Cum am construit noi un cort pentru copii (și poze cu alte lucruri pe care le-am mai meșterit)

Vă scriam aici despre cum aș visa eu să ne amenajăm curtea. Între timp, suntem la mijlocul verii și am reușit să facem un cort pentru copii (teepee) . Pentru că ocupă cam jumătate de curte și pentru că noi încă mai avem chestii de amenajat la terasă, ne-am oprit la asta. Momentan. Continuăm, probabil, la anul. Când copiii vor avea alte nevoi decât acum, deci voi reveni, probabil cu un articol nou atunci :))

Dar să vă spun cum l-am făcut, pentru că e destul de ușor. Voi puteți să-l faceți mai mic decât noi, pentru că voi, cu siguranță, nu sunteți atât de grandomani ca noi (nu mai știu dacă am scris pe blog, dar am făcut și un leagăn curcubeu pentru copii, în care încape foarte bine orice adult, chiar și un adult mai corpolent):

 

Vrei să primești postările mele pe email?

Să începem

Întâi și întâi, eu nu am făcut nimic, doar am stat pe scaun și am privit. Deci, puteți începe cu asta. Vă luați un scaun confortabil, o limonadă cu gheață și poze de pe pinterest.

De pornit, am pornit de la asta:

Să începem cu adevărat

 

Apoi, partenerul se poate apuca de treabă. V. a luat un disc rotund de lemn, a prins pe el triunghiuri de lemn, pe care a prins în șuruburi bucăți de pal rămase prin curte, sau alte lemne de lungime potrivită. Pentru că lucrați la un cort pentru copii și pentru că eu sunt  security freak din punctul ăsta de vedere, v-aș sfătui și să ignifugați lemnele folosite. Prețul unei soluții de ignifugare a lemnului nu e chiar așa mare și merită să investiți în siguranța copilului.

Despre alte fixuri ale mele (cască pe cap atunci când copilul merge cu bicicleta/trotineta/rolele, călătorit în mașină doar în scaune speciale pentru copii, piesele de mobilier prinse în perete, etc. și mai am și altele), vă voi povesti în alt episod. Să revenim.

Deci, după ce ignifugați lemnele, luați discul, aplicați în capătul lui câteva triunghiuri de lemn, pe care aplicați în șuruburi plăci lungi de pal sau lemne lungi, câte simțiți voi că e nevoie la dimensiunile alese.

Acum aveți scheletul gata, pe care puteți aplica lateralele. Depinde de voi din ce vreți să le faceți. Noi am ales un panou de gard din bambus. Până să reușim să facem asta, prinsesem de schelet două cearșafuri mari. Mai puteți pune plante cățărătoare, șipculițe orizontale, împletituri din sfori colorate, probabil și plexiglas, perdele, etc.

 

La final am agățat la intrare un suncatcher, iar înăuntru am prins multe beculețe, pentru serile târzii petrecute în cort (desigur, nu am poză) .

No Results Found

The page you requested could not be found. Try refining your search, or use the navigation above to locate the post.

Cum să-ți cureți bijuteriile de argint – 5 metode testate de mine

Am purtat întotdeauna argint. Am foarte puține bijuterii de aur, pe care le mai port câteodată, dar foarte rar.

În schimb bijuterii de argint am suficiente, cât să umplu un cufăr mediu. Multe dintre ele datează de pe vremea când eram fată la mama acasă și încă le mai port. Altele sunt mai noi, dar nu ți-ai da seama de diferențele dintre ele, decât din perspectiva faptului că mi-am schimbat stilul. Acum îmi cumpăr altfel de bijuterii decât aveam pe vremuri. Mi-am luat recent niște cercei de pe elefant.ro și m-am gândit să scriu articolul ăsta.

Am învățat în anii ăștia de când port și depozitez bijuterii că argintul se înnegrește mai greu dacă îl depozitez în punguțe sigilate de plastic (din genul celor cu fermoar), cât mai puține într-o punguță, ca să nu se zgârie între ele. Ideal ar fi să le ambalez individual, dar cine are timp și loc pentru asta? Voi puteți să le țineți așa, e cel mai bine.

Dacă totuși se înnegresc (și se înnegresc), am testat câteva metode de a le curăța. Pe prima am învățat-o de la mama și o folosesc cel mai des

 

Vrei să primești postările mele pe email?

Pasta de dinți

Iau frumos tubul de pastă de dinți și o periuță și mă apuc să frec la ele temeinic. După ce termin de frecat, le șterg bine cu un prosopel mai aspru, până nu mai iese (cine știe ce) negreală din ele. Apoi le clătesc bine și le mai șterg o dată cu prosopul. Gata, lucesc și sunt ca noi.

Bicarbonat

Tot de la mama știu și de asta, dar e o variantă pe care o folosesc mai rar, pentru că implică fierbere și mă tem să fierb bijuteriile care sunt cu pietre. O lingură de bicarbonat într-un ibric mic cu apă și las la fiert cam 3 minute bijuteriile de argint fără pietre. Apoi le șterg bine cu un prosop aspru.
Am încercat apoi să nu le mai fierb, ci doar să le curăț bine cu bicarbonat. A funcționat.

Varianta updatată a celei cu bicarbonatul

Între timp am găsit altă variantă, mai eficientă. O lingură de bicarbonat, o lingură de sare, folie de aluminiu pe fundul ibricului și un ibric 🙂
Pun apa la fiert, amestec în ea sarea și bicarbonatul, apoi pun și bijuteriile și le las 2-3 minute să fiarbă acolo. Șterg cu acelați prosop mai aspru și gata.

 

Oțet

Știu eu că oțetul curăță orice, așa că m-am gândit să-l folosesc și atunci când îmi curăț bijuteriile de argint. Drept urmare, am încercat să le las la înmuiat jumătate de oră, apoi o oră, apoi două. După două ore arătau cel mai bine.
Și, după un experiment cu copiii care implica oțet și bicarbonat, m-am gândit că și asta s-ar potrivi la curățat bijuteriile. Și se potrivește. Pun bijuteriile în oțet alb, apoi torn peste o lingură de bicarbonat și îl las să sfârâie. Apoi le las la înmuiat vreo două ore și gata.

Detergent de vase

A treia soluție pe care o am de la mama e detergentul de vase. Și mama o are de la nu știu ce bijutier. Cel mai important pentru mine e că funcționeză. Mai pe lung, în loc să fierb bijuteriile în apă cu bicarbonat, le fierb în apă cu detergent. La final, ați ghicit, le șterg bine cu un prosop mai aspru.

Cum am construit noi un cort pentru copii (și poze cu alte lucruri pe care le-am mai meșterit)

Vă scriam aici despre cum aș visa eu să ne amenajăm curtea. Între timp, suntem la mijlocul verii și am reușit să facem un cort pentru copii (teepee) . Pentru că ocupă cam jumătate de curte și pentru că noi încă mai avem chestii de amenajat la terasă,...

Cum să-ți cureți bijuteriile de argint – 5 metode testate de mine

Am purtat întotdeauna argint. Am foarte puține bijuterii de aur, pe care le mai port câteodată, dar foarte rar. În schimb bijuterii de argint am suficiente, cât să umplu un cufăr mediu. Multe dintre ele datează de pe vremea când eram fată la mama acasă și încă le mai...

Cum să-ți comanzi online haine care să-ți vină – 5 sfaturi utile

Încep așa: nu mi-a plăcut niciodată să-mi cumpăr haine online. De fapt, nu plăcutul e problema, cât faptul că nefiind slabă ca un băț , nu-mi vine bine orice (da, am impresia că dacă ești slabă slabă, poți purta aproape orice, fără să pară că ai încercat prea mult sau...

Cum să-mi învăț copilul să folosească olița – 6 sfaturi utile

Am doi copii fără scutece. Asta mi se pare dovada supremă că sunt mari, că nu mai am bebeluși în casă, ci copii în toată regula. Scutecele parcă sunt din altă viață, deși nu a trecut mai mult de o lună și jumătate de când n-am mai schimbat fund de bebeluș murdar. Noi...

Cum să-ți cureți canapeaua

  Acum un an am hotărât că e prea mult spațiu gol în living și că vom mai pune o canapea. A fost greu să aleg una care să fie diferită de prima, dar să se potrivească totuși în contextul casei noastre. Când am găsit-o, am fost tare fericită. Nu era nici scumpă,...

6 metode simple prin care poți convinge copilul să se spele pe dinți

Acum aproape un an mă interesam de periuțe de dinți electrice pentru mine. Aveam una, dar aflasem dintr-o discuție din comunitatea mea de pe facebook despre periuțele Sonicare și mă gândeam că ar fi o achiziție bună. Între timp nu am cumpărat-o, deși încă mi-o doresc,...

Vara și curtea pentru familiile cu copii

Deși pare de necrezut, având în vedere că zilele trecute a nins, în curând o să vină vara. Noi nu avem o curte prea mare, dar chiar așa micuță cum e, vreau să o pregătim pentru copii. Să fie amuzantă și antrenantă și interesantă. Îmi amintesc de curtea bunicii de la...

5 idei despre cum să-ți ușurezi munca la călcat

Urăsc să calc. Nu există activitate casnică și gospodărească pe care să o urăsc cu mai multă pasiune decât călcatul. Spăl, fac curat, fac ordine, gătesc, orice. Dar nu călcatul. Despre cât de bine mă pricep, v-am mai scris aici. Atunci mi-ar fi prins bine un fier de...

Cum să trăiești în casă cu un câine hiperenergic… fără să o iei razna

... eu nu știu cum, așa că poate mă învățați voi. Avem un câine care face cât trei. E adevărat că e încă pui, dar parcă am mai văzut și alți pui la viața mea (și am și avut alți pui), dar altul ca el nu am cunoscut. E într-o fugă și o nebunie continue, sare permanent,...

Cum să trăiești în prezent – o lecție de la fie-mea

Săptămâna trecută am fost la un curs. Eram extrem de entuziasmată că o să învăț lucruri noi și m-am gândit să-mi împărtășesc entuziasmul cu copiii. - Ema, eu astăzi o să mă duc la un curs. Abia aștept. Îmi cere programul cursului, vrea să știe când și unde va avea...

Cum să-ți comanzi online haine care să-ți vină – 5 sfaturi utile

Încep așa: nu mi-a plăcut niciodată să-mi cumpăr haine online. De fapt, nu plăcutul e problema, cât faptul că nefiind slabă ca un băț , nu-mi vine bine orice (da, am impresia că dacă ești slabă slabă, poți purta aproape orice, fără să pară că ai încercat prea mult sau prea puțin, fără să fii vulgară și fără să fii penibilă. Mă iertați, doamnelor slabe, dacă greșesc. Știu că și voi aveți multe provocări în a vă alege hainele). Și pentru că nu-mi vine bine orice, simt mereu nevoia să nu cumpăr fără să probez, fără să mă uit de o mie de ori în toate oglinzile și fără să mă gândesc de multe ori. Chiar și așa tot ajung acasă și mă mai uit o dată în oglindă și trag concluzia că nu-mi place sau nu-mi vine.

Cu toate astea, nu am mereu timp să cutreier magazinele ca să-mi aleg toate hainele, ci aș vrea măcar câteodată, să mă așez la laptop și să dau cu mouse-ul pe ele, apoi să mă trezesc cu ele la ușă, fără să umblu, fără să mă complic.

Și nu știu dacă ați observat sau nu, dar magazinele de haine vând prea multe… haine. Când intru aproape oriunde, mă simt copleșită. Cred că există magazine unde sunt expuse peste o mie de modele de haine. Hai, n-or fi o mie. Dar câteva sute tot sunt. Cum să am pretenția de la mine să mă uit prin sute de modele și să-mi mai și aleg ceva. Și la magazinele online întâlnim problema asta, dar parcă acolo e mai simplu. Mai pui un filtru, mai ordonezi în ordinea prețurilor, ai mai mult control.

Citeam niște studii care vorbeau despre opțiuni și alegeri. Cu cât avem mai multe opțiuni, cu atât sunt mai mici șansele să facem o alegere. Avem sute de opțiuni la aproape orice decizie trebuie să luăm. De la haine la posturile tv, la cafele, la orice. Seara, când te așezi în fotoliu și îți iei telecomanda, nu faci decât să treci prin canale, prin toate, sperând ca la fiecare apăsare de buton să găsești ceva MAI BUN decât găsisei pe canalul anterior. 2 ore mai târziu îți dai seama că ești obosit psihic și că n-ai urmărit nimic, de fapt. Cam așa e cu alegerile astea.

OK. Dacă și vouă vă e greu să vă alegeți hainele online, vă ofer câteva idei care mă ajută pe mine să nu dau greș (de tot și mereu). Iată ce trebuie să faceți:

 

Încep așa: nu mi-a plăcut niciodată să-mi cumpăr haine online. De fapt, nu plăcutul e problema, cât faptul că nefiind slabă ca un băț , nu-mi vine bine orice (da, am impresia că dacă ești slabă slabă, poți purta aproape orice, fără să pară că ai încercat prea mult sau prea puțin, fără să fii vulgară și fără să fii penibilă. Mă iertați, doamnelor slabe, dacă greșesc. Știu că și voi aveți multe provocări în a vă alege hainele). Și pentru că nu-mi vine bine orice, simt mereu nevoia să nu cumpăr fără să probez, fără să mă uit de o mie de ori în toate oglinzile și fără să mă gândesc de multe ori. Chiar și așa tot ajung acasă și mă mai uit o dată în oglindă și trag concluzia că nu-mi place sau nu-mi vine.

Cu toate astea, nu am mereu timp să cutreier magazinele ca să-mi aleg toate hainele, ci aș vrea măcar câteodată, să mă așez la laptop și să dau cu mouse-ul pe ele, apoi să mă trezesc cu ele la ușă, fără să umblu, fără să mă complic.

Și nu știu dacă ați observat sau nu, dar magazinele de haine vând prea multe… haine. Când intru aproape oriunde, mă simt copleșită. Cred că există magazine unde sunt expuse peste o mie de modele de haine. Hai, n-or fi o mie. Dar câteva sute tot sunt. Cum să am pretenția de la mine să mă uit prin sute de modele și să-mi mai și aleg ceva. Și la magazinele online întâlnim problema asta, dar parcă acolo e mai simplu. Mai pui un filtru, mai ordonezi în ordinea prețurilor, ai mai mult control.

Citeam niște studii care vorbeau despre opțiuni și alegeri. Cu cât avem mai multe opțiuni, cu atât sunt mai mici șansele să facem o alegere. Avem sute de opțiuni la aproape orice decizie trebuie să luăm. De la haine la posturile tv, la cafele, la orice. Seara, când te așezi în fotoliu și îți iei telecomanda, nu faci decât să treci prin canale, prin toate, sperând ca la fiecare apăsare de buton să găsești ceva MAI BUN decât găsisei pe canalul anterior. 2 ore mai târziu îți dai seama că ești obosit psihic și că n-ai urmărit nimic, de fapt. Cam așa e cu alegerile astea.

OK. Dacă și vouă vă e greu să vă alegeți hainele online, vă ofer câteva idei care mă ajută pe mine să nu dau greș (de tot și mereu). Iată ce trebuie să faceți:

 

1. Măsurați-vă

Ca să știți ce să vă cumpărați, e important să știți ce suprafață trebuie să acoperiți. Unele site-uri conțin informații foarte detaliate legate de dimensiunile hainelor. Vă atașez mai jos un grafic pe care să-l puteți completa și să-l aveți mereu la îndemână, atunci când vreți să comandați ceva haine. Rețineți să vă măsurați fără alte haine pe voi, doar cu lenjerie ușoară și sutien fără bureței. Nu strângeți metrul, ci măsurați cu el fix pe lângă corp.

