Temperatura in camera bebelusului

bebelus-infofolit
Unul din cele mai mari stresuri ale mele de când era Ema mică a fost temperatura în casă. La Fip eram deja rodată, dar la Ema fu complicat tare.

Nu mai avusesem niciodată un copil, cu atât mai mult nu mai avusesem niciodată un nou născut. La câte grade trăiește un nou născut? Dacă era să mă iau după unele poze cu unii dintre noi în copilăria și perioada noastră bebelușească, aș fi putut crede că un bebeluș nu este și el o ființă umană, ca toți ceilalți din jurul său, ci un mic extraterestru care trebuie marinat bine înainte să apuce să iasă în lume. Poate aveți și voi poze cu voi de când erați mici în care fix o șubă vă mai lipsea, dar persoana care vă ținea în brațe era în tricou, iar dacă făceați un calcul simplu vă dădea: ”Aha, deci eu aveam aici 3 luni și-s născut în aprilie, deci era iulie în poză?!?”

Măi, dar nu știu, parcă ceva în sinea mea îmi spunea că și bebelușul ăla e tot ca mine, că are piele și mușchi și șunculițe, vase de sânge, organe și oase, deci probabil funcționează pe principii similare cu ale mele. Bine, probabil ceva-ul ăla din sinea mea își mai amintea episoade din copilăria proprie și personală. ”Pune-ți căciula, e decembrie!” ”Mamă, dar sunt 43 de grade afară. Ai uitat de încălzirea globală?” ”N-are a face, e iarnă! Pune-ți căciula”. Și, preferata mea, ”Vremea e înșelătoare acum”. Da, acum când sunt 25 de grade afară.

Așa. Deci, având în vedere cele spuse mai sus, parcă nu-mi venea să încotoșmănez copilul. Dar, în primele ei săptămâni de viață a fost mama la noi să ne ajute. Mama, care este extrem de friguroasă și care refuză cu obstinație să se pună în pielea altuia când vine vorba de frig.

Ajunsesem în asemenea stres, încât aveam câte un termometru în fiecare cameră (găsisem unul care mergea și în apă și în casă, era de la Philips, dar parcă arăta altfel decât cel din link. Oricum, tare bun, îl țineam în baie). Cum intram în sufragerie, mă uitam direct la termometru. În dormitor la fel. După cum spuneam, aveam și în baie. Parcă nici nu mai eram capabilă să simt temperatura cu pielea proprie. Eram leșinată de căldură, dar mama insista că trage. Sau că lângă perete, unde era canapeaua, era mult mai frig. Țin minte și acum că i-am lăsat-o pe Ema pentru câteva minute (15-20) și am găsit-o cu body, pijama, vestă tricotată, înfășurată în pătură, la mama strâns în brațe, iar mama se chinuia să o bage în vesta ei. În cameră erau 24 de grade. Desigur, pe canapeaua de lângă perete, erau probabil -15, altfel nu-mi explic.

Acum, dacă n-aș fi avut câte un termometru în fiecare cameră, cred că aș fi luat-o razna (mai mult decât o luasem deja). Da, încă refuzam să pun copilului maieu și căciulă la 24 de grade, ba chiar insistam să facem mai frig decât atât, dar parcă nu eram suficient de convinsă. Îmbrăcatul copilului și temperatura în casă îmi creaseră deja un soi de psihoză, erau momente când nu te mai puteai înțelege cu mine. Am și plâns în hohote de deznădejde în câteva rânduri, pentru că nu mai puuuuteeeeeaaaaam cu temperatura aia și cu căciula aia și cu maieul/vesta/pătura/plapuma aia. Simțeam că nu voi mai ieși niciodată din isteria frigului în casă.

Și ca să mă conving că nu-s nebună și că nu-i cazul să sune careva la protecția copilului, că nu-l țin în frig să-l omor cu zile, m-am apucat (desigur) să mă documentez. Și am aflat de la medici următoarele:

  1. Pentru bebelusi e foarte periculoasa supraincalzirea

    Când sunt mici se pare că nu se pot termoregla foarte bine. Și nici nu sunt capabili să se dezbrace sau să se dezvelească atunci când le este cald. Dacă nu se pot termoregla, asta înseamnă că atunci când le este prea cald, se deshidratează. Puteți observa asta prin buzele uscate ale bebelușului (și pielea la fel), fontanela lăsată în jos, moliciune. Temperatura recomandată la somn este între 16 – 20 de grade (ideal 18), iar în timpul zilei 20-22. Confirm că Ema dormea mult mai bine când era frig. Confirm și pentru Fip. Da, știu, e împotriva a tot ce am experimentat noi până acum, dar ne putem ”repara” și noi dacă în fiecare iarnă scădem temperatura în casă cu câte un grad. Ne călim.

  2. Extremitatile copiilor pot fi reci fara sa le fie frig

    … și asta e perfect normal. Dacă vrem să verificăm dacă unui bebeluș îi este frig, nu e relevant să vedem dacă are mâinile sau picioarele reci, ci verificăm ceafa sau pieptul. Dacă zonele acestea sunt reci, înseamnă că îi este frig.

  3. Supraincalzirea este legata de SMS (Sindromul Mortii Subite)

    Se spune că supraîncălzirea bebelușului e corelată cu SMS, mai ales în perioadele reci când părinții tind să-și îmbrace bebelușii prea gros. Și nu doar atât, dar să le pună și căciulă pe cap, când capul este zona prin care bebelușul își reglează temperatura corpului, iar punând un ”dop”, împiedicăm asta.

Știu că v-au speriat alea 16-20 de grade de la punctul 1, dar luați în seamă ce vă spun. Citez un medic cu care am vorbit: ”Unui bebeluș mai bine să-i fie prea frig decât prea cald.”

Voi ce povești amuzante aveți legate de înfofolirea copilului? Câți binevoitori v-au oprit pe stradă să vă tragă la răspundere că țineți copilul prea subțire îmbrăcat? Hai să auzim.

 

Camera Emei la 3 ani

Postare la cererea publicului, dar vă anunț că nu e nimic ieșit din comun în camera ei. Nu petrece timp acolo decât foarte rar, sau la somn, așa că nu prea mi-am bătut capul cu decorat sau idei.

Filip nu are camera lui. Ar fi inutilă. Nu are patul lui și nici măcar dulapul lui. Deși dulapului încep să-i simt lipsa, pentru că a crescut și hainele nu-i mai încap în sertarul de la comoda din camera noastră. Jucăriile le are aproape pe toate în living.

Dar Ema are camera ei. De la 7 luni o are. O perioadă am dormit împreună acolo, o perioadă a dormit singură. O altă perioadă a dormit la mine în pat. Acum doarme la ea în pat, cu V. Am făcut mereu cum a vrut ea și ne-a fost mult mai bine decât ne-ar fi fost dacă ne-am fi opus.

Însă camera nu prea o folosește în alte scopuri decât povestea de somn și somn. Câteodată mai urcă acolo cu prietenele ei să se joace. Dar daca suntem fără musafiri, rar petrecem timpul altundeva decât în sufragerie sau bucătărie.

Când locuiam la apartament și aveam toată casa pe un singur nivel, foloseam camera și pentru joacă. Dar acum, că e la alt etaj, e mai greu să ajungă prin ea.

Și tocmai pentru că petrece mult timp în cameră dormind, și pentru că nu mai doarme singură, am ales să deschidem patul. Patul l-am luat de la Jysk și este un divan extensibil. Când dormea singură, îl țineam închis. Are 80 cm lățime și 2 m lungime. Extins poate avea 160 x 200, dar noi nu îl extindem la maximum, ca să nu ocupăm chiar toată camera cu el.

