Deschide ochii și vezi beculețele colorate din tavan (P)

Nu-mi place iarna. Nu-mi place pentru că e frig, pentru că trebuie să punem multe haine pe noi (ca să nu ne mai fie frig), pentru că e vânt și pentru că ninge, pentru că se adună nămeți peste nămeți, care se transformă, apoi, în ciorofleașcă. Și nu prea-mi place nici toamna, pentru că prevestește iarna. Parcă toamna n-am speranță.

Dar, cum am inițat în perioada asta o provocare – ”21 de zile fără plângeri” – iar fix tema zilei de astăzi este ”Gândurile ne creează realitatea”, o să fac un exercițiu de optimism. Exercițiu inspirat din interacțiunile mele cu copiii (de data asta ai mei, nu ai altora), pentru că sunt de părere că ne e foarte util, nouă, adulților, să ne lăsăm învățați de ei.

Ce înseamnă realitate? Ce înseamnă realitate obiectivă? Există ea? Sau există, mai degrabă, în fiecare dintre noi, câte o percepție subiectivă a realității? Felul în care vedem lumea, felul în care gândim despre ea ne induce anumite emoții, mai plăcute, sau mai puțin plăcute.

Reconstruiește realitatea

Exercițiul despre care vă povestesc a apărut exact după o plimbare cu copiii. Eram în mall în Băneasa, și căutam haine de toamnă pentru ei. Imediat vine frigul peste noi, iar pantalonii lor le ajung până la glezne. E adevărat că e și asta o metodă eficientă de a trece prin bălți, dar mai bine își iau niște pantaloni pe mărimea lor și cizme de cauciuc, îmi zic. Le cumpăr adesea haine din Carrefour, pentru că îmi place mult marca lor, TEX, așa că într-acolo ne îndreptam.

Hainele de la TEX Carrefour le-am descoperit pe vremea când era Ema mică (deci acum vreo 5 ani și ceva) și a primit atunci un set din Spania. Două perechi de colanți și două tricouri cu mânecă lungă. Le-a purtat intens, pentru că erau moi și confortabile și i le tot dădeam. Ceea ce înseamnă că le-am și spălat intens și, deși erau în culori destul de tari, s-au comportat admirabil. Apoi, pe măsură ce a crescut, am reînnoit stocul și n-am fost niciodată dezamăgită, deși hainele au fost terfelite pe jos, pe vremea când mergea de-a bușilea (inclusiv prin parcuri), și apoi și când mai crescuse și cădea cu bicicleta și tot așa.

De atunci, brandul TEX (disponibil exclusiv la Carrefour) a fost unul din locurile de unde le cumpăr hăinuțe copiilor, inițial bebeluși, apoi antepreșcolari, apoi preșcolari. Mâine poimâine le voi cumpăra copiilor școlari (vai, când a trecut timpul?!). Mă rog, acum mulți ani nu aveam opțiunea de a le cumpăra online (între timp a apărut și site-ul de unde aș fi putut cumpăra pentru bebelușa mea pufoasă), dar nici nu făceam educație financiară copiilor, ca să conteze asta (vă explic mai jos cum).

Așa. Și cum treceam noi prin Carrefour-ul de la Băneasa și trăgeam copiii după mine să ajungem repede la destinație, îl simt pe Fip că îmi trage mâna și că se oprește. Apoi îl și aud. ”Woooooooow”. Era cu gura deschisă și privea în tavan. ”Uite, mami, ce de culori flumoase. Îmi plac foarte mult si vleau să ne uităm la ele împleună”. Ridică și soră-sa ochii și e de acord. Îi ridic și eu. Tot tavanul era decorat în culori și lumini. Lumini colorate. Pe care nu le-aș fi văzut niciodată, dacă băiețelul mic din mâna mea nu s-ar fi oprit cu gura căscată și nu mi le-ar fi arătat. Mi-am dat atunci seama câte lucruri frumoase ratăm în viața noastră. Din grabă, din cauza altor priorități, din cauză că ne concentrăm pe ce nu-i bun în viață. Eu eram atât de stresată că n-o să reușim să facem cumpărăturile cât au și ei chef, că n-am mai văzut nimic altceva și am rămas încleștată pe scopul meu.

Ei bine, exercițiul pe care l-am gândit pornind de la uimirea copiilor mei, în timp ce eu aveam ochelari de cal, zice că în fiecare zi să observăm în viața noastră câte 3 lucruri noi. Acasă, pe drum, la birou, la o bluză, la o floare, la pietrișul din fața blocului. Și nu doar să le vedem, dar să le și analizăm. Să punem mâna pe ele. Să ni le notăm pe undeva sau să scriem de-a binelea despre ele. Să le pozăm. Să avem o relație cu ele. Să ne împrietenim cu necunoscutul frumos din viața noastră și să-l scoatem la iveală.

Noua perspectivă și educație de shopping

Pornind de la asta și de la întrebarea ”ce lucruri frumoase pot vedea eu în relația-mi cu toamna?” mi-am schimbat și eu perspectiva. Da, toamna poate să fie drăguță și pufoasă, pot să sar și eu în bălți, o să fie mai răcoare, o să beau vin fiert, o să mâncăm turtă dulce, o să punem în vază flori de toamnă, o să-mi caut eșarfele, iar cumpărăturile de haine nu mai trebuie să fie un ”pe repede înainte”, ci le pot transforma într-un experiment drăguț. Vreau să-i învăț pe copii cum e cu cumpărăturile online. Mai ales pe Ema, din mai multe puncte de vedere. Am ales să comandăm online de la brandul TEX (Carrefour), deși știu că cea mai variată gamă de produse pentru puericultură și hăinuțe de bebeluși și copii se găsește tot în magazinele fizice Carrefour.

O să încep cu Ema prin a analiza puțin catalogul TEX (îl găsiți pe site-ul Carrefour)

 

În magazin e lume multă, e muzică, sunt amândoi copiii peste tot și fiecare vrea într-o parte sau în cealaltă, eu încep să mă agit și așa îmi pierd uzul rațiunii, vorba aia, și nu mai reușim să respectăm lista de cumpărături pe care am construit-o. Asta e testată! Și mi-ar plăcea tare mult să o respectăm. Și ca să învățăm copiii lecția cumpătării (care nouă ne lipsește cu aproximativă desăvârșire), dar și ca să nu sărăcim.

Plus că, în agitația de hipermarket, îmi e greu să-i arăt Emei cât mai are din buget dacă-și alege bluza aia sau pantalonii ceilalți. Nu pot pune lumea pe hold cât adunăm noi 32 cu 23 ca să vedem cât ne iese și ce ne mai rămâne.

Acasă suