Cum sa folosesti epilatorul fara sa te doara (prea tare)

legs

De când mă știu mă epilez cu epilatorul. Da, e mai rapid cu ceara, dar am două mâini stângi și nu mă descurc deloc. Și da, e și mai rapid să te duci și să te faci la salon, dar timpul nu a fost niciodată prietenul meu. Abia reușesc să mai ajung la câte o programare la medic, atunci când chiar nu se poate și nu se mai poate. Saloanele sunt un lux.

Bun. Și îmi amintesc la început că era destul de dureros procesul. Încă mai am zone unde mi se pare dureros. Dar am reușit să abordez niște tactici de gherilă, care să mă ajute să reduc durerea aproximativ la jumătate.

citeste mai departe

(6)(0)

Viata la doi ani a doua oară

fip

Parcă ieri eram cu un copil de 2 ani după mine și cu o burtă maaaaaare, cât un cimpoi, locuită de un cetățean rotofei care nu se mai lăsa scos de acolo. Pe vremea asta, eram deja ”la termen” și-l așteptam să iasă cum aștepți să scoți de Crăciun un cozonăcel pufos și călduț din cuptor. Nerăbdarea aia, oare cum o fi ieșit? Mă rog, pe cozonăcelul real, ăla cu nucă și cacao, îl mai vezi prin ușa de la cuptor și poți intui când e gata, vezi dacă a crescut suficient, îi simți mirosul dulce și vanilinat.

citeste mai departe

(2)(0)

Atentia – Episodul patru

iulia si cristi atentia

Primele trei episoade – aici

A doua zi Iulia se trezi în creierii dimineții, cu ochii umflați de plâns. Cristi încă dormea în camera de alături. Își aruncase toate hainele pe jos și se culcase pe canapea în chiloți. În cameră se făcuse destul de răcoare, așa că Iulia îl înveli, apoi îi adună hainele de pe jos și le puse în coșul cu rufe murdare.

Nu avea stare. Îi venea să-l trezească din somn ca să poată discuta cu el. Ceva în sinea ei tremura de frică. Simțea un gol în stomac și o sfârșeală ca atunci când era mică și trebuia să aducă acasă caietul de ”curat” corectat de învățătoare.

citeste mai departe

(1)(0)

Idei de cadouri de Craciun – partea a doua

cadouri-de-craciun-2

Dacă nu au fost suficiente recomandările din postarea anterioară și sunteți pe ultima sută de metri cu cadourile (în special pentru doamne), mai am cinci recomandări. Scriu genul ăsta de articole și pentru mine. Pentru că anul ăsta îmi vin multe idei, primesc ponturi și mă entuziasmez, dar până la anul uit de ele și iar încep să mă întreb ce să-i iau lui X sau lui Y.

Dar mă rog, vorbă lungă sărăcia omului, vorba bunică-mii. Cum nu mai avem mult timp până la Crăciun, zic să vi le scriu repejor aici, ca să aveți timp să fugiți în magazin. Sau, dacă mai aveți timp de o comandă, să o faceți rapid. Să purcedem deci.

citeste mai departe

(1)(0)

6 utilizari pentru untul de cocos

unt-de-cocos

Cum vine iarna, cum mă apucă dragul de unt de cocos. De fapt, sunt o fană declarată a untului de cocos tot anul, dar parca mai ales de Crăciun mă apucă mai tare dragul de el. Și nu doar unt, ci și cocosul ca atare, apa de cocos și cam tot ce ține de nuca asta.

Prima dată am gustat nucă de cocos când eram mică. Vreo 3-4 ani să fi avut, nu cred că eram mai mare. Cumva, în ciuda originilor nesănătoase (fiică de intelectuali burghezi) și atitudinii generale de ură împotriva comunismului, bunica mea reușise să primească acordul Partidului să plece în Austria, de unde a venit cu mai multe lucruri, printre care și cu o nucă de cocos. Toată familia a fost oripilată de gustul ei de șampon mucegăit. Ni s-a părut oribil. 20 de ani mai târziu mi-am dat seama că, de fapt, nuca era stricată. Și că o nucă nestricată e chiar bună.

citeste mai departe

(1)(1)

Idei de cadouri

kathysdream

Am descoperit de curând ceva foarte tare și vreau să vă spun și vouă (mai ales că în ultima vreme îmi tot cereți idei de cadouri). Așa e când petreci timp (chiar și virtual) printre femei pline de inspirație, frumoase, deștepte, talentate. Și nu știu cum se face, că în ultimii ani am avut șansa de a cunoaște doar astfel de femei speciale, care îmi fac viața mai frumoasă.

