Singura

Da, toate lucrurile vrea sa le faca singura. Am ajuns “acolo”, unde eu nu mai am loc nici sa stau la doi pasi.

Vrea:

– sa mearga singura pe trotuar ( eu nu am voie nici macar sa merg in spatele ei, trebuie sa stau unde m-a lasat ea, eventual nici sa nu ma uit dupa ea),
– sa deschida singura usa la masina (ajunge greu de tot la maner si nu prea ii iese, deci frustrare maxima), Continue reading

(5)(0)

Inca unul

IMG_2927Unul care a trecut cu inca unul care tocmai s-a incheiat fac doi.

Doi ani de Vanda Mica, de rasete, de chicoteli, de veselie, de joaca, de alergat, de purtat, de iubit, de hranit, de plansete, de nervi, de oboseala, de somn dulce si pufos, de hainute mici si foarte mici, de emotii, de nas mic si carn, de explicatii, de rabdare, de limite, de stres, de intrebari, de raspunsuri, de progrese, de regrese, de pupici si baloseala, de “nu mai pot”, de “uite ca am putut”, de imbratisari, de lectii de viata, de prioritati.

Nu stiu care dintre noi doua a invatat mai multe in anul care a trecut, nu stiu care dintre noi s-a schimbat mai mult si care s-a maturizat mai mult, care dintre noi a progresat mai mult, care dintre noi a crescut mai mult si a inceput sa cunoasca lumea mai bine. Continue reading

(11)(0)

Poveste de iarna cu soricei

Povestea noastra incepe anul trecut pe vremea asta. Intr-o seara friguroasa de iarna, pe vremea cand Vanda Mica nu manca, ci se hranea cu lumina si aer, imi zic sa incerc totusi o cina. Tocmai veniseram din oras, asa ca tacamurile si toate cele trebuincioase pentru masa erau in geanta ei de la carucior. Le luam mereu dupa mine, caci nu stii niciodata cand i se face plodului foame. Bine, eu stiam precis ca plodului meu nu i se face niciodata foame, dar stiti cum e… speranta moare ultima, asa ca eu aveam mereu tacamuri, vesela si snackuri in geanta. Continue reading

(3)(0)

Carti de la Cufarul Cartilor

Va tot ziceam cum Vanda Mica e mare fan carti. Citim si-n culcare si-n sculare, citim, citim, citim. Are o gramada de carti, teancuri intregi, dar asta nu ne impiedica sa nu le rasfoim pe fiecare macar o data la 3 zile, multe dintre ele trecandu-ne prin maini zilnic.

Si in cautarile mele de carti (anul asta am facut un calendar de advent mai special, cu cate o carte pe zi; o sa vi-l prezint cand o sa pot sa-i fac o poza decenta, momentan e legat sub scara, sub aceeasi scara unde mai avem depozitate si niste multe chestii pe care nu am apucat sa le punem la loc dupa mutare), am descoperit cartile de la Usborne. Necunoscatoare cum eram, le-am luat de pe Amazon, nestiind ca le-as putea comanda si din alta parte de la noi (la preturi decente), cum ar fi, de exemplu, de la Cufarul CartilorContinue reading

(3)(0)

Unde se duc creierii mei când se duc?

Ea: Fațe mami lapte!
Eu: Îl vrei cald sau rece?
Ea: Iețe.
Eu: Simplu sau cu miere?
Ea: Simpu. Cu mieie
Eu: Deci cu miere sau fără?
Ea: Făiă.

Îi pun laptele. I-l dau în cana verde în care îl bea de obicei.

Ea: Nu vei în cană. Vei în pahai (într-un pahar de shoturi) Continue reading

(12)(0)

Nu ma dati disparuta

Nu ma dati disparuta, va rog. Sunt inca aici, racita, in cautari de faianta, chiuveta, usi, mobila de bucatarie, pat, de oameni care sa-mi construiasca pereti in casa, de oameni care sa ne mute si multe alte chestii.

O perioada o sa ne auzim mai des pe facebook.

Voiam doar sa stiti de mine, sa stiti ca nu am lasat blogul in paragina. Va pup

(6)(0)

Pentru prematuri

Pe 17 noiembrie este ziua internationala a prematuritatii. Si cu ocazia asta, in Constanta se organizeaza o campanie foarte draguta. Anume ca o mama trecuta prin multe la nastere, s-a gandit sa ajute mamicile care au nascut prematur, carora sa le va duce pampersi, servetele umede si diverse alte produse necesare unei spitalizari de durata. Mai departe de ajutorul financiar, cred ca reprezinta un sprijin moral extraordinar sa vezi ca mai sunt mame care au trecut prin ce treci tu si care vin sa te sustina, sa iti aduca un servetel umed sau o sticla cu apa plata si un senvis.

In acest scop postez acest mesaj, daca doriti cumva sa contribuiti … pentru un fel de Mos Nicolae in avans pentru micii luptatori si mamicile si asa indurerare de situatia prin care unele dintre ele trec, va rog sa o faceti fara niciun dubiu. Garantez personal pentru “campanie” si pentru mama care se ocupa de asta. Orice suma e bine primita! Pentru unii dintre noi 20 de lei reprezinta o cafea in oras, dar pentru o mama care sta cu sufletul mic langa un incubator si asteapta, pot insemna enorm.

Daca stiti si alte persoane care vor sa contribuie, dati mai departe informatia!

Poate pe viitor ne putem organiza sa facem astfel de campanii in mai multe orase din tara, in mai multe maternitati. Sau, daca stiti mame in astfel de situatii, puteti sa le faceti o vizita, puteti sa le duceti o mancare calda si o apa, puteti sa va oferiti sa le luati hainele la spalat si sa le duceti inapoi curate sau, daca stati aproape, sa le oferiti ocazia sa faca un dus cald intr-o baie curata. De multe ori mamele de prematuri nu parasesc maternitatea de la internare pana la externare, de multe ori ele nu sunt din acelasi oras, de multe ori sunt singure si speriate, fara sprijin, fara raspunsuri, nedormite si nemancate.

Daca sunt printre voi oameni care vor sa faca o donatie, va rog sa ma contactati in particular ca sa va pot da un cont bancar sau o adresa de paypal unde sa puteti transfera banii.

Multumesc.

(13)(0)

Activitati la 22 de luni

Cat era vara, era simplu. Ne trezeam dimineata, mancam ceva, saream in costumele de baie si fugeam la piscina. Stateam acolo pana nu mai aveam umbra, veneam acasa, mancam fructe, ne culcam (mai mult Vanda Mica decat mine). Cand ne trezeam, faceam ceva de mancare, mancam, ne mai fatzaiam prin casa si ne pregateam de plecare, pentru ca tocmai bine, se facea dupa amiaza si se mai racorea afara. Ba un parc, ba o padure, ba coclauri, mai veneam acasa seara, cand era ora de cina, baie si somn. Continue reading

(12)(0)