Chiuveta de la baie – Piece de resistance

Mai mult decât cum arată restul casei, baia spune multe multe despre persoana care o folosește. Cel puțin, îmi spune mie. Dacă e să mă uit la băile pe care le avem noi, pot să confirm. Nu mă refer aici doar la curățenie, ci și la modul în care e decorată și aranjată baia. Despre noi spune că suntem inconsecvenți, că avem ceva simț artistic și pricepere, că nu ducem lucrurile la capăt, că suntem dezordonați și haotici, dar și jucăuși și veseli.

De exemplu, în baia de jos n-am modificat nimic altceva decât că am mutat provizoriu un dulap care nu-mi place. Provizoriu. Acum 3 ani. În rest, avem în baia asta chiuveta suspendată pe care au pus-o constructorii, care nici ea nu-mi place și care nu se potrivește cu ce mai avem prin casă. De 3 ani zic să-i facem ceva. Oh well…

În baia ”matrimonială” am dat frâu liber imaginației și a ieșit ceva drăguț. Am schimbat mobila cu una care îmi place și care se potrivește cu ce avem în restul casei, mobilier alb, cottage-classic cumva. Însă, ca să iasă puțin din plictiseala albului și cumințeniei, am trântit în baia respectivă o cabină de duș cu margini din metal negru, cu faianță cromată peste tot, care contrastează perfect cu ”clasicul”. Dacă ar fi fost ceva mai mare baia, chiar ar fi arătat de revistă 🙂 Însă, deși a trecut ceva vreme de când am terminat lucrul la ea, am pus potpourri și prosoape asortate, spoturile încă nu există, iar becurile atârnă din tavan. Oh well…

Despre baia cu cadă v-am mai povestit. Acolo a făcut V. mobilierul și arată cum ne-am imaginat. În plus, ditamai blatul e suportul perfect pentru peștii, bărcile, dinozaurii și alte obiecte plutitoare și scufundătoare ce se spală în fiecare seară, odată cu copiii care-și lasă seară de seară nisipul de peste tot pe fundul căzii (așa-i că și voi ați sperat că odată cu venirea frigului poate că n-o să mai aduceți acasă tot nisipul de la locul de joacă?). Desigur, după atâta timp, ghiveciul cu iarbă tot n-a apărut și nici bateria n-am schimbat-o. Dar aici avem spoturi. Oh well…

Așa. Acum caut idei pentru baia de jos, care e foarte mică. Nu avem în ea decât o chiuvetă mică și un wc mic. Și un dulap mic. Și atât. Cum primul lucru pe care-l vezi când deschizi ușa (și singurul, pentru că e atât de mică, încât nu vezi altceva decât dacă intri) e chiuveta, mi-am propus să fie ea piece de resistance. Dacă tot m-am documentat, zic să împărtășesc și cu voi, că poate vă interesează.

Tipuri de chiuvete

Întâi și întâi, să vedem ce tipuri de chiuvete de baie există, ca să știm de la ce pornim.

Avem așa:

1. Chiuveta cu picior sau cu picioare

– chiuveta e montată pe un picior care o susține sau pe un cadru format din 4 picioare care să o susțină. Cam așa:

E preferata mea. N-am putut să o aleg în celelalte băi, pentru că acolo aveam nevoie și de dulapuri sub ea. Pentru că, deși frumoasă de pică dacă alegi una care să fie făcută cu simț estetic (ok, recunosc, n-ar fi chiar bine să pice), are marele dezavantaj că-i lipsește de sub ea spațiul de depozitare. Locul în care ții fardurile sau produsele de curățenie sau ce mai ține fiecare în baia proprie. Cum baia noastră e atât de mică încât oricum n-aș avea ce să depozitez în ea, chiuveta cu picior mi se pare alegerea perfectă. Vă las să vedeți câteva modele care mi-au plăcut mult. Sunt găsite pe Pinterest și salvate pentru posteritate în telefonul meu.

2. Chiuveta cu mască

Cred că e cea mai răspândită variantă de chiuvetă. Avem chiuveta montată în perete, iar sub ea există un dulap de depozitare, sau chiuveta montată pe dulap. Dulapul poate fi și el montat în perete și suspendat, la fel ca și chiuveta, sau se poate sprijini pe picioare.

3. Chiuveta pe/cu blat

Fie e o chiuvetă inclusă într-un blat, fie o chiuvetă montată pe un blat. E varianta cea mai bună, din punctul meu de vedere, pentru băile mari sau pentru anumite situații, cum e a noastră, cu baia destul de mică, în care am vrut să mascăm într-un fel sau altul atât uscătorul de rufe, cât și mașina de spălat, așa că am montat chiuveta pe un blat lung care le acoperă pe amândouă și am rezolvat treaba. Blatul nostru e din lemn, pentru că așa mi-a plăcut mie să arate.

Voi cum aveți?

Ce mâncăm inainte și după antrenamentul la sală

Azi vă propun un articol care iese din zona mea de expertiză, așa că nu l-am scris eu, ci un domn care cu asta se ocupă. M-a rugat să vă spun că îl cheamă Mihai și că o să vă povestească astăzi despre ce anume e bine să mâncăm înainte și după exercițiile de la sală, ca să beneficiem cel mai mult de pe urma antrenamentului nostru. 

Ce mâncăm înainte de un antrenament?

Unul din cele mai nepotrivite sfaturi pe care le puteți primi atunci când vă începeți antrenamentele fizice e să nu mâncați înainte de antrenament. E foarte important să mâncați, ca să nu vă ia cu leșin și să vă puteți face antrenamentul, și nu să vă chinuiți să vă țineți pe picioare. Dar, e important CE anume mâncați înainte. Probabil ați intuit deja că un micuț cu muștar nu e cea mai potrivită alegere și nici în timp ce vă schimbați adidașii să intrați în sală.

Înainte de antrenament puteți să mâncați carbohidrați simpli (care vă dau energie), și asta nu mai devreme de 30 de minute înaintea antrenamentului (ca să nu vi se facă rău). Puteți mânca un baton de cereale, un iaurt, o porție de terci de ovăz sau un fruct (proaspăt sau uscat) sau o felie de pâine.

Tot înainte de antrenament aveți nevoie și de proteine (care să vă susțină musculatura), așa că puteți adăuga la carbohidrații de mai sus niște nuci, niște lapte sau o felie de șuncă sau un ou, sau puteți încerca un baton proteic.

Dacă e să combinați carbohidrații cu proteinele, reiese că înainte de antrenament puteți mânca cereale și lapte, un sendviș cu șuncă sau ou sau un iaurt cu nuci și fructe uscate.

După ce ați mâncat, lăsați să treacă cel puțin jumătate de oră, și apucați-vă de treabă. Nu uitați să beți apă (în timpul antrenamentului, dar și înainte și după) și să respirați, țineți mușchii abdominali încordați, genunghii ușor flexați, spatele drept… Știți voi…

Ce mâncăm după un antrenament?

După ce ați terminat antrenamentul, e important să mâncați. Corpul a consumat multe resurse și are nevoie să și le refacă. Iar voi trebuie să mâncați din două motive. Unu: ca să aveți energie și doi: ca să oferiți corpului resursele să se repare, pentru că în timpul antrenamentului mușchii suferă microleziuni pe care le pot repara dacă primesc suficiente proteine. Mâncați la o jumătate de oră sau o oră după antrenament.

 

E important și CE mâncați după un antrenament. Din nou, aveți nevoie de proteine și carbohidrați. NU aveți nevoie de grăsimi, așa că NU le mâncați, decât dacă vreți să fi lucrat degeaba o oră sau cât petreceți voi la sală.

Proteine:

Ziceam și mai devreme că e esențial consumul de proteine după un antrenament, pentru a ajuta mușchii să se refacă (dar nu numai). Proteina din mâncăruri solide se absoarbe mai greu, pentru că are nevoie de timp de digestie mai mare. Pe când, proteina care ajunge în formă lichidă, se absoarbe rapid. Nu spun acum să vă faceți un shake de piept de pui și iaurt, ci să găsiți alte surse de proteină, rapid asimilabile în corp. Vă recomand aici un shake în care să puneți și proteină din zer (Whey Protein), care ajunge rapid unde e nevoie.

Carbohidrați

Deși poate părea contraintuitiv să mănânci carbohidrați și înainte și după un antrenament, mai ales dacă vrei să slăbești, nu e. Sigur, dacă scopul e slăbitul, poți reduce conținutul de carbohidrați raportat la greutatea la care vrei să ajungi (și nu la cea de care vrei să scapi).

La fel ca și în cazul proteinei, și carbohidrații în formă lichidă se absorb mai rapid. Da, puteți mânca o porție de cereale cu lapte după antrenament, dar o să dureze mai mult până își face treaba. Alternativa e să adaugi în shake-ul tău cu proteine de mai sus și dextroză, care are un index glicemic ridicat (știu, e din nou contraintuitiv) și este, astfel, ideală pentru refacerea stocului de energie, imediat după antrenament și pentru absorbția mai bună a creatinei.

