Ceasurile bărbătești – Cum alegi ceasul potrivit?

Am avut de când mă știu așa mai mare și mai interesată de bărbați, o predilecție pentru cei care știu să poarte un ceas. Pentru că, vedeți voi, lucrurile nu sunt deloc simple. E o artă asta a purtării ceasului de către un bărbat. Nu poți să te duci cu ceas de cauciuc la costum (bine, poți, dar ”nu se face”). La femei parcă nu resimt aceeași presiune, dar, din punctul meu de vedere, un bărbat trebuie să știe să poarte un ceas.

Deși-s fascinată de ceasurile bărbătești și de cum le poartă posesorii lor (acum aria mea de interes s-a restrâns în sânul familiei proprii), V și-a ales întotdeauna el singur ceasurile și nu i-am făcut niciodată unul cadou. Dar am urmărit mereu subiectul și vreau să vă împărtășesc câteva idei dacă vreți vreodată să faceți cadou un ceas vreunui bărbat din viața voastră.

N-o să intru prea mult în detalii tehnice, care sunt la fel ca la ceasurile de femei. Există ceasuri care funcționează pe bază de baterie (sunt cele mai ieftine, în general, și cele mai precise în a arăta ora), ceasuri automatice (își iau energia din mișcarea mâinii, dezavantajul fiind că dacă nu e la mână, la un moment dat se va opri), ceasuri mecanice (care trebuie întoarse) și aici mai putem adăuga și smartwachurile, care sunt în categorie diferită.

Alegeți în funcție de buget. Cele mecanice sunt cele mai ”selecte”.

Cât despre design, și aici avem câteva categorii diferite.

1. Ceasul cu curea de piele (ceasul de costum)

 

 

Avantajul unui ceas cu curea de piele e versatilitatea lui. Poate fi purtat atât la evenimente formale, cât și în viața de zi cu zi, la un look un pic mai adunat.

Ca să se potrivească la costum, trebuie să fie plat (ca să poată intra ușor sub mâneca de la cămașă sau costum), să fie simplu (în afară de secundar și, eventual, dată să nu mai aibă alte detalii), să aibă o curea care să se potrivească la cureaua de la pantaloni și la pantofi (deci maro sau negru, în general) și să fie bine proporționat cu încheietura posesorului. Ecranul poate fi alb sau negru.

Purtat la ocazii informale, nu-i musai să se mai asorteze cu pantofii sau cureaua, deși dă bine chiar și-așa.

Ceasul cu curea de piele nu prea dă bine la trening și nici la costum de baie sau la tricouri cu poze cu bere, decât dacă e puțin mai butucănos și lasă puțin impresia de ceas sport. Dar atunci nu mai merge la costum. Complicate căile ceasurilor, vă zic…

2. Ceasul cu curea metalică

Ceasul cu curea metalică e și mai versatil decât cel cu curea de piele, dar, din nou, depinde de mai multe aspecte. De exemplu, un ceas simplu, cu un cadran alb, subțirel și cu o curea metalică delicată, merge purtat și la un costum mai puțin pretențios.

Iar ceasurile mai puțin delicate se pretează bine la utilizarea zilnică.

Pentru că are o curea metalică, ceasul este destul de ușor de asortat. Tot trebuie să se potrivească și el cu catarama de la curea (dacă-i ceasul argintiu, apăi și aia să fie tot argintie), dar alte restricții nu prea sunt.

 

Merge și la un costum mai lejer, și la blugi, dar și la pantaloni scurți și tricou cu mesaje amuzante.

3. Ceasul sport

Ceasul sport poate avea orice tip de curea, în funcție de complexitatea funcțiilor lui, deci în funcție de ce faci cu el. Un ceas cu cronometru și altimetru poate avea curea metalică sau de piele, pe când un ceas cu care poți înota și care măsoară activitatea cardiacă, deci este folosit la efort mai intens (implicit transpirație mai multă) tinde să aibă cureaua de cauciuc.

După cum ziceam, ceasul sport poate avea fel și fel de funcții, de la un banal cronometru, la altimetru, busolă, poate fi conectat la centuri care măsoară ritmul cardiac și câte și mai câte. Asta îl face, câteodată, să fie mai butucănos. Dar, conceput fiind pentru a fi purtat atunci când bărbatul posesor face sport, are tendința să fie mai ușor, ca să nu fie incomod.

Ceasul sport poate fi analog sau digital.

