Garderoba capsulă – Cum ți-o creezi?

garderoba capsula

De când tot vorbesc despre cum fac eu de-clutter peste tot, mai ales în dulap (dacă ar fi după mine, aș trăi într-o casă goală, dar sunt departe de asta), lumea mă tot întreabă. Cum reușesc să am atât de puține haine (și-s prea multe încă, tot așa, dacă mă întrebați pe mine) și să funcționez cu ele. E simplu. În principiu, garderoba mea e destul de gândită. Și vă zic și vouă, ca să știți, că poate vă ajută, cum mi-am compus eu garderoba.

Cu alte cuvinte, e un soi de articol despre cum să-ți compui o garderobă capsulă. Ideea cu garderoba asta e să ai câteva piese esențiale, care să nu-ți lipsească niciodată din garderobă. Iar ce mai iei pe lângă ele, să le tot schimbi, în funcție de modă, nevoi, dorințe, plăceri.

Ocazii la care port hainele

În primul rând a trebuit să știu când și unde merg eu, ca să știu cum trebuie să fiu îmbrăcată. Cum lucrurile astea se mai schimbă în viața noastră, poate e util să le tot verificăm din când în când. Așa. Deci, am ajuns la concluzia că am nevoie de haine pentru:

  • mers la birou (extrem de casual, dar nu vreau să vin chiar în pijama)
  • la joacă de copii
  • la întâlniri cu clienți
  • la întâlniri cu clienți mai pretențioși
  • când vorbesc în public
  • la ieșiri de relaxare

Odată ce mi-am format o idee despre cam ce fel de lucruri am nevoie, am trecut la nivelul următor.

 

Ce îți place/ce nu-ți place

Apoi gândește-te ce îți place să porți și ce nu-ți place (să porți), ca să ai o idee de la ce să pornești. Eu am decis că:

Îmi plac: 

  • eșarfele
  • hainele negre
  • hainele simple
  • hainele confortabile
  • culorile reci
  • bluzele pe gât

Nu îmi plac:

  • hainele care se calcă (greu)
  • hainele banale
  • bluzele decoltate
  • puloverele foarte groase
  • fustele scurte
  • culorile calde

Culoarea de bază

Atunci când îți reorganizezi garderoba, trebuie să pornești de la o culoare de bază. De fapt, nu ”trebuie”. Ci, e cel mai simplu așa. Și, dacă tot vorbim de simplu, simplu e să alegem o culoare neutră, închisă. Negru, bleumarin sau maro. Eu am ales negru, pentru că, după cum am concluzionat și mai sus, îmi plac mult hainele negre.

Haine esențiale

Hainele de care nu trebuie și nu poți să te lipsești, e bine să fie alese în culori neutre. Care sunt culorile neutre? Alb, negru, maro/bej, gri, albastru.
Am constatat că am nevoie de:

Blugi – am ales blugi skinny, drepți, evazați și boyfriend, toți bleumarin sau negri
Pantaloni serioși – skinny sau mai confortabili ca și croială, cu buzunare, negri și gri
Fuste – am ales fustele midi, drepte, neagră și camel/bej
Tricouri cu mânecă scurtă – gri, negru, alb
Tricouri cu mânecă lungă – negru
Cămăși: albă și neagră
Jerseuri: negru, bej, gri, bleumarin (rotunjite la gât sau pe gât)
Cardigane: negru, maro, gri și bleumarin
Sacouri: negru și gri
Rochițe: neagră

 

Accente de culoare

În principiu, dacă vrei să ai mai puține haine, alege o singură culoare de accent. Eu am ales două și acum vine și a treia din urmă.

Am adăugat hainelor de mai sus niște pantaloni vișinii, o cămașă cu vișiniu, un jerseu și un cardigan vișinii. De asemeni, am adăugat două rochițe verzi, două cămăși cu imprimeu și verde, un cardigan și un fular.

A treia culoare, care vine din urmă, e muștar. Am un jerseu și aș mai vrea un tricou cu mânecă lungă.

Accente prin imprimeuri

La tot ce e mai sus, care pare puțin plictisitor, am adăugat niște imprimeuri, respectând culorile. Două bluze cu mânecă lungă și dungi (una albă cu dungi verzi și cealaltă albă cu dungi bleumarin), cămășile cu verde, de care ziceam, care sunt cu carouri, două rochițe cu modele geometrice și încă alte lucruri, pe care o să le tot înlocuiesc odată cu moda.

Accentele de culoare și imprimeurile vin și pleacă. De-asta în hainele de bază am investit ceva mai mult, iar în celelalte mai puțin. De exemplu, vreau un sacou roz prăfuit. N-o să-l includ în garderoba de bază, pentru că nu e o culoare care să fie nemuritoare. E doar la modă. Asta nu înseamnă că n-o să-l cumpăr, ci că n-o să-mi iau unul foarte scump, cum e, de exemplu, cel negru. La acesta, galben, mă mai gândesc. Pentru că, spre deosebire de rozul prăfuit, galben-muștarul ăsta mi se pare să aibă viață ceva mai lungă și să fie un pic mai potrivit în garderoba mea per total. Cam așa gândesc eu atunci când fac cumpărături.

Cam asta e, pe scurt. Sper să vă fie de folos, un punct de plecare. Eu încă mai am de scos din dulap până să ajung la strict această garderobă capsulă. Dar am avut câteva haine (preponderent cămăși), pe care le iubesc mult, chiar dacă au multe imprimeuri.

Garderoba capsula

Din nou despre uleiul de cocos, iubirea vieții mele

Citește tot

Cum să trăiești în prezent – o lecție de la fie-mea

Citește tot

Cum să-ți cureți bijuteriile de argint – 5 metode testate de mine

Citește tot

Cum să îți convingi partenerul să devină un părinte blând

Citește tot

Care este stilul tău personal – 8 întrebări pe care să ți le pui

De ce să-ți găsești stilul personal?
Problema noastră e că întotdeauna ni s-a spus ce să facem. Cum să fim, cum să gândim, cum să ne îmbrăcăm, ce merge cu ce. Sigur, multe din lucrurile astea sunt de bun simț.

Citește tot

Cum să scapi de păduchi

Citește tot

Garderoba capsulă – Cum ți-o creezi?

Cu alte cuvinte, e un soi de articol despre cum să-ți compui o garderobă capsulă. Ideea cu garderoba asta e să ai câteva piese esențiale, care să nu-ți lipsească niciodată din garderobă. Iar ce mai iei pe lângă ele, să le tot schimbi, în funcție de modă, nevoi, dorințe, plăceri.

Citește tot

Cum ne pregătim ca să nu răcim?

Citește tot

5 idei despre cum să-ți ușurezi munca la călcat

Citește tot

Cum să alegi geanta potrivită pentru tine și alte frivolități

Citește tot

Cum să exersăm recunoștința cu copiii (dialog și 4 activități pe care să le faceți împreună)

recunoștință

– Uite, mami, e o doamnă care strânge gunoaiele de pe marginea drumului. Unii oameni nu sunt prea civilizați și le aruncă pe unde le vine. Nu respectă deloc natura.
– Da, al tlebui să aluncăm si noi gunoaiele la gunoi.
– Da, Fip. Să le aruncăm la gunoi, nu pe jos. 

Așa ne-am început noi călătoria către grădiniță în dimineața asta. Și mă gândeam: Ce bine că am niște copii care înțeleg cât de important e să fim oameni responsabili, să ne respectăm natura și pe noi înșine! De la dialogul de mai sus a început o discuție mai amplă. M-am gândit să plusez nițel și m-am băgat și eu în vorbă.

– Ce păcat că am trecut așa repede pe lângă ea. Ar fi fost frumos să-i mulțumim pentru că are grijă de natură și de orașul nostru și că strânge după noi…

Copiii m-au aprobat. Așa că am mers și mai departe.

– Și cui am putea să-i mai mulțumim? Suntem înconjurați de oameni care fac lucruri pentru ca nouă să ne fie viața mai ușoară și mai frumoasă.

Au stat ei și s-au gândit. Fip și-a trecut atenția către un excavator care turna niște pământ într-o remorcă. Dar Ema a rămas concentrată.

– Ar trebui să-i mulțumim Adrianei [educatoarea ei], pentru că are grijă mereu de noi. Și Simonei, pentru că mă învață spaniolă. Și Laviniei, pentru că are grijă de Fip. Ar mai trebui să-i mulțumim lui Gabi, pentru că ne trimite mereu miere, must și lucruri bune de mâncare. Și lui tataie, pentru că are grijă de stupi și de roșii. Și lui Buni, pentru că ne ajută când avem nevoie. Să-i mulțumim și Tiei, pentru că ne-a croșetat niște căciuli călduroase, ca să nu ne fie frig la iarnă. 

Și lista a mai continuat puțin.

– Ema, știi ce am făcut noi acum?
– Am vorbit?
– Da. Și am făcut un exercițiu de recunoștință.
– Cum e ăla?
– Păi cum am făcut noi acum, ne-am gândit cui putem să mulțumim și pentru ce. Atunci când punem creierul să se gândească la motive pentru care să fim recunoscători, el se simte foarte bine. E ca și cum l-am trimite într-o vacanță frumoasă.
– La mare? Pe plajă? Cu nisip și valuri?
– Da, cam așa e pentru el. Și atunci el produce niște substanțe care ne fac și pe noi să ne simțim bine, mai relaxați și mai veseli. 
– Aha, deci de-aia sunt eu așa veselă acum. Ar trebui să facem asta în fiecare dimineață… 
– Ai dreptate. Ne-am începe ziua mult mai frumos. 
– Diseară vreau să fac niște felicitări de mulțumire. 

Încă 4 activități prin care să exersați recunoștința cu copiii:

  1. Felicitări de mulțumire

    Ema a intuit foarte bine ce mă gândeam să-i propun să facem diseară. Niște felicitări prin care să transmitem celorlalți că le suntem recunoscători pentru toate lucrurile bune pe care le fac pentru noi. Apoi, să le și înmânăm personal, eventual împreună cu o îmbrățișare. Creștem încrederea copilului în forțele proprii, încurajăm interacțiunile sociale semnificative (sună mai bine în engleză ”meaningful”…), inducem o stare de bine, zâmbete și râsete.

