Activitati la 22 de luni

Cat era vara, era simplu. Ne trezeam dimineata, mancam ceva, saream in costumele de baie si fugeam la piscina. Stateam acolo pana nu mai aveam umbra, veneam acasa, mancam fructe, ne culcam (mai mult Vanda Mica decat mine). Cand ne trezeam, faceam ceva de mancare, mancam, ne mai fatzaiam prin casa si ne pregateam de plecare, pentru ca tocmai bine, se facea dupa amiaza si se mai racorea afara. Ba un parc, ba o padure, ba coclauri, mai veneam acasa seara, cand era ora de cina, baie si somn. Continue reading

(5)(0)

Diabetul gestational

Astazi discutam despre ceva serios. Despre diabetul gestational, care este o afectiune suficient de des intalnita in sarcina cat sa merite sa aflam putin despre ce e vorba. Nu-s medic, doar m-am interesat despre boala in cauza, am primit explicatii de la medici si vreau sa va spun si voua ce am aflat si sa va incurajez sa verificati daca sunteti printre cele 10 procente de viitoare mame care sufera de afectiunea in cauza.

Diabetul gestational este un tip de diabet care se intalneste doar in sarcina. Motivul pentru care el apare este ca pancreasul nu face fata sa secrete suficienta insulina, in principiu din cauza hormonilor din organism care apar in timpul sarcinii. Buuun. Dupa nastere si disparitia hormonilor din organismul mamei, lucrurile revin in general la normal, desi odata ce ai avut diabet gestational iti cresc sansele de a face diabet pe termen lung. Adica nu-i obligatoriu, dar e mult mai posibil decat daca n-ai fi avut (zice-se ca 40% dintre femeile gravide care au avut diabet gestational devin diabetice in urmatorii 10 ani.) Continue reading

(8)(1)

Pastrama de vita

In general, cand gasesc o reteta interesanta pe net sau prin vreo revista (mai rar), iau un pix, o foaie mica de hartie si o notez. Apoi, o prind cu magneti de usa frigiderului, sa tin minte s-o incerc. Daca dupa ce o fac imi place ce iese, o iau de pe frigider si o notez in caiet (cu eventualele adaugiri sau modificari). Daca nu, o arunc la gunoi si n-o mai fac a doua oara. Asa se face ca, desi foarte multe dintre retetele pe care le am sunt luate de pe diferite site-uri, de cele mai multe ori nu am si sursa originala pentru ele.

Astazi despre pastrama de vita pe care o fac mai ales pentru Vanda Mica (eu nefiind mare amatoare de carnuri, dupa cum bine stiti). Continue reading

(9)(0)

E greu

E tare greu. Stiu.

E greu sa te trezesti dimineata fix la ora 6, atunci cand copilul din dotare face ochii cat cepele si cere joaca, nici chip sa va mai culcati la loc.

E greu si cand nu apuci sa ajungi la toaleta, sa nu mai vorbim de facut un dus, pentru ca bebele nu are rabdare sa stea atata timp singur, se simte parasit, urla de dorul tau.

E greu cand dupa o ora de gatit fel si fel de fisticarii plodului, odata vazut cu mancarea in fata, primul lucru pe care il face e s-o arunce pe jos. Sau sa refuze pur si simplu.

E greu cand copilul vrea sa alerge bezmetic printre masini, sa joace fotbal cu balonul in parcare la carrefour sau sa se catere pe balustrada de la balcon, iar tu, cu oricate explicatii ai veni, nu reusesti sa-l convingi sa se opreasca fara cascade de lacrimi si revolte. Continue reading

(22)(0)

Fetita baietel

Ieri am tuns gandacul mic. Ma batea de ceva vreme gandul, dar tatal familiei nu parea la fel de convins. Motivul pentru care am tuns-o nu era claia de par din cauza careia nu se mai putea orienta in spatiu, care ii intra in ochi, poate si in chiloti si care nu mai putea fi  domesticita, ci dimpotriva, cele cateva firicele de par subtireee si moaleeeee si fiiiin, ca puful de gaina. Care, pe langa faptul ca era putin, subtire, moale si fin, mai era crescut si alandala si nu avea nicio forma.

Asa ca ne-am luat inima in dinti, si cum oricum aseara eram in Auchan pentru cumparaturi, ne-am oprit si la Forfecila sa tundem papadia. Am avut o singura pretentie: sa fie uniform tuns. Cat de scurt o fi, nu ma intereseaza, dar sa fie peste tot la fel. In 3 minute era gata tunsa, scurt ca un baietel, dar macar la fel de scurt pe toate partile. Continue reading

(10)(0)

Alimentatia copilului meu

Aveam alt articol in plan pentru astazi, dar am citit de dimineata ce a scris Printesa Urbana si m-a inspirat total. Imi place la nebunie sa aud cum mai exista si alti oameni (multi) care tin la alimentatia copilului, care au inteles ca nu, zaharul si pufuletii chiar nu stau la baza piramidei nutritionale si ca poate nici nu e buna mentalitatea “las’ ca si noi am crescut cu ele si uite ca n-am mai murit”.