4. Smartwatch

Smartwatch-ul este un ceas destul de casual. Există unele care copiază ușor modele de ceasuri analoge, dar cele mai multe au aspectul unui ceas sport. Ceas sport pe care îl și pot înlocui cu brio, mai puțin că nu prea poți să înoți cu ele. Măsoară activitatea fizică, pulsul, altitudinea, câteodată și temperatura.

Bărbatul posesor de smartwatch îl va conecta prin bluetooth la telefonul din dotare și va primi pe el diferite notificări, în funcție de complexitatea ceasului. Fie doar apelurile, fie doar mesajele, fie orice fel de notificare, ba chiar la unele ceasuri poți și răspunde atunci când te sună cineva pe telefon.

Spor la ales!

Idei de folosit mostrele de parfum

Era o vreme când aveam multe mostre de parfumuri. Ori pentru că îmi cumpăram mai des cosmetice, ori pentru că se dădeau mai multe mostre la o singură cumpărătură, ori pentru că mai cumpăram și reviste și le puneau și în ele. Cert este că aveam colecții.

Râia la pisici

La pisici, râia este un diagnostic destul de rar, această boală a pielii fiind mai comună în cazul câinilor. Totuși, există și la feline mai multe tipuri de râie, unele cauzate de organisme microscopice care se regăsesc normal pe orice pisică, dar care din diverse motive ajung să prolifereze exagerat la un exemplar sau altul,

Idei de folosit mostrele de parfum

Era o vreme când aveam multe mostre de parfumuri. Ori pentru că îmi cumpăram mai des cosmetice, ori pentru că se dădeau mai multe mostre la o singură cumpărătură, ori pentru că mai cumpăram și reviste și le puneau și în ele. Cert este că aveam colecții. Și mă uitam eu la ele ce mă uitam, apoi începeau să mă enerveze, pentru că erau prea multe. Și le căutam alte întrebuințări, despre care o să vă scriu mai jos.

Apoi i le dădeam Emei. Oricum nu mai erau la fel de multe, iar ei îi plăcea să aibă câte un parfumel în ”trusa ei personală”. Se dădea cu el împreună cu prietenele ei (și cu frati-su) până îl terminau. Apoi îi dădeam altul. Consuma cam o mostră pe lună. Deci, nu făcea excese. Acum a primit un parfum cu miros de căpșune și ingrediente decente și îl folosește pe ăla. Așa că iar nu mai am ce face cu mostrele.

Ce poți face cu mostrele de parfum

1. Să te dai cu ele

În primul și în primul rând, mostrele cam pentru asta sunt. Să te dai cu ele. Atâta doar că eu sunt genul ăla de femeie fidelă unui parfum. Mă rog, sunt fidelă mai multor parfumuri, dar întotdeauna aceleași. Diferite pentru vară și iarnă, pentru ținute mai sport sau pentru ținute mai pretențioase. De fapt, cam 4 parfumuri perind prin viața mea. În rest le miros cu drag, dar parcă nu-s despre mine. Așa că, dacă vreo mostră nu înocuiește unul din cele 4, n-o s-o folosesc pentru a mă parfuma. Avantajul de a avea același parfum mereu e că e și mai ușor de cumpărat. Ori îl rog pe V. când mai călătorește, ori îl cumpăr online.

2. Să parfumezi hainele din uscător

Dacă nu usuci haine de copil cu haine de părinți, dacă nu usuci haine de bărbat cu haine de femeie (sau ai un parfum unisex), poți stropi o dischetă demachiantă cu parfumul mostră, dischetă pe care poți să o arunci apoi în uscătorul de rufe.

3. Să parfumezi hainele din dulapuri

Pe același principiu, poți folosi discheta demachiantă nu pentru a o arunca în uscătorul de rufe, ci pentru a o pune în dulap. Mie îmi place să o amestec între șosete sau între așternuturi. Pun doar puțin parfum pe dischetă, ca să nu fie un miros puternic sau deranjant, ci, mai degrabă, o boare.

Dacă nu vreți să le puneți între șosete, le puteți băga prin buzunarele hainelor de iarnă sau toamnă sau în gențile pe care le purtați mai rar.

4. Să parfumezi interiorul pantofilor

O astfel de dischetă poate ajunge în interiorul adidașilor de sală sau cizmelor de iarnă.

5. Să faci parfum de cameră

Pe asta o știu de la bunica. Bunica turna orez într-o cutiuță mai mare de cremă de mâini. Peste orez turna spirt amestecat cu parfum (bărbătesc, în general). Capacul îl tăia și îi lăsa doar marginea cu filetul. Zona tăiată o înlocuia cu tifon (prin care să treacă mirosul, dar nu și orezul). Punea capacul cu tifon și gata. Când găsea levănțică proaspătă, înlocuia orezul cu levănțică și nu mai turna parfum, ci doar puțin spirt.

