Pastrama de vita

In general, cand gasesc o reteta interesanta pe net sau prin vreo revista (mai rar), iau un pix, o foaie mica de hartie si o notez. Apoi, o prind cu magneti de usa frigiderului, sa tin minte s-o incerc. Daca dupa ce o fac imi place ce iese, o iau de pe frigider si o notez in caiet (cu eventualele adaugiri sau modificari). Daca nu, o arunc la gunoi si n-o mai fac a doua oara. Asa se face ca, desi foarte multe dintre retetele pe care le am sunt luate de pe diferite site-uri, de cele mai multe ori nu am si sursa originala pentru ele.

Astazi despre pastrama de vita pe care o fac mai ales pentru Vanda Mica (eu nefiind mare amatoare de carnuri, dupa cum bine stiti). Continue reading

(8)(0)

E greu

E tare greu. Stiu.

E greu sa te trezesti dimineata fix la ora 6, atunci cand copilul din dotare face ochii cat cepele si cere joaca, nici chip sa va mai culcati la loc.

E greu si cand nu apuci sa ajungi la toaleta, sa nu mai vorbim de facut un dus, pentru ca bebele nu are rabdare sa stea atata timp singur, se simte parasit, urla de dorul tau.

E greu cand dupa o ora de gatit fel si fel de fisticarii plodului, odata vazut cu mancarea in fata, primul lucru pe care il face e s-o arunce pe jos. Sau sa refuze pur si simplu.

E greu cand copilul vrea sa alerge bezmetic printre masini, sa joace fotbal cu balonul in parcare la carrefour sau sa se catere pe balustrada de la balcon, iar tu, cu oricate explicatii ai veni, nu reusesti sa-l convingi sa se opreasca fara cascade de lacrimi si revolte. Continue reading

(19)(0)

Fetita baietel

Ieri am tuns gandacul mic. Ma batea de ceva vreme gandul, dar tatal familiei nu parea la fel de convins. Motivul pentru care am tuns-o nu era claia de par din cauza careia nu se mai putea orienta in spatiu, care ii intra in ochi, poate si in chiloti si care nu mai putea fi  domesticita, ci dimpotriva, cele cateva firicele de par subtireee si moaleeeee si fiiiin, ca puful de gaina. Care, pe langa faptul ca era putin, subtire, moale si fin, mai era crescut si alandala si nu avea nicio forma.

Asa ca ne-am luat inima in dinti, si cum oricum aseara eram in Auchan pentru cumparaturi, ne-am oprit si la Forfecila sa tundem papadia. Am avut o singura pretentie: sa fie uniform tuns. Cat de scurt o fi, nu ma intereseaza, dar sa fie peste tot la fel. In 3 minute era gata tunsa, scurt ca un baietel, dar macar la fel de scurt pe toate partile. Continue reading

(9)(0)

Alimentatia copilului meu

Aveam alt articol in plan pentru astazi, dar am citit de dimineata ce a scris Printesa Urbana si m-a inspirat total. Imi place la nebunie sa aud cum mai exista si alti oameni (multi) care tin la alimentatia copilului, care au inteles ca nu, zaharul si pufuletii chiar nu stau la baza piramidei nutritionale si ca poate nici nu e buna mentalitatea “las’ ca si noi am crescut cu ele si uite ca n-am mai murit”.

Asa ca, m-am gandit sa scriu si eu despre acelasi lucru astazi si sa va invit pe toti cei care sunteti de aceeasi parere sa lasati un comentariu sau (si mai bine) daca aveti blog, sa scrieti si voi un articol despre ce mananca ai vostri copii. Poate vazand ca mai exista copii (mai mari sau mai mici) pe lumea asta care nu stiu ca pufuletii sunt comestibili sau ca oul kinder inseamna mai mult decat surpriza din mijloc (da, Vanda Mica a descoperit surprizele, asa ca desface ciocolata, o arunca si isi vede de jucaria ei), mamele nu se vor mai descuraja pe principiul “cand vor intra in contact cu alti plozi oricum vor prelua toate obiceiurile nesanatoase, asa ca la ce sa ma mai agit?” Continue reading

(7)(0)

Cu mancare

IMAG1884Am urat intotdeauna sa gatesc. Nu stiu daca am urat s-o fac pentru ca nu ma pricepeam sau doar asa, pur si simplu, dar nu-mi placea neam sa gatesc. Poate si pentru ca din diverse motive nu am reusit s-o secondez niciodata pe mama la bucatarie, sa invat trucuri de la ea si poate si pentru ca, desi mama gateste bine (romaneste si de toate), mie imi plac alte tipuri de mancaruri si vad alimentatia usor diferit. La asta am mai adaugat si lipsa de timp (ca multi dintre voi, plecam la munca dimineata si ma intorceam seara tarziu) si gata ideea preconceputa ca nu stiu si nu-mi place sa gatesc. Continue reading

(5)(0)

Dor de Bucuresti

Sunt deja aproape 3 ani si jumatate de cand am decis sa ne mutam din Bucuresti. Nu in alt oras, nu departe, ci la margine de capitala, undeva unde sa nu ma mai bat cu vecinul din blocul de alaturi pe locul de parcare, unde sa nu mai fie nevoie sa sterg praful de cel putin 3 ori pe zi, unde sa pot purta o conversatie seara la 10 cu Domnul Vanda pe balcon, fara sa fie nevoie sa urlam unul la celalalt (da, locuiam inainte pe una din arterele principale din Bucuresti, cu apartamentul de la etajul 1 fix catre strada, unde numarul decibelilor chiar si seara cred ca depasea lejer 80), in una din putinele zone din Bucuresti/jurul Bucurestiului marcate cu verde pe harta poluarii, intre un lac si o padure. Continue reading

(10)(1)

Daca nu vei, nu vei

Noi doua (si alti oameni, desigur) la cumparaturi in Lidl. Ea in caruciorul de cumparaturi, repeta la infinit aceeasi poezie.

– Vineeee mecu supãiat, o funicã l-a pişcot. Si cum vine pâspâspâs (chicoteste), intâlneste un… Ãããã… Uuun… Ããã…

– Un ce, mami?

– Un pitic! Continue reading

(14)(0)

De ce bancomate sa va mai feriti? De bancomatele Garanti Bank

Astazi am avut o zi proasta (oh boy, si inca nici nu e pranzul). Dupa o noapte de bolit toti trei si somn vreo 2 ore (dupa ce au adormit Domnul Vanda si Vanda Mica, m-a luat pe mine raul, deci noapte de vis), dimineata mers la analize cu copilul mic pe nemancate si nebaute, stat la bariera la Pipera o viata cu acelasi copil nemancat si nebaut, am ajuns in sfarsit acasa. Copilul adormit intre timp in scaunul de masina la o ora total alandala (ceea ce inseamna ca de pranz ciuciu somn si diseara o sa i se faca somn devreme, dar n-o sa vrea sa doarma si o sa fie nemultumita pana o sa reusim s-o culcam; oh boy din nou, abia astept), vremea mizerabila de afara, tot pachetul tocmai bun sa-mi gasesc un colt de perete si sa dau ce cateva ori tare cu capul de el.

Nu, ca nu fu suficient, stati asa ca mai avem. Din varii motive, constat ca trebuie sa schimb 200 de Euro. Orasul e departe si la noi aici la tara, in cartier, e la intrare un bancomat Garanti care face si schimb valutar. Iau banii, ii bag in bancomat si cer lei. Bancomatul imi inghite banii si concluzioneaza “Tranzactia nu poate fi efectuata. Banii vor fi returnati” sau asa ceva. Mai mai ca nu-mi scoate si limba si nu se stramba la mine. Stau ca tuta in burnita vreo 5 minute sa astept totusi returnarea banilor, dar bancomatul isi vede de viata lui si ma ignora complet. Pun mana pe telefon si sun la call center. Continue reading

(8)(1)

Dialog de teatru absurd

Vanda Mica e bagata toata in dulapul cu oale si cotrobaie. Nu vrea sa iesim afara, vrea sa stam “acasa a noi”, iar eu am deja creierul pe moate dupa o sesiune prelungita de adormit de pranz. Fra-su imi sare pe col ca pe trambulina, face tot felul de scheme de breakdance, io nu stiu cand doarme copilul asta, ca doar ar trebui sa si doarma, nu?
Ma rog, nu judecati, dar nici dus n-am apucat sa fac, asa ca imi dramuiesc si eu cum pot ce mi-a mai ramas din rabdare. Si prefer sa nu mi-o pierd cu oale aruncate prin toata casa, asa ca zic s-o intreb daca totusi nu cauta ceva anume, ca s-o ajut sa gaseasca mai repede.

– Ce cauti? o intreb eu.

Se panicheaza pentru o secunda. Scoate un “hmmmmm” prelung si cauta repede ceva cu privirea. Gaseste o bomboniera metalica ascunsa printre oale. Zice victorioasa:

– Ata! Ata cautzi. Continue reading

(21)(0)

De la doamna cu burta

Acum ca am trecut deja mult de jumatatea sarcinii cu Juniorul, imi pot permite o comparatie cu data trecuta. Stiti ca se zice ca sarcinile nu-s diferite doar de la femeie la femeie, ci chiar aceeasi mama sa treaca prin experiente total si complet diferite. Experientele mele nu-s total si complet diferite, dar e clar ca-s din cu totul alte filme.

Sarcina cu Vanda Mica a fost (ziceam eu) usoara. Usoara in sensul ca (ziceam eu) nu am avut probleme mari, ca am dus-o fara niciun tratament/internare pana la capat, fix pana la 40 de saptamani. Dar trecand acum prin sarcina cu Juniorul, imi dau seama ca se putea muuuult mai usor. Continue reading

(4)(0)