Asta trebuie să măsurați la voi dacă sunteți femei:

Asta trebuie să măsurați la voi dacă sunteți bărbați:

2. Căutați tabelul de măsuri

Știu că atunci când mergeți în magazin alegeți, în general, o anume măsură. Dar nu tot ce alegeți să probați vă și vine. Acum că aveți măsurătorile voastre, verificați în tabelul de măsuri dacă și ce număr vă vine.

3. Rețineți modele sau mărci care v-au plăcut

Rețineți anumite modele de haine pe care v-ați simțit bine purtându-le. Sau rețineți braduri care croiesc haine care să vi se potrivească. Încercați să cumpărați mai des de la ele. Sau, de exemplu, unii blugi vin în anumite coduri. Rețineți codul pantalonilor care au venit bine și comandați mereu același cod.

4. Citiți comentariile

Atunci când cumpărați online, e foarte important să citiți recenziile sau comentariile altora care au comandat înaintea voastră. Puteți să aflați acolo dacă numărul 38 s-ar potrivi mai degrabă cuiva care poarta 36 sau cuiva care poartă 40, sau dacă pantofii sunt prea înguști pentru cineva cu piciorul mai lat. Mai puteți afla și dacă materialul real se aseamănă cu cel din poză, dacă este aceeași culoare și alte detalii pe care nu le puteți vedea din poze.

5. Cumpărați modele fluide

Dacă nu știți sigur ce măsură vă trebuie, încercați să evitați să cumpărați fuste mulate, ne-elastice, sacouri, etc. Alegeți, mai degrabă, rochițe fluide, de vară, fuste cu elastic în talie, pantaloni scurți lejeri. bluze cu volane, cămăși supradimensionate.

Și acum, ce să vă zic. Succes la cumpărături!

Vrei să primești postările mele pe email?

Dacă vrei să nu ratezi nicio postare, te poți abona la newsletterul blogului.
Nu-ți face grija de spam, nu vei primi decât postările mele.

Da, mă înregistrez

Să ne întoarcem în timp

Stați jos, vă rog. Am o veste importantă de dat, dar musai musai să stați jos. De fapt, nici nu știu cât de importantă și de șocantă e pentru voi, dar eu am rămas foarte surprinsă când am aflat. Poate că depinde și de generația din care veniți, câți ani aveți, etc....

Muzică pentru copii – Să cântăm despre valori

Muzica dezvoltă creierul copiilor. Muzica dezvoltă creierul copiilor. Stimulează dezvoltarea creierului, îmbunătățește memoria și ajută la procesul de învățare, duce la rezultate școlare mai bune, contribuie la un IQ ridicat al copilului și viitorului adult. Despre...

Sufletul blogului meu

  Am început să scriu pe blog acum vreo 8 ani, cred. Îmi plăcea să scriu. Scriam ce-mi trecea prin cap, chestii amuzante, chestii ironice, povestiri de viață, judecăți la adresa altora (da, not proud, dar mi le asum), etc. Încet încet am adunat o micuță...

Despre teiubescuri, vulnerabilitate și șoapte

Când eram eu mică am auzit multe cuvinte, multe expresii, multe gânduri împărtășite în jurul meu, dar ”te iubesc” nu prea a fost unul dintre ele. Sigur, citeam în cărți despre ”te iubesc”, mai vedeam în filme, auzeam că trebuie să ne iubim țara, pădurile și părinții,...

Când un copil e bolnav, trebuie să ai grijă de amândoi

Duminica trecută Fip a făcut un giumbușluc cu bicicleta. Ca un adevărat acrobat de la Cirque du Soleil, a coborât panta cu mare viteză pe bicicleta lui de echilibru, apoi s-a dat peste cap peste ea. Mă rog, cu siguranță că un acrobat de la Cirque du Soleil n-ar...

Crezi că ești pregătit să fii părinte?

Vine weekendul imediat, iar în weekenduri îmi mai amintesc din când în când despre cum era viața mea înainte de copii. O viață foarte îndepărtată, la mii de ani lumină, pe care o văd în ceață parcă, foarte foarte neclar,...

Valuri împotriva cancerului – Swimathon 2017

Acum câteva săptămâni mi-a scris Alexandra să mă întrebe dacă putem vorbi despre ceva. Pe Alexandra o știu de foarte mult timp, de când eram încă la liceu. Pe vremea aia, Alexandra era o fată ambițioasă, isteață și cu multe de oferit lumii. Și așa este și acum. Timpul...

Creierul cu care citești și creierul cu care lovești

- Mami, azi mi-a venit să o lovesc pe Bianca, dar n-am lovit-o. Așa m-a întâmpinat Ema, într-o după-amiază, când o luam de la grădiniță. Stătea dreaptă ca un băț în fața mea și încerca, fără să reușească, să pară serioasă. În schimb, un rânjet ca al pisicii de...

Cum să-ți cureți canapeaua

  Acum un an am hotărât că e prea mult spațiu gol în living și că vom mai pune o canapea. A fost greu să aleg una care să fie diferită de prima, dar să se potrivească totuși în contextul casei noastre. Când am găsit-o, am fost tare fericită. Nu era nici scumpă,...

Cum să-mi învăț copilul să folosească olița – 6 sfaturi utile

Am doi copii fără scutece. Asta mi se pare dovada supremă că sunt mari, că nu mai am bebeluși în casă, ci copii în toată regula. Scutecele parcă sunt din altă viață, deși nu a trecut mai mult de o lună și jumătate de când n-am mai schimbat fund de bebeluș murdar.

Noi am avut o experiență tare bună cu ambii copii la capitolul ăsta. Dacă la somn a fost mereu greu cu ei, măcar aici lucrurile au mers ca unse. Nu poți să le ai pe toate. Dar știu că pentru mulți părinți renunțatul la scutece e o provocare, o grijă, o mare teamă. Cum o să fie? Cum să fac? Cum să-l ajut? Cum să-l conving?

 Cu sau fără comunicarea eliminării?

Cu Ema lucrurile au fost ușor atipice. Cu ea am mers pe comunicarea eliminării de la câteva luni, așa că la un an și jumătate am spălat pentru ultima dată toate scutecele textile și le-am băgat în dulap, în așteptarea Juniorului. Țin minte că era fascinată când scoteam chiloții noștri de la spălat, așa că am întrebat-o dacă vrea și ea. A zis că vrea. Atunci i-am spus că de acum înainte va trebui să facă doar la oliță, chiar și când suntem afară sau noaptea (afară sau noaptea purta scutece). A zis că vrea. A avut accidente cât să le număr pe degete și aia a fost. Provocarea cea mai mare a fost să-i găsesc chiloți pe măsură, în rest toate s-au legat foarte frumos.

Cu Fip n-am mai mers pe comunicarea eliminării, pentru că n-am mai reușit. Am pus presiune pe mine la început, dar apoi mi-am dat seama că atunci când ai doi copii în casă, ai nevoie de liniște psihică, nu de targeturi puse sus, sus de tot, unde să-ți fie greu să le atingi. Așa că am renunțat la ideea de a mai încerca și mi-am concentrat atenția aia pe altceva (pe soră-sa, în principiu, care avea nevoie de ajutor să se adapteze la noua viață în 4, sau pe mine, ca să nu o iau razna).

Nu doar că nu am mai mers pe comunicare eliminării, dar nici măcar nu m-am obosit să îi prezint prea în detaliu subiectul. La doi ani știa ce se întâmplă la toaletă, o vedea pe Ema când se ducea, ne vedea și pe noi și făcuse la wc de cel mult 5 ori. Am decis atunci câ asta e varianta care funcționează cel mai bine pentru noi și că vom scoate scutecele din uz atunci când va cere el. Mi-aș fi dorit să nu se întâmple asta la 5 ani, dar aia e… mergem pe mâna copilului.

Doar că socoteala de acasă nu s-a prea potrivit cu cea din târg. Fip a avut întotdeauna o piele foarte sensibilă în zona scutecului și reușeam, cu greutate, să ținem lucrurile în frâu. Așa că, la un moment dat, când începuse să se mai încălzească nițel, am început să-l ținem în casă fără scutec. Nu stăteam noi prea mult pe acasă (cel mult 2 ore pe zi) și rar prindea câte un pipi să-l facă la wc, dar începuse să anunțe în timp ce făcea.

Apoi lucrurile s-au complicat. În sensul că a făcut o iritație rea de tot pe pulpe, de la scutec… Și n-am avut cum să-i mai punem deloc. Erau răni, care s-au vindecat de tot în vreo 2 săptămâni. Asta doar pentru că stătuse cu scutecul pe el plin de pipi și nu fusese cu mine să-l schimb la timp…

Așa că scutecul a fost scos din ecuație brusc. Ziua și la somnul de prânz. I-am explicat și lui atunci că nu mai are scutec și că trebuie să folosească wc-ul sau olița. Noaptea încă i-l puneam. Mai larg, ca să nu-l deranjeze, dar era acolo.

 Urmărește-mă pe facebook

Evoluția renunțării la scutece

Prima zi

În prima zi, Fip a folosit wc-ul sau olița. Mai întrebat, mai spunea el, dar nu a avut decât un accident. Nu-mi venea să cred… Deci copilul ăsta știa ce are de făcut, dar nu avea ocazia să o facă. Interesant… Măcar eram mulțumită că e pregătit cât de cât.

 

A doua zi

A doua zi n-a mai vrut să facă doar la wc sau pe oliță și a făcut și pe el. Destul de mult. Cu cât îl întrebam mai des, cu atât zicea că nu vrea. Cu ceilalți accepta. Cu mine nu.

 

A treia zi

Și în a treia zi lucrurile au decurs la fel ca în a doua zi. Atunci m-am hotărât să mă dau un pas mai în spate și să-i las lui controlul. A fost mai bine, pentru că…

 

A patra zi

… în a patra zi a revenit la obiceiuri mai bune și a început să anunțe din nou. Victorie, ziceam eu. Victorie! Pipi făcea la wc. Caca mai mult pe el. În continuare purta scutec

 

A cincea zi

În a cincea zi a fost la fel de bine ca în a patra. Seara am plecat la munte și a adormit în mașină, fără scutec. L-am mutat în pat și nu l-am mai trezit ca să-l scutecesc. Nu a făcut pe el toată noaptea, ci dimineața, la trezire, pe oliță. Yuhuuuu! Încă o victorie.

 

A șasea zi

În a șasea zi m-am transformat eu în mama pisăloagă, isterică și enervantă, care îl întreba la fiecare pas dacă face pipi sau caca. Eram în vizită la prietenii unor prieteni, casă în care erau multe covoare și mă temeam să nu facă vreun pocinog acolo. A făcut pocinogul, din fericire mereu fără să ude canapele, covoare, paturi. Nu știu cum a reușit. În a șasea zi, cu cât eram eu mai stresată, cu atât făcea mai mult pe el. Doar pe el.

Noaptea iar s-a nimerit să fie fără scutec și tot nu a făcut pe el

 

A șaptea zi

În a șaptea zi m-am calmat… Mi-am dat două palme imaginare de dimineață, când copilul s-a trezit și a anunțat panicat că face pipi. A făcut la oliță, apoi repeta obsesiv că nu s-au udat pantalonii. Mi-am dat seama cât de tare îl stresasem cu o zi în urmă și cât de neplăcută făcusem experiența asta. Am zis (din nou) că nu mai zic nimic, orice ar fi.

 

Asta a fost ultima zi de probleme.

Din a doua săptămână, Fip a fost scutec-free. Cu câteva accidente, foarte puține. Mult mai puține decât mă așteptam.

Vrei să primești postările mele pe email?

Dacă vrei să nu ratezi nicio postare, te poți abona la newsletterul blogului.
Nu-ți face grija de spam, nu vei primi decât postările mele.

Da, mă înregistrez

 

Ce am învățat eu din experiența renunțării la scutec

 

În afară de Filip, am mai trecut și cu alți copii prin experiența renunțării la scutec. Și de la fiecare am învățat câte ceva, aceleași lucruri, în forme diferite.

 

 

1. Atunci când renunță la scutece, copiii au nevoie de o perioadă de adaptare

 

Oricât ar vrea ei să nu facă pe ei, au nevoie întâi să învețe cum decurg lucrurile mai nou. Am mai zis asta, dar o zic și aici. E ca și cum ne-am duce noi într-o navă spațială și am învăța să facem pipi în imponderabilitate. Cunosc copii care nu știau să-și facă nevoile stând jos. Așa că, simțeau că vine, se așezau pe wc, senzația se oprea, se ridicau, simțeau iar că vine, iar se așezau și tot așa… Sus-jos-sus-jos, până făceau, de obicei pe ei. Au nevoie de timp de adaptare, ca să învețe despre senzațiile noi, despre cum trebuie să faci (fizic) să faci caca stând pe un scaun, despre cum se simte să eliberezi urina în hăul wc-ului sau oliței, despre cum e când trebuie să împingi puțin ca să iasă, etc.

 

2. Copiii au nevoie întâi să-și cunoască senzațiile și corpul

 

Până acum nu aveau nevoie să dea importanță senzațiilor atunci când le venea. Se puteau juca în continuare, nu era nevoie să se oprească din ce făceau. Acum au nevoie să simtă.Să se uite în interiorul lor, să vadă ce se întâmplă acolo, să-și asculte corpul. Îi ajută să le spunem, din când în când ”Ascultă-ți corpul. Îți spune el că e nevoie să faci pipi?” sau ”E prea multă distracție aici și nu-ți poți asculta corpul? Hai să mergem undeva liniștit ca să auzi ce îți spune.”

 

3. Olița și luptele pentru putere

 

Atunci când trebuie să renunțe la scutece (mai ales dacă nu este din proprie inițiativă), copiii simt că pierd controlul. Controlul vieții sau al corpului lor. Din pricina asta, cu cât insistăm mai mult, cu atât vor opune mai multă rezistență. Corpul lor este singurul lucru asupra căruia pot avea control cu adevărat, așa că și-l exercită netăgăduit. Dacă le veți acorda timp, susținere și încredere, nu va fi nevoie să intrați în lupte pentru putere. Și ei vor să facă pasul ăsta, doar că au nevoie de timp să învețe.

 

În plus, scopul nostru este să-și asculte corpul, așa că dacă ducem copilul la wc când vrem noi, îl vom învăța să facă la comandă și nu să asculte de corp. Asta va prelungi foarte mult procesul de renunțare la scutece.

 

4. Frica

Știm foarte bine (sau dacă nu știați, vă spun eu acum) că noi, ca oameni, adulți sau copii, nu putem învăța atunci când ne este frică. Frica blochează creierul rațional (creierul care ne ajută să învățăm) și îl face să nu fie receptiv.

 

În plus, atunci când ne este frică, tindem să ne protejăm organele de reproducție. Pentru că așa suntem noi construiți. Trebuie să ne protejăm organele cu pricina, ca să ne putem reproduce mai târziu. Animalele își acoperă zona cu cozile, noi strângem din buci… pardon, din mușchii pe care îl avem pe acolo. Asta duce, desigur, la constipație și probleme ale tractului urinar… Un copil căruia îi e frică, nu-și va controla prea bine procesul de eliminare.

 

Și încă una și mă duc… Tot de la animale (din care am evoluat și noi): animalele nu își fac nevoile atunci când se tem, pentru că nu vor să lase urme, ca să fie apoi găsite de prădători. Acest instinct l-am păstrat și noi, așa că iată încă un motiv să nu facem pipi atunci când ne e frică (sau să ne constipăm atunci când plecăm într-un loc nou, de exemplu).

 

Așa că sper să vă gândiți de două ori înainte să certați un copil care a făcut pe el, să-l loviți sau să-l pedepsiți. Nu-l ajutați să treacă prin acest episod, ci îl încurcați.

 

5. Multe explicații

 

Unii copii sunt reticenți să-și facă nevoile la wc pentru că nu știu unde se duce cadoul ăsta pe care îl face el lumii, lucrul care iese din el și este doar al lui. În scutec era evident că e acolo, dar la wc se pierde în neant. Explicați-i pe înțelesul lui unde dispar fecalele noastre. Pentru Ema construisem o poveste frumoasă despre ”domnul Căcuț” și cum se duce el, după ce tragem noi apa, într-o canalizare cu toți prietenii lui, domnii Căcuți, să se plimbe acolo cu bicicleta.

