Cum să ai grijă de oasele tale la tinerețe, ca să le poți folosi și la bătrânețe

La noi în familie a existat un tipar de probleme de sănătate. Bine, cu siguranță nu suntem noi mai speciali și nu-i un tipar ieșit din comun, dar eu am simțit că e ceva de care parcă nu mai scăpăm. Și anume, probleme cu oasele. Bunica și bunica paternă au avut nevoie de operații pe coloană, tata și bunicul patern au avut nevoie de operații la picior, fiecare în altă zonă, din cauza fracturilor. Tata a trecut la nivelul următor, având nevoie de proteză de șold.

Eu am avut, până recent, dureri de spate. Din școală și până acum vreo 3 ani am avut dureri zilnice, mai ușoare sau mai grave, ce au necesitat internări sau nu. În ciuda așteptărilor, căratul copiilor de multe kg mult timp în brațele mele nu foarte puternice n-au accentuat durerile și o postură puțin mai controlată, mișcare multă și stat (mult) mai puțin pe scaun au ajutat enorm. Nu m-am mai îndopat cu medicamente de foarte multă vreme, lucru pentru care stomacul și ficatul meu sunt profund recunoscătoare.

Și, ca să duc mai departe tradiția familei, mi-am rupt și eu vreo două oase la viața mea. Un deget la picior, pe care l-am făcut zob într-un zid și am avut nevoie de 2 operații ca să mi-l facă funcțional și o mână pe care am zdrobit-o de un perete astă iarnă, în timp ce alergam prin casă. Amuzant și nu prea.

Ei, în timpul periplurilor mele pe la medici, am aflat lucruri interesante despre cum să am grijă de bietele mele oase ca să nu mă prindă 50 de ani în pat, neputând să mă mișc. Pe unele le-am respectat, pe unele nu suficient… ca în viață. Să vă zic și vouă:

1. Sport

Prima și prima recomandare a fost să fac mișcare. Sport. Am primit chiar un plan de exerciții pe care să le fac de două ori pe zi, ca să mă ajute. Dacă vă întrebați cum ajută sportul să dispară sau să se amelioreze durerile și să ținem de oasele pe care le avem cât mai mult timp, e  logic. Mușchii antrenați susțin mult mai bine oasele pe care le controlează. Ceea ce înseamnă mai puțină presiune pe încheieturi, o postură mai bună și alte asemenea. Am înțeles de la medic și că pentru a susține și mai bine mișcarea asa, există niște suplimente care ajută la metabolizarea proteinelor pentru a întări musculatura (whey protein, bcaa și încă ceva, dar cel mai bine ar fi să întrebați medicul sau kinetoterapeutul cu care lucrați.)

Mi s-a spus și să fiu extrem de atentă atunci când merg la sală, la ce tip de exerciții fac. De exemplu, la problemele mele, un anumit tip de exerciții pentru spate, fac mai mult rău decât bine, oricât de entuziasmată aș fi eu să merg la orele de aerobic special pentru întărirea musculaturii spatelui.

2. Dietă

A doua recomandare pe care am primit-o, având în vedere și istoria familiei, cu care m-am prezentat la medic(i), a fost dieta. Am făcut și analize, iar medicul a tras niște concluzii, în urma cărora mi-a schițat un meniu zilnic, în mare.

3. Băi heliomarine anuale

Pe primul meu bilet de externare, la recomandări, medicul ce m-a tratat atunci a scris mare, citeț, lizibil: Se recomandă băi heliomarine anuale. Apoi au urmat și alte recomandări de exerciții fizice, dietă, stil de viață. Dar prima și prima chestie pe care mi-o recomanda medicul era să merg în fiecare vară la mare și să mă scald în fiecare vară în valurile ei. Pe vremea aia cred că știam, cel mult, să fac pluta. Între timp am învățat să înot, iar acum, de exemplu, abia aștept să termin de scris articolul ăsta și să sar în costum, ca să înot câteva lungimi de bazin.

 

4. Suplimente de vitamina D

Recomandarea de mai sus, cu băile heliomarine anuale, vin dintr-o explicație simplă. Înotul ajută la întărirea musculaturii, fără a pune presiune pe încheieturi, ligamente și alte cele, iar soarele ajută la sinteza vitaminei D, necesară pentru sănătatea oaselor, în combinație cu calciul. Problema este că pielea nu poate face asta atunci când ne dăm cu cremă de soare și nici când stăm la umbră. Pe de altă parte, nu-i sănătos nici să ne expunem fără să ne protejăm. Acestea fiind spuse, puteți să vă duceți să vă testați nivelul de vitamina D din sânge și-i foarte probabil să constatați că aveți carențe. E una din problemele erei în care trăim.

Dacă o să observați astfel de carențe, e foarte probabil să primiți suplimente de vitamina D. Dacă n-o să observați carențele, iar ele există, atunci oasele vor fi afectate. Știu că cea mai mare parte din persoanele care îmi citesc blogul sunt femei, așa că mai adaug ceva aici: o bună parte din viața noastră se desfășoară în furtuni hormonale. Ba gravide, ba naștem, ba alăptăm, ba suntem la menstruație și până ne dezmeticim nițel, am ajuns la menopauză, de unde ne mai ducem un sfert de viață. O grămadă de dezechilibre prin care trebuie să înotăm. Căutați-vă, doamnelor. Faceți analize.

5. Testarea densității osoase

Cum provin dintr-o familie unde tata și bunica au avut osteoporoză, la ultima fractură mi s-a recomandat să mă duc să-mi testez densitatea osoasă peste câțiva ani sau dacă îmi mai rup ceva între timp. Din ce am înțeles, e un soi de radiografie care se face pentru a măsura densitatea mineralelor din structura osoasă.

6. Moderație la cafea și alcool și zero toleranță la fumat

O altă recomandare pe care am primit-o (și care e de bun simț, dacă e s-o zicem pe-a dreaptă) ar fi să am grijă câtă cafea beau, cât alcool și să nu fumez. Cred că asta o spune orice medic, indiferent ce ar trata, dar am zis să vă reamintesc.

E important să avem grijă de corpurile noastre din timp. Chiar vorbeam despre asta cu Ema săptămâna trecută, când am citit Bicicleta fermecată, cartea Mihaelei Coșescu. Acolo, o doamnă foarte bătrână, tușa Zamfira, se bucură la bătrânețe de bicicleta pe care și-o dorise toată viața, iar Ema se mira cum de mai poate merge pe bicicletă fiind atât de bătrână. Din vorbă în vorbă am ajuns împreună la concluzia că e important să avem grijă de corpurile noastre atunci când suntem tineri, ca să ne putem bucura de ele și la bătrânețe.

 

Cum depozităm parfumurile

Primul parfum pe care l-am avut a fost o sticluță mică de Chanel No. 5, primită de la bunica. Nu-mi plăcea și nu era potrivit pentru vârsta mea, dar țineam de el cum ții de o butelcă de apă atunci când mergi prin deșert.

Cum depozităm parfumurile

Primul parfum pe care l-am avut a fost o sticluță mică de Chanel No. 5, primită de la bunica. Nu-mi plăcea și nu era potrivit pentru vârsta mea, dar țineam de el cum ții de o butelcă de apă atunci când mergi prin deșert. Era în sertarul meu, singurul meu loc intim din casă, depozitat acolo la loc de cinste, printre oracole și bilețele de iubire de la colegul meu de clasă, cu care, de altfel, nu schimbam două vorbe în rest. Dar, care îmi scria poezii și răvașe de iubire.

Apoi, când am mai crescut, strângeam bănuții care îmi rămâneau câteodată rest de la cumpărături, ca să-mi iau tot parfumuri. Nu mai visam la Chanel sau alte cele scumpe, ci la ce puteam găsi la proaspăte deschisul supermarket din colțul străzii. Preferatele mele erau Exclamation albastru și Chanson D’Eau.

Când am rămas însărcinată cu Ema, s-a dus pe apa sâmbetei toată pasiunea mea pentru parfumuri, pentru că nu mai suportam să miros nimic. Nici parfum, nici mâncare, până și apa mi se părea că nu-i nici pe departe inodoră. Am băgat toate parfumurile în dulap și acolo au rămas o perioadă lungă de timp. Pentru că, după lunile de sarcină am născut un ghem mic de oase, piele, grăsimuță și iubire, cu un nas mic pe care nu se cădea să fie inspirată o tonă de parfum. Pe măsură ce nările au crescut, la fel a mai crescut încă un ghem de iubire în mine, apoi încă unul, apoi iar am ținut în brațe un omuleț mic și iac-așa mi-am dat seama că au trecut 5 ani și ceva de când nu mă mai dădeam cu parfum.

Am scos parfumurile din dulap și le-am mirosit. După 5 ani și ceva, parfumurile mele erau încă proaspete, miroseau la fel de bine. Le depozitasem corect. Cum vine asta? Păi așa:

Dacă vreți să vă bucurați de parfumurile voastre mai mult timp, țineți minte câteva reguli și respectați-le.