Asa ca, m-am gandit sa scriu si eu despre acelasi lucru astazi si sa va invit pe toti cei care sunteti de aceeasi parere sa lasati un comentariu sau (si mai bine) daca aveti blog, sa scrieti si voi un articol despre ce mananca ai vostri copii. Poate vazand ca mai exista copii (mai mari sau mai mici) pe lumea asta care nu stiu ca pufuletii sunt comestibili sau ca oul kinder inseamna mai mult decat surpriza din mijloc (da, Vanda Mica a descoperit surprizele, asa ca desface ciocolata, o arunca si isi vede de jucaria ei), mamele nu se vor mai descuraja pe principiul “cand vor intra in contact cu alti plozi oricum vor prelua toate obiceiurile nesanatoase, asa ca la ce sa ma mai agit?” Continue reading

(8)(0)

Cu mancare

IMAG1884Am urat intotdeauna sa gatesc. Nu stiu daca am urat s-o fac pentru ca nu ma pricepeam sau doar asa, pur si simplu, dar nu-mi placea neam sa gatesc. Poate si pentru ca din diverse motive nu am reusit s-o secondez niciodata pe mama la bucatarie, sa invat trucuri de la ea si poate si pentru ca, desi mama gateste bine (romaneste si de toate), mie imi plac alte tipuri de mancaruri si vad alimentatia usor diferit. La asta am mai adaugat si lipsa de timp (ca multi dintre voi, plecam la munca dimineata si ma intorceam seara tarziu) si gata ideea preconceputa ca nu stiu si nu-mi place sa gatesc. Continue reading

(6)(0)

Dor de Bucuresti

Sunt deja aproape 3 ani si jumatate de cand am decis sa ne mutam din Bucuresti. Nu in alt oras, nu departe, ci la margine de capitala, undeva unde sa nu ma mai bat cu vecinul din blocul de alaturi pe locul de parcare, unde sa nu mai fie nevoie sa sterg praful de cel putin 3 ori pe zi, unde sa pot purta o conversatie seara la 10 cu Domnul Vanda pe balcon, fara sa fie nevoie sa urlam unul la celalalt (da, locuiam inainte pe una din arterele principale din Bucuresti, cu apartamentul de la etajul 1 fix catre strada, unde numarul decibelilor chiar si seara cred ca depasea lejer 80), in una din putinele zone din Bucuresti/jurul Bucurestiului marcate cu verde pe harta poluarii, intre un lac si o padure. Continue reading

(11)(1)

Daca nu vei, nu vei

Noi doua (si alti oameni, desigur) la cumparaturi in Lidl. Ea in caruciorul de cumparaturi, repeta la infinit aceeasi poezie.

– Vineeee mecu supãiat, o funicã l-a pişcot. Si cum vine pâspâspâs (chicoteste), intâlneste un… Ãããã… Uuun… Ããã…

– Un ce, mami?

– Un pitic! Continue reading

(15)(0)

De ce bancomate sa va mai feriti? De bancomatele Garanti Bank

Astazi am avut o zi proasta (oh boy, si inca nici nu e pranzul). Dupa o noapte de bolit toti trei si somn vreo 2 ore (dupa ce au adormit Domnul Vanda si Vanda Mica, m-a luat pe mine raul, deci noapte de vis), dimineata mers la analize cu copilul mic pe nemancate si nebaute, stat la bariera la Pipera o viata cu acelasi copil nemancat si nebaut, am ajuns in sfarsit acasa. Copilul adormit intre timp in scaunul de masina la o ora total alandala (ceea ce inseamna ca de pranz ciuciu somn si diseara o sa i se faca somn devreme, dar n-o sa vrea sa doarma si o sa fie nemultumita pana o sa reusim s-o culcam; oh boy din nou, abia astept), vremea mizerabila de afara, tot pachetul tocmai bun sa-mi gasesc un colt de perete si sa dau ce cateva ori tare cu capul de el.

Nu, ca nu fu suficient, stati asa ca mai avem. Din varii motive, constat ca trebuie sa schimb 200 de Euro. Orasul e departe si la noi aici la tara, in cartier, e la intrare un bancomat Garanti care face si schimb valutar. Iau banii, ii bag in bancomat si cer lei. Bancomatul imi inghite banii si concluzioneaza “Tranzactia nu poate fi efectuata. Banii vor fi returnati” sau asa ceva. Mai mai ca nu-mi scoate si limba si nu se stramba la mine. Stau ca tuta in burnita vreo 5 minute sa astept totusi returnarea banilor, dar bancomatul isi vede de viata lui si ma ignora complet. Pun mana pe telefon si sun la call center. Continue reading

(9)(1)