Desigur, consultați-vă medicul de familie înainte de a consuma proteina din zer sau dextroza și faceți totul cumpătat. Spatele drept și ne vedem la sală!

Ce mâncăm inainte și după antrenamentul la sală

Azi vă propun un articol care iese din zona mea de expertiză, așa că nu l-am scris eu, ci un domn care cu asta se ocupă. Mihai o să vă povestească astăzi despre ce anume e bine să mâncăm înainte și după exercițiile de la sală, ca să beneficiem cel mai mult de pe urma antrenamentului nostru. 

Cum am ales noi complexul rezidențial în care locuim

Locuim într-un complex rezidențial de aproximativ 8 ani. Înainte de asta am locuit în alt complex rezidențial. Țin minte primul Crăciun petrecut acolo și cum am rămas absolut fascinată de faptul că în holul blocului era un brad de crăciun, decorat și tot tacâmul și nu-l fura nimeni

Cum am ales noi complexul rezidențial în care locuim

Locuim într-un complex rezidențial de aproximativ 8 ani. Înainte de asta am locuit în alt complex rezidențial. Țin minte primul Crăciun petrecut acolo și cum am rămas absolut fascinată de faptul că în holul blocului era un brad de crăciun, decorat și tot tacâmul și nu-l fura nimeni. În blocurile pe care le știam eu, oamenii își prindeau ghiveciul de ferigă de pe holul blocului cu lanțuri (nu glumesc deloc), ca să nu o fure hoții. Ei, și descoperind eu atunci apa caldă și bradul de crăciun de la parterul blocului, am decis să nu mă mai întorc niciodată în blocurile alea de-o vârstă cu mine, cu tot ce implică asta.

Drept urmare, când am decis că ne trebuie un apartament mai mare, ne-am mutat din București. Bugetul nu ne-ar fi permis apartamentul cu pricina într-un complex rezidențial în București, așa că ne-am mutat lângă oraș. Și despre asta vreau să vă povestesc azi, pentru că multă lume mă întreabă în privat ce să caute, la ce să fie atenți și-așa mai departe. Cred că indiferent dacă te muți într-un complex din Ploiești (da, ne-am uitat și acolo), din Sibiu, din Târgu Mureș (cum e Shamrock Gardens) sau de lângă București, cam aceleași lucruri sunt importante când vrei să iei o decizie.

Iată ce am luat noi în calcul, atunci când am ales să ne mutăm aici.

1. Zona

Dacă tot plecam din București, am vrut să plecăm într-o zonă unde să ne simțim bine, unde să fie (mai) mult aer curat și unde să avem ce face prin zonele vecine. Tot din perspectiva zonei am luat în calcul și căile de acces către oraș și cât de ușor sau greu se ajunge la metrou (pe vremea aia se ajungea ceva mai ușor decât acum). Pentru că aleseserăm să ne mutăm în afara orașului, am vrut să ne mutăm undeva de unde să putem pleca spre oraș chiar și fără mașină (o vreme destul de lungă am funcționat amândoi cu o singură mașină, pe care nici măcar nu o foloseam zilnic, pentru că puteam pleca din cartier și ne puteam întoarce cu autobuzul care ajungea până la gura de metrou).
Dacă alegeți și voi să vă mutați în afara orașului, analizați zona și din perspectiva inundațiilor, alunecărilor de teren, etc.

2. Cât de aproape e prima farmacie?

Poate părea un criteriu prea ușurel, dar e important să-l avem în vedere, mai ales dacă avem și copii. Sigur, când stai în oraș, ai farmaciile peste tot. Poți ajunge pe jos sau cu autobuzul în timp util. Dar, atunci când stai la cuca măcăii, e posibil să ai de mers 20 de km până la prima farmacie. Și acum, ca să fiu sinceră, nu chiar farmacia mă interesa în mod deosebit, dar farmacia asta e un semn de dezvoltare a zonei (cel puțin pentru mine). Unde ai farmacie e imposibil să n-ai și un minimarket de unde să-i iei copilului o apă, atunci când ai rămas fără. Concret, am ales cartierul unde locuim și pentru că dacă într-o zi rămân fără mașină și fără mâncare, mă pot urca fain frumos pe bicicletă și îmi pot cumpăra ce îmi trebuie, apoi mă pot opri la farmacie, apoi la sală, apoi pot comanda o pizza de la restaurantul din cartier și-așa mai departe.

