Si a inceput…

2014-05-13 19.08.48Fie pentru ca au inceput scolile si gradinitele, fie pentru ca a venit “frigul”, locurile de joaca din zona noastra sunt pustii. Inclin sa cred ca totusi “frigul” ii sperie pe parinti, sau poate vantul, caci azi, la 24 de grade am vazut si prima caciula de lana pe un cap de pusti mai mare decat fie-mea. Sa fie sanatos, poate e copilul friguros, sau caciula achizitie noua (de cand fie-mea s-a decis sa iasa la joaca cu o caciula in genul asteia cand afara erau 40 de grade, nu mai comentez nimic).

Dar sa revenim la oile noastre. Deci, locurile de joaca pustii, la care adaugam si niste capete patrate care au montat aspersoare in mijlocul nisipului, aspersoare care pornesc la 11 fix si uda nisipul, toboganul, leaganele, tot tacamul. Ori cineva e incredibil de stupid si dezinteresat, ori incredibil de naiv, crede ca o sa creasca de acolo o orhidee Shenzhen si o sa se umple de bani. Continue reading

(12)(1)

Giveaway-ul de septembrie

Desi suntem intr-o mica intarziere, nu ratam nici giveawayul de luna asta.

Anul trecut cam pe vremea asta, incepusem sa ma precipit pentru ca nu stiam cu ce o sa incalt picioarele stapanei. Stiam exact ce vreau, pantofi flexibili, fara intaritura pe glezna, fara talonet, fara alte fisticarii, cat mai usori, care sa imite cat mai bine mersul descult. Desigur ca nu pornisem cu gandul asta de la mine putere, ci ma informasem si aflasem ca astea sunt noile recomandari in materie de incaltat picioare de strumfi. Vechii pantofi cu talonet, care sa tina bine glezna, etc., meritau arsi pe rug, ei nu faceau decat sa impiedice piciorul de plod mic sa se formeze corespunzator, il impiedicau pe copil sa invete sa mearga corect, sa calce cum trebuie, desfasurandu-si talpa pe podea, tinandu-si echilibrul cu ajutorul degetelor, invatand sa mearga exact cum au invatat strastrastrastrastrastramosii nostri, pe vremea carora nu existau pantofii rigizi. Continue reading

(4)(0)

Creier de gravida

Unul din motivele pentru care am lipsit nemotivat ieri si alaltaieri a fost ca am fost plecata din Bucuresti.

Sa zicem ca as fi fost plecata cu masina. Si sa mai zicem si ca masina mea nu functioneaza pe aer, ci la un moment dat trebuie sa ma opresc la o benzinarie si sa fac plinul. Sa presupunem ca fac plinul la un Lukoil la vreo 8 km de casa mea, inainte sa plec la drum. Continue reading

(3)(0)

Nimic nu se pierde, totul se adapteaza

Daca ma intreaba cineva pe mine (si chiar daca nu ma intreaba, tot spun, ca-i blogul meu), parerea mea e ca locul de joaca al copilului in casa trebuie sa fie dinamic. Sa reflecte personalitatea copilului, sa fie modelat dupa interesele lui si nu viceversa. Adesea alegem sa-i modelam spatiul de joaca dupa personalitatea noastra, dupa gusturile noastre, dupa preferintele noastre, dar asta nu-i incurajeaza joaca. Posibil sa nu fim de acord sa avem jucarii in living, doar ala e spatiul pentru oameni mari, nu? Posibil sa avem o cutie mare de plastic in care sa le strangem pe toate la ceas de seara. Posibil sa-i lasam pur si simplu toate jucariile la indemana, sa aiba multe multe optiuni, poate-poate s-o mai juca si singurel. Posibil sa facem in multe feluri, dar oare alegem ce-i mai bine din perspectiva copilului? Continue reading

(9)(0)

Despre gradinite si scoli

Vanda Mica e un copil tare sociabil. Ii plac alti copii, alti adulti, cand e in multime e in cea mai mare forma a ei. Ii place compania lor, sta, analizeaza, exploreaza, e linistita si calma. Culmea, chiar si cand e intre copii nu devine haotica, zgomotoasa, agresiva. Stie sa se introduca in joaca, sa se faca placuta, stie sa negocieze jucarii cu alti copii, devine rapid “leader” pentru cei mai mici ca ea si urmeaza cu strictete jocurile celor mai mari.

Stie sa se faca inteleasa, explica si strainilor ce vrea, cum vrea, ce-i place si ce nu. Daca nu mai vrea pantofii si-i cere jos, daca vrea apa stie sa spuna, daca nu-i place o activitate zice ca nu-i place si exprima clar sa fie lasata in pace.  Continue reading

(10)(0)

Despre sex. Nu, nu ala…

Cum subiectul central zilele astea (in familia noastra, desigur) este sexul Juniorului, hai sa dezbatem bine problema, pe toate fetele. Pe mine ma amuza mult reactiile celorlalti in privinta asta, pentru ca sunt cumva la unison. Rar auzi cate o parere diferita.