  2. Borcanul cu mulțumiri

    Eu am ținut așa ceva într-un an, în care simțeam că îmi e greu să mă văd bună și frumoasă. Așa că am luat toate mesajele pozitive pe care le-am primit de la oameni cu care am interacționat (familie, prieteni, voi – comunitatea mea) și le-am scris pe hârtiuțe pe care le țineam într-un borcan de pe birou. Când mă simțeam jos de tot, le luam la citit. După 5 bilețele deja simțeam cum mă ridic de pe jos.
    Cu copiii vreau să fac ceva diferit. Și anume, de fiecare dată când avem de mulțumit cuiva, scriem pe un bilețel și punem în borcan. Apoi vom vedea, fizic, concret, cum se umple un borcan de fapte bune pe care le fac ceilalți pentru noi. Pentru că suntem minunați și contăm și suntem iubiți și suntem importanți.

  3. Copacul recunoștinței

    Anul trecut am făcut, împreună cu copiii de la grădiniță, un copac al iubirii. Fiecare copil a scris (cu intermediari :D) pe câte o piatră sau două oameni, lucruri sau activități pe care le iubesc. Le-am lipit apoi pe trunchiul unui copac.
    Vreau să fac ceva similar și cu copiii mei, doar că nu despre iubire, ci despre recunoștință. Pe fiecare piatră vom scrie lucruri pentru care suntem recunoscători. Apoi le vom lipi. Vă arăt poze când e gata.

  4. Albumul recunoștinței

    Emei îi place mult să facă poze și mă gândeam că am putea face un album al recunoștinței. Copiii să pozeze, împreună, oameni, activități, lucruri pentru care sunt recunoscători, apoi să le adăugăm în albumul recunoștinței, împreună cu un mesaj, care să ne amintească mai multe despre poză. Zilele astea o să mă duc să cumpăr un album și scoatem de la naftalină aparatul foto pe care l-a primit Ema anul trecut de ziua ei.

Shop Diana Vijulie

Cursuri dezvoltare personală și de parenting

cu prețuri începând de la 8 lei.

 

 

Dacă v-au fost de folos ideile, dați și mai departe 🙂

,

Organizarea dulapului și dezvoltare personală – De-clutter

Nu mi-am dat seama de la început cât de mult îmi afectează viața de zi cu zi un dulap plin cu lucruri care nu îmi trebuie sau pe care nu mai știu că le am. Mi se părea normal să fie așa, doar asta văzusem și acasă și în jur. Doar că, la un moment dat (nici nu mai știu care), am conștientizat că nu e normal. Și că nu mi-e bine așa.

Control sau influență? Ce facem cu copiii?

Nu știu dacă știați, dar nevoia de control pe care o simțim adesea, se transformă în cea mai importantă sursă de stres pe care o avem. Și e normal. E normal, pentru că poți controla foarte puține lucruri în viața ta. Și poți controla și mai puține lucruri în viața altuia. Și, dacă totuși reușești să o faci, vine cu niște costuri destul de mari. Printre care și stresul.

Care este stilul tău personal – 8 întrebări pe care să ți le pui

stil personal

 

Deși subiectul poate părea ușor frivol (până la urmă e despre aspectul nostru exterior, nu?), a-ți cunoaște stilul personal și a-l trăi zi de zi, fără menajamente, ține de dezvoltare personală. Nu, din punctul meu de vedere, subiectul nu e deloc frivol. Să știu ce îmi place, să am ce îmi place și să arăt ce îmi place, direct, franc și cu convingere, asta poate spune multe despre mine.

În primul rând, asta spune despre mine că mă cunosc. Știu cine sunt eu, mă uit în interiorul meu și știu ce găsesc acolo. Stilul personal nu ține doar de două fuste și o bluză, ci e o extensie a stilului meu de viață și a interiorului meu. Să-mi cunosc stilul personal și să-mi adaptez stilul de viață la el și viceversa transmite că sunt o persoană conștientă de sine. Cui transmite asta? Păi, întâi și întâi… mie. Și asta e cel mai important. Cum mă văd eu pe mine, așa mă prezint și celorlalți, drept urmare, așa mă vor vedea și ei.

Apoi arată despre mine că sunt o persoană sigură pe ea. Stilul meu personal implică ceva complet extravagant și ieșit din comun? Iar eu îmi asum asta și n-o ascund? O arăt lumii, fățiș? Arăt lumii ceea ce sunt eu complet și fără menajamente? Nu renunț la cizmele mele roșii de lac, doar pentru că acum se poartă pantofii maro și pentru că vecina s-a uitat strâmb la mine. Nu, îmi port cizmele roșii de lac bucuroasă și cu capul sus, cu mândrie, cu siguranță, cu încredere.

De ce să-ți găsești stilul personal?

Problema noastră e că întotdeauna ni s-a spus ce să facem. Cum să fim, cum să gândim, cum să ne îmbrăcăm, ce merge cu ce. Sigur, multe din lucrurile astea sunt de bun simț. Dar multe sunt doar niște norme sociale de formă, fără un fond real, altul decât a ne alinia cu toții. Vorbeam cu mama într-o seară despre cum era pe vremea comunismului. Pe lângă faptul că era greu cu frigul, cu cozile, cu frica generală, era greu și cu standardizarea. La magazin găseai două tipuri de paltoane, oamenii foloseau sacoșe identice, iar singurul lucru care te scotea în evidență era ce îți creai tu. Mama știa (și îi plăcea) să tricoteze (ca multe și din mamele voastre) și așa își făcea haine mai ieșite din comun.

 

 

Ei, asta ni s-a transmis și nouă mai departe. Că dungile nu merg cu buline, să nu purtăm fustă scurtă dacă n-avem picioarele drepte, că hainele trebuie să vină nu știu cum la umeri și nu știu cum la mâini și așa mai departe. Asta ne-a tot ciuntit din creativitate și din dorința noastră de a ne uita în interiorul nostru. Ce rost are să mă uit la ce vreau eu, dacă oricum trebuie să urmez rigorile societății?

Și eu spun: Stop cu asta! Stop! Gata, s-a terminat. Găsiți-vă stilul personal și mergeți pe mâna lui. Nu contează ce părere au mămica, bunica sau pisica. Contează ce gândiți voi, ce simțiți voi, ce credeți voi despre voi, despre cum vă vedeți pe voi și despre cum vă prezentați celorlalți.

Hainele trebuie să spună o poveste

Nu am reușit niciodată să-mi pregătesc hainele de cu seara pentru a doua zi de dimineață. Mama făcea mereu așa și mă încuraja și pe mine. Eu nu pot. Eu trebuie să mă îmbrac dimineața în funcție de ce simt atunci, fix în clipa aia. În funcție de ce aștept de la ziua respectivă, în funcție de cum mă văd în ziua respectivă.

Hainele pe care le port spun mereu o poveste. Nu pot altfel. Dacă mă uit la mine, cum sunt îmbrăcată azi, hainele mele spun povestea unei tinere, care încearcă să se ascundă de ploaia confortabilă de privit prin geam, în pulovărul moale și călduros. Astăzi sunt o fată care ar fi stat între pături toată ziua, dar, pentru că nu a putut, a luat după ea senzația: cu pulovărul lălâi și moale și cu eșarfa călduroasă și pufoasă. Inclusiv faptul că azi am ales să-mi prind părul într-o coadă plictisitoare, și asta e parte din povestea de astăzi.

Iar dacă într-o dimineață nu îmi ascult bine povestea din cap și nu mă îmbrac să joc rolul principal în ea, nu mă simt toată ziua în pielea mea. Inevitabil ajung într-un magazin de haine, ca să-mi cumpăr ceva potrivit cu starea și povestea mea.

Cum să-ți găsești stilul personal?

Cea mai simplă metodă, dar nu cea mai eficientă, e să te uiți, pur și simplu la poze și să identifici stilul cu care simți că vibrezi. Să cauți site-uri de modă și în arhivele lor, poze pe pinterest sau pe instagram, să urmărești oameni cu care simți că rezonezi și să-ți faci o idee.

Sau, ai putea să răspunzi la cele 10 întrebări de jos, care să-ți dea o idee mai bună despre tine mai în detaliu, nu doar de suprafață.

 

Care sunt culorile tale preferate?

Să începem cu ceva foarte simplu. Care sunt culorile tale preferate? Nu neapărat punctual, dar măcar ca direcție. Preferi culorile tari, sau mai pastelate? Preferi culorile calde, sau reci? Ai prefera o gamă de nuanțe de roșu sau de nuanțe de albastru? Pune-ți chiar și întrebarea dacă ai prefera culori neutre sau unele mai tari…

Care sunt obiectele vestimentare ”basic”, fără de care n-ai putea trăi?

Ți-ar fi greu dacă ai fi obligată să porți doar rochii și să n-ai voie în blugi? Sau cum te-ai simți să ți se spună că nu mai poți purta fuste, ci doar pantaloni? Pulovere largi sau mulate? Fă o listă cu ele și include-le mereu între hainele pe care le porți mereu, indiferent cine ce părere are despre fiecare obiect în parte sau despre combinațiile pe care le faci cu ele.

Îți cunoști forma corpului?

Ar fi bine să o cunoști, pentru că așa o să găsești mai ușor obiecte vestimentare care să te facă să te simți confortabil. Nu spune nimeni că nu trebuie să porți o anume bluză, doar pentru că așa ”trebuie”. Doar că unele haine sunt destul de inconfortabile pentru unele forme de corp, ca să zic așa. Dacă nu te deranjează, nu-i bai. Dar dacă simți că-s incomozi niște blugi cu talie joasă atunci când ai burtica ceva mai mare, încearcă alt model de pantaloni. Cunoscându-ți forma actuală a corpului (adică nu cum arătai acum 3-5-7 ani, ci cum arăți acum) s-ar putea să-ți scutească niște timp la cumpărături și niște nervi atunci când de seacă o cămașă prea decoltată sau o rochie care simți că te sufocă.