1. Depozitați parfumurile în spații întunecoase și departe de căldură

Ideal ar fi să le depozitați într-un spațiu cu temperatură constantă. Asta am învățat eu de la bunica, pentru că și ea era iubitoare de parfumuri. Parfumurile ei stăteau mereu în dulapul de haine, pe raftul de sus, unde nu ajungea lumina decât atunci când deschidea ea ușa. Îmi spunea mereu să nu țin parfumul în baie, unde e ba cald, ba frig și mult prea multă umezeală. Țin minte că mereu îi zicea bunicului meu să-și ia parfumul de pe polița din baie, dar el tot acolo îl ținea.

 

Așa fac și eu acum. Parfumurile mele sunt în dulapul de haine, în spate de tot. Nu mai am cutiile originale ale lor (nu-s atât de organizată), dar am un coș mare și negru în care le țin.

2. Puneți bine capacul la loc

Cu cât intră mai puțin în contact cu aerul, cu atât e mai bine pentru că se degradează mai greu. Până la urmă, aerul ăsta ne face să trăim și ne strică și lucrurile din jurul nostru :))
Mă uitam într-o zi la o emisiune despre cum e ideal să stocăm merele, pentru ca ele să reziste cât mai mult. În spații aproape perfect vidate, unde au parte de oxigen doar în proporție de 1%. Cam așa și cu parfumurile.

3. Nu le băgați în frigider

Am tot auzit sfatul ăsta. Că e bine să depozităm parfumurile în frigider, ca să țină mai mult timp. Ăăă… Nu. Așa cum le face rău căldura, la fel face și frigul. Revin la punctul 1. Un dulap în care nu e excesiv de cald și care nu e în baie, ar trebui să fie locul perfect pentru ele.

Și mai am un sfat: în loc să cumpărați sticle de 3 litri de parfum, mai bine alegeți sticluțele mai mici. Știu, probabil sunt mai scumpe, dar, dacă aveți obiceiul să folosiți mai multe parfumuri în paralel, poate că e soluția mai potrivită să aveți mai puține bătăi de cap cu un parfum care vedeți că și-a schimbat culoarea sau simțiți că și-a schimbat mirosul.

 

Idei de folosit mostrele de parfum

Era o vreme când aveam multe mostre de parfumuri. Ori pentru că îmi cumpăram mai des cosmetice, ori pentru că se dădeau mai multe mostre la o singură cumpărătură, ori pentru că mai cumpăram și reviste și le puneau și în ele. Cert este că aveam colecții.

Râia la pisici

La pisici, râia este un diagnostic destul de rar, această boală a pielii fiind mai comună în cazul câinilor. Totuși, există și la feline mai multe tipuri de râie, unele cauzate de organisme microscopice care se regăsesc normal pe orice pisică, dar care din diverse motive ajung să prolifereze exagerat la un exemplar sau altul,

3 motive pentru care să hidroizolezi baia

Am mai scris pe blog despre mutările noastre. Pentru mine, care vin dintr-o familie extrem de legată de casă, serviciu și cu o foarte mare rezistență la schimbare, mi se pare că cele 3 mutări din ultimii 10 ani e ceva enorm. Comparând apoi cu mutările prin...

9 lucruri pe care nu știai că le poți spăla la mașina de spălat vase – glumesc, sigur știai!

Doamnă blondo-brunetă, 33 de ani, un soți și doi copii, caut metode care să-mi ușureze viața. Rog seriozitate.”

Asta-s eu, foarte pe scurt. Vreau să simplific lucruri din viața mea, pentru că, uitându-mă la mine și la cei din jur, am ajuns la concluzia că ne complicăm prea tare existența. În general, o facem din frică. Care se transformă în inerție. Facem lucruri pentru că ”așa se fac” sau ”așa nu se fac” și nu ne mai punem întrebări, nu mai căutăm răspunsuri. Și ne complicăm infinit. Eu am zis ”basta” la asta, și încerc să pun la îndoială cât mai multe ”așa trebuie” sau ”așa se face” din viața mea.

