ne aflăm. Crema de zi are și un pic de spf în ea. Crema de noapte n-are. O dată la 3 zile folosesc o cremă exfoliantă cu acid glicolic (câteodată mai uit și ajung s-o folosesc o dată pe săptămână) și, când se mai întâmplă să am timp de o baie sau un răsfăț sau ceva, pun o mască de hidratare. Ce mai am în dulap e o mască de față din aia neagră, cu care îți epilezi practic fața :)) Îmi place și ea și aș folosi-o mai des, dar nu mă plac copiii așa. Se sperie de mine și m-au rugat să nu mă mai vadă cu ea. OK.

Articolul de astăzi nu e despre fața mea per se, ci se vrea un îndrumător pentru femei care caută o rutină simplă, fie pentru că n-au timp, fie pentru că n-au chef, fie pentru că vor să-și simplifice viața. Și ca o confirmare că dacă găsești produsul sau produsele potrivite pentru tenul tău, ajunge să fie suficient unul sau poate două și să arăți bine când ieși pe stradă. După cum ziceam, în perioada mea cu coșurile aveam dulapul plin de chestii, dar problema mi-am rezolvat-o cu un singur produs, pe care un dermatolog bun poate să vi-l recomande ușor.

Deci, ce anume vă trebuie ca să vă îngrijiți tenul? Scriu cu liniuță de la capăt 🙂

Demachiant

Începeți orice rutină cu demachiantul, ca să vă asigurați că aveți tenul curat curățel. Încercați mai multe tipuri și vedeți ce vi se potrivește. Există multe variante, mai ușoare, mai grăsoase. Testați în magazine, la prietene, cumpărați sticluțe mici și experimentați până vă simțiți bine cu ce ați găsit. Ce a funcționat cel mai bine pentru mine au fost apele micelare din gamele de dermatocosmetice. Am rămas la un moment dat fără și mi-am luat ceva din raftul de la supermarket. În câteva ore îmi apăruseră 3 bubițe pe față. OK, never again. Am constatat că, în cazul meu, tenul de femeie de vârstă mijlocie (omg :))) nu se mai poate întreține cu ce se întreținea când era mai tânăr. Acum 3 ani încă mai foloseam cele mai ieftine creme. Acum nu mai pot. Sunt ok cu asta.

Într-o lungă vreme foloseam un prosopel de microfibră în loc de demachiant. Acum le combin (prosopelul și demachiantul) și puteți citi mai multe despre asta aici: Îngrijirea tenului cu buget minim

Cremă hidratantă

După ce vă asigurați că e curată fața, urmează la rând crema hidratantă. Experimentați și aici ca să aflați ce vi se potrivește. Puteți cere din magazinele cu produse cosmetice mici testere ale cremelor (asta am învățat de la o prietenă, eu habar n-aveam că pot cere așa ceva), iar ele vă vor pune puțină cremă într-o cutiuță și o puteți testa acasă. Mi se pare o idee foarte bună, pentru că n-am cum testa o cremă de față în magazin. Da, la parfumuri e ok. Îmi dau cu un dolce & gabbana pe mână și simt în timp cum se dezvoltă pe piele. Dar o cremă de față nu are același efect pe mână cum are pe față, nu?

Luați în calcul și că poate că aveți nevoie de o cremă diferită iarna de cea de vară, sau poate vă puteți limita la aceeași cremă. Multe game au produsul de zi și produsul de noapte și sunt foarte mari șansele ca ele, folosite împreună, să aibă rezultate mai bune decât două creme diferite, de la doi producători diferiți. Sau poate nu. Testați. Eu am ales o cremă de zi și una de noapte din aceeași gamă, după ce am încercat multe alte variante.

Exfoliere

Exfolierea se poate face în multe feluri, important e să găsiți ce-i mai bun pentru voi și să n-o faceți prea des, ca să nu vă agresați tenul. Când eram mai tânără, făceam un amestec de miere cu griș. Acum folosesc un scrub glicolic de două ori pe săptămână, sau poate o singură dată, pentru că mai uit. Scap de celulele moarte și simt cum îmi reînvie pielea. Îmi place tare senzația de apoi.