 

Explicați-i, de asemenea, ce sunt urina și fecalele, de unde vin ele, cum se formează, etc. Există multe cărți pentru copii care redau procesul în desene foarte frumoase.

 

În plus, spuneți-i cum toată lumea face pipi și caca, mami, tati, sora sau fratele, bunica, domnul de la ziare, doamna de la casă, poștașul, curierul, educatoarea, animalele, etc. Dacă simțiți că ajută, includeți și păpușile în jocul vostru. Procurați-le olițe și implicați-le în proces. La fel și cărțile. Pe ele nu trebuie să le puneți pe olițe, dar puteți căuta cărți despre copii care folosesc olița sau wc-ul, cu povești sau doar cu imagini, pe marginea cărora să discutați.

 

6. Accidentele sunt oportunități de învățare

 

A făcut pe el? Foarte bine. Se mai întâmplă. Nu e nevoie de certuri și explicații interminabile. Este, însă, nevoie să-i subliniați că este ud, să-l întrebați dacă e o senzație neplăcută, să-i reamintiți ca data viitoare să încerce să-și asculte corpul, să schimbați copilul și să-l includeți în procesul de curățare. Cam așa:

 

”Uite, ești ud. Ce s-a întâmplat?”

”Am făcut pipi”

”Da, ai făcut pipi pe tine. Cum se simte?”

”Ud.”

”Îți place?”

”Nu”

”OK. Ce trebuie să facem acum?”

”Să mă schimb”

”OK. Și data viitoare poți să încerci data viitoare să fii mai atent la ce îți spune corpul tău?”

”Da”

”OK, hai să-ți pui alte haine. Acum, pui tu rufele în mașina de spălat? Iți dau cârpa să ștergi? Ștergem împreună?”

 

La voi cum a fost?

Muzică pentru copii – Să cântăm despre valori

Muzica dezvoltă creierul copiilor. Muzica dezvoltă creierul copiilor. Stimulează dezvoltarea creierului, îmbunătățește memoria și ajută la procesul de învățare, duce la rezultate școlare mai bune, contribuie la un IQ ridicat al copilului și viitorului adult. Despre...

Cum să-ți cureți canapeaua

 

Acum un an am hotărât că e prea mult spațiu gol în living și că vom mai pune o canapea. A fost greu să aleg una care să fie diferită de prima, dar să se potrivească totuși în contextul casei noastre. Când am găsit-o, am fost tare fericită. Nu era nici scumpă, era și frumoasă și, deși din cu totul altă categorie decât prima, mi se părea că se potrivește perfect.

Partea proastă la canapeaua asta a fost mereu faptul că nu de dehusabilă. Dacă la cealaltă nu e nicio problemă când curg sau pică lucruri pe ea, pentru că scot husele și le pun la mașina de spălat, la cea nouă treaba e nițel mai complicată. A fost cel mai greu după un episod de enteroviroză al lui Filip, când, oricât am încercat eu să o protejez, tot a ajuns vomă pe ea. Care s-a curățat greu. Dar, cu ocazia asta am descoperit și fel și fel de metode care au funcționat pentru noi.

O să vi le zic, în ordine aleatorie, dar întâi vreau să vă atrag atenția să citiți bine eticheta canapelei, ca să nu riscați să aplicați vreo substanță care să o deterioreze iremediabil. Și că inainte să vă apucați să curățați cu oricare din variantele de mai jos, să aspirați bine canapeaua, ca să dispară particulele de praf și să puteți curăța mai eficient murdăria.

Vrei să primești postările mele pe email?

Dacă vrei să nu ratezi nicio postare, te poți abona la newsletterul blogului.
Nu-ți face grija de spam, nu vei primi decât postările mele.

Da, mă înregistrez

1. Apă distilată, lichid de vase și oțet

Poate că ați observat că lichidul de vase și oțetul curăță orice, așa că, de ce n-ar curăța și canapeaua?

Turnați într-un castron o linguriță de lichid pentru spălat vasele și o linguriță de oțet, la un pahar mediu cu apă distilată. Folosiți o cârpă de microfibră albă (sau în culori deschise) ca să tamponați zona cu pete cu mixul de mai sus. Apoi, tamponați din nou suprafața doar cu apă distilată și lăsați să se usuce.

2. Spumă pentru curățat tapițeriile

În orce hipermarket o să găsiți niște tuburi înalte cu spumă special concepută pentru a curăța materialele textile. Eu am folosit așa: Am pus multă spumă pe zonele pătate și am lăsat-o acolo până a intrat în țesătură. Apoi am adăugat altă spumă și am curățat ușor cu o perie cu perii moi, în mișcări circulare. Cred că merge și cu buretele.

3. Aparat de curățat cu aburi

Nu știu dacă e conceput și pentru a curăța canapeaua mea de vomă, dar am folosit și un astfel de aspirator ca s-o curăț. Avantajul este că aburul și dezinfectează țesăturile și că l-am putut folosi mult mai ușor pe suprafețe mai mari.