Cum ar fi, de exemplu, că la mașina de spălat vase se spală doar vase. Nu! La mașina de spălat vase se spală vase, dar și multe alte lucruri, care provin, mai mult sau mai puțin, din bucătărie. Ce-i important e să nu uitați că și mașina de spălat vase trebuie curățată când și când, cu dezavantajul că nu poți să speli piesele ei decât manual. Sau în altă mașină de spălat vase :))

Deci, ce am observat eu că mai poate fi spălat la mașina de spălat vase:

1. Jucăriile copiilor

Mașinuțe murdare, jucării de plastic și, cel mai important, jucăriile de baie ale lor. N-am fost genul de mamă care sterilizează jucării, nici măcar când erau foarte mici. Dar, când și când, mi se părea că nu-i suficient să le bag sub apă și să le curăț superficial cu săpun. Atunci ajungeau în mașina de spălat vase.

2. Bureții și peria de bucătărie

Chiar dacă îi schimb destul de des, ca să nu se adune toți crocobaurii în ei, îi bag și în mașina de spălat vase cu câte o tură de vase. La 60 de grade se curăță foarte bine. Iar peria ajunge acolo o dată la câteva zile.

3. Abajururi

Prima dată am pus doar pălăria de la lampa din bucătărie, pentru că mi s-a părut că n-avea ce să pățească. Și n-a pățit, a ieșit curată peste tot. Apoi, am prins curaj și am pus și abajurul lămpii din living, care e mai delicat. N-a pățit nici el nimic. Așa că mi-am luat inima în dinți și am pus la spălat și felinarul cu cristal, moștenire de la bunica bunicii. A ieșit impecabil. De atunci, toate abajururile lămpilor din casă trec, periodic, prin mașina de spălat vase.

 

4. Periile de machiaj

Și asta mi-a schimbat viața. Cine s-ar fi gândit că periile de machiaj pot fi spălate la mașina de spălat vase? E adevărat, nu le spăl cu oale unsuroase, ci cu:

5. Accesoriile de baie

Mai precis, savoniere, suporturile de săpun lichid, paharele pentru periuțele de dinți. Toate astea se fac lună la mașina de spălat vase. Nici pe ele nu le spăl cu tigăi cu ulei, ci atunci când umplu câte o mașină de spălat vase cu:

6. Perii de păr și forfecuțe de unghii

Da, periile de păr le curăț bine, ca să nu mai rămână niciun fir de păr printre acele lor, în suportul de lingurițe pun forfecuțele și unghierele și după o tură sunt curate ca lacrima.

7. Piesele hotei

Atunci când vreau să curăț bine hota, o dezasamblez cât pot eu de mult și pun toate piesele și piesucile la mașina de spălat vase, la ciclul cel mai lung și mai serios.

8. Sertarele și rafturile din frigider

La fel ca și în cazul hotei, atunci când mă apucă sindromul de nesting, desfac și frigiderul și pun toate cele la spălat. Nu încap chiar toate sertarele (jos am unul prea mare pentru mașina de spălat vase), dar rafturile, buzunarele de pe ușă, suportul pentru apă, sertarele mai mici… toate ies impecabil de la un ciclu de spălare.

9. Decorațiuni

Asta nu e ceva wow. Sunt convinsă că multă lume spală la mașina de spălat vase vaze, bibelouri și alte decorațiuni care se pretează.

Cum depozităm parfumurile

Primul parfum pe care l-am avut a fost o sticluță mică de Chanel No. 5, primită de la bunica. Nu-mi plăcea și nu era potrivit pentru vârsta mea, dar țineam de el cum ții de o butelcă de apă atunci când mergi prin deșert.

Ce greșeli mari am făcut atunci când am mobilat casa

”Gândiți și voi doi pași înainte”. Așa mi-a zis mama într-o zi, când mă mai întreba ce planuri avem cu casa. S-a obișnuit că mereu schimbăm, adăugăm câte ceva, că mereu mai construim una alta, mai înlocuim câte o perdea, câte un fotoliu, câte un dulap.

Casa noastră e un soi de cameleon. Dacă iei la rând poze din ea din ultimii 3 ani și jumătate, de când stăm aici, n-o să găsești prea multe poze în care să arate camerele la fel. Un dulap mutat dintr-o parte în alta, un perete răsărit ca de nicăieri, o masă mutată, apoi dată, înlocuită cu altă masă, apoi cu bar, perdele noi, perdele vechi, covoare noi, covoare lipsă. Totul e în continuă schimbare.

Și nu suntem la prima casă pe care am mobilat-o, ci la a treia. La toate am făcut greșeli, care au ajuns să ne coste. Fizic, concret, financiar. Dacă ar fi să mobilez din nou, a patra casă, aș ține cont de ce am învățat primele dăți și aș miza pe faptul că sunt un pic mai matură și echilibrată acum… Sau așa îmi place să cred… Deci, mai puțin impulsivă. Impulsivitatea e minunată, e spontană, trăiești aici și acum în bucurie. Dar, câteodată, impulsivitatea asta n-arată prea multă compasiune pentru Diana de mâine sau de peste 2 ani sau de peste 5 ani. Lucrez acum la a o îmblânzi.

Revenind, iată greșelile din care îmi place să cred că am învățat și ce aș evita să fac la următoarea mutare.

1. Să mobilez toată casa odată

Mi se pare atât de greu să-mi domolesc entuziasmul și impulsivitatea de care vă spun. Am încercat să fac, de fiecare dată, totul din prima. Mobilat toată casa ACUM, modificat totul ACUM, toate ACUM. Asta a avut consecințe, pentru că am făcut lucrurile în grabă, iar peste 2 luni deja vedeam lucrurile altfel. Nu-mi mai plăcea aranjamentul, mobila, etc. Și-atunci, ori trebuia să cumpăr câte ceva nou (deci, dădeam bani), ori rămâneam cu piese care nu-mi plăceau și pe care le mutam de la stânga la dreapta, în speranța că-și vor găsi locul (și nu și-l găseau), ori ambele.

Data viitoare aș face lucrurile diferit și aș face lucrurile pe rând, treptat, colțișor cu colțișor.

Pentru ca lucrurile să se și potrivească între ele, aș face un plan de la bun început, apoi l-aș urma pas cu pas.

2. Să nu măsor fiecare colțișor din casă

OK, aici eu am fost cât de cât atentă. Umblam în poșetă cu măsurătorile casei, ca să n-am surpriza că aduc acasă o canapea, dar n-are loc în cameră. Dar… Dar… Dar, faptul că frigiderul încape după ușa de la bucătărie e o pură întâmplare. Să vă explic.

Atunci când ne-am mutat noi în casa asta, bucătăria și livingul erau open space. Și la apartamentele vechi tot așa aveam și uram profund ideea că prăjesc o felie de pâine și miroase în toată casa a mâncare, așa că am decis să închidem bucătăria. Înainte să chemăm echipa de construcții, care să construiască peretele cu pricina, am chemat echipa care ne-a făcut mobila de bucătărie, ca să ia măsurătorile. Treburile erau clare. Doi pereți plini cu mobilă și încă un corp pe un colț. Mai rămânea un singur perete liber, unde puneam masa, iar în spatele ușii frigiderul.

Cu echipa de construcții nu am intrat eu în detalii. Nici V, se pare. Pentru că ușa a fost pusă ochiometric. Faptul că între frigider și ușă mai sunt 2 centimetri și n-a fost nevoie să refacem mobila de bucătărie, ca să includem și frigiderul în ea a fost intervenția divină.

Deci, ca să tragem o concluzie, măsurați, măsurați, măsurați. Sau, cum ar fi zis bunică-mea, măsoară de 20 de ori și taie o dată.

3. Să acopăr toată casa cu mobilă

 

Nu știu care fu treaba, dar parcă îmi era frică de spațiu. De a avea loc și de a respira. Toți pereții, toate colțurile trebuie acoperite de mobilă sau ticsite de lucruri. Mai avem un spațiu mic. Să mai luăm un dulap, un scaun, o masă! Ne-am oprit la un moment dat, atunci când ne-am dat seama că spații de depozitare mai multe înseamnă prostii mai multe adunate, de existența cărora o să uit definitiv. Așa că am început să aerisim. Am mai scos un dulăpior, am mai scos o măsuță. Încă mai am de scos, dar parcă altfel respir acum în casă.

Concluzie: aș lua mobilă mai puțină.

4. Să cumpăr o masă imensă

De câteva ori pe an organizam ”mese”. De Crăciun, de ziua de naștere a copiilor, veneau bunicii, străbunicii, unchi, mătuși și întindeam masa. La propriu o întindeam, pentru că, deși era oricum exagerat de mare și ne-întinsă, când o întindeam ocupa jumătate de casă. Mi-am dat seama, apoi, că e inutil. Că mesele astea întinse oricum nu-s genul nostru, doar le moștenisem de acasă. Și că pentru 3 mese întinse pe an nu mai vreau să-mi ocup jumătate de cameră cu masa gigantică.