Mască de față

O dată la ceva vreme mai folosesc și câte o mască de față. Dacă o să căutați pe site-uri, o să găsiți măști pentru orice problemă ați putea avea cu tenul. Mie îmi plac măștile de hidratare și pe ele le folosesc, mai ales iarna, când simt mai repede tenul uscat. Experimentați și aici și vedeți ce vi se potrivește, ce vă trebuie, ce vă ajută.

Săptămâna internațională a vaccinării

Săptămâna internațională a vaccinării

Nu știu dacă știați, dar săptămâna asta e săptămâna internațională a vaccinării. Între 24 și 30 aprilie sărbătorim faptul că vaccinurile administrate responsabil funcționează și că și datorită lor speranța noastră de viață a crescut foarte mult.

Planul săptămânal (și – mai ales – flexibil) de curățenie

Planul săptămânal (și – mai ales – flexibil) de curățenie

Când eram mică, gospodinele familiei aveau planul lor zilnic de îngrijit casa. Nu mai țin minte în detaliu cum se organiza fiecare bunică, știu doar că joia era zi de spălat rufe pentru una dintre ele, iar pentru cealaltă era zi de aspirat. Iar mama gătea vinerea iar sâmbătă dimineața făcea curat în casă și duminica se ocupa de călcat.

Poate funcționa relația dintre un bebeluș și un câine?

Sigur că poate funcționa. Multe lucruri pot funcționa, însă se întâmplă adesea că ele, deși pot funcționa, nu funcționează. Multe lucruri pot fi făcute, dar nu sunt. Eu pot mânca o singură înghețată pe săptămână, sau chiar niciuna, niciodată. Dar n-o fac, pentru că intervin mulți factori. Între un bebeluș și un cățel poate exista o relație armonioasă, atâta timp cât părinții iau în calcul mulți factori. E simplu, nu?

De exemplu, ce faci atunci când n-ai un bebeluș cum ai văzut prin filme? Un bebeluș care nu adoarme singur în pătuț după ce ai stins lumina și ai ieșit din cameră, un bebeluș care nu mănâncă liniștit un biberon de lapte și-apoi stă frumos în balansoar și se uită la stele, un bebeluș care nu vrea să vadă patul, țarcul, care stă legat de mama și n-o lasă nici măcar să facă pipi. În esență, un bebeluș normal, cu nevoi normale. Cățelul are și el nevoi normale, iar dacă e și el pui, poate că nu doarme noaptea nici el, poate că-ți ronțăie mobila sau papucii, poate că face pipi prin toate locurile pe care bebelușul e foarte dornic să le lingă. Sau, poate câinele nu e un pui, iar mama e relaxată cu nevoile copilului, primește sprijin, și-atunci toată familia e echilibrată.

Un bebeluș și-un pui de cățel?

Din paragraful anterior v-ați dat seama că poate nu-i chiar cea mai bună idee să aveți un pui de om și-un pui de cățel în același timp în grijă, cu excepția situației în care sunt mai mulți adulți odihniți în casă, ce pot prelua din sarcini.

Mai întâi copilul și apoi câinele sau invers?

Grea întrebare. Pe de-o parte, dacă întâi apare câinele în familie și-apoi copilul, câinele are timp să se adapteze la familie și să se echilibreze. Câinii sunt animale prietenoase și tolerante cu copiii și un stăpân echilibrat își poate susține cățelul chiar și în etapele lui naturale de gelozie la adresa bebelușului. Un alt avantaj de a avea întâi câinele e că reușești să-i vezi comportamentul și poți corecta unele comportamente agresive, înainte ca el să ia contact cu bebelușul.

Pe de altă parte, după apariția bebelușului, câinele își poate schimba comportamentul, mai ales dacă se simte dat la o parte, sau dacă simte că nu mai primește la fel de multă iubire și atenție cum primea înainte. Din acest punct de vedere, mă duce cu gândul la ideea de rivalitate dintre frați și multe lucruri pe care le-am făcut, poate, pentru fratele mai mare, le putem face și pentru câine, atunci când îi aducem în familie (căci și el e parte din familie, nu?) un alt membru. Luați în calcul toate variantele, puneți-vă întrebările și vedeți ce vi se potrivește.