6. Să-ți desfunzi nasul

Și pe asta tot de la bunica o știu. Când eram răcită turna puțin parfum de la bunicul meu pe o batistă și mi-o dădea să o miros și să-mi șterg nasul cu ea. Parfumul lui era destul de puternic, așa că îmi desfunda nasul definitiv :))
Acum, adult fiind, aș pune acolo în loc de parfumul bunicului (care era un 4711) un parfum Invictus, cu care m-aș da dacă aș fi bărbat.

Voi ce faceți cu mostrele de parfum?

Râia la pisici

N-avem pisici, în ciuda dorințelor copiilor. Cumva, după un câine super agitat și două porcușoare de guineea foarte gălăgioase, cele 3 animale cu care împărțim casa curtea și mâncarea, ne-am oprit. Dar prietenele Emei și prietenii noștri au și pisici. Iar una dintre cele cu care se jucaseră copiii mei, am aflat ulterior, avea râie. N-a pățit nimeni nimic, dar mi-a stat inima în loc atunci când am auzit (și o vreme după aia).

La pisici, râia este un diagnostic destul de rar, această boală a pielii fiind mai comună în cazul câinilor. Totuși, există și la feline mai multe tipuri de râie, unele cauzate de organisme microscopice care se regăsesc normal pe orice pisică, dar care din diverse motive ajung să prolifereze exagerat la un exemplar sau altul, iar altele produse de organisme parazite. În funcție de imunitatea organismului gazdă și de cât de precoce este intervenția medicală, râia la pisici se poate limita la leziuni discrete sau la infecții severe.

Care sunt cauzele râiei la pisici?

Există mai multe tipuri de râie, fiecare dintre ele cu altă localizare, altă evoluție și cauzată de altă specie de paraziți.

Cea mai frecventă formă este așa-numita râie notoedrica, produsă de Notredes cats, cu o evoluție cumva asemănătoare cu râia canină. Leziunile apar mai întâi pe urechile și pe fața pisicii, dar, netratate, ajung să se răspândească pe întreaga suprafață a corpului. Din păcate, această formă de râie este și contagioasă, deci dacă pisica face parte dintr-un efectiv care împarte același spațiu, e o mare probabilitate ca toate animalele să fie infectate sau purtătoare.

Râia sarcoptica este produsă de Sarcoptes scabie și e o formă destul de rară la pisici, fiind mult mai frecvent diagnosticată la câini.

Râia demodectica poate fi produsă de două specii de paraziți: Demodex cati sau Demodex gatoi. Este singura râie felină care nu este deloc contagioasă, căci ambele specii se fasesc pe piele și în foliculul de păr și la animalele perfect sănătoase. În plus, ea este și rară la pisici. Râia produsă de Demodex se manifestă numai la animalele la care aceste microorganisme proliferează exagerat de mult, ceea ce îi duce pe medicii veterinari cu gândul la o problemă a sistemului imunitar.

Cum se manifestă râia la pisici?

În cazul pisicilor, simptomele sunt aproximativ aceleași ca și la alte specii. Leziunile de pe piele generează o senzație intensă de prurit, așadar pisica va fi neliniștită și se va scărpina intens, ceea ce o va face să își producă leziuni suplimentare, cu ghearele. Inițial, zonele afectate sunt reduse, primele mâncărimi apărând la aproximativ o săptămâna după infecție. În cazul în care nu se instituie un tratament adecvat curând, apar primele zone de piele fără blană; aceste zone chele sunt înconjurate de altele în care blana arată ca „mancata de molii”. Spre deosebire de câini, la care este afectată toată suprafața corpului, la pisici cea mai afectată zonă este cea a capului, mai ales a feței, dar nu sunt chiar rare cazurile în care boala se extinde pe tot corpul – mai ales în cazul pisicilor fără stăpân.

Râia pisicilor este contagioasă pentru om?

În mod normal, atunci când o persoană vine în contact cu o pisică infectată, poate să dezvolte pe piele niște leziuni asemănătoare întrucâtva piscaturilor de țânțari. Având în vedere faptul că nici unul dintre acești paraziți nu se poate înmulți pe pielea omului, infecția este auto-limitantă: cu alte cuvinte, odată ce aceste leziuni se vindecă, persoana infectată poate considera că a scăpat. Pe de altă parte, atâta timp cât există, aceste false pișcături sunt extrem de incomode, căci cauzează mâncărimi intense.

Ce trebuie să fac dacă bănuiesc că pisica mea are râie?

Cele mai bune sfaturi le vei primi de la medicul veterinar, singurul suficient de competent încât să diagnosticheze exact tipul de râie cu care e infectată pisică. Diagnosticul se bazează pe examinarea la microscop a unui raclat obținut din zonele cu leziuni; astfel, medicul va identifica exact organismul care vă dă bătăi de cap, și specia careia îi aparține. Ulterior, el va putea să recomande exact tratamentul adecvat.

Există mai multe scheme de tratament disponibile; unele sunt mai simple și mai rapide, dar presupun existența unei pisici calme, dispusă să „colaboreze”; altele sunt mai de durată, dar mai ușor de administrat de către proprietar, cumpărate de la o farmacie veterinară. Indiferent care e situația voastră, este imperativ să se respecte cu strictețe calendarul și dozele prescrise, căci ele țin cont de ciclul de viață al paraziților. Cu alte cuvinte, ca și în cazul oamenilor, respectați cu strictețe indicațiile medicului.

În cazul în care leziunile de pe piele sunt numeroase, adânci sau suprainfectate, este posibil ca pisica să aibă nevoie de un tratament suplimentar, menit să le trateze și pe acestea.

Există, pe piață, tratamente împotriva râiei, eficiente pentru câini, dar care sunt deosebit de toxice pentru pisici, de aceea îți recomandăm să asculți recomandarea medicului și să nu faci experimente. O soluție inofensivă pentru câine poate determina simptome nervoase severe la pisici, urmate de moartea animalului.

Există animale care prezintă un risc mai mare să dezvolte râie?

Desigur, un animal care merge pe afară este mai expus decât unul care stă numai în casă și deci nu are contact cu alte pisici. Râia pisicilor este, totuși, o boală nu foarte frecventă, așadar numai animalele imunocompromise, cu boli cronice, aflate într-o stare avansată de malnutriție, sau puii mici sunt expuși unui risc mai mare de a se îmbolnăvi.

Măsuri pentru a preveni revenirea bolii

Având în vedere că râia este produsă de un parazit, este important să realizezi și o igiena adecvată a locului în care trăiește animalul bolnav. Spațiile în care doarme, jucăriile, vasele pentru apa și mâncare, trebuie fie înlocuite, fie stropite cu o soluție specială, dezinfectantă, pe care tot medicul veterinar ți-o poate recomanda.

Desigur, la finalul tratamentului, medicul care a monitorizat animalul trebuie să efectueze o evaluare finală a stării acestuia de sănătate, pentru a se asigura că infecția a fost eradicată.

3 motive pentru care să hidroizolezi baia

Am mai scris pe blog despre mutările noastre. Pentru mine, care vin dintr-o familie extrem de legată de casă, serviciu și cu o foarte mare rezistență la schimbare, mi se pare că cele 3 mutări din ultimii 10 ani e ceva enorm. Comparând apoi cu mutările prin care au trecut alții din jurul meu, nu mai par atât de multe.

Ce mi-a plăcut cel mai și cel mai mult la mutări au fost amenajările dinaintea mutării.

În primul apartament în care ne-am mutat, care era mai degrabă o garsonieră cu dormitorul separat, simt că ne-am dat silința cel mai mult. Eram proaspeți porumbei (nu aveam 2 luni de când eram împreună), el venea din chirie, eu veneam de la mama. Am căutat soluții împreună și am devenit experți în amenajarea garsonierei. Și nu e doar o părere personală. Atunci când am decis să vindem și să ne mutăm, toți vizitatorii plecau și ne spuneau că e un apartament atât de frumos și primitor…

Apoi ne-am mutat iar și am luat-o de la 0. De data asta deciziile le-am cam luat singură. L-am decorat cu totul diferit decât pe primul, dar am reușit să-i dăm, din nou, aerul ăla de ”acasă”.

 

A treia oară ne-am mutat cu tot cu mobilă. N-am mai luat-o de la zero decât cu bucătăria. Cu toate astea, a fost cea mai grea mutare dintre toate 3. A fost grea pentru că eram extrem de însărcinată la momentul mutării și pentru că aveam, pe lângă copilul din burtă, încă un copil în afara burții. Și pentru că V. avea o perioadă foarte încărcată la muncă în săptămânile dinainte și de după mutare, așa că, deși și-a dat toată silința să fie pe cât posibil de implicat în mutare, mi-a fost greu tare.

Mutarea propriu-zisă a fost într-o sâmbătă. El a aterizat vineri seara și s-a îmbarcat înapoi duminică la prânz. În sâmbăta în care a fost aici am făcut mutarea și s-a ocupat să avem strictul necesar ca să putem funcționa în săptămânile fără el. Bucătărie încă nu aveam, pentru că nu era gata, dar măcar să avem mașina de spălat rufe, uscătorul și cuptorul cu microunde la îndemână.

Primul lucru care s-a întâmplat după ce a plecat el a fost că am inundat etajul și baia de jos. Am pus rufe la spălat, dar mașina nu fusese bine legată la scurgere, așa că apa din mașina de spălat a ajuns pe pardoseala din baie, apoi pe hol, apoi a intrat în dormitoare și a început să coboare pe scări. O altă parte a apei s-a scurs prin pardoseala băii de sus și a trecut prin tavanul băii de jos. Și atunci mi-am dat seama ce bine ar fi fost dacă baia ar fi fost hidroizolată.

Iată, deci, 3 motive pentru a hidroizola baia, indiferent dacă stați la casă (din fericire, noi ne-am inundat tot pe noi) sau la bloc.

1. Previne inundațiile

Așa cum ziceam, eu am reușit să inund parterul pentru că mașina de spălat rufe n-a fost bine legată la scurgere. Când mi-am dat seama, am aplicat clasica metodă de a folosi furtunul pentru a scurge apa direct în cadă, iar când a venit V. a reparat scurgerea. Cu toate astea, de atunci și până acum am mai avut câteva accidente în care apa s-a scurs pe lângă scurgere și am inundat iar baia de jos.

 

Chiar și de acasă îmi amintesc despre momente în care furtunul sărea din cadă și ajungea pe jos. Sau alte momente în care se mai spărgea câte o țeavă sau alte chestii de prin baie, de ne băteau vecinii la ușă sau noi băteam la vecini la ușă: ”Ne-ați inundat!”

Cu o hidroizolare bună a pardoselii, riscurile astea scad. Aș zice că dispar de tot, dar încerc să mă feresc de extreme în viața mea în perioada asta.

2. Izolează și termic

Da, am aflat că hidroizolația izolează și termic, ceea ce e foarte important atunci când ai o baie cu pereți în exterior. La fostul apartament baia era cu 2 pereți în exterior, iar iarna era extrem de frig înăuntru, în ciuda încălzirii prin pardoseală, care mergea fără oprire.

3. Elimină umezeala și mucegaiul

Problema cu băile e că fiind camere extrem de umede, dacă nu sunt bine izolați pereții și pardoselile, umezeala poate trece prin rosturi crăpate sau cine știe ce alte locuri și poate ajunge în spatele plăcilor de faianță sau gresie, unde începe să se dezvolte mucegaiul. Într-o viață viitoare, când vom renova casa sau când ne vom muta în altă casă, planul meu cu băile e următorul: Hidroizolație peste tot, apoi jos faianța de pe pereți, în afară de zona căzii sau dușului și neapărat geam pentru aerisire.

Partea bună e că există mai multe tipuri de hidroizolații de băi, care văd că nu se aplică nici foarte greu. Grea e partea cu dat jos gresia și faianța. Dar voi, dacă acum vă amenajați baia, luați în calcul și pasul ăsta.

Și bloggerii au facturi și-s oameni

Și cu ocazia asta mi-am amintit despre ce vor și ce nu vor oamenii să vadă pe un site sau pe un blog și cât respect am pentru cei care, în condițiile astea, tot reușesc să se întrețină din blogging.

Rupture – O părere

Când am adus acasă Rutpure, nu știam la ce să mă aștept. Nu mai citisem nimic scris de Ragnar Jónasson. Sigur că da, citatele de pe coperta din spate a cărții lăudau și autorul și lucrarea sa

Cum tratăm varicela?

Eram în clasa a zecea. Prietenul de pe-atunci tocmai venise la mine să-mi ofere un inel de logodnă. Vă dați seama ce însemna una ca asta pentru o adolescentă nesigură pe ea, care tocmai afla despre viață, iubire și relații. De fapt, nu era chiar un inel de logodnă care atesta că o să ne căsătorim în curând, ci o verighetă de logodnă, care nu anunța nicio nuntă, doar așa, să știe lumea că suntem “luați”. M-aș fi bucurat tare mult de inel dacă nu m-aș fi simțit oribil fix în momentul ăla. Îmi plesnea capul și abia mă ridicam de pe scaunul din clasă. Până la urmă m-a convins să merg la cabinetul școlii, unde am aflat că aveam febră 39,5, așa că am plecat acasă cu inel și ursulețul care îl acompania și tot.