3. Cine e dezvoltatorul?

Și acesta e un criteriu bun de luat în calcul. Cine e dezvoltatorul? Ce proiecte a mai dus la bun sfârșit? Unde se poziționează pe piață? Și, mai ales în cazurile în care dai avansul la precontract, care sunt șansele să dea falimentul peste el și să mă trezesc că n-am casa gata atunci când ar trebui să mă mut?

4. Costurile de întreținere (mentenanță)

Unul din lucrurile pe care le-am făcut înainte să decidem ferm că vrem să ne cumpărăm un apartament în acest cartier, a fost să intrăm prin blocuri și să verificăm la aviziere care sunt costurile de întreținere. Apoi am întrebat ce costuri mai apar pe lângă cele de la avizier (dacă mai apar). Am fost foarte surprinși să constatăm că pe timp de iarnă plăteam întreținerea la fel de mult ca mama, care avea un apartament aproape la jumătate față de al nostru. Deci, nu-i neapărat ca în cartierele rezidențiale noi să fie mai mari cheltuielile de întreținere și mentenanță.

 

5. Structura de rezistență și finisajele

După ce am locuit câțiva ani la bloc aici, am ales să ne mutăm la casă, în același cartier. Așa că am putut urmări cum sunt construite aceste case, ca cea în care locuim noi. Urmăriți, cereți planul zonei, cereți proiectul.
Cât despre finisaje, spun mereu că cel mai sigur e atunci când cumperi casa la roșu și o faci după voia bunului plac. De exemplu, în casa noastră, finisajele au fost de calitate. Însă, montate prost, strâmb, în grabă. Și se vede. Însă, cum la momentul respectiv eram extrem de gravidă și cu un copil de aproape 2 ani, n-am mai avut anduranța de a trece prin asta, așa că am discutat cu V și am hotărât că vreodată, când vom fi bogați, liniștiți și odihniți, vom renova interiorul cu totul. Dar și aici depinde de dezvoltator și de preț. Primul apartament în care am stat (cel din blocul cu bradul de Crăciun), avea finisajele montate impecabil.

6. Comunitatea de oameni

Tot înainte să decidem să ne mutăm aici am venit periodic și ne-am plimbat prin cartier. Era foarte important (cel puțin pentru mine) să iau pulsul comunității și să văd dacă m-aș simți bine aici. Mi-au plăcut oamenii. Mi s-au părut decenți și politicoși, iar atmosfera era una de vacanță și relaxare. Am încercat aceeași mutare și în alte cartiere, mult prea zgomotoase și invazive pentru mine. Așa că am ales să venim aici.

7. Școli pentru copii

Deși n-aveam copii când ne-am mutat aici, m-am gândit mult și la asta. Am căutat (deși nu știam prea bine ce caut :)) și am constatat că în zona asta a orașului există suficient de multe școli bine cotate. Dacă n-aș fi fost atât de pretențioasă, aș fi putut chiar să mă bucur că în cartier există o grădiniță (acum există mai multe).

8. Alte facilități

Recunosc, aici criteriul principal pentru mine a fost piscina. Chiar dacă o folosesc mai rar decât mi-aș dori, de când stau aici am început să mă bucur să vin acasă din concedii și să nu mă mai simt ca un cal pus la jug, care trebuie să tragă până la următoarea vacanță. După cum ziceam mai sus, mi-a plăcut că existau și alte facilități (restaurante, supermarket, sală, dentist, salon, etc.). La momentul în care ne-am mutat noi aici existau chiar și cursuri de echitație pentru copii (între timp au renunțat la asta).

Până să hotărâm unde o să ne mutăm, am căutat pe dr. google site-uri de vânzări case, dar asta nu a fost suficient, așa că ne urcam periodic în mașină și ne plimbam aiurea pe străzi, în căutare de complexuri rezidențiale. De fapt, așa l-am găsit și pe acesta în care locuim. Treceam pe un pot în afara orașului și i-am văzut acoperișurile. De acolo, totul e istorie 🙂

Ce mâncăm inainte și după antrenamentul la sală

Azi vă propun un articol care iese din zona mea de expertiză, așa că nu l-am scris eu, ci un domn care cu asta se ocupă. Mihai o să vă povestească astăzi despre ce anume e bine să mâncăm înainte și după exercițiile de la sală, ca să beneficiem cel mai mult de pe urma antrenamentului nostru. 

Cum am ales noi complexul rezidențial în care locuim

Locuim într-un complex rezidențial de aproximativ 8 ani. Înainte de asta am locuit în alt complex rezidențial. Țin minte primul Crăciun petrecut acolo și cum am rămas absolut fascinată de faptul că în holul blocului era un brad de crăciun, decorat și tot tacâmul și nu-l fura nimeni

Cum să avem grijă de noi toamna

Mai e puțin și putem spune că a trecut și vara asta. Poate o să vă întrebați la fel ca și mine: când? A trecut repede, cum trecea pe vremuri vacanța de vară. Parcă ieri căutam costumele de baie prin fundul dulapului, iar acum stau și mă întreb dacă am suficiente umbrele în casă.

”Iarna nu-i ca vara”, se zice din popor și, la fel, nici toamna nu-i ca vara. În special pentru pielea noastră, pentru păr, pentru tonusul nostru. Toamna e prea umedă sau prea uscată, toamna plouă mult, toamna bate vântul, toamna e mai puțin soare. Toamna ne pune să trecem prin multe schimbări. În plus, toamna ne pregătim de iarnă. Ziua începe să scadă, ne vede mai puțin soarele, gândurile încep să umble, vine melancolia peste noi, mai ales dacă pe timpul verii am epuizat resursele de energie cu o viață mai haotică, vacanțe cu program dat peste cap, etc.

Așa că, odată cu toamna, trebuie să ne revenim la viața noastră așezată. Reîncepem serviciul, copiii (re)încep școala sau grădinița. Libertatea de vară se strânge ușor în jurul nostru, în timp ce călcăm iar cămășile de birou și uniformele de școală, facem ghiozdane și ne căutăm iar, dimineața, cardiganul pe care l-am ascuns în fundul dulapului acum o lună, când a dat căldura peste noi.

Ce ne cere corpul nostru în timpul toamnei?

1. Să ne îngrijim de pielea noastră maltratată în timpul verii

În afară de situațiile în care ați purtat spf50 tot timpul verii, reînnoit la fiecare 2 ore și v-ați purtat părul acoperit prin soare cu baticuțe cu spf50, pielea și părul v-au fost maltratate în timpul verii. Soare prea mult, apă prea multă, clor prea mult sau sare prea multă, toate adunate le-au făcut să se usuce pe voi și să vă strângă, nu? E momentul să schimbați puțin foaia și să le oferiți ce au nevoie: hidratare, îngrijire, recuperare. Schimbați  cosmeticele, balsamurile, șampoanele. Faceți-vă timp pentru un ritual de îngrijire. Recuperați ce ați pierdut în vară și pregătiți-vă bine de iarnă, când vremea devine iar prea tare, prea rece, prea uscată pentru ten și păr.

2. Să ne îngrijim și de corpul nostru, uitat pe timpul verii

Știu, nu toată lumea uită de sport și sală pe timpul verii. Doar cei mai mulți dintre noi. Dacă ești de-al nostru sau de-a noastră, dacă vara ți-a fost prea cald să mai ieși să alergi în parc, dacă au avut copiii prea multă vacanță și n-ai mai ajuns la sală, dacă ai fost în vacanță la ol inclusiv, cu multe paste și clătite și înghețată, a venit vremea acum când poți recupera ce ai pierdut peste vară. Caută-ți echipamentul sau ia-ți altul, reînnoiește-ți abonamentul la sală sau găsește un partener de alergat prin parc, fii atent la ce are nevoie corpul tău și oferă-i asta. Nici nu mai e mult până vine vremea sarmalelor și salatelor boef și slăninelor și vinului fiert și frigului și tot așa.

3. Să ne bucurăm și de legumele și fructele de sezon

Toamna e abundentă. Ne oferă tot ce avem nevoie pentru a ne face plinul de vitamine. Știu, am mâncat multe legume și fructe și pe timpul  verii. Am mâncat salate și roșii cu brânză și pepene cu polonicul. Perfect. Acum e vremea ghiveciurilor și prunelor. E vremea dovleacului la cuptor. E vremea salatei de varză. Profităm încă de toamnă ca să ne facem plinul de vitamine.

4. Să privim curioși în jur

Începe să dispară verdele, încep să cadă frunzele. Încep să apară peisajele alea multicolore. Încep să apare reflecții în bălți. Începe să fie mai puțin praf atunci când plouă și mai mult praf atunci când a trecut ploaia. Natura are alte sunete. Alte foșnete. Prin minte ne trec alte gânduri. Să le urmărim pe toate cu curiozitate sinceră.

Voi cum vă pregătiți de toamnă?

Chiuveta de la baie – Piece de resistance

Mai mult decât cum arată restul casei, baia spune multe multe despre persoana care o folosește. Cel puțin, îmi spune mie. Dacă e să mă uit la băile pe care le avem noi, pot să confirm.

Ce mâncăm inainte și după antrenamentul la sală

Azi vă propun un articol care iese din zona mea de expertiză, așa că nu l-am scris eu, ci un domn care cu asta se ocupă. Mihai o să vă povestească astăzi despre ce anume e bine să mâncăm înainte și după exercițiile de la sală, ca să beneficiem cel mai mult de pe urma antrenamentului nostru. 

Cum am ales noi complexul rezidențial în care locuim

Locuim într-un complex rezidențial de aproximativ 8 ani. Înainte de asta am locuit în alt complex rezidențial. Țin minte primul Crăciun petrecut acolo și cum am rămas absolut fascinată de faptul că în holul blocului era un brad de crăciun, decorat și tot tacâmul și nu-l fura nimeni

Ce faci dacă îți scapi telefonul în WC, ca mine

Acum un an, cam pe vremea asta, trântisem portbagajul peste telefon și îi mai schimbasem apoi ecranul de încă vreo trei ori (o dată îl scăpasem din patul supraetajat al copiilor, o dată îl scăpase un copil pe jos la grădiniță și o dată îmi crăpase pur și simplu în mână, în timp ce mă uitam la el). Apropos de asta, dacă vi se întâmplă, cum mi s-a întâmplat mie, să vă scăpați telefonul în cap din cine știe ce loc înalt sau să trântiți portbagajul pe el sau alte lucruri care nu doar că i-au spart display-ul, dar l-au și strâmbat cu totul, verificați să fie și îndreptat atunci când îl recuperați din service, pentru că dacă-i tot strâmb, atunci orice ecran i-ar pune, o să pleznească imediat.

Așa. Deci, după ce trecuse, dragul de el, prin atâtea intemperii și tot nu mă ura într-atât încât să dispară din viața mea, am comis-o pe cea mai gravă: m-am aplecat să scot rufele din mașina de spălat vase, în timp ce aveam telefonul mare îndesat bine în buzunarul mic din spatele pantalonilor mei. După câteva astfel de genoflexiuni (avantajul de a avea mașina de spălat rufe sub uscător: faci mișcare), telefonul a ieșit ușor-ușor din buzunar, până când am auzit FLEOȘC!

Am reacționat rapid, imediat, brusc. Am băgat instant mâna în WC, care era curat, din fericire! Zic ”din fericire”, pentru că, din păcate, copiii mei au un obicei minunat de a uita să tragă apa după ei, indiferent câte tehnici de educație pozitivă aș fi aplicat pe ei. Da, sunt niște copii minunați, înțelegători, cu care am fost într-o sală și am ascultat un discurs întreg al Monei Reu, în fine, niște copii absolut fantastici, dar!!! Care nu trag apa după ei!!! În fine, atunci apa era curată, eu am scos imediat telefonul din WC și l-am închis imediat.

Da, primul lucru pe care trebuie să-l faceți după ce vă cade telefonul în apă e să-l închideți. Mă rog, primul lucru e să-l scoateți. Apoi îl închideți. Cu toate că l-am scos rapid din WC, apa tot a intrat în el. Suficient de multă cât să nu mai meargă.

Dacă aveți cum (eu n-am că am iPhone, nu vreun samsung sau huawei, ca mama), îi scoateți repede bateria. Dacă aveți iPhone, îi scoateți măcar sim-ul. Și-l ștergeți și voi pe unde puteți.

 

Acum, ideea e că înainte să-l porniți din nou, trebuie să fie perfect uscat. Știți gluma aia bazată pe preconcepții și prejudecăți că atunci când îți cade telefonul în apă, e important să-l pui repede într-un borcan cu orez și să-l lași acolo peste noapte, ca să vină mulți chinezi mici și să ți-l repare. În fine, ideea ar fi că dacă îl băgați în orez, orezul o să absoarbă umezeala din el. L-am băgat și eu și ce am reușit a fost să constat ulterior că mufa pentru încărcare devenise casă primitoare pentru un bob de orez spart, pe care abia-abia l-am scos de acolo.

Altceva ce am încercat, a fost să-l bag în deshidratorul pornit pe 40 de grade. Lui V. i s-a părut amuzant.