Cum ți-ai descrie stilul, într-un singur cuvânt?

Ce cuvânt ai folosi ca să-ți descrii stilul? Relaxat? Pretențios? Luxos? Confortabil? Alege un singur cuvânt și vezi ce-ți spune el despre tine și despre stilul tău.

Ce vrei să transmiți celorlalți prin stilul tău?

Cu alte cuvinte, cum te prezinți lumii? Ca o persoană autentică? Ca o persoană temătoare? Ca o persoană căreia îi e greu să ia decizii? O persoană influențabilă? O persoană jucăușă? O persoană de încredere? Arată celorlalți cum ești tu, fără să te temi.

 

Stilul tău personal se potrivește stilului tău de viață?

Pentru că dacă nu, ceva nu e ok și o să-ți fie greu să te simți confortabil în viața ta. Dacă ele sunt diferite, sunt șanse mari ca doar unul din stiluri să fie despre tine și despre interiorul tău. Sau, în cazuri mai pesimiste, ca niciunul să nu fie. Identifică-l pe cel cu care te … identifici. Și schimbă-l pe celălalt ca să fie doar al tău.

Care este modelul tău de inspirație?

Invariabil există măcar o persoană în viața noastră care simțim că ne inspiră. Poate să fie mama, bunica, o actriță, o pictoriță, un om de știință. Orice. Caută-ți inspirația despre stilul tău personal și acolo. Atunci când cineva te inspiră, o face pentru că simți că undeva te identifici cu persoana respectivă… Caută adevărata inspirație și pune-o în practică în stilul tău personal și în stilul tău de viață.

Haideți, fiți curajoase! Nimeni nu știe mai bine decât voi care e povestea voastră, povestea vieții voastre. Trăiți-o, simțiți-o, arătați-o!

 

8 beneficii pe care le are cafeaua noastra de toate zilele

Citește tot

Înapoi pe bicicletă

Citește tot

Cum să-ți cureți canapeaua

Citește tot

5 idei despre cum să-ți ușurezi munca la călcat

Citește tot

Vara și curtea pentru familiile cu copii

Citește tot

Tips’n’Tricks pentru mame care n-au timp

Citește tot

Cum sa folosesti epilatorul fara sa te doara (prea tare)

Citește tot

Cum să ai haine netede fără să calci

Citește tot

Cum să trăiești în prezent – o lecție de la fie-mea

Citește tot

Cum să trăiești în casă cu un câine hiperenergic… fără să o iei razna

Citește tot

Cu ce ne îmbrăcăm iarna asta? Paltoane și jachete ”în trend”

– Mamăăăă, iar vine iarna și nu am cu ce să mă îmbrac…

… zic eu, postată în fața celor două debarale (pe rând, desigur) pline până la refuz de paltoane și jachete, mai groase sau mai subțiri, mai colorate sau mai terne, mai înfoiate sau mai diafane.

Țin minte că acum doi ani s-a apucat domnul V. să-mi facă ordine în portbagaj. A intrat în casă cu 5 genți pe care le depozitasem acolo (pline toate cu sticluțe de apă, scutece, haine de schimb și alte cele trebuincioase celor doi copiii fără de care nu ieșeam nici până la pâine) și cu… 6 jachete și paltoane, cărora nici măcar nu le simțeam lipsa. Așa… Am concluzionat, deci, că am multe. Multe, dar de ce tot am impresia că n-am ce purta?

E simplu. Pentru că aproape toate au fost la un  moment dat ”moderne”. Modernul ăsta a ținut un an, hai doi. După aia a venit alt modern, așa că nu mi-a mai venit să le port. Ce-s eu, peizancă? De ce le-am păstrat acolo, exponate în debara? Păi cum să dai, măi mamă, haine bune așa? Lasă, poate revine moda, le mai porți pe lângă casă, poate mai e nevoie de ele. Recunoașteți tiparul, da? Da…

Singurele pe care încă le port, deși le am de câțiva ani buni sunt un trench bej, puțin peste genunchi, stil londonez așa, care e nemuritor, două jachete de imitație de piele, vreo 2 sacouri stil anii ’60 și o jachetă de -56 de grade celsius, un fel de plapumă cu glugă, plus două paltoane care și pe ele le-am luat pentru că ”sunt la modă”, dar sunt de lână, așa că n-o să renunț la ele, fie ce-o fi. În rest… trag de ele doar ca să nu spun că nu le-am purtat și că zac de pomană acolo.

Dar, am luat o decizie. Să le dau pe toate… Șoc și groază. Să păstrez doar modelele clasice și pe cele de lână și în rest să-mi las libertatea de a-mi cumpăra periodic doar câte un obiect vestimentar din ăsta de încotoșmănat care să fie la modă, conștientă că peste doi ani o să zboare din dulap.

Pe principiul ăsta, am simțit că mai am nevoie de un paltonaș de lână mai lung, să-mi țină cald și la șalele-mi bătrâne și la genunchi, dar l-am luat ”clasic” și am investit ma mult în el, dar… modele din astea care vin și pleacă, pe astea nu vreau să dau mulți bani.