Spre seară am început să descopăr niște bubițe care mă mâncau. Întâi după ureche, apoi și pe restul corpului. Aveam varicelă, pe care o luasem  de la bunica mea, care avusese zona zoster. Au urmat două săptămâni foarte grele, departe de noul meu logodnic oficial și cu febra spre 40, cu delir, cu bubițe peste tot (inclusiv pe interiorul pleoapelor și în gură). N-am fost eu foarte bolnavă la viața mea, dar asta le-a întrecut pe toate. M-aș opera de încă cinci ori la picior decât să mai trec o singură dată prin varicelă.

Mi-am amintit de asta săptămânile trecute, când la două săptămâni de la 3 cazuri confirmate de varicelă în grupa copiilor (la grădiniță), le-au apărut niște bubițe cu lichid în ele, care îi și mâncau. M-am gândit imediat că au luat-o și ei și mi-am făcut instructajul. L-am făcut degeaba. Erau niște amărâte de înțepături de insecte, fapt confirmat și de medic.

Dar acum sunt la curent cu ce am de făcut în caz că ajung să facă varicelă. Dezbatem, în familie, și ideea de vaccin și o să discutăm despre asta și cu medicii. Boala, în sine, nu e gravă, pe cât e de neplăcută. Grave pot fi complicațiile, care nu sunt atât de rare cum mi-aș fi imaginat (despre varicelă puteți citi mai multe aici).

Iată cum sună instructajul meu pe tema varicelei (nu o să scriu despre simptome și boală în sine; despre asta găsiți în linkul de mai sus).

Varicela e o boală foarte nesuferită, pentru că provoacă un disconfort foarte mare. Mâncărimi la nivelul pielii, iritație a gurii, a gâtului, a stomacului, febră, dureri de cap, moleșeală, etc.

Așa că e foarte important ce fel de haine poartă pacientul. Dacă se poate fără haine, și mai bine. Dacă-i musai cu haine, alegeți haine mari și moi, cât mai puțin restrictive.

Și mâncarea trebuie să fie la fel de moale și ușoară ca și hainele. Supe, piureuri, creme, Smoothie-uri. Toate astea sunt niște variante bune și pentru că nu zgârie pe gât (la fel ca și în cazul amigdalitei), dar și pentru hidratare. Pentru că varicela e o boală cu febră, e important să fiți atenți și la asta: să nu se deshidrateze copilul.

Apropos de febră, aveți grijă ce medicamente dați copilului. Ascultați bine și urmați recomandările medicului. Nu dați medicamente după ureche, pentru că ele pot interfera cu virusul și pot da reacții adverse grave. Aplicați și tratamente locale tot dintre cele recomandate de medic.

Din aceeași categorie, aveți grijă și ce puneți în apa de baie a copilului. Pe vremea mea (sau, cel puțin în familia mea), recomandarea era: fără baie. Ceea ce, pe lângă faptul că a fost horror, e și foarte stupid și periculos. Veziculele se pot infecta și tocmai de asta igiena serioasă trebuie să fie parte din tratament. Atâta doar că dacă puneți fel și fel de chestii în apă, despre care se zice că ar ameliora senzația neplăcută de mâncărime, puteți duce la infectarea rănilor. Instructajul meu zice: băi călduțe, doar cu apă, după care pielea nu trebuie ștear- cu prosopul, ci tamponată ușor, sau lăsată să se usuce la aer.

Nu uitați să le tăiați copiilor unghiile cât mai scurt posibil, pentru că vor avea tendința să se scarpine, mai ales în somn.

Una din cele mai mari provocări și pentru părinți și pentru copii e carantina. Să ții un copil închis în casă timp de două săptămâni, fără contact cu alți oameni, e extrem de greu, indiferent câte programe de desene animate ai pe tv, câte cărți, jocuri și alte cele aveți în bibliotecă. Atâta doar că nu-i musai să stați doar în casă (dacă aveți mașină sau prieteni care au avut varicelă și nu se tem să vă împrumute mașina sau să vă șofeze). Puteți merge în pădure, puteți face un picnic pe o pajiște goală, puteți ieși la pescuit undeva mai departe de civilizație.

Cam asta mi-am notat eu despre varicelă. Ați trecut prin asta? Cum a fost?

Ceasurile bărbătești – Cum alegi ceasul potrivit?

V și-a ales întotdeauna el singur ceasurile și nu i-am făcut niciodată unul cadou. Dar am urmărit mereu subiectul și vreau să vă împărtășesc câteva idei dacă vreți vreodată să faceți cadou un ceas vreunui bărbat din viața voastră. 