L-am lăsat o vreme în orez, la deshidratare, pe un prosop prin bucătărie, dar probabil nu suficient, așa că, atunci când l-am pornit s-a aprins ecranul, apoi a dispărut pe vecie orice imagine. Și dus a fost. OK, exagerez. Nu chiar pe vecie. Între timp mi l-a dus un prieten într-un service bun și l-au reparat. Din păcate, asta s-a întâmplat după ce mi-am cumpărat un telefon nou.

Oh, well, cine are acum două telefoane utilizabile? Eu. Mai multe idei despre ce să faceți și ce să nu faceți atunci când vă scăpați telefonul în apă, găsiți și aici.

Voi ați pățit-o?

Ce mâncăm inainte și după antrenamentul la sală

Azi vă propun un articol care iese din zona mea de expertiză, așa că nu l-am scris eu, ci un domn care cu asta se ocupă. Mihai o să vă povestească astăzi despre ce anume e bine să mâncăm înainte și după exercițiile de la sală, ca să beneficiem cel mai mult de pe urma antrenamentului nostru. 

Cum am ales noi complexul rezidențial în care locuim

Locuim într-un complex rezidențial de aproximativ 8 ani. Înainte de asta am locuit în alt complex rezidențial. Țin minte primul Crăciun petrecut acolo și cum am rămas absolut fascinată de faptul că în holul blocului era un brad de crăciun, decorat și tot tacâmul și nu-l fura nimeni

Cum să ai grijă de oasele tale la tinerețe, ca să le poți folosi și la bătrânețe

La noi în familie a existat un tipar de probleme de sănătate. Bine, cu siguranță nu suntem noi mai speciali și nu-i un tipar ieșit din comun, dar eu am simțit că e ceva de care parcă nu mai scăpăm. Și anume, probleme cu oasele. Bunica și bunica paternă au avut nevoie de operații pe coloană, tata și bunicul patern au avut nevoie de operații la picior, fiecare în altă zonă, din cauza fracturilor. Tata a trecut la nivelul următor, având nevoie de proteză de șold.

Eu am avut, până recent, dureri de spate. Din școală și până acum vreo 3 ani am avut dureri zilnice, mai ușoare sau mai grave, ce au necesitat internări sau nu. În ciuda așteptărilor, căratul copiilor de multe kg mult timp în brațele mele nu foarte puternice n-au accentuat durerile și o postură puțin mai controlată, mișcare multă și stat (mult) mai puțin pe scaun au ajutat enorm. Nu m-am mai îndopat cu medicamente de foarte multă vreme, lucru pentru care stomacul și ficatul meu sunt profund recunoscătoare.

Și, ca să duc mai departe tradiția familei, mi-am rupt și eu vreo două oase la viața mea. Un deget la picior, pe care l-am făcut zob într-un zid și am avut nevoie de 2 operații ca să mi-l facă funcțional și o mână pe care am zdrobit-o de un perete astă iarnă, în timp ce alergam prin casă. Amuzant și nu prea.

Ei, în timpul periplurilor mele pe la medici, am aflat lucruri interesante despre cum să am grijă de bietele mele oase ca să nu mă prindă 50 de ani în pat, neputând să mă mișc. Pe unele le-am respectat, pe unele nu suficient… ca în viață. Să vă zic și vouă:

1. Sport

Prima și prima recomandare a fost să fac mișcare. Sport. Am primit chiar un plan de exerciții pe care să le fac de două ori pe zi, ca să mă ajute. Dacă vă întrebați cum ajută sportul să dispară sau să se amelioreze durerile și să ținem de oasele pe care le avem cât mai mult timp, e  logic. Mușchii antrenați susțin mult mai bine oasele pe care le controlează. Ceea ce înseamnă mai puțină presiune pe încheieturi, o postură mai bună și alte asemenea. Am înțeles de la medic și că pentru a susține și mai bine mișcarea asa, există niște suplimente care ajută la metabolizarea proteinelor pentru a întări musculatura (whey protein, bcaa și încă ceva, dar cel mai bine ar fi să întrebați medicul sau kinetoterapeutul cu care lucrați.)

Mi s-a spus și să fiu extrem de atentă atunci când merg la sală, la ce tip de exerciții fac. De exemplu, la problemele mele, un anumit tip de exerciții pentru spate, fac mai mult rău decât bine, oricât de entuziasmată aș fi eu să merg la orele de aerobic special pentru întărirea musculaturii spatelui.