L-am cumpărat pe vremea când eram însărcinată, pentru că nu știam cum vor fi aranjamentele de somn și am vrut să am peste tot opțiuni în care să putem să ne combinăm la somn în fel și chip. Practic, în toate camerele avem câte un pat de două persoane. Plus o saltea gonflabilă. Să fie. Să ne ajungă.

În vechiul aranjament, girafa nu era suspendată în aer, ci stătea așezată pe un dulap. Acum trebuie să-i desenez ceva sub fund. Balonul e acolo pentru că… Ema e pasionată de baloane. Iar harta e un autocolant despre care v-am mai scris aici.

Sub pat am băgat piscina cu bile, pentru că în afară de a umple casa cu ele când avem musafiri, nu le prea bagă în seamă. În schimb îi plac lui Filip. Așa că și le trage el de acolo când are chef de ele.

image

Lângă pat lipsește o noptieră de care are nevoie. Urmează. Apoi dulapul, care trebuie regândit în interior. Și cutia cu plușuri. Sau ce a mai rămas din ele după ce am donat o grămadă.

image

În dulapul cu jucării i-am făcut și lui Filip trei rafturi. Unul cu jocul cu încuietorile, altul cu labirintul cu bilă și al treilea cu Lego Duplo. Ema are aici atlasul și globul pământesc mic, planșa cu deschis și închis șireturi, nasturi, fermoare, și Lego.
Pe dulap mai sunt deschise, ca invitație la citit și dezbătut, două cărți despre geografie, în ton cu globul de mai jos.

imageAm adus o parte din cărțile de jos și am refăcut colțul de citit. Pe vremuri, colțul de citit era acoperit de un baldachin. O să-l punem la loc.

image

Tot pe dulap puteți vedea un disco ball. Îl folosim seara, ca să avem lumini și culori pe pereți. Ziua nu ne trebuie dacă e soare, pentru că avem suncatchere în geam, care colorează toată camera în curcubeie vesele.

image

culori

În comoda asta cu patru sertare își are hainele. Iar pe comodă, o operă de artă a ei și alte desene.

image

Mai avem de lipit pe pereți două puzzle-uri mari cu niște desene foarte frumoase, dar încă nu le-am găsit rame. Și de pus o oglindă după ușă. Plus noptiera. Și un cuier ar fi binevenit. Iar pe tavanul vopsit culoarea cerului, stelute care să lumineze în întuneric. Am mai avut, dar ne trebuie altele acum.

Așa arăta camera ei la 7 luni.

Camera Vandei Mici

Ne-a luat ceva timp sa ne mobilizam sa refacem camera Vandei Mici dupa cum va spuneam aici, dar pana la urma am reusit. Si dupa cum v-am promis, va arat si voua cum a iesit.

In primul rand, ideea dupa care m-am ghidat cand mi-am facut planul de bataie pentru organizarea camerei Vandei Mici a fost ca toate obiectele din camera sa-i fie disponibile cu un ajutor minim din partea noastra. Toate lucrusoarele ii sunt puse la nivel, poate ajunge cu usurinta la ele, ceea ce ii ofera un oarecare grad de independenta. (more…)

Cine doarme cu Montessori?

In lumea mamelor exista multe controverse in ceea ce priveste nasterea si cresterea copilului. Nastere naturala sau cezariana? Lapte praf sau lapte matern? Bebelus purtat in brate sau plimbat in carut? Scutece textile sau de unica folosinta? Sau deloc? Diversificarea la 4 luni sau la 6 luni? Sau mai devreme? Sau mai tarziu? Diversificare sau autodiversificare? Cu vaccinuri sau fara? Educatie prin iubire sau prin pedepse si recompense? Cu bataita sau fara? Sunt o gramada de discutii aprinse intre mame, partial pentru ca suntem femei si partial pentru ca eu sunt mai desteapta decat vecina, dar si pe ea daca o intrebi o sa-ti spuna ca e mai desteapta ca mine. (more…)