Azi am una buna pentru voi. E tot despre copii si parinti, dar nu de-aia draguti cum sunt Vanda si Vanda Mica.

Vi s-a intamplat vreodata sa mergeti intr-un local, mai mult sau mai putin pretentios, si sa nu va puteti intelege cu cei de la masa din cauza chiraiturilor si tipetelor copiilor care alearga bezmetici printre mese? Mie da. Ma rog, eram la KFC, dar totusi, nu e un playground.

Nu ma intelegeti gresit, sunt un mare fan al atitudinii „hai sa nu-i ingradim personalitatea copilului cu reguli stupide” dar parca de la asta pana la a creste un mic tiran e cale lunga. M-a frapat cel mai mult atitudinea parintilor care stateau la masa si pareau usurati si relaxati ca nu mai stau plozii pe capul lor. Mai strigau din cand in cand la ei de ochii lumii si apoi isi continuau linistiti discutiile. Frate, daca stii ca nu l-ai educat si nu stie sa se poarte in public, lasa-l acasa cu bunica, cu matusa, cu vecina pana te duci sa bagi un hamburger in tine. Daca eu nu am copii, nu sunt obligata sa-i suport pe ai tai. O sa-i suport destul pe ai mei cand o sa-i am.

Cred ca e OK pentru un copil sa inteleaga ca sunt locuri unde poate sa faca ce vrea el si locuri unde nu.

Poate gresesc, spuneti-mi voi.