Activitati cu apa

Fie-mea e ca toti copiii. Sau ma rog, ca aproape toti copiii. Adora apa. In cada, in chiuveta, la robinet, in pahar, indiferent unde, apa sa fie. Si, de fapt, nu-i musai sa fie apa. Poate fi orice alt lichid, lapte, supa, suc de portocale, s-ar juca indiscriminatoriu cu toate. Si nu-i rau, e buna apa caci te hidrateaza si te spala, ba te mai si invata una alta, dar cand eu ii pun o cana de lapte si ea o bea jumatate, apoi varsa pe parchet sa vada ce se intampla, mie asta nu-mi mai place. Si cand asta se intampla o data, de doua ori, de noua ori, de o suta de ori, e ok. Cand se intampla o data, de doua ori, de noua ori, de o suta de ori pe zi, nu mai e ok. Tot zenul meu se duce pe apa sambetei cand o vad cum toarna repede, sa n-o prind, sucul de portocale pe parchet, apoi se tavaleste in el si fuge. Deci nu, asta nu. Continue reading

(4)(0)

Momentul meu

Am hotarat ca am nevoie de momentul meu de liniste, de tacere, de negandit si de nerobotit, in care sa nu fac absolut nimic decat sa stau cu picioarele mai sus decat corpul (da, iar mi se umfla picioarele de la sarcina) si sa frec menta pe net, la un serial sau sa motai. Zilnic. Nu o data pe saptamana, nu o data pe luna. Poate sa pice casa pe mine, poate sa fie chiuveta plina de vase, noroi in mijlocul sufrageriei, eu imi iau zilnic 45 de minute de nefacut nimic.

E decisa treaba, cum adoarme Vanda Mica de pranz, imi iau pauza, pentru ca merit. Rezultatele experimentului? Mult mai multa energie in rest, si culmea… casa mai curata, mancare mai buna, eu mai calma, copilul mai calm.

Deci da, asta e secretul meu. Atat am avut de zis astazi, si-asa mi-am luat timp din momentul meu ca sa scriu articolul de fata.

Voi ce secret aveti?

(7)(0)

Cum arata un copil autodiversificat la 21 de luni

2014-08-04 20.42.49Oamenii din jurul meu in continuare ridica o spranceana cand le spun ca Vanda Mica nu a gustat inca pufuleti sau prajituri, nu mananca biscuiti, bomboane, nu stie ce gust are ciocolata. Trec peste “dar nu o s-o poti tine asa la nesfarsit”, de parca as tine-o cu legata cu forta in fata unei mese pline cu zaharuri in diferite forme. Nu, nu fac asta, evit doar contextele in care ar putea vedea si cere cate un deliciu din asta pe care eu il consider nesanatos.

Daca vad ca se deschide punga de pufuleti la locul de joaca cu un cor de ingeri deasupra, ne indreptam atentia catre alte colturi, unde nu-s pufuleti si putem face alte activitati pana se goleste punga (din fericire, copiii au o viteza sporita la mancat asa ceva, asa ca punga ramane rapid goala). Iar daca un baietel foarte bine intentionat ii intinde un chips cu savoare de shaorma (true story, ca o paranteza, mi s-a parut un gest atat de frumos din partea lui, doar a vazut-o, a bagat mana in punga si i-a dat cel mai mare chips care era acolo… nu-i ceruse nimeni nimic, era singur, nu era insotit, nu o facuse ca sa impresioneze pe nimeni; nice), ii multumesc baietelului respectiv, apoi ii explic domnisoarei ce e de explicat (ca orice mancare pe care o primeste de la straini trece intai pe la mine), domnisoara imi da chipsul, eu il dosesc bine, no harm done.  Continue reading

(19)(0)

Cumparaturi de bebe II

Mi-aduc aminte cu drag cat de necunoscatoare eram in sarcina cu Vanda Mica. Mai ales la ce tinea de cumparaturi de bebe, mi se parea coplesitor tot ce-i de cumparat; prea multe optiuni, firme, modele, obiecte in sine. Lista aia mostenita de pe la diverse alte mame care fusesera gravide inaintea mea mi se parea ca nu se mai termina. Parca tot cumparam, eram intr-o febra si isterie a cumparaturilor permanenta si tot imi mai lipsea cate ceva. Nicio secunda nu mi-a trecut prin cap ca as putea sa-mi iau strictul necesar, pentru ca odata cu nasterea nu insemna ca voi fi consemnata pe viata la domiciliu. Dar deh, auzeam in jurul meu ca nu scoti copilul din casa decat 10-15 minute cat il plimbi cu caruciorul, nici nu visam ca la 2 saptamani de la nastere voi fi cu ea si cu prietenii la o cafenea aerisita si voi bea un ceai bun.