Bun, acum că am încheiat introducerea asta lungă, să trecem la subiect. Și anume, că am început să mă uit să văd ce se mai poartă anul ăsta la capitolul paltoane de damă (și jachete) și am constatat cu bucurie că încă mai merg jachetele de piele de rockeri, așa și că încă sunt ok și jachetele stil parka. M-am liniștit. Din astea am. Haideți să vedem ce mai merge pe lângă ele.

Vrei să primești postările mele pe email?

1. Jachetele ultra scurte

Mă așteptam să intre din nou la modă, pentru că vin bine la pachet cu pantalonii cu talie înaltă, care sunt și ei la mare căutare. S-au mai purtat jachetele astea acum mulți ani, când eram eu, vorba aceea, fată, dar pe vremea aia le purtai ca să mori de rinichi și șale, cu pantaloni cu talia foaaaarte joasă. Mi-a rămas pe retină o domnișoară în stație la un tramvai de lângă gara Basarab care avea o pereche de pantaloni care acopereau strict muntele lui Venus și o jachetă care abia trecea de sâni (în jos). În rest, pielea goală și era un frig de nu știam ce să mai pun pe mine. Sper că e bine domnișoara vreo 15 ani mai târziu.

Pinterest ne recomandă așa ceva:

jachete iarna 2017-2018

2. Jachetele argintii

Mă uitam acum mulți ani, tot pe vremea când eram fată la mama, la o emisiune în care o doamnă înaltă și brunetă și un domn care nu mai știu cum arăta, le explicau unor femei cum să se îmbrace. Primul lucru pe care îl făceau era să dea năvală în dulapurile lor și să le arunce 90% din tot ce dețineau. Țin minte că la un moment dat au descoperit o pereche de bocanci cromați, despre care doamna înaltă și brunetă a spus că arată de parcă ar fi aparținut unei ”persoane din spațiu fără locuință” (sau nu știu cum să traduc mai bine ”homeless person out of space”). Erau un fashion no-no, nu ar fi trebuit purtați, așa că au ajuns în teancul de haine care nu urmau să se mai întoarcă în dulapul proprietarei lor.

Cam așa sunt și jachetele astea cromate, pe care ni se propune să le purtăm iarna asta. Și îmi amintesc, din nou, că ele au mai fost la modă, pe vremea când, de exemplu, Anda Adam avea părul negru și breton făcut cu gel. Deci tot acum o mie de ani. Vă las și poza, ca să vă clătiți privirile. Tot de pe Pinterest.

jacheta cromata iarna 2017-2018

 

3. Blana

Blană, blană peste tot. Din nou, deloc de mirat, având în vedere că blana s-a purtat inclusiv astă vară, la genți și papuci. Blana revine acum și la jachete și la paltoane (dar și la fuste și bluze). Mai discretă sau mai sălbatică, blană peste tot să fie! Sper că dacă vă hotărâți să purtați blană, măcar să alegeți blană falsă.

Iată și pozele de pe Pinterest:

jachete iarna 2017-2018

4. Pelerine

Vai, cât mi-am dorit mereu o pelerină! De când mă știu. Nu știu de unde a răsărit pasiunea asta a mea pentru pelerine, probabil din povești. N-am avut niciodată când eram mică, pentru că nu-s prea practice. Și nici ulterior nu mi-am cumpărat nici măcar singură, tot din acest motiv: ți-e cald când e cald și ți-e frig când e frig.

Așa că n-am pelerină, nici nu cred că o să-mi cumpăr, dar îmi plac tare mult. Pun poze (de pe Pinterest) să ne uităm împreună la ele:

Ok, astea de mai sus sunt propunerile designerilor. Ce am găsit, propriu zis, în magazine?

1. Paltoane închise la 1 nasture

S-au purtat anul trecut și văd că încă nu au dispărut, deși trendurile designerilor merg în alte direcții, din ce am văzut eu. Ceva mai feminine. În fine, dacă v-ați luat anul trecut, merg și iarna asta. Unul din cele două paltoane ale mele de lână e așa și după cum ziceam, n-o să renunț la el. palton 1 nasture

 

2. Paltoane stil halat, cu cordon

… și fără nasturi. Incredibil de confortabile. Nu le-am mai văzut prin prezentări de modă, dar în magazine încă se mai găsesc. Nici la ăsta nu plănuiesc să renunț. Am unul gri, ca un halat de molton. Simt că plutesc atunci când merg cu el pe stradă, chiar dacă arăt de parcă aș fi ieșit din spital, să-mi cumpăr covrigi și apă de la magazinul de peste drum. Și mai e și de lână…

palton halat

3. Paltoane 3 sferturi

Astea mi se par cu adevărat fantastice. Închise la două rânduri de nasturi, lungi, de lână, țin cald și la șale, și la genunchi și peste tot. Eu am ales unul frumușel foc, culoarea camel și aștept cuminte să vină frigul să-l pot purta…