La primul copil

La primul copil lumea e interesata, de obicei, sa afle daca e baiat sau nu. Nu stiu ce au asa special baietii de e asta asaaaa, un soi de tel suprem, dar o sa aflu in curand. Daca ti se intampla sa faci doar ecografiile recomandate Continue reading

(13)(0)

Despre Junior

Scorul a fost strans. 48% dintre voi au avut dreptate. 52% dintre noi nu au avut dreptate. Despre ce vorbesc? Despre pollul referitor la sexul lui Bebenou. Care s-a vazut ieri bine merci la morfologia de trimestrul II. Fetita mea, despre care eram sigura ca-i fetita, e, de fapt, un baietel bine dezvoltat, caruia ii dorim bun venit in familia Vanzilor si pe care promitem sa-l iubim mult si sa i-o aratam, indiferent de circumstante.

V-as scrie mai multe, dar mi-e un rau de nu va vad si vreau sa trag putin pe dreapta, sa profit ca Domnul Vanda a venit mai devreme de la birou si si-a luat progenitura feminina la plimbare la ferma animalelor, ca sa ma lase pe mine sa vegetez in voie.

Va las doar o poza si numele castigatoarei si va multumesc mult ca v-ati luat din timpul vostru sa votati.

2014-09-02 20.21.45-1

Siii, castigatoarea cartii “Drama copilului dotat” de Alice Miller, aleasa prin tragere la sorti este… Andreea Soineanu!!! Miss, ne auzim pe facebook sa-mi spui unde sa ti-o trimit :*

(8)(0)

Activitati cu apa

Fie-mea e ca toti copiii. Sau ma rog, ca aproape toti copiii. Adora apa. In cada, in chiuveta, la robinet, in pahar, indiferent unde, apa sa fie. Si, de fapt, nu-i musai sa fie apa. Poate fi orice alt lichid, lapte, supa, suc de portocale, s-ar juca indiscriminatoriu cu toate. Si nu-i rau, e buna apa caci te hidrateaza si te spala, ba te mai si invata una alta, dar cand eu ii pun o cana de lapte si ea o bea jumatate, apoi varsa pe parchet sa vada ce se intampla, mie asta nu-mi mai place. Si cand asta se intampla o data, de doua ori, de noua ori, de o suta de ori, e ok. Cand se intampla o data, de doua ori, de noua ori, de o suta de ori pe zi, nu mai e ok. Tot zenul meu se duce pe apa sambetei cand o vad cum toarna repede, sa n-o prind, sucul de portocale pe parchet, apoi se tavaleste in el si fuge. Deci nu, asta nu. Continue reading

(7)(0)

Momentul meu

Am hotarat ca am nevoie de momentul meu de liniste, de tacere, de negandit si de nerobotit, in care sa nu fac absolut nimic decat sa stau cu picioarele mai sus decat corpul (da, iar mi se umfla picioarele de la sarcina) si sa frec menta pe net, la un serial sau sa motai. Zilnic. Nu o data pe saptamana, nu o data pe luna. Poate sa pice casa pe mine, poate sa fie chiuveta plina de vase, noroi in mijlocul sufrageriei, eu imi iau zilnic 45 de minute de nefacut nimic.

E decisa treaba, cum adoarme Vanda Mica de pranz, imi iau pauza, pentru ca merit. Rezultatele experimentului? Mult mai multa energie in rest, si culmea… casa mai curata, mancare mai buna, eu mai calma, copilul mai calm.

Deci da, asta e secretul meu. Atat am avut de zis astazi, si-asa mi-am luat timp din momentul meu ca sa scriu articolul de fata.

Voi ce secret aveti?

(8)(0)

Cum arata un copil autodiversificat la 21 de luni

2014-08-04 20.42.49Oamenii din jurul meu in continuare ridica o spranceana cand le spun ca Vanda Mica nu a gustat inca pufuleti sau prajituri, nu mananca biscuiti, bomboane, nu stie ce gust are ciocolata. Trec peste “dar nu o s-o poti tine asa la nesfarsit”, de parca as tine-o cu legata cu forta in fata unei mese pline cu zaharuri in diferite forme. Nu, nu fac asta, evit doar contextele in care ar putea vedea si cere cate un deliciu din asta pe care eu il consider nesanatos.

Daca vad ca se deschide punga de pufuleti la locul de joaca cu un cor de ingeri deasupra, ne indreptam atentia catre alte colturi, unde nu-s pufuleti si putem face alte activitati pana se goleste punga (din fericire, copiii au o viteza sporita la mancat asa ceva, asa ca punga ramane rapid goala). Iar daca un baietel foarte bine intentionat ii intinde un chips cu savoare de shaorma (true story, ca o paranteza, mi s-a parut un gest atat de frumos din partea lui, doar a vazut-o, a bagat mana in punga si i-a dat cel mai mare chips care era acolo… nu-i ceruse nimeni nimic, era singur, nu era insotit, nu o facuse ca sa impresioneze pe nimeni; nice), ii multumesc baietelului respectiv, apoi ii explic domnisoarei ce e de explicat (ca orice mancare pe care o primeste de la straini trece intai pe la mine), domnisoara imi da chipsul, eu il dosesc bine, no harm done.  Continue reading

(22)(1)