Cel mai mult ma deprima ideea de cumparaturi de hainute. Nu stiam ce-i trebuie, cum o s-o imbrac, cum sa fie ele, cu capse, cu nasturi, cu maneca, fara maneca… Am avut din toate pana la urma, dar nu pe toate le-am putut folosi. Si de dragul celor care trec acum prin ce treceam eu atunci, o sa pun concluziile mele pe hartie (vorba vine) si sper sa va fie de ajutor. Continue reading

(4)(0)

Sa te stie de frica…

Eu cred ca femeilor li se da prea multa importanta si atentie. Pe vremea mea, era altfel. Femeile ascultau de sot, nu comentau, unde le puneai acolo stateau. Si daca nu ascultau, le dadeai vreo doua si le trimiteai la serviciu nemancate doua zile la rand si a doua oara nu mai faceau. Unii se uita ciudat la mine ca gandesc asa, dar daca nu faci asa, cum sa inteleaga? Ce pricep ele? ca-s doar femei, nu-s barbati sa te poti intelege cu ele. Nu domnule, femeia trebuie sa te stie de frica si sa te respecte, sa nu sufle in fata ta. Ce-i aia sa comenteze femeia in fata barbatului? Trebuie sa faca lucrurile pe care i le impui pentru ca tu stii mai bine. Fara comentarii, fara intrebari, fara proteste. E responsabilitatea noastra, de barbati, sa scoatem ceva din ele, altfel unde am ajunge?  Continue reading

(22)(3)

Dialog la un 1 an si 8 luni

Vede geamul deschis la dormitor si fuge repede intr-acolo. Da perdeaua la o parte, se infiinteaza in cadrul ferestrei-usa si striga tare si poruncitor, probabil catre o doamna care merge pe strada.

- Doannaaaa! Doannaaaaa! 

Doamna pesemne ca nu ii raspunde. Asa ca striga si mai tare

- Doannnaaaaaaaaa! Doannnaaaaaaaa! Continue reading

(13)(0)

Momentul ala

2014-07-16 23.48.55Momentul ala la Vanda Mica a venit cand eram la un suc intr-o cafenea. 18 saptamani si 2 zile aveam si am simtit o inghionteala mica undeva sub buric. M-am oprit putin din respirat sa ma asigur ca nu era altceva. Nu era altceva, in tumultul ala de cafenea aglomerata am simtit pentru prima data un calcai sau poate un cot de Vanda Mica.  M-am emotionat un pic, dar nu atat de tare pe cat m-as fi asteptat, poate si pentru ca nu asteptam momentul asta in mod deosebit dintr-un motiv anume altul decat sa vad si eu cum e. Nu aveam panici, nu aveam frici, nimic rau nu ni se putea intampla, e de la sine inteles ca daca ramasesem insarcinata voi naste la termen un copil intreg. Nicio clipa nu mi-a trecut prin cap ca as putea avea probleme, ca ar putea avea probleme, ma lasam dusa de o inconstienta calda si placuta.  Continue reading

(17)(0)

Ce castig eu din giveaway-uri

Cateodata m-as inchina, daca mi-ar sta in fire, cand citesc anumite emailuri pe care le primesc. In ultima vreme m-au mai ocolit cititorii ocazionali dezaxati psihic (pesemne sunt pe medicatie din pricina caldurii), ceea ce ma bucura mult, e ca o gura de aer proaspat de munte. Sa nu ma intelegeti gresit, primesc multe emailuri frumoase, iar in perioadele mele mai dificile (despre care am scris pe blog) am primit mai multe emailuri cu ganduri frumoase decat mi-as fi putut imagina. Si va multumesc mult pentru asta, m-au ajutat mult sa ma repun pe picioare mai repede si m-au facut sa iau decizia asta de a scrie mai des.  Continue reading

(10)(0)

De ce sunt eu o mama rea

1. Fie-mea nu are pat

OMG, asta e primul lucru care-i ingrozeste pe cei din jur. Si pediatra a facut o fata lunga cand a auzit ca la 7 luni fie-mea dormea pe o saltea pe jos, ce sa mai zicem de cei din jur. Da, o spun pe la fiecare colt, pe unde apuc, fie-mea nu are pat!!! Doarme pe o saltea pe jos, la 7 luni am pus-o acolo, pentru linistea mea sufleteasca (luase deja 2 cazaturi din patul nostru inalt) si pentru independenta ei. Se trezeste, se “da jos din pat” si pleaca in treaba ei. Nu trebuie sa maraie printre gratii sa vina cineva s-o ia de acolo. In curand o sa renuntam si la saltea si o sa-i luam un pat de o persoana, dar pana atunci ramane cum am stabilit. Fie-mea nu are pat!!! Continue reading

(12)(0)

Ferma animalelor

Am ajuns si noi, in sfarsit, la ferma animalelor. Voiam de ceva vreme sa ajungem acolo, dar auzisem ca nu prea e umbra, asa ca am asteptat o zi ca ieri. Si bine am facut, pentru ca, intr-adevar, e putina umbra la ferma si am fi murit de cald in zilele cu canicula.

Am nimerit greu acolo, desi pe site exista suficiente explicatii. Noi, insa, am preferat sa ne luam dupa GPS. Am pus coordonatele pe el (sunt pe site), dar ne dadea o adresa diferita de cea care era scrisa acolo. Asa ca am preferat sa ne luam dupa numele strazii. Voi sa nu faceti asa, pentru ca daca o sa puneti pe GPS “Str. Sfantu Gheorghe 18″, nu o sa va duca unde trebuie. Probabil coordonatele sunt cele corecte. In fine, si daca puneti numele strazii, din momentul in care GPS-ul va spune ca ati ajuns, mai mergeti pana in capatul strazii si o sa ajungeti la capatul de linie al unei linii de autobuze. Acolo, faceti stanga si mergeti pe drum cum serpuieste el si o sa ajungeti. Locurile de parcare sunt suficiente. Continue reading

(10)(0)