4. Culori pastelate

Paltoane care parcă invită primăvara să vină mai repede. Albastrul cerului sau roz deschis. Ca niște bomboane… Parcă te binedispun când te uiți la ele prin toate culorile de toamnă, prin frunze care strigă, invariabil: murim, vine iarna, o să înghețați cu toții!!! Știu, sunt macabră, dar sufăr încă pentru că mai e mult până la vară…

palton roz

Ce se mai poartă în rest? Deux-piece-urile, rochiile midi, iar pe parte de rochii office încă mai merg rochiile mulate până la genunchi sau și cele gen anii ’50-’60. Happy me 😀

Din păcate, se pare că nici catifeaua nu va dispărea prea curând, la fel și hainele parcă făcute din tapițeria bunicii. Dar, important e că sunt mai multe direcții din care putem alege. Catifeaua nu e una pentru mine :))

Prima sarcină vs. a doua sarcină (articol amuzanto-serios)

Acum 5 ani
– Cred că am stat prea mult în picioare în astea 5 minute. Plec acasă!
– Vai, dar stai jos… Întinde-te. Să-ți fac un masaj? Să-mi iau liber de la birou ca să te duc acasă?
Acum 3 ani
– Wow, e ora 20:00 și eu încă nu m-am așezat pe scaun de azi, de la ora 15.00…
– Te cred…
Oare știți despre ce vorbesc eu aici? Ce face diferența între ce era acum 5 ani și ce era acum 3 ani? Vă dau un indiciu: în ambele situații eram gravidă.

Citește tot

Cu ce încalți picioare suferinde?

Citește tot

Cu ce ne îmbrăcăm iarna asta? Paltoane și jachete ”în trend”

Citește tot

Episodul 9: Cizmarul fara pantofi si mama fara roluri

Citește tot

10 întrebări pe care mi le pun de când sunt mamă

Citește tot

#itiMultumesc

Citește tot

Cine mă ajută pe mine să-mi concep speach-urile

Citește tot

Femeia cu masca pe față

Citește tot

Bloggingul ca business și părerea mea

Citește tot

Cuplul după ce vin copiii – Cum am rezistat noi

Citește tot

Cum să ai haine netede fără să calci

Știu că printre cititoarele mele sunt și multe gospodine care se descurcă perfect la treburile ce țin de casă. De fiecare dată când scriu câte un articol despre cum să-ți ții ordine pe nu știu pe unde sau cum să gătești un pui, parcă mi-e și jenă să apăs butonul publish. Pentru că e ca și cum i-aș explica unui inginer de la NASA cum se ridică o rachetă roz în aer. Sau cum l-am rugat pe fotograful de la ultimul eveniment să-mi facă o poză cu telefonul.

Eu nu-s cine știe ce gospodină și nicidecum perfectă. Atu-ul meu e că încerc să fac totul cu viteză, în cât mai puțin timp, ca să pot folosi timpul ăsta în alte activități care îmi fac mai multă plăcere sau sunt mai productive. Îmi place să cred că-s maestră la gătit/spălat/curățat viteză.

Așa că, doamnelor pricepute în ale gospodăriei, vă rog să treceți cu vederea articolul de față, în care o să scriu cum calc eu fără să calc, nepricepută în ale călcatului, dar dornică să termin cât mai repede treaba asta nesuferită.

Am mai scris pe tema asta aici, dar între timp am mai descoperit una alta, așa că facem aici episodul 2.

Deci, cum să calci eficient, în puțin timp și să arăți decent când ieși pe stradă… fără să calci.
3 metode testate de mine și care funcționează perfect.

Cum să calci… cu apă

Calci cu apa

Am descoperit eu că există situații în care poți trece de la a avea textile șifonate la textile netezite fără să te chinui cu călcatul. Tare. Știu! De exemplu, perdelele, cu care ai două variante. Fie le speli și nu le storci la mașină, apoi le pui pe galerii să atârne așa ude cum sunt, pui niște prosoape dedesubt și le vei avea perfect drepte atunci când vor fi uscate, fie le pui uscate pe galerii, apoi iei un pulverizator și le pulverizezi cu muuuultă apă. Valabil și pentru husele de canapele, sau pentru alte lucruri care se pretează la așa un tratament.

Același lucru îl poți face și cu hainele. Ai grijă doar să fii sigură că materialul nu se pătează de la apă. Pune frumos bluza/pantalonii/orice-ul pe un umeraș și pulverizează apă pe el.

Iar vara… Păi vara le luam pe mine, apoi le stropeam cu apă. Până ajungeam la mașină, erau deja uscate și netede. Desigur, nu poți aplica tehnica asta la o cămașă care vrei să arate impecabil sau la pantalonii cu dungă. Dar la multe tipuri de haine și la multe materiale, metoda funcționează.

Cum să calci… cu abur

Calci cu abur

O altă variantă, similară, este netezirea cutelor cu ajutorul aburului. Desigur, aburul e foarte eficient în a netezi textile, doar de-asta și există atâtea fiare de călcat cu abur. Dar, poți folosi aburul și fără fier de călcat, doar că trebuie să fii puțin mai inventiv.

Mai precis, te duci frumos în baie, dai drumul la duș până când se face abur în baie, apoi agăți hainele șifonate de umerașe și închizi ușa de la baie. Aburul o să le netezească frumos. Pentru mine, asta e varianta perfectă atunci când călătoresc și mi se șifonează hainele din geamantan.

