copil imbufnat

Nu e suficient

Așa zic și acum, fix la fel. Că, deși e greu, deși mă mai înfurii, deși sunt obosită, deși ei sunt doi și eu sunt una singură, tot n-aș face-o. M-aș căuta interior de absolut toate resursele pe care le am, ca să mă opresc la timp. Din fericire, resursele există, știu cum să le accesez și toată lumea e fericită.

Când un copil e bolnav, trebuie să ai grijă de amândoi

Duminica trecută Fip a făcut un giumbușluc cu bicicleta. Ca un adevărat acrobat de la Cirque du Soleil, a coborât panta cu mare viteză pe bicicleta lui de echilibru, apoi s-a dat peste cap peste ea. Mă rog, cu siguranță că un acrobat de la Cirque du Soleil n-ar fi și picat, dar na… Nimeni nu s-a născut învățat. Practic, Fip e jumătate de acrobat. A doua jumătate e cascador, dar nu unul foarte priceput.

Cum să fac să revin la programul zilnic după vacanță…

De când s-a terminat vacanța de Crăciun, tot încerc să-mi revin la programul zilnic și nu-mi iese deloc. Abia reușiserăm și noi să ne punem nițel la punct, acum iar e haos. Iar plecăm târziu dimineața, iar suntem pe ”hai-hai” mode, iar n-am chef/ce să gătesc seara, iar am casa plină de haine împrăștiate, iar e praf pe jos.

vina

Mame, calmați-vă! Dar cum?

Și pentru că mă adresez mamelor, mi se pare redundant să explic cum viața de mamă e grea și obositoare. Oricât de mult ți-ai iubi copiii, e greu. E greu să te trezești la 5 dimineața, odată ce copilul face ochi pentru că nu vrea să mai piardă nici măcar o secundă prețioasă de viață și joacă și e și mai greu ca la 6 seara să mai fii calmă și zâmbitoare, după o zi întreagă în care ți-au fost tocați nervi.

comunicare

Despre comunicare

Între timp am mai născut, am mai crescut copii, am început să mă caut. Am regăsit bucăți din mine și am început să mă interesez despre cum aș putea face să-mi pot exprima durerile, nevoile, pentru că îmi dădusem seama că atunci când nu îmi place ceva, nu trebuie să tac și să îndur ca o martiră. Și nici să isc un iureș și să scot din gură reproșuri pe bandă rulantă.

Vocea ta: Aşteptările maternităţii

Înainte să nasc primul copil, așteptările mele referitoare la ceea ce va urma erau destul de jos
Știu că vorbeam cu mama la telefon și ea îmi spunea că speră să fie un copil vesel și că, dacă am noroc, poate va fi la fel de cuminte cum fusesem eu.
”Un vis de copil”

Eu și tantrumurile copilului meu

Mă refer, desigur, la tantrumurile pe care le făcea Ema când avea aproape doi ani. Care mă răvășeau emoțional, care scoteau din mine toate soiurile de emoții și trăiri, de ziceam că nu mai pot să duc.

inspiratia zilei

Amân lucrurile. Și tu?

Amânarea asta mi-a mâncat sufletul o bună parte din viața mea. Aveam ceva de făcut? Amânam până când trebuia să fac totul în stres, ca să termin fix cu o secundă înainte de deadline. Sau amânam până când mai era nițel și îmi bătea careva obrazul că n-am făcut.

Despre toleranța la frustrare și încrederea în sine

I-am răspuns că eu văd aici o problemă legată de stima de sine, dar mai mult decât atât, una legată de nivelul scăzut de toleranță la frustrare pe care îl are băiețelul.
Am început imediat să lucrăm împreună ca să-l ajutăm pe băiețel să iasă din cercul vicios în care intrase. Și, tot vorbind cu mama lui și observându-l și pe el, am remarcat un tipar care îi bloca mereu reușitele.

Ce si cum sunt parintii toxici

E greu să fii copil de părinte toxic și e și mai greu să accepți că nimic din ce s-a întâmplat nu avea, de fapt, legătură cu tine. Că tu n-ai greșit cu nimic și că nici părintele nu ți-a vrut răul în mod explicit, ci că și tu și el ați fost prinși într-o roată a nedreptății.

Reteta Clafoutis cu doi copii

Astăzi împărtășesc cu voi rețeta de Clafoutis de la bunica. Mă rog, când eram eu mică nu-i ziceam așa. Nici nu mai știu cum îi ziceam, dar prăjitura e aceeași. E o prăjitură din seria ”gătit viteză”

Copiii, engleza, mindset-ul și tehnologia

Din păcate, nici 30 de ani mai târziu mentalitatea asta nu a devenit norma. Sigur, oamenii sunt mai deschiși un pic decât în anii ’90, dar mai e mult până departe. Cu toate astea, sunt optimistă. Direcția zic eu că e bună, deși mi-ar plăcea să accelerăm puțin pasul.