Pe Cătălina nu mai știu unde am cunoscut-o. Dar știu că o vreme am fost vecine. E o femeie extrem de puternică și de hotărâtă, inteligentă și ambițioasă, deși am senzația că de multe ori nu știe nici ea toate astea despre ea. Dar ce contează cel mai mult în contextul ăsta e faptul că e incredibil de talentată. Ea are Fire din povesti. Am avut ocazia să pun mâna pe mai multe produse ale ei și sunt mereu impecabile. Brad de fetru, coroniță pentru crăciun, mobil pentru bebeluși, globuri cu poze, fără poze, etc. Ce să mai spun că de la Cătălina am comandat chiar și un creier, la care știu că a lucrat de i-a iesit pe urechi. Dar… a ieșit exact ce trebuia.

citeste mai departe

(1)(0)

Povestea noastra

Acum vreo 8 ani și ceva, pe vremea când eram corporatistă, soarta/universul/coincidența mi-au scos în cale omul ăsta minunat cu care împărțeam pe vremuri o pernă, o pătură și un cearșaf (momentan pe astea le împart cu Fip, dar nu despre el vorbesc).

A fost așa, o chestie… De când l-am văzut mi-a fluturat un fluture mic, ascuns în stomac, dar nu mi-am imaginat niciodată că între noi va fi ceva. În primul rând, că la momentul respectiv, eu eram femeie respectabilă, băgată până în gât într-o relație care parțial era toxică, parțial mă lăsa rece. Și în al doilea rând că nu știu ce din el mă făcea să mă simt mică. Dar inclusiv asta îi mai dădea un șut în aripi fluturașului meu din stomac, pentru că, da!, eu mă simțeam mică. Dar asta însemna că el era acolo mare, să mă apere.

citeste mai departe

(9)(0)

Despre plita cu inductie

– Viau pate! se aude o voce mică din scaunul de masă mic atașat de scaunul mare alb. Ați ghicit, e vocea lui Fip. Ce nu știu dacă ați ghicit e că e 6 dimineața, sau cel târziu 7. Și că Fip, la cei aproape 2 ani ai lui, încă are fitil scurt și nu poate, domnule, să înțeleagă de ce trebuie să stai atâtea minute în șir să aștepți să fiarbă o apă, o măslină, o atenție, apoi să mai stai încă vreo 10 minute după niște paste. Păi până atunci îi trece lui toată foamea, îl apucă și nervii, pleacă de la masă și cu asta basta.

citeste mai departe

(0)(0)

Temperatura in camera bebelusului

bebelus-infofolit


Unul din cele mai mari stresuri ale mele de când era Ema mică a fost temperatura în casă. La Fip eram deja rodată, dar la Ema fu complicat tare.

Nu mai avusesem niciodată un copil, cu atât mai mult nu mai avusesem niciodată un nou născut. La câte grade trăiește un nou născut? Dacă era să mă iau după unele poze cu unii dintre noi în copilăria și perioada noastră bebelușească, aș fi putut crede că un bebeluș nu este și el o ființă umană, ca toți ceilalți din jurul său, ci un mic extraterestru care trebuie marinat bine înainte să apuce să iasă în lume. Poate aveți și voi poze cu voi de când erați mici în care fix o șubă vă mai lipsea, dar persoana care vă ținea în brațe era în tricou, iar dacă făceați un calcul simplu vă dădea: ”Aha, deci eu aveam aici 3 luni și-s născut în aprilie, deci era iulie în poză?!?”

citeste mai departe

(9)(1)

Ema la patru ani

ema-4-ani

Asta e din nou o postare lacrimogenă și melancolică despre cât de minunat e copilul meu cel mare (și cel mic e, dar acum e vorba despre cel mare), cât de mult m-am schimbat eu de când sunt mamă, cât de mult o iubesc (pe ea, pe copilă), cât de tare mi s-a schimbat viața in ultimii 4 ani.

E o postare plină de clișee și de lucruri pe care le simt și le înțeleg toate mamele (și poate toți tații) cu copii mai mici sau mai mari; o postare pe care cei ce nu sunt părinți poate că nu o înțeleg.
Ce-o fi așa special că ai făcut un copil? Nu ești nici prima și nici ultima femeie pe lumea asta care face un copil. E ceva normal, natural, copii se fac de când lumea, că altfel n-am mai exista.

citeste mai departe

(11)(0)

Atelier senzorial în bucătărie

turn

A fost odată ca niciodată o mamă de doi copii. Copii curioși, liberi, dornici de experimentat. De fapt, întâi a fost un singur copil. Curios, liber, dornic de experimentat. Experimentat la baie, când puneam rufele la spălat, experimentat în living cu mopul și mult prea multă apă, atunci când spălam pe jos, experimentat în bucătărie, atunci când găteam, când spălam vasele, când le puneam la loc.