2. Dietă

A doua recomandare pe care am primit-o, având în vedere și istoria familiei, cu care m-am prezentat la medic(i), a fost dieta. Am făcut și analize, iar medicul a tras niște concluzii, în urma cărora mi-a schițat un meniu zilnic, în mare.

3. Băi heliomarine anuale

Pe primul meu bilet de externare, la recomandări, medicul ce m-a tratat atunci a scris mare, citeț, lizibil: Se recomandă băi heliomarine anuale. Apoi au urmat și alte recomandări de exerciții fizice, dietă, stil de viață. Dar prima și prima chestie pe care mi-o recomanda medicul era să merg în fiecare vară la mare și să mă scald în fiecare vară în valurile ei. Pe vremea aia cred că știam, cel mult, să fac pluta. Între timp am învățat să înot, iar acum, de exemplu, abia aștept să termin de scris articolul ăsta și să sar în costum, ca să înot câteva lungimi de bazin.

 

4. Suplimente de vitamina D

Recomandarea de mai sus, cu băile heliomarine anuale, vin dintr-o explicație simplă. Înotul ajută la întărirea musculaturii, fără a pune presiune pe încheieturi, ligamente și alte cele, iar soarele ajută la sinteza vitaminei D, necesară pentru sănătatea oaselor, în combinație cu calciul. Problema este că pielea nu poate face asta atunci când ne dăm cu cremă de soare și nici când stăm la umbră. Pe de altă parte, nu-i sănătos nici să ne expunem fără să ne protejăm. Acestea fiind spuse, puteți să vă duceți să vă testați nivelul de vitamina D din sânge și-i foarte probabil să constatați că aveți carențe. E una din problemele erei în care trăim.

Dacă o să observați astfel de carențe, e foarte probabil să primiți suplimente de vitamina D. Dacă n-o să observați carențele, iar ele există, atunci oasele vor fi afectate. Știu că cea mai mare parte din persoanele care îmi citesc blogul sunt femei, așa că mai adaug ceva aici: o bună parte din viața noastră se desfășoară în furtuni hormonale. Ba gravide, ba naștem, ba alăptăm, ba suntem la menstruație și până ne dezmeticim nițel, am ajuns la menopauză, de unde ne mai ducem un sfert de viață. O grămadă de dezechilibre prin care trebuie să înotăm. Căutați-vă, doamnelor. Faceți analize.

5. Testarea densității osoase

Cum provin dintr-o familie unde tata și bunica au avut osteoporoză, la ultima fractură mi s-a recomandat să mă duc să-mi testez densitatea osoasă peste câțiva ani sau dacă îmi mai rup ceva între timp. Din ce am înțeles, e un soi de radiografie care se face pentru a măsura densitatea mineralelor din structura osoasă.

6. Moderație la cafea și alcool și zero toleranță la fumat

O altă recomandare pe care am primit-o (și care e de bun simț, dacă e s-o zicem pe-a dreaptă) ar fi să am grijă câtă cafea beau, cât alcool și să nu fumez. Cred că asta o spune orice medic, indiferent ce ar trata, dar am zis să vă reamintesc.

E important să avem grijă de corpurile noastre din timp. Chiar vorbeam despre asta cu Ema săptămâna trecută, când am citit Bicicleta fermecată, cartea Mihaelei Coșescu. Acolo, o doamnă foarte bătrână, tușa Zamfira, se bucură la bătrânețe de bicicleta pe care și-o dorise toată viața, iar Ema se mira cum de mai poate merge pe bicicletă fiind atât de bătrână. Din vorbă în vorbă am ajuns împreună la concluzia că e important să avem grijă de corpurile noastre atunci când suntem tineri, ca să ne putem bucura de ele și la bătrânețe.

 

Ce mâncăm inainte și după antrenamentul la sală

Azi vă propun un articol care iese din zona mea de expertiză, așa că nu l-am scris eu, ci un domn care cu asta se ocupă. Mihai o să vă povestească astăzi despre ce anume e bine să mâncăm înainte și după exercițiile de la sală, ca să beneficiem cel mai mult de pe urma antrenamentului nostru. 

Cum am ales noi complexul rezidențial în care locuim

Locuim într-un complex rezidențial de aproximativ 8 ani. Înainte de asta am locuit în alt complex rezidențial. Țin minte primul Crăciun petrecut acolo și cum am rămas absolut fascinată de faptul că în holul blocului era un brad de crăciun, decorat și tot tacâmul și nu-l fura nimeni