Idei de folosit mostrele de parfum

Era o vreme când aveam multe mostre de parfumuri. Ori pentru că îmi cumpăram mai des cosmetice, ori pentru că se dădeau mai multe mostre la o singură cumpărătură, ori pentru că mai cumpăram și reviste și le puneau și în ele. Cert este că aveam colecții.

Râia la pisici

La pisici, râia este un diagnostic destul de rar, această boală a pielii fiind mai comună în cazul câinilor. Totuși, există și la feline mai multe tipuri de râie, unele cauzate de organisme microscopice care se regăsesc normal pe orice pisică, dar care din diverse motive ajung să prolifereze exagerat la un exemplar sau altul,

De ce IOS-esc eu și nu Androidesc

Primul Iphone l-am avut acum vreo 8 ani. Era un Iphone 3G. Prima generație de Iphone am ratat-o. 3G a fost primul meu telefon fără tastatură, negru și bombat. L-am ținut vreo doi ani, apoi l-am înlocuit cu un Iphone 4. Mult mai subțirel și mai slim fit așa. De la 4 am trecut la  6 plus. Am sărit mereu peste generația ”S”, pentru că îmi schimbam telefonul la doi ani. Acum am un Iphone 7, cumpărat ceva mai devreme de 2 ani de la 6 plus, pentru că 6 plus a suferit nenumărate accidente (de la trântit portbagajul peste el, până la scăpat în WC) și am crezut că nu mai poate fi resuscitat. Ei bine, a putut fi resuscitat și încă merge bine (deși nu mai acceptă să i se încarce bateria mai mult de 80%… în afară de asta, funcționează fără cusur).

La tablete am fost mai cuminte. Am avut prima generație de ipad în 2011 și de atunci nu i-am mai făcut upgrade până de curând, pentru că n-am simțit nevoia. Tableta mergea bine merci de atâția ani. S-a rupt filmul când n-am mai putut să-i fac upgrade de sistem de operare, ceea ce a însemnat că, încet-încet n-am mai putut folosi anumite aplicații. Culminând cu a nu mai putea deschide nicio aplicație de editare de text, de exemplu. Momentan e o tabletă foarte potrivită pentru navigat pe net și pentru ascultat povești.

O să observați în evoluția asta a telefoanelor mele că mi-a lipsit Iphone 5. Da, în loc de Iphone 5 am decis să trec de la IOS la Android, pentru că e mai permisiv, mai flexibil, mai nu știu cum. Am avut primul și ultimul meu telefon cu android: un HTC One. Foarte drăguț, foarte permisiv, foarte flexibil. Până când a început să pice. Întâi și întâi a început să facă figuri camera. Am căutat pe net și se pare că era ceva comun la generația lui să aibă probleme cu camera (făcea poze șterse și foarte roz). Cumnata mea avea același tip de telefon și aceeași problemă. L-am dus în service. L-au ținut o lună, timp în care i-au dat niște reseturi la soft. Mi l-au dat înapoi.

Apoi au picat diverse alte chestii, desigur pentru că era permisiv și flexibil și probabil îmi băgam eu prea mult nasul în el. Am renunțat până la urmă la el, când după 2 minute de utilizare se încingea de nu mai puteam să-l țin în mână, dar nici cu husă nu puteam să-l țin, pentru că n-aveam semnal. Ah da, și când din 5 în 5 minute îmi mai apărea câte un soi de pop-up porno pe ecran, deși nu folosisem telefonul în scopuri din astea și deși cică n-avea viruși în el. În fine, cu toate astea, l-am folosit cam un an, mi-a plăcut și s-a încadrat complet în patternul meu de viață, ceva dus către sindromul Stockholm :))

Deși știu că e pur și simplu o preferință a mea, adică foarte subiectivă, după experiența asta, întrebarea ”android vs. ios?” pentru mine a căpătat un singur răspuns: nu mai plec niciodată de pe ios, unde niciun domn erect nu mi-a zâmbit niciodată de pe ecran, decât dacă l-am căutat eu neapărat.

Iar preferința asta mi s-a confirmat și răsconfirmat ieri.

De foarte mult timp îmi doream o tabletă (tot cu ios pe ea), pentru grafică. Dar, zgârcită cum sunt, n-aș fi dat niciodată atâția bani pe ea. Cum n-aș fi dat nici pe MacBook, deși mi-l doream mult, cum n-aș fi dat nici pe iphone 6 plus, dacă n-ar fi fost V drăguț să mi le ofere cadou de ziua mea. Sigur că m-am bucurat de ele, iar experiența laptopului care nu se blochează niciodată e fantastică. Dar mie tot exagerat de scumpe mi se par și n-aș fi dat banii ăștia pe ele. Tot V, la fel de drăguț, mi-a făcut cadou și tableta la care visam. Nu pe aia ieftină, pe care poate că m-aș fi încumetat și eu să dau banii, ci fix pe aia pe care o voiam, de fapt. A ajutat puțin și că a cumpărat-o din state, unde a costat infinit mai puțin decât la noi.

Încercând să scot maximum din toate ustensilele astea ale mele, în căutările mele googăliene, am aflat că, dacă deții un anume progrămel fantastic, poți transforma tableta într-un al doilea ecran pentru laptop. Wow, minunat! Și-așa voiam să-mi iau al doilea ecran, doar că nu știam cum să fac, pentru că parțial lucrez la birou, parțial acasă, parțial de unde nimeresc și nu-mi dădeam seama unde ar fi mai bine să-l pun. Asta era o variantă portabilă foarte mișto prin care puteam avea oriunde două ecrane. Să fie primit!

Ieri m-am apucat de mi-am instalat aplicația pe cele două dispozitive: pe laptop și pe tabletă. După ce s-a instalat ea fain frumos pe laptop, îmi cere să-i dau restart. Din care laptopul meu n-a mai vrut să pornească. Pentru prima dată în doi ani, s-a blocat. Și nu așa, ușurel. Ore în șir a rămas blocat, stând pe loc, cu bara de progres undeva pe la 80%. Am încercat tot e am știut eu să fac. Când am încercat să intru în safe mode, ciu-ciu, cum ar zice un mare IT-ist (mă, rog, cum aș zice eu, dacă aș fi mare IT-st). Până la urmă am reușit să întru în recovery mode, i-am dat să repare chestii, le-a reparat… tot ciu-ciu… Tot nu pornea. Bara de progres nu progresa deloc.

În final, pentru că deja trecuse jumătate de zi și mai aveam multe de făcut, m-am enervat și am făcut un calcul simplu. Pentru că a avea un cont pe icloud e extrem de ieftin, mi-am luat atunci când am început să folosesc laptoopul unul cu capacitate mai măricică și am toate fișierele mele acolo, ca să le pot accesa și de pe laptop, dar și de pe telefon sau tabletă. Așa că, îi dau să reinstaleze sistemul de operare și cu asta basta, că nu pierd nimic. Nu mai pierd nici măcar vremea. OK, îmi pierde presetările, tre să-mi reconfigurez iar una, două, șapte chestii, dar mi-o asum și aia e.

Dau să reinstaleze și mă mir că nu mă anunță pe nicăieri că acest proces va șterge toate datele și că e ireversibil. Ce contează. Next, next, next. O oră mai târziu, instalarea era gata. Bag parola, deschid laptopul și… Surpriză!

Se deschisese de acolo de unde rămăsesem cu multe ore în urmă, când aplicația de extensie de ecran făcuse prostioare. Tot e unde trebuie, setările mi-au rămas aceleași, viața noastră pur și simplu a continuat de acolo de unde o lăsasem. Laptopul și-a instalat doar partea lui tehnică, în treaba lui, cum aveam pe windows partițiile. Și mi-a lăsat treaba mea în pace, să-și vadă de ale ei.

Am rămas mută și perplexă și ce mai vreți voi. Și extrem de mulțumită 🙂

Deci da. Never again windows, never again android pentru mine!

Vă las și cu o poză cu colecția (telefonul negru e/a fost al lui V, dar l-am pus de dragul pozei).

Ceasurile bărbătești – Cum alegi ceasul potrivit?

V și-a ales întotdeauna el singur ceasurile și nu i-am făcut niciodată unul cadou. Dar am urmărit mereu subiectul și vreau să vă împărtășesc câteva idei dacă vreți vreodată să faceți cadou un ceas vreunui bărbat din viața voastră. 

Idei de folosit mostrele de parfum

Era o vreme când aveam multe mostre de parfumuri. Ori pentru că îmi cumpăram mai des cosmetice, ori pentru că se dădeau mai multe mostre la o singură cumpărătură, ori pentru că mai cumpăram și reviste și le puneau și în ele. Cert este că aveam colecții.

Râia la pisici

La pisici, râia este un diagnostic destul de rar, această boală a pielii fiind mai comună în cazul câinilor. Totuși, există și la feline mai multe tipuri de râie, unele cauzate de organisme microscopice care se regăsesc normal pe orice pisică, dar care din diverse motive ajung să prolifereze exagerat la un exemplar sau altul,