Dar știți voi, copiii au un defect. Sunt mici de înălțime, și de multe ori nu reușesc să ajungă să vadă ce face părintele ăla pe bufet, pe masă, la chiuvetă.

citeste mai departe

(4)(0)

Impodobeste, mama de doi copii si un catel, bradul!

brad-de-craciun

– Împodobim braaaaaduuuuul! Yuhuuuuuuu!
– Bobobim baduuuuuu! Uhuuuuuuuu!

Cu atâta entuziasm este întâmpinat bradul nostru de Crăciun. Anul trecut pe vremea asta mă întrebam ce fel de brad e mai prietenos cu natura. Unul de plastic, pe care să îl folosim an de an, de care sa avem grijă și care să transmită copiilor mesajul că noi nu suntem de acord să mutilăm an de an câte un brad doar ca sa punem noi 1-2-10 (hai, bine, peste 100) globuri în el, sau unul real, ca să nu poluăm mediul cu unul de plastic? Mai exista și varianta brazilor în ghiveci, dar experiența ne-a învățat că nu toți vor supraviețui. Din fericire, bradul cumpărat acum doi ani a prins două Crăciunuri cu noi, apoi l-am plantat frumos în curte, unde crește bucuros. Ei, și cum mă tot suceam eu așa, văd in cadrul unei licitații pentru o fetiță bolnavă un brad de plastic. Zic “ăsta e semnul nostru” și îl cumpăr. Bradul stătuse deja la o familie, acum venea la noi. Banii se duceau undeva unde chiar era nevoie de ei. Iar eu plănuiesc să-l ținem mult. E un brad cu o poveste, ba chiar cu mai multe. Desigur, după ce l-am cumpărat am uitat de el, iar săptămâna trecută am reușit să-l ridicăm de la fostul proprietar. Apoi a apărut entuziasmul de care vă ziceam mai sus.

citeste mai departe

(7)(0)

Atenția – Episodul trei

iulia si cristi atentia

Primele două episoade aici.

Ce se întâmplase, de fapt? Nu reușea să priceapă. Inima îi bătea când mai repede și când mai încet și nu putea să înțeleagă de unde schimbarea asta. Se îndrăgostise de el? Când? De ce? Nici nu știa cât așteptase sărutul ăsta care îi înghețase sângele în vene.

Habar n-avea ce să mai creadă. Cu mandarinele în brațe, privind lung mănușile de la Cristi, Iulia își amintea și-și reamintea sărutul. Încerca să-l retrăiască și de fiecare dată simțea același freamăt, același gol în stomac, aceleași mâini reci, aceeași amețeală dulce și aspră, ca gemul de gutui. Se culcă, într-un final, învăluită de o căldură pufoasă, pe care parcă n-o mai simțise niciodată.

citeste mai departe

(5)(0)

Despre comunicare

nu-pot-4


Unul din lucrurile pe care nu doar că nu știam că nu îl am, dar nici nu știam că îmi lipsește, erau aptitudinile de comunicare. Țin minte că acum vreo 9 ani, când eram corporatistă și voiam să mă înscriu la un training de soft skills, a trebuit să mă uit în dicționar ca să aflu ce înseamnă aia ”asertiv”.

Culmea e că nici trainingul de atunci nu m-a ajutat prea tare. Funcționam în continuare pe pilot automat, pe modelul pe care îl văzusem în jurul meu, model pe care îl perpetuam și eu. Îmi amintesc acum (vag) cum la trainingul cu pricina am aflat despre creierul reptilian și probabil și despre ceilalți creieri pe care îi avem și, încerc acum să fac legătura, probabil ni se povestise despre cum blochează emoțiile comunicarea. Nu știu daca asta o fi fost, dar acum îmi pare că ar fi avut sens. Ideea e că atunci nu eram pregătită să primesc aceste mesaje. Nu eram eu bine în mine și atunci, ce rost avea să mă intereseze să fiu bine cu ceilalți.

citeste mai departe

(1)(0)

Idei de cadouri de Craciun pentru doamne si domnisoare

cadouri-craciun

Am vrut inițial să încep articolul printr-o invitație adresată doamnelor și domnișoarelor să părăsească prezenta pagină și să caute ceva frumos pe pinterest, dar mi-am dat seama că acum nu scriu doar pentru domni, pentru că nu doar domnii cumpără cadouri pentru doamne și domnișoare, ci și noi mai avem mame, surori, prietene șamd.

Adicătelea, bun venit în cadrul acestui articol, dedicat cadourilor pentru persoanele de sex feminin. Nu-i neapărat ce aș vreau eu să primesc (deși-s binevenite toate, dacă vă dau banii afară din casă) și aveți în vedere că unele sunt mai sub buget, altele ajung la niște sume mai generoase… Fiecare după posibilități.

citeste mai departe

(5)(0)