Copiii și alegerile

E o artă asta a oferi copiilor alegeri care să-i țină în echilibru, chiar dacă și frustrarea asta face parte din echilibru. De fapt, despre frustrare am scris mai multe, așa că astăzi n-o să discutăm despre frustrare și toleranța la frustrare, ci despre alegeri. Și cum le oferim copiilor, ca să-i ajutăm.

Cum să fac să revin la programul zilnic după vacanță…

De când s-a terminat vacanța de Crăciun, tot încerc să-mi revin la programul zilnic și nu-mi iese deloc. Abia reușiserăm și noi să ne punem nițel la punct, acum iar e haos. Iar plecăm târziu dimineața, iar suntem pe ”hai-hai” mode, iar n-am chef/ce să gătesc seara, iar am casa plină de haine împrăștiate, iar e praf pe jos.

Cărți inteligente pentru părinți (și nu numai)

Citesc tot felul de cărți, dar, în general mă cam feresc de cărți autosuficiente, care îți promit bunăstare, bogăție, fericire și o viață în rai în 5-7-9-10 pași simpli sau mai complicați. Cu alte cuvinte, n-o să prea găsiți în recomandările mele bestselleruri care să ne îmbunătățească viața.

Cei mai bogați români din 2017 – discuții cu copiii despre bani

De exemplu, acum câteva seri în mașină, în timp ce ne întorceam acasă, am avut o discuție foarte serioasă. Ema începe să fie interesată de bani și pune tot felul de întrebări inteligente pe temă. Am avut într-o zi nevoie de bani, pentru că îmi uitasem portofelul în mașina lui V.

Feriți copiii de cuțite? Greșit!

Copiii sunt niște ființe curioase. În principiu sunt așa pentru că sunt și ei oameni. Și, cu atât mai mult cu cât sunt niște oameni în formare. Iar oamenii în formare învață prin observație și experimentare. Cu alte cuvinte, copilul va observa că există un cuțit și că cineva îl folosește. Va observa și cum este folosit cuțitul, în ce contexte, de către cine, ca să facă ce?

Cum scoți petele de pe copil – ingredientul surpriză

Vedeți poza asta de mai sus? Am primit-o de la o prietenă pe vremea când eram doar însărcinată cu Fip. Am râs când am văzut-o și m-am gândit că orice se poate întâmpla.
Apoi s-a născut Fip și a fost nedezlipit de mine din clipa 1 de viață.

Ghid de supraviețuire pentru proaspetele mame – 10 sfaturi utile!

Când habar n-aveam să fiu mamă, când copilul ăsta se născuse fără instrucțiuni de folosire și când instrucțiunile pe care le primeam de la alții nu erau universale? Mi-am intrat, ușor-ușor, în ritm. Dar la început a fost greu. Ce mi-ar fi plăcut atunci să știu, ca să-mi fie viața mai ușoară?

Rețetă delicioasă de pui coquelet în 3 minute și 10 secunde

Așa că, pentru că azi e vineri, m-am gândit să vă mai arăt o rețetă de-ale mele. Tot una din aia cu (pre)gătit rapid, pentru că n-are nimeni timp de pierdut în bucătărie. 3 minute și 10 secunde, cronometrat.
Vă prezint, deci, puiul coquelet la multicooker, un deliciu, nerefuzat de copiii mei.

Program de mamă fără copii

De ieri sunt singură acasă. Copiii au plecat la Buni. Și n-au mai vrut să se întoarcă.
Acum jumătate de an nu-mi imaginam să se întâmple prea curând asta. Copiii mei să ceară să doarmă în altă parte. Iar eu să mă culc seara într-un pat și să mă trezesc abia dimineața, în același pat. Dar, iată… S-a întâmplat.

Bună! Și bine ai venit la mine pe blog! Eu sunt Diana Vijulie, mama Emei și a lui Filip, Consilier pentru Dezvoltare Personală și Parentală, bloggeriță și mă bucur să te cunosc. Sper să găsești la mine pe blog idei bune, gânduri frumoase, o atmosferă caldă și primitoare, un zâmbet… Nu vreau să spun mai multe despre mine aici, dar mă poți descoperi în fiecare postare pe care o vei citi. Sper să te simți cât mai bine aici, la mine acasă.

 

Hai în Comunitatea Părinților Implicați!

 

Din magazinul online: