3 rețete de masti cu merisoare pentru ten, corp si par

retete merisoare

Am descoperit beneficiile aduse de merișoare atunci când făceam infecții urinare dese. Și când zic ”dese”, chiar vreau să zic ”dese”. Foarte dese. Cel puțin una pe lună, mai ales vara. Am băut atunci la ceai de merișoare de mi-a ieșit pe urechi (pentru că ceaiul de merișoare ajută la tratarea infecțiilor urinare). Am scăpat până la urmă de ele, dar merișoarele mi-au rămas într-un sertăraș din creier, la categoria ”cultură generală”.

Nu știu dacă știați voi pentru câte lucruri sunt bune merișoarele astea, dar vă pot înșira câteva:

citeste mai departe

(2)(0)

Adaptarea la gradinita

adaptarea la gradinita

Acum opiiă a început grădinița și-s de partea cealaltă a baricadei, am avut timp să observ cum interacțiunea copiilor cu părinții poate îngreuna sau ajuta la adaptarea la grădiniță.

O să încep cu expresia mea preferată, și anume ”antropologic vorbind…”.

Antropologic vorbind, noi nu suntem făcuți să fim lupi singuratici. Dacă e să ne uităm în istoria noastră îndelungată, o să observăm repede că dacă străstrăstrăstrăstrăstrămoașa noastră ar fi ales să trăiască singură în peșteră cu copilul de gât, în timp ce tatăl copilului era plecat după vânat sau cai verzi pe pereți, ar fi mâncat-o animalele sălbatice ca pe jeleuri. Cu tot cu copil.
Așa că, din nou, antropologic vorbind, suntem programați să trăim în triburi, familii extinse, etc. Una din nevoile psihologice de bază e chiar socializarea, deci, voilà de vezi…

citeste mai departe

(54)(1)

Garderoba de toamna pentru copii – strictul necesar

garderoba de toamna pentru copii

Mă tot încearcă niște tendințe către minimalism, dar parcă nu-mi iese deloc. De la sine în niciun caz, așa că îmi rămâne doar să o fac foarte calculat. Nici nu știu, oamenii care au puține lucruri în casă sunt calculați? Adică au puține lucruri pentru că își fac 15 liste ca mine din care tot taie până când ajung să aibă puține lucruri pe listele alea? Habar n-am cum se face.

Dar vine toamna și copiii nu mai aveau cu ce să se îmbrace. Adică ar fi avut cu ce, dacă ar fi fost ok ca Ema să umble în colanți mai scurți de gleznă, iar Fip în rochițele Emei de pe vremea când avea ea doi ani. Tatăl familiei a zis că nu e acceptabil să se întâmple asta, așa că ni s-a părut necesar să reînnoim garderobele boților de aur cu care conviețuim și cu care ne pupăcim seara înainte de culcare.

citeste mai departe

(8)(0)

Când alaptezi cu pompa pentru san si biberonul

Pompa pentru san

De 3 ani și 9 luni tot alăptez. Am făcut o mică pauză înainte să-l nasc pe Fip, apoi am luat-o de la capăt.

Recunosc, după ce m-am dumirit eu la Ema ce și cum, mi-a fost simplu cu alăptatul. Fără complicații, fără biberoane, fără stoc de lapte praf, fără sterilizatoare, fără nimic. Totul a devenit cu atât mai simplu cu cât am renunțat la ceas și la așteptări.

La Fip nu am avut nici măcar furia laptelui. La el totul a decurs natural, copil alăptat la cerere zi și noapte din prima secundă de viață. N-am avut ragade, dureri sau temeri. El a luat frumos în greutate, nici prea-prea, nici foarte-foarte, s-a dezvoltat corespunzător și toate au mers ca unse.

citeste mai departe

(7)(0)

E greu sa n-o iei personal

bulevard

Experiența m-a învățat că unul din bulevardele care duc spre liniște interioară, spre pace cu sine și cei din jur și, până la urmă, spre bucurie se numește Bulevardul Să-N-o-Iei-Personal. 

E un bulevard destul de puțin circulat, deși toate indicatoarele arată spre el. Toate hărțile îl indică, toți trecătorii te trimit către el. Dar nu multă lume ajunge acolo, deși e drumul cel mai drept și cel mai lin, cu cele mai puține gropi și hârtoape.

E adevărat că e mai greu să ajungi la el, pentru că ceva din noi nu ne lasă să pășim pe bulevard. Sunt niște bariere în noi, care se lasă și ne opresc. Am putea să trecem pe sub ele dacă am ține morțiș, dar ne e frică.

citeste mai departe

(26)(0)

Atenția

iulia si cristi atentia

Era la doi pași de ea și simțea că privirea lui o îmbracă. Era peste tot privirea asta călduță care îi creștea încrederea în ea. Posesorul privirii sunase ceva mai devreme și o întrebase dacă are program. Așa aflase că ea plănuia să iasă în seara aia la restaurant cu o prietenă. Ce întâmplare că și el alesese să mănânce în același loc, la două mese de ea! Ce coincidență grozavă!

Nici nu o salutase. Se făcuse că nu o vede, apoi îi răspunse scurt la salut și la întrebarea ”Vai, dar ce cauți aici?”. Venise să se vadă cu o veche prietenă. Iulia nu îl crezuse la început, dar în timp ce lua o înghițitură din cocktailul ei virgin, o văzu pe vechea prietenă că se așază la masa lui. Era înaltă și slabă, cu buze pronunțate și sânii mari. Păr lung și blond, întins perfect cu placa.

citeste mai departe

(10)(0)

Câteva mituri despre periuțele electrice de dinți

3 Mituri despre periuțele electrice de dinti

Săptămânile astea am tot fost plecată și mi-am dus viața în făcut și desfăcut bagaje. Nu mă plâng, mi-a plăcut la nebunie. Am pus haine, pantofi, geluri de duș, creme pentru copii, uleiurile și ne-am luat și periuțele de dinți, desigur.

Doar că a mea era descărcată. Și, pentru că am decis să facem bagaje puține (aplauze, vă rog: am plecat la mare 2 adulți și 2 copii cu un troller mediu spre mic și portbagajul gol în rest), am zis că nu-mi mai iau după mine periuța electrică și încărcătorul ei. Am întotdeauna în baie periuțe normale sigilate (pentru că se întâmplă adesea să înnopteze inopinat oameni la noi), așa că am luat una de acolo și am pus-o în bagaj.

citeste mai departe

(5)(1)

25 de intrebari esentiale la vizionarea unei gradinite

25 intrabari la vizionarea unei gradinite

Azi cineva din spatele meu spunea că în weekend s-a hotărât să sărbătorească sfârșitul verii. Parcă mi-a căzut cerul în cap când am auzit. Cum adică sfârșitul verii? Deja? Când a trecut? Parcă nici n-am simțit-o. M-am uitat repede în aplicația pentru vreme și am văzut că mai apăreau câteva zile cu temperaturi peste 30 de grade. Să fie primite, promit să profit de ele.

Dar asta nu înseamnă că nu trece vara… Și că nu vine toamna. Și, odată cu ea, începutul școlii și al grădiniței.

citeste mai departe

(9)(0)

Avem nevoie de MOASE!

moase1

Pun pariu ca atunci când auziți de moașe nu vă gândiți la ele ca la niște cadre medicale. Sau poate că da, caz în care vă felicit.

Până să am al doilea copil, habar n-aveam ce-i cu moașele astea. Mi se păreau ca din Căsuța din preerie. Niște doamne de pe vremuri, care cereau apă caldă într-un lighean și dădeau afară orice picior de bărbat din camerele mamelor cu care tocmai nășteau. Primul copil al meu fu născut bine merci în maternitate, prin cezariană, cu medic și tot tacâmul. Orice deviație de la norma asta (nu neapărat cezariana, cât născutul în spital, cu medicul) mi se părea hipstăreală. Ce știam eu pe atunci…

citeste mai departe

(7)(0)

Cum ne ajutam copiii sa gestioneze emotiile

FotorCreated

De multe ori ne simțim pierduți atunci când cei mici au câte o ”criză”. Chiar dacă am citit cărți peste cărți și articole peste articole, tot ne simțim de parcă ne-ar fi prins în pantaloni scurți și nu știm cum să reacționăm. Câteodată ne speriem și ne întrebăm ”oare cât poate să plângă așa de tare?” ”Oare nu îi face rău?”. Am fost învățați că plânsul e ceva îngrozitor, ceva ce trebuie musai oprit cât mai repede pentru că ne dăunează. Nu cred că doar eu am auzit, cu toate intențiile bune, ”Nu mai plânge că îți strici ochișorii și te doare capul”.

citeste mai departe

(6)(0)

Cum imbraci un copil impotriva vointei lui

imbraci un copil

Una din provocările mămiceniei este să îmbraci copiii. Știu, pentru voi ăștia non-părinți poate părea ceva extrem de simplu, iar postarea asta a mea fără rost. Ce-o fi așa greu să îmbraci niște vietăți umane? Iei niște haine, bagi mâini în mâneci, picioare în craci, închizi niște nasturi și tragi niște fermoare și aia e. Bașca, după ce mai crește copilul, se îmbracă și singur, iar dacă ai un mediu montessori acasă (ok, ok, știu, pe non-părinți nu-i interesează de montessori) copilul își ia singur până și hainele din șifonier și la doi ani ați scăpat de tot de corvoada asta.

citeste mai departe

(2)(0)

Cum sa alegem bicicleta potrivita pentru copilul nostru

cum alegem bicicleta

Bicicleta nu e doar o simplă bicicletă. Mai ales pentru copii. Nuuuu, bicicleta e o provocare, e un mijloc de transport, e libertate, e responsabilitate, e mișcare, e viteză, e orice, doar nu o simplă bicicletă.

Bicicleta ajută copilul să fie activ. Să petreacă timp la aer, să facă mișcare, să comunice cu alți copii, să comunice chiar și cu părinții, la o plimbare ușoară prin cartier. Într-o lume în care copiilor le lipsește joaca în aer liber, în care sunt bombardați din toate colțurile de dulciuri și pseudo-mâncare, mersul pe bicicletă e o minune.

citeste mai departe

(1)(0)

Cu copiii in vacanta

vaca

Suntem proaspăt întorși dintr-o vacanță atât de frumoasă, încât nu reușesc să mă abțin și să vă spun cum de am reușit să facem asta. Zice-se ce s-o zice, eu îmi asum meritele pentru reușita asta. E o reușită părintească, de familie, la care am lucrat mult, împreună. Am fost o echipă și rezultatele chiar s-au văzut.

Ce am făcut? Mai multe. Continue reading “Cu copiii in vacanta”

(5)(0)

10 motive pentru care casa noastra e cu fundul in sus

P35ph1471293928

Pe vremea când nu aveam copii, nu prea mă interesa cum arată casa. Adică îmi plăcea să fie frumos mobilată și aranjată, dar era mai mereu dezordine, pentru că nu prea stăteam pe acasă și nu apucam să strângem.

Trăiam împreună într-un apartament cu două camere, destul de micuț. Dacă lăsam un hanorac pe scaunul de la bar, patul nefăcut în dormitor, pantofii în fața ușii de la intrare și două farfurii (pentru că doar atâtea aveam) murdare în chiuvetă, simțeai că îți pică pe tine casa de atâta dezordine. Dar nu mă interesa. Seara, după birou, ieșeam în oraș și ajungeam acasă la ora de culcare. Dezordinea o făceam înainte de somn și dimineața, înainte de plecare. Strângeam la final de săptămână, iar vasele le spălam des, pentru că nu aveam în ce mânca dacă lăsam cele două farfurii de plastic murdare.

citeste mai departe

(6)(1)

10 lucruri pe care le puteti face cu pulpa de fructe

poza

Problema mea principală cu utilizarea storcătorului de fructe e că se pierde multă pulpă. Nu facem foarte des sucuri de fructe, pentru că le mâncăm ca atare, dar toamna, când primim mult mai multe kilograme decât am putea noi mânca, băgăm storcătorul la treabă.

Facem sucuri pe care le folosim ulterior în alte preparate. Suc de mere cu care îndulcesc anumite deserturi sau pe care îl bea Ema amestecat cu ”apă cu bule”, suc de pere din care fac apoi budincă de tapioca, orice suc din care fac ulterior jeleuri cu gelatină și tot așa.

citeste mai departe

(3)(3)