Giveaway-ul #2 de aprilie

LE: Si castigatoarea este……. tadaaaaaam… Ramona Oprea. Pentru ca sexul e mereu raspunsul :) 
Pofta buna, Ramona, sa prinzi puteri ;)

Al doilea giveaway vine din partea unei WAHM (adica work at home mom), Andreea Grigoriu. Mainile ei de zana fabrica delicioase produse bio de panificatie cu maia. Aici, Andreea ne spune mai multe despre ea, inclusiv unde o puteti contacta daca doriti sa gustati din bunatatile pe care le face.

Cititorii blogului au insa noroc, pentru ca pot castiga  foarte simplu si fara batai de cap o paine facuta cu maia bio si grisine facute de Andreea Grigoriu. Continue reading

Giveaway-ul #1 de aprilie

LE: Avem una bucata castigatoare si anume pe Anca Burian, pe care o rugam nespus sa ne contacteze :D (cred ca pe facebook e cel mai simplu)
Felicitari si scuteceala fericita!

Dupa cum ziceam mai luna trecuta, incepand cu aprilie vom avea cate unul sau doua giveawayuri pe luna. Le voi anunta mereu in data de 14  si vor fi acompaniate de niste mici concursuri. Luna asta avem doua, minunate ambele, asa ca sa trecem la treaba.

Bebepufulete ne ofera luna asta un super scutec textil. Si anume un Charlie Banana Orbit, potrivit pentru fundulet de baietel sau de fetita deopotriva. Continue reading

Realitatea mea

Postul asta va fi un alt post pentru care rudele decedate si mai mult sau mai putin accidentate ale mamei mele vor avea de suferit. Plus ca va va si confirma ca sunt o pitipoanca rupta de realitate, care traieste in lumea ei si o creste si pe fie-sa in acelasi puf roz, handicapand-o pe viata.

OK, acum ca am stabilit asta, putem trece direct la subiect.

Cand am scris controversatul articol despre “impartit”, nu m-am gandit nicio secunda ca punctul central de discutie va fi faptul ca locul de joaca preferat al fie-mii e in natura si nu la leaganele de plastic. Cand am adaugat paragraful despre bone m-am temut ca discutia sa n-o ia pe campii in directia asta, dar in veci nu m-am gandit ca oamenilor li se pare atat de deplasat un copil care se joaca in natura, in padure, pe o pajiste, etc incat sa fiu acuzata ca traim “ca animalele”, injurata si amenintata pentru asta (da, ati citit bine).
Cei putin mai civilizati si in stare sa lege 2 fraze mi-au reprosat insa ca incerc s-o rup pe Vanda Mica de viata reala, ca nu o las sa cunoasca vicisititudinile vietii, ca o handicapez social definitiv si iremediabil, la avansata varsta de 16 luni pe care o poseda. Si hai sa va spun ce gandesc eu. Continue reading

Adevarata masura a sutienului (din categoria “Adevarata fiica a Mamei Omida”)

Daca avem cititori barbati (Metalshrine, I’m looking at you) duceti-va si uitati-va la un meci sau beti o bere ceva, articolul asta nu e pentru voi :-D

De curand am aflat (de pe Pinterest, desigur. Ceee? Nu aveti cont pe Pinterest?? Luati-va ramas bun de la copii si de la sot/iubit si creati-va cont, o sa imi multumiti) Asa… Ce ziceam? Da, ziceam ca am aflat ca am trait o minciuna pana acum, Continue reading

Lectie de viata

Credeam adesea ca parintii care sunt violenti fata de copiii din dotare o fac din lipsurile din viata lor. Ma rog, inca mai cred asta. Nu ai cum sa fii atat de inversunat impotriva unui sufletel carne din carnea ta, sa-l umilesti si sa-l agresezi fizic/verbal cum vedem adesea in jurul nostru, daca viata ta e frumoasa si roz. Cred ca astfel de comportamente vin din propriile frustrari, temeri, greutati. Dar astazi am primit o lectie foarte frumoasa, care imi confirma ca si de e asa cum zic eu, se poate si altfel. Continue reading

Ar fi amuzant daca n-ar fi trist

La articolul asta o doamna se leaga de partea asta:

“Zic buna ziua, nu-mi raspunde nimeni. Intreb cum ii cheama pe baietei si mi se raspunde. Raducu si David. Le spun pe nume cand vorbesc cu ei, asa mi se pare de bun simt. Dar bonele nu simt nevoia sa-si incarce memoria cu astfel de detalii, asa ca Vanda Mica ramane “fetita” (ca la caini :lol: )”

si comenteaza asa (printre altele):

“O bona nu e platita sa retina numele fiicei tale ci sa isi faca meseria bine fata de copilul pe care il are in grija.” Continue reading

Tendințe (greșite) în relații amoroase

imageN-o să mă dau expertă în domeniu, dar vorbind în seara asta cu o prietenă despre subiect, mi-am dat seama că multe persoane tind să facă lucruri nesănătoase când vine vorba de relații. Am făcut și eu multe dintre ele. Și sunt greșeli pe care nu le-aș repeta (cu bună știință). Și ca să ajut pe alții (sau poate ca să mă ajut pe mine însămi, variantă mea din viitor, când/dacă mă voi avânta într-o nouă relație), am decis să le aștern pe variantă modernă a hârtiei… pe blog. Continue reading

Lucru manual, ca sa zic asa

No, la cererea publicului tocmai fac comanda de materiale pentru paturici quilt/patchwork pentru strumfi. Daca mai doriti, daca mai poftiti, sa-mi spuneti. V-am scris ca sa nu ratati trenul :)

Calcul orientativ (pretul e in functie de ce vreti pe ele)

una de 60 x 60 cu patchwork pe o parte si desene colorate pe dos iese la 60 de lei
una de 90 x 90 cu patchwork pe o parte si fleece colorat pe dos iese la 90 de lei

De ce nu o invat eu pe fie-mea sa “imparta”

Va tot spuneam ca am oroare de locurile de joaca din parcuri. Nu-s eu mai cu mot si nici Vanda Mica nu e, dar de fiecare data cand ne nimerim intr-un astfel de loc, plec de acolo cu inima stransa.
Copii  carora li se organizeaza joaca de catre parinti/bunici/bone in cel mai mic detaliu (“Miruna, tu alergi pe acolo si Ioana alearga invers. Nu mai, nu asa! Mai, dar chiar nu pricepeti? Hai, va vedeti la mijloc. Miruna, tu chiar nu esti atenta??? In ce parte ti-am zis sa alergi??? Hai ca daca nu esti cuminte, mergem acasa” – nu e un dialog inventat, e pur si simplu o bunicuta care le explica nepoatelor cum sa se joace), care sunt adusi in parc dar nu sunt lasati sa alerge, sa se joace in nisip, sa se murdareasca, sa se ude, etc.
Ma rog, astea sunt nimicuri, cel mai rau ma debusoleaza situatiile in care copiii sunt bruscati, batuti si alte asemenea practici impamantenite ca fiind practici bune, “ca altfel sa vezi cum ti se urca in cap”, desi se pare ca nimeni nu observa cum generatii intregi de copii “educati” astfel nu sunt in niciun caz un exemplu de empatie, bun simt si curtoazie. Continue reading

Astăzi e ziua… mea?

Știați că e posibil să uiți de propria-ți zi de naștere? Vorbesc cât se poate de serios…

Aseară, bate gongul – e miezul nopții. Subsemnata bântuia pe YouTube. Apare notificare de la Facebook cu un mesaj de “la mulți ani”. Primul gând care ma lovește e “De ce? De ce îmi spune X la mulți ani?” Apoi sunt tentată să îi răspund cu blândețe și să îi zic să mai țină la mulți ani-ul în buzunar pentru câteva zile. Dar până să fac asta, verific calendarul să văd câte zile au mai rămas până la ziua mea, că să îi spun lui X câte zile mai are de așteptat, să fiu cât se poate de precis.

Stupoare… Și calendarul zice că e ziua mea. Și cum de am uitat? Cum se poate așa ceva? Ei, bine, se poate. Se pare că atunci când ești mămica orice e posibil. Și în anticiparea zilei de naștere de Bebă (care așteaptă după colț, peste 2 zile) am uitat conplet de mine și de ziua mea. Continue reading