Ce boli aduce câinele acasă?

Câinii pot aduce în familie și boli, dacă nu suntem atenți să-i verificăm periodic, să-i tratăm, să acționăm preventiv. Când am avut primii câini, unul din criteriile de selecție a fost ”să nu lase păr prin casă”. Ei bine, asta n-a prea ajutat, pentru că unul dintre ei a avut o boală de piele pe care medicii au tratat-o în fel și chip (cu vitamine, cu antimicotice, cu uleiuri, cu șampoane, cu pastile). Nu i-a trecut cu nimic, încă îi cade părul, în unele locuri mai mult, în altele mai puțin, dar ce-a fost important pentru noi e că toți medicii ne-au spus că ce avea el nu era transmisibil către om.

Nu toate bolile câinilor sunt așa, așa că o relație apropiată cu medicul veterinar e foarte potrivită. Dar sigur v-ați gândit deja la asta.

Copilul nu poate face orice cu câinele (sigur, nici viceversa)

Atunci când vorbim despre bebeluș și un animal de companie (sau despre un copil și un animal de companie), primul gând e ”Cum să protejez copilul de animal?”, însă, de multe ori întrebarea la fel de potrivită (”Cum să protejez animalul de copil?”) se pierde. Nu, copilul nu trebuie să fie un test de anduranță pentru câine, ci copilul trebuie supravegheat și învățat despre respectul față de animale. Sigur, e drăguț tare când trage câinele de coadă, dar pe câine îl doare, așa că indiferent că vorbim despre un copil de 7 luni sau unul de 7 ani, intervenim și oprim acțiunea.

În plus, un câine ”agresat” de un copil, poate agresa la rândul lui, ca să se apere.

Spațiul copilului și spațiul câinelui

La fel ca în orice altă relație interpersonală, fiecare participant la relație are nevoie de spațiul său, în care să se retragă, atunci când are nevoie să fie cu sine. Copilul are nevoie de un spațiu în care câinele știe că nu are voie, pentru a-i permite copilului să se simtă în siguranță (nu neapărat pentru că e periculos câinele, ci și pentru că, de multe ori, câinele poate fi mai dornic de joacă decât poate oferi copilul). Dacă puteți dresa câinele că în locul X nu are voie, e minunat. Dacă nu puteți face asta, puteți delimita cu gard o zonă din casă, în care copilul se poate retrage (poate un dormitor, poate o zonă din sufragerie sau unde vi se pare vouă mai potrivit)

În același timp, și câinele are nevoie de un spațiu doar al lui, în care să se retragă atunci când e copleșit. ”Locul lui”. Un coș departe de copil, o cușcă, sau o zonă din casă. Când vorbim despre copii mici, care nu acceptă limitele câinelui, e nevoie de intervenția părintelui, care să protejeze ”intimitatea” câinelui. ”Uite, cățelul vreau acum să se odihnească. Hai să-l lăsăm”.

Curățenie?

Despre curățenia care trebuie făcută într-o casă cu câine, nu vreau să scriu, pentru că ideea de curățenie în sine produce în fiecare dintre noi un proces diferit. Pare că relația pe care o avem cu curățenia e mai mult decât atât, e un proces psihologic în sine, așa că n-aș avea ce să spun și să fie relevant la nivelul tuturor.

Sunt curioasă să știu, cu ce întrebări ați rămas citind articolul meu, mai ales dacă aveți în plan fie un copil într-o familie cu câini, fie un câine într-o familie cu un copil.

Cu bicicleta la plimbare toamna

Cu bicicleta la plimbare toamna

Eu m-aș băga în casă când începe vremea asta și-aș mai ieși la aer primăvara, când a înflorit Forsythia. Sigur, nu se poate. Sigur, într-o zi cu multe bălți copiii vor vrea cu bicicletele. Sigur, într-o zi cu vânt slab, dar rece, vom ieși la drumeții. Sigur, de ce nu?

3 cărți ușurele de vacanță

3 cărți ușurele de vacanță

Vara anului 2019 nu mă mai așteaptă cu o vacanță la fel de lungă, dar stoc de cărți de vacanță tot mi-am făcut. Iar ca să vă ajut și pe voi să vă hotărâți ce puneți în bagajul vostru, vă dau 3 idei de cărți ușurele de vacanță.

Bună! Și bine ai venit la mine pe blog! Eu sunt Diana Vijulie, mamă de doi copii, soție și persoană care studiază constant tot ce ține de dezvoltare personală și parentală. Sunt consilier pentru dezvoltare personală, instructor certificat în disciplină pozitivă, utilizez în lucrul meu și elemente de terapie prin artă, pe care le-am aprofundat în cadrul colaborării mele cu American Art Therapy Association, iar în prezent mă specializez în direcția Analizei Tranzacționale la Yorkshire Training Center Romania și ca terapeut de cuplu împreună cu The Gottman Institute. De asemenea, am inclus în pregătirea mea și programul legat de inteligența emoțională, Applied Emotional Intelligence

Verde la educație pentru circulație – o campanie utilă pentru copii, dar și părinți

Acum jumătate de an am rămas fără permis. Era o zi de sâmbătă și conduceam către unul din grupurile de dezvoltare personală pe care le țin. Mai era și prima întâlnire. Am ajuns târziu și despletită, complet neprofesional. A fost rău de tot. În fine, boacăna făcută fusese că, zice polițistul, am trecut pe roșu. Și eu, dar și domnul din fața mea, care părea la fel de surprins. Nu l-am contrazis, pentru că nu sunt sigură că n-avea dreptate. Nu m-am uitat la semafor în milisecunda în care am trecut. Mă uitasem înainte, când era, într-adevăr, verde. M-am gândit că n-avea de ce să mă oprească dacă eu aș fi trecut regulamentar, așa că mi-am asumat greșeala și aia a fost. O lună am fost pieton și nici măcar nu mi-a prins așa rău.

Desigur, mesajul a ajuns și la copii, pe care i-am informat docil ce greșeală făcusem și care fusese consecința. Aia e, am greșit, plătesc. Bine că n-a pățit nimeni nimic (asta mi-a spus și polițistul prietenos care m-a oprit: ”stați, doamnă, liniștită; bine că n-a pățit nimeni nimic”) și siguuuur de-acum înainte o să mă uit de o mie de ori înainte să trec pe la semafor. Ceea ce e foarte adevărat, chiar verific de o mie de ori să fie verde ca să fiu sigură că trec în siguranță acum. Sigur, luni, când i-am luat de la grădiniță, toți colegii de clasă și educatorii știau că mi-a luat poliția permisul. Priviri compătimitoare, zâmbete șugubețe, arătat cu degetul și râs (de la copii, nu de la adulți :))) , le-am primit pe toate cu deschidere și-am făcut haz de necaz.

De-atunci discutăm mult despre regulile de circulație. Despre semne, despre marcajele de pe jos (chiar în fața școlii Emei e linie dublă continuă, dar mulți fac stânga peste ea, ca să ajungă mai repede la școală), despre prioritate, despre de ce ne face polițistul semn să trecem, deși e roșu? E un test? Ce se întâmplă dacă nu traversăm pe la trecere? Dar dacă mergem pe stradă, pentru că nu există trotuar, sau e ocupat de mașini? Sau multe alte întrebări.

La unele dintre întrebări au răspunsuri. Din ce au învățat de la noi, din ce au învățat la grădiniță. Dar la unele nu au. Mai ales la întrebarea: ”De ce se fac cursuri de conducere doar pentru șoferi. Pietonii nu trebuie să știe și ei regulile?” (Asta m-a întrebat Ema). Nu prea am știut ce să-i zic. Dar acum știu, pentru că am auzit la radio despre o campanie organizată de Lidl și mi-am amintit că am mai văzut-o și am mai auzit de ea și în anii trecuți. Anul acesta e a șaptea ediție a evenimentului național pentru siguranța în trafic a copiilor ”Verde la educație pentru circulație”, organizat de Lidl și Poliția Română.

Ediția de anul acesta are loc sâmbătă, 28 septembrie, începând cu ora 11:00, în parcările a 180 de magazine Lidl din țară. Lista magazinelor în care va avea loc evenimentul este disponibilă pe site-ul lidl.ro , iar la eveniment sunt așteptați toți copiii cu vârste cuprinse între 4 și 10 ani

Noutatea evenimentului „Verde la educație pentru circulație” de anul acesta constă în jocul „Surprize sau amenzi?”, care îi va ajuta pe cei mici să asimileze, prin joc și premii, regulile de circulație explicate de reprezentanții Poliției Române.

Copiii vor învăța cum să fie pietoni responsabili, căci proiectul are ca scop, totodată, formarea unui comportament responsabil în trafic al copiilor, pentru ca, pe termen lung, numărul de accidente în care sunt implicați, cu vină, cei mici, să se reducă. Astfel, an de an, copiii învață de la polițiști regulile de circulație necesare pentru a fi în siguranță ca pietoni în trafic.

Lecția interactivă de sâmbătă va cuprinde două sesiuni: prima parte va fi informativă, iar cea de-a doua practică, astfel încât cei mici să aplice noțiunile învățate. Așadar, în cadrul sesiunii informative, copiii vor afla de la polițiști cât de important este să fie atenți la trafic și vor primi toate informațiile despre cele mai importante reguli de circulație pentru ei.

Cea de-a doua parte, dedicată educației prin joc, vine anul acesta cu o nouă componentă practică: jocul Surprize sau amenzi?. Astfel, după ce polițistul le va explica copiilor și părinților regulile de circulație, le va adresa participanților întrebări. Acesta va aprecia răspunsurile printr-o pancartă cu „Surpriză” pentru cei care oferă informațiile corecte și cu „Amendă” pentru cei care trebuie să mai recapituleze regulile, încurajându-i pe cei mici să revină cu răspunsul bun. La finalul lecției, toți copiii vor primi premii și vor fi declarați „absolvenți” ai cursului.

Nu știu dacă prin subiectele acoperite se numără și obligația de a transporta copiii în mașină în scaune potrivite vârstei lor, dar o să aflu sâmbătă. Iar dacă nu e, vreau să le propun organizatorilor să se gândească să includă acest subiect pe viitor în demersuri.

Așadar, sâmbătă, Lidl, învățăm să fim pietoni responsabili. Și după aia noi mergem în magazin să-mi cumpăr un buchet de trandafiri mici. E viciul meu, recunosc.

Ce mâncăm inainte și după antrenamentul la sală

Ce mâncăm inainte și după antrenamentul la sală

Azi vă propun un articol care iese din zona mea de expertiză, așa că nu l-am scris eu, ci un domn care cu asta se ocupă. Mihai o să vă povestească astăzi despre ce anume e bine să mâncăm înainte și după exercițiile de la sală, ca să beneficiem cel mai mult de pe urma antrenamentului nostru. 

Cum am ales noi complexul rezidențial în care locuim

Cum am ales noi complexul rezidențial în care locuim

Locuim într-un complex rezidențial de aproximativ 8 ani. Înainte de asta am locuit în alt complex rezidențial. Țin minte primul Crăciun petrecut acolo și cum am rămas absolut fascinată de faptul că în holul blocului era un brad de crăciun, decorat și tot tacâmul și nu-l fura nimeni

Cum să-ți albești dinții sau placebo – una din două

Am crescut cu multe stresuri legate de aspectul meu fizic. Toate induse. Mi-a fost rușine de degetele mele de la picioare, de sânii prea mari (habar n-aveam cât de mici erau până când n-am rămas însărcinată prima dată și-așa am rămas – nu însărcinată, ci cu două numere în plus la sutien), de ochii prea migdalați, de părul prea nu știu cum. Și de dinții prea galbeni. Căci da, lăsând și presiunea și toate cele într-un colț de cameră, la sfârșitul zilei, când mă uit în oglindă, îi văd.