S-ar putea să te intereseze și:

6 metode simple prin care poți convinge copilul să se spele pe dinți

Acum aproape un an mă interesam de periuțe de dinți electrice pentru mine. Aveam una, dar aflasem dintr-o discuție din comunitatea mea de pe facebook despre periuțele Sonicare și mă gândeam că ar fi o achiziție bună. Între timp nu am cumpărat-o, deși încă mi-o doresc, pentru simplul motiv că a mea nu și-a dat încă obștescul sfârșit și mi s-a părut o risipă foarte mare de bani să iau alta, cât timp o am pe asta.

Dacă pentru mine nu am luat, musai să cumpăr pentru cineva, nu? V și-a schimbat-o pe a lui (deși încă funcționa, poftim risipă!), Ema are periuța ei, așa că a mai rămas Fip, singurul din familie fără o periuță electrică.

Și cum el oricum are doi dinți demineralizați, m-am gândit că o periuță electrică ar ajuta mult la igiena orală, oricât de mult ne-am strădui noi să-l spălăm și să se spele corect pe dinți.

Așa că am abordat câțiva medici stomatologi, ca să-mi explice dacă e potrivită o astfel de periuță (măcar lui să-i iau Sonicare, dacă la mine mai durează) la vârsta lui. Are 2 ani și 4 luni.

Toți mi-au răspuns să merg pe feelingul meu, dar să am grijă să nu mă bazez exclusiv pe periuța care spală singură, ci să-l spăl eu, conștiincios, de fiecare dată. Da, o periuță electrică e minunată, dar nu e magică și nu face ea treaba pentru noi.

O recomandare foarte bună a fost să încercăm întâi și să vedem dacă îi place. Am luat un cap nou pentru periuța Emei și a testat-o așa înainte să investesc în una proprie și personală pentru el.

Dar toate gândurile astea desăre periuțe de dinți și cum se spală ai mei m-au făcut să îmi dau seama că nu am scris niciodată un articol despre ”cum să împrietenim copiii cu spălatul pe dinți”, deși asta e o problemă pe care o au foarte mulți părinți. Așa că îl scriu acum 🙂

  1. Începeți de la primul dintePentru guri atât de mici și dinți și mai mici, există niște periuțe speciale, din silicon, care se pun pe deget și care ajută la curățarea dinților copiilor. Introduceți activitatea în joacă și cu multă distracție. La 6 luni s-ar putea să primiți mai puțină rezistență din partea copilului.
  2. Rutină Stabiliți o rutină clară a spălatului pe dinți. Imediat după trezire, după masa de prânz și înainte de baie. Dacă începeți cu rutina asta de când sunt mici, ea s-ar putea să le intre în sânge și să devină normalitatea lor. Protestele s-ar putea să apară atunci când uitați într-o seară să scoateți periuța din dulap.
  3. Includeți copilul în rutina voastră proprie Dimineața ne spălăm împreună pe dinți. Dacă puteți pune un scăunel înălțător la chiuvetă și o oglindă în care să se vadă copilul (așa cum aveți și voi), lucrurile vor părea mai interesante, mai ales pentru că cei mici încearcă mereu să imite ceea ce fac adulții, mai ales când e ceva important. Spălatul pe dinți e ceva important pentru voi, nu? 😉
    Iar cu unii frați mai mici nu veți avea nicio problemă cu spălatul pe dinți, pentru că vor fi fascinați să-i imite pe cei mari. Așa e în cazul lui Fip și aș avea de pus aici un filmuleț adorabil cu ei care se spală și cântă și dansează, dar sunt dezbrăcați. Sper să-i mai prind în ipostaza asta, dar și cu haine pe ei.

     

  4. Spălați orice pe dinți Cu siguranță că dinozaurul de pluș are dinții murdari. Și Fulger McQueen. La fel și magnetul de pe frigider. OK, poate nu spălăm chiar și telefonul și telecomanda, dar am lingura aia pentru salată are o respirație foarte urât mirositoare. Ați ghicit! Transformați spălatul pe dinți într-o joacă permanentă, râdeți și distrați-vă cu copilul. Dacă reușiți să faceți copilul să asocieze spălatul pe dinți cu o stare plăcută, de bucurie și conectare, reticența va fi mai mică.
  5. Evitați luptele de putere ”Nu veau să mă păl pe dinsi!” este o invitație la o luptă de putere. Nu intrați în ea, pentru că nimeni nu o să iasă câștigător din asta. Nu vreți să transformați spălatul pe dinți într-o corvoadă, nu?
  6. Explicați Acum, ca să fiu sinceră, în vremea în care Ema refuza spălatul pe dinți eu nu am aplicat nici măcar una din metodele de mai sus. Pentru că știam foarte bine că la ea funcționează explicațiile. Așa că am luat atlasul medical, i-am arătat dinți, carii, i-am explicat cum se formează ele și ce se întâmplă apoi. La final am asezonat cu poze reale despre copii cu dinți cariați și poze cu copii fericiți care se spălau pe dinți și aveau dinții sănătoși. După 2 discuții de genul ăsta, n-am mai întâmpinat rezistență la spălatul pe dinți.

    Copiii sunt, însă, extrem de diferiți. La Fip știu că n-ar funcționa așa.

Asta a funcționat la noi și sunt tare curioasă ce a funcționat la voi. Copiii voștri se spală pe dinți? Cum i-ați convins? Au periuțe electrice? Cum s-au obișnuit cu ele?

Despre mituri despre periuțele de dinți am mai scris aici.

Vrei să te abonezi la postările mele?

Dacă vrei să primești pe email postările mele, te poți abona aici.