Așa că am dat-o și ne-am gândit să facem una mai deosebită. Să chemăm pe cineva care face mese la comanda și s-o facă mai mică, mai cochetă, mai specială. Până la urmă, într-o zi de iarnă, a intrat în priză V. S-a dus la magazin, și-a cumpărat lemne și a făcut-o el. E micuță. Încap lejer 4 oameni la ea, sau 6 mai înghesuiți. Simțim lipsa mesei mari? Nu. Am avut mulți oameni la masă de atunci? Da. De revelion. Ne-am descurcat fără câțiva metri pătrați de mese întinse? Da.

Și, din nou am învățat o lecție: echilibru și cumpătare. Chiar și când alegi masa.

5. Să aleg culori țipătoare

Aveam canapea roșie, fotoliu roșu, covor roșu și draperii roșii. Din fericire, într-un spațiu destul de deschis și mare, dar oricum, privind în urmă, era mult prea mult. Nu le-aș mai cumpăra așa acum. Acum aș alege culori neutre și aș da un zvâc de energie din accesorii. De fapt, așa am și făcut. Am înlocuit husa canapelei roșii cu una gri-maro, am schimbat draperiile cu unele crem, am înlocuit fotoliul roșu cu o canapea bleumarin și am adus un covor care să le îmbine pe toate și să aducă și o pată de culoare: o dungă muștar. Muștarul l-am inclus, încetișor și puțintel în doi cerbi mici de pe pernele de pe canapea, o să pot să-l mai aduc într-o vază sau un abajur. Și e suficient.

Cum s-ar zice, mai puțin e mai mult.

Voi ce greșeli ați făcut? De la voi ce învățăm?

Cum depozităm parfumurile

Primul parfum pe care l-am avut a fost o sticluță mică de Chanel No. 5, primită de la bunica. Nu-mi plăcea și nu era potrivit pentru vârsta mea, dar țineam de el cum ții de o butelcă de apă atunci când mergi prin deșert.

În salopetă la nuntă

N-am mai fost de ceva vreme la o nuntă. Nu știu ce-i cu noi și cu prietenii ăștia ai noștri. Ori suntem noi prea bătrâni și am depășit momentul, ori prietenii noștri sunt prea moderni și nu se mai încurcă cu haosul unei nunți, ori avem prea puțini prieteni (vorba aia, puțini dar buni). Nu zic că-s tristă. Nu-s mare fan nuntă, mai ales că nunțile durează prea mult, după părerea mea sinceră de om care nu bea suficient la o nuntă, nu apreciază horele sau să mănânce rația de mâncare pe o săptămână în câteva ore.

Să nu credeți că-s hateriță. Că nu-s. Doar că n-am atâta energie de socializare câtă mi-ar trebui pentru o nuntă. Asta e problema mea. Dacă aș putea ajunge la nuntă la 8 seara și aș putea pleca acasă la 11, fără să se supere nimeni că am plecat, fără să mai tragă nimeni de mine că de ce nu mai stau, m-aș simți extraordinar. Cel mai cel au fost nunțile la care am mers atunci când eram gravidă. Și să vreau n-aș fi putut sta trează prea mult, așa că, decât să dorm în hărmălaie cu capul pe masă, mă scuzam la o oră decentă și mergeam acasă, să dorm cu gura deschisă și capul în pernă. Minunat!

Am îmbătrânit. Ora 2 e o oră care vreau să mă prindă dormind, mai ales că, de obicei, aia e ora la care sunt strigată prin casă de copil. Și mai ales că, a doua zi dimineața, pe la 7 să zic așa, pe copii chiar nu-i interesează la ce oră ne-am culcat noi. Avem treburi serioase, trebuie să plecăm cu bicicletele, să gestionăm conflicte, să fierbem paste sau să facem sendvișuri. Iar eu abia mă târăsc oricum dimineața. Dacă mă mai și culc la ora aia…

Când eram mai tânără era altfel. De la nunta prietenei mele, care fu acum foarte mulți ani, nici nu mai știu câți, am plecat apoi direct în parc, apoi acasă cu tramvaiul. M-am simțit bine acolo, m-am bucurat până dimineața pentru și cu ea, mi-am fluturat rochia galbenă, am râs și am dansat. Am vorbit cu oameni pe care îi cunoșteam și cu oameni pe care nu îi cunoșteam. Acum sunt o epavă de vârstă mijlocie. Auziți, măi copii, dar n-ați putea să faceți voi un live pe facebook de la nuntă? Vă iubesc și mă bucur pentru voi, dar dacă nu-s acasă la mine, tolănită pe canapea sau pe scaunul de birou la 12 noaptea, 3 săptămâni de-aci înainte nu mai sunt om.

 

Dar, dacă ar fi să mai merg la  o nuntă, m-am gândit de pe acum cu ce m-aș îmbrăca. Poate e în ton cu schimbările din interiorul meu, poate e doar un răspuns la modă și la ce se mai poartă acum, dar nu m-aș îmbrăca – șoc și groază – cu o rochie de nuntă. Nici cu o fustă. Nu. Mi-aș lua o salopetă pe mine. Vai, le ador!

Nu strâmbați din nas. Nu-i chiar așa grav. N-aș merge în salopetă de blugi și new balanși în picioare. Mi-aș lua ceva frumos, elegant, să nu fac mirii de râs. Iubesc salopetele!

Cum porți salopeta?

Măsura

În primul rând, la salopete e foarte importantă măsura. Să fie măsura corectă. Să-ți vină perfect. Să nu fie cu un număr prea mare, pentru că atunci ai putea părea, cum zicea bunica, șleampătă. Sunt mai mari șansele să pari șleampătă într-o salopetă elegantă decât într-o rochie elegantă. Să nu fie nici cu un număr prea mic, să țipe pe tine, pentru că o salopetă prea strâmtă are șanse mai mari să fie vulgară decât o rochie prea strâmtă, pentru că e strâmtă în mai multe locuri decât rochia.

Talia

E bine ca salopeta să aibă talia demarcată. Tocmai ca să nu pară șleampătă. Vorbesc, desigur, de salopetele elegante, pentru nunți și alte cumetrii. Nu de alta, dar mi-a arătat o prietenă niște salopete lălâi din in, care arată grozav, deși n-au talia demarcată. Și prin talie demarcată mă refer la „urmează ușor talia” și nu ”țipă pe burtă”, ca să n-ajungem la punctul 1.

Deși, cred că femeile înalte și foarte slabe pot purta fără probleme o salopetă cu talia mai puțin demarcată, ca să zic așa, deși n-am găsit exemple vizuale, ca să vă și arăt.

Să fie în ton cu moda

Știu, ce-i clasic nu moare niciodată și poți recicla și purta la infinit. Cumva, însă, îmi pare că asta nu se aplică și la salopete. Sigur, un model clasic îl poți moderniza cu accesoriile potrivite, dar la salopete mi se pare mult mai greu. O micuță rochie neagră e o micuță rochie neagră. Am o micuță rochie neagră de acum 13 ani, de la o nuntă. O pot purta liniștită. E clasică, dreaptă. La salopete, însă, încerc să mă adaptez modei, ca să păstrez tonul outfitului. De exemplu, dacă anul ăsta aș merge la o nuntă, mi-aș lua o salopetă evazată. Acum câțiva ani, aș fi ales una cu pantaloni conici. Anul trecut mi-aș fi luat-o până în pământ. Acum aș alege una mai scurtă.

Tocuri

Neapărat m-aș uita bine la ce pantofi îmi pun la salopetă. Ideal ar fi niște pantofi cu tocuri lungi și subțiri, care să fie eleganți și delicați, dar puternici.

Cum nu prea pot să port tocuri, aș pune la ea niște balerini cu vârful ascuțit, sau sandale cu tocul mediu și pătrat.

Accesorii

Din punctul meu de vedere, a purta o salopetă la o nuntă e un accesoriu în sine. La o salopetă uni aș alege un accesoriu interesant, incitant, poate mai mare, un statement necklace sau poate ceva cercei extravaganți și atât. Sau, dimpotrivă, niște cercei mici și un lanț semi-invizibil. Dar n-aș alege nimic mediu, nici mare, nici mic, nici mult, nici puțin. La una mai colorată, n-aș mai pune nimic.

Despre geantă… una mică. Plic, drăguț, the end.

Imprimeuri

Vă sfătuiesc să aveți mare grijă la combinația dintre croiala, material și imprimeu. Ceea ce la o rochiță ar putea arăta fantastic, pe o salopetă ar putea fi mult prea mult. Așa că, materiale neutre, croiuri simple și imprimeuri mai curajoase, sau fără imprimeu, croi simplu și un material mai deosebit. Sau toate simple. Sau doar un croi mai extravagant, fără imprimeu și un material cuminte.

Teoria mai zice să avem și grijă la modelul pe care îl alegem, în funcție de conformație (adică evazat musai dacă ești înaltă, deasupra gleznei și crac drept, dacă ești mai mică), dar eu vă sfătuiesc să vi le luați cum vă place și cum vă face să vă simțiți mai bine. Eu sunt micuță. Aș muri de plictiseală într-o salopetă deasupra gleznei, cu crac drept.

Hai, să vă distrați frumos, da? Eu mă duc să mă culc, că-i târziu deja. Vă las cu poze de pe pinterest.

Cum depozităm parfumurile

Primul parfum pe care l-am avut a fost o sticluță mică de Chanel No. 5, primită de la bunica. Nu-mi plăcea și nu era potrivit pentru vârsta mea, dar țineam de el cum ții de o butelcă de apă atunci când mergi prin deșert.

3 măști de păr pentru păr uscat

După ce mi-am distrus într-un mare fel părul acum un an și jumătate, de doar providența a făcut să mi se permită să nu rămân cheală, l-am tuns (pentru că oricum nu aveam de ales) și am așteptat să mai crească.

Ca să nu-l mai stresez și să-și vadă de crescutul lui, n-am mai folosit placa de păr (decât la ocazii speciale), am evitat și foehn-ul, nu l-am mai decolorat (am trecut la un soi de ombre, cu rădăcina foarte apropiată de culoarea mea naturală, rădăcină pe care am vopsit-o cam o dată la 3 luni și n-aș mai fi vopsit-o deloc, dacă nu mi-ar fi scos viața o grămadă de peri albi în ultima vreme) și am tot încercat fel și fel de măști.

Azi m-am gândit să le împărtășesc publicului larg, poate vă interesează și pe voi, poate vă ajută să vă crească părul, să-l facă mai mătăsos sau ce vă doriți voi.

După cum ziceam, măștile astea sunt gândite pentru și testate pe păr uscat și deteriorat, pe care îl aștept să crească la fel cum aștept să crească și iarba în curte, ca să scăpăm de noroi. Pe lângă măștile astea, dacă-i musai să folosiți foehn sau alte ustensile pentru aranjat părul, alegeți unele de calitate, care protejează cât de cât părul.

1. Mască de păr cu banană

Pentru această minunată mască aveți nevoie de:

1 banană coaptă (știți voi, alea pe care nu le vor copiii, că zic că-s prea scârboase)
1 ou
3 linguri de miere
3 linguri de ulei de cocos
2 linguri de ulei de ricin
3 linguri de smântână.

Banana conține vitamina A pentru scalp (un scalp sănătos lasă părul să crească în voie) și vitamina E, care susține firul de păr.
Oul și smântâna conțin multe proteine, care dau părului o textură frumoasă, pentru că ajută la producția de keratină.
Uleiurile hidratează, în primul rând, pielea capului.
Iar mierea e balsamul naturii. Înmoaie frumos părul aricit de la prea multe prostii pe care le-a suportat, dar atrage și umezeala și hidratează, astfel, firul de păr.

2. Mască de păr cu avocado

1/2 avocado
5 lg lapte de migdale
1 albuș
2 linguri de ulei de cocos

Avocado e tare bun pentru părul meu. Conține și el vitamina A și reține umezeala, hidratând astfel părul.
Laptele de migdale îi dă luciu, iar uleiul de cocos, la fel ca și mai sus, hidratează scalpul și firul de păr.

3. Mască de păr cu aloe vera

1 pahar de gel de aloe
2 linguri de ulei de ricin
1 lingură de miere

Dacă nu aveți planta de aloe, ca să curățați gelul din frunzele ei, nu-i bai. Găsiți la plafar sau în raioanele cu produse bio niște cutiuțe negre cu conținut 100% de gel de aloe. E un cicatrizant foarte bun, care ajută pielea capului să devină și să rămână sănătoasă. Uleiul de ricin știu că e bun de pe vremea când eram copil. Mi-am tratat mult timp părul cu el, la fel și genele. Iar despre miere v-am spus mai sus.

Toate rețetele sunt simple. Le amestecați pe toate și le țineți în păr cât puteți voi, dar cel puțin jumătate de oră. Dacă puneți o cască de duș peste ele, apoi încălziți bine cu foehnul, o să funcționeze și mai bine. Pe cea cu aloe puteți să o țineți chiar peste noapte în păr.

Apoi spălați bine părul cu șampon, hidratați cu balsamul obișnuit și îl uscați ca de obicei. Sunt curioasă dacă o să vi se potrivească și vouă.

Cum depozităm parfumurile

Primul parfum pe care l-am avut a fost o sticluță mică de Chanel No. 5, primită de la bunica. Nu-mi plăcea și nu era potrivit pentru vârsta mea, dar țineam de el cum ții de o butelcă de apă atunci când mergi prin deșert.