I-a văzut și dentista la care m-a dus mama să ne spună ce să facem. ”Ce să facem, doamnă, n-avem ce să facem. Smalțul dinților e subțire (confirm, chiar e… îl simt la fiecare ceai cald și înghețată rece), drept urmare mult prea translucid”. Acum X ani, când nu știu ce fel de tratamente existau față de ce-o exista azi, a refuzat să-mi facă tratamente de albire, pe motivul că ar sensibiliza și mai mult dinții și nu mi-a rămas decât să mă spăl bine și să mă accept așa cum sunt. Greu, nene. Greu.

Așa că, în loc să mă accept, am încercat tot felul de soluții. Pastele de dinți pentru albire sau diferite ”tratamente naturiste”. Vă zic ce am încercat și cum a mers. N-am încercat aparate pentru albit dinții sau alte lucruri tehnologizate (dacă ați folosit voi, ziceți cum vi s-au părut).

1. Frecat dinții cu sare

Mama insista ca de două ori pe săptămână să-mi frec dinții cu sare grunjoasă. Udam periuța și o băgam în cutia albă cu capac, de lângă aragaz. Acum că mă gândesc înapoi, îmi dau seama cât de neigienic procedam (toată lumea mânca ciorbă cu saliva mea de pe periuță, bleahs), dar atunci nu mă gândeam așa de departe. Sarea e abrazivă și curăță dinții, așa că ar trebui să-i curețe, iar pe termen lung să-i și albească. Nu-mi dau seama dacă e placebo sau nu, dar chiar păreau mai albi. Și, adevărat, se simțeau foarte curați după un astfel de periaj.

2. Frecat dinții cu bicarbonat

Asta am urât cu pasiune. Tot mama mi-a propus, dar n-am suportat niciodată gustul ăla oribil de bicarbonat. Câteodată mi-l amesteca în sare, ca să nu-l mai simt, dar tot îl simțeam. Nu știu să vă zic efectele pe termen lung, pentru că mă fofilam cât puteam de la practica asta, de a-mi băga în gură periuța cu bicarbonat. Oribil. Daaaaar, dacă n-aveți grețuri din astea, chiar sunt curioasă dacă la voi se vede ceva.

3. Periuță de dinți electrică cu program de albire

Noi suntem toți fani periuțe electrice. E chiuveta noastră plină de periuțe electrice pentru adulți (eu am două, pentru că cea veche nu dorește să-și dea duhul, după mulți mulți ani de utilizare, V are una, iar copiii au și ei două periuțe electrice pentru copii) Am încercat, dar era prea agresivă pentru dinții mei sensibili, așa că am revenit la programul pentru dinți sensibili. Dar, până să ajungă să mă doară dinții, simțeam că mi-i curăță până la rădăcină :))

4. Periat cu turmeric

Ei, pe-asta n-o mai știu de la mama, care gătea românește și nu chinezește sau indian. Pe-asta am descoperit-o, desigur, pe facebook, așa că am și încercat-o, de ce nu? Și am încercat cele două variante: în ulei de cocos sau simplu. Cu ulei de cocos mi s-a părut grețos și scârbos și n-am putut. Dar simplu, pe periuță, a mers bine. Mi-a curățat dinții și, poate că a fost doar o iluzie optică pe care o ai după ce îți clătești bine dinții complet galbeni, dar apoi au părut mai albi (mai ales după mai multe utilizări).

Voi ce-ați încercat?

Cum să-ți albești dinții sau placebo – una din două

Cum să-ți albești dinții sau placebo – una din două

Așa că, în loc să mă accept, am încercat tot felul de soluții. Pastele de dinți pentru albire sau diferite ”tratamente naturiste”. Vă zic ce am încercat și cum a mers. N-am încercat aparate pentru albit dinții sau alte lucruri tehnologizate (dacă ați folosit voi, ziceți cum vi s-au părut).

Cu bicicleta la plimbare toamna

Cu bicicleta la plimbare toamna

Eu m-aș băga în casă când începe vremea asta și-aș mai ieși la aer primăvara, când a înflorit Forsythia. Sigur, nu se poate. Sigur, într-o zi cu multe bălți copiii vor vrea cu bicicletele. Sigur, într-o zi cu vânt slab, dar rece, vom ieși la drumeții. Sigur, de ce nu?