Cum să calci… cu placa

Calci cu placa

Și tot pentru călătorii, unde poate că nu mă înțelegeam suficient de bine cu fierul de călcat de la hotel, sau unde (cu siguranță) nu luam după mine vreun fier de călcat de voiaj, mai am o metodă pe care o aplic cu succes, cu mențiunea că și asta are limitările ei. Și anume… Placa de păr. Uai, e fantastică pentru manșete de cămașă, pentru gulere, pentru tivuri.

Vrei să primești postările mele pe email?

Cum și unde montăm centrala termică?

centrală termică

sursă foto: https://www.berluni.ro/centrala-termica-ariston-cares-premium-24-kw.html

Din seria articolelor despre casă, aparatură electrocasnică, decorațiuni, etc, astăzi m-am gândit să discutăm puțin despre centralele termice. Nu o să intru foarte mult în detalii legate de specificațiile lor tehnice, pentru că nu mă pricep prea bine, iar priceputul familiei (adică V) este plecat și n-are cum să-mi facă un rezumat.

Deci n-o să discutăm propriu zis despre alegerea unei centrale, care se face în funcție de putere, de tipul centralei, de tipul de combustibil folosit, de garanție și de alte câteva criterii, ci o să discutăm despre ce facem după ce am cumpărat-o. În primul rând, ce trebuie să facem, din punct de vedere legal, ca să montăm o centrală termică și apoi să ne gândim unde o montăm. Cu siguranță, firmele autorizate pentru montarea centralei cunosc toate reglementările, dar e util să ne facem și noi o idee în prealabil. Noi am experimentat cu centralele termice Ariston (pe care o avem de când ne-am mutat aici) și cu centralele termice Motan până acum.

Pentru că centralele termice preferate pentru apartament sunt cele pe gaz, vom discuta despre acestea. Și vom începe cu:

Pașii necesari pentru montarea centralei termice

  1. Dacă locuiți la bloc și ați fost conectați până acum la sistemul central de termoficare, primul lucru pe care trebuie să-l faceți este să faceți o cerere de debranșare. Discutați la asociația de proprietari, unde va trebui să depuneți o cerere. Aveți în vedere că legea spune că debranșarea se poate face pe perioada în care nu este furnizat agent termic.
  2. Dacă locuiți într-un bloc contorizat, acordul Asociației de proprietari este suficient pentru debranșare. În cazul blocurilor necontorizate, e nevoie de referatul tehnic de specialitate, pe care o puteți cere de la furnizorul de energie termică (furnizor care este obligat să-l întocmească)
  3. În același sens, nici Asociația de proprietari nu are dreptul de a refuza debranșarea. Deci, așteptați și decizia Asociației, apoi treceți la debranșare.
  4. Debranșarea se poate face contractând orice firmă specializată, la fel ca și racordarea la rețeaua de gaze.
  5. Următorul pas este să depuneți o cerere pentru extinderea rețelei de gaze către centrala termică. Mergeți la furnizorul de gaze și veți primi acolo informațiile necesare întocmirii cererii.
  6. Odată cu achiziționarea centralei termice, veți primi o listă de firme agreate pentru montarea ei (lista ar trebui să fie specificată în certificatul de garanție). Alegeți din listă una din firme (cu autorizație ISCIR), cu care veți încheia actele necesare montării centralei termice.
  7. Nu mai rămâne decât ca funcționarea centralei termice să fie autorizată de către o firmă autorizată ISCIR.
  8. Cu această firmă (sau cu alta) va trebui să mai încheiați un contract de verificare tehnică periodică (adică la 2 ani)

Unde se amplasează centrala termică?

  1. Dacă stați la curte, centrala poate fi amplasată fie în interiorul clădirii de locuit, fie într-o construcție separată, în exteriorul clădirii.
  2. Dacă stați la bloc, trebuie să știți că într-un apartament se poate monta o singură centrală termică.
  3. În mod normal, centrala termică se montează în bucătărie sau în încăperi special construite pentru ea, ventilate și spațioase. Ca să fiu sinceră, am văzut o singură dată o astfel de încăpere, pe vremea când ne căutam apartament. Era o cameră cu geam mare, cu o suprafață mai mult decât generoasă, mult mai mare decât baia apartamentului respectiv.
  4. Centrala termică nu se montează în cămări de alimente și camere de dormit.
  5. Încaperile in care se monteaza centralele termice trebuie sa fie ventilate conform cerințelor Normativelor I 6, I 7, I 31 si I 5.
  6. Aveți în vedere că pentru asigurarea aerului necesar arderii, ventilarea centralelor termice este obligatorie, indiferent de locul de amplasare. Se recomandă ventilarea naturală în spațiile în care sunt amplasate centralele termice. Dacă nu se poate așa, sunt acceptate și sistemele mecanice de ventilare.
  7. Centralele termice care funcționează cu combustibil gazos trebuie prevăzute cu ferestre spre exterior cu suprafețe vitrate conform Normativului I 6.

Nu uitați de obligativitatea verificării tehnice periodice, despre care scriam și mai sus. Ea se face la cel mult 2 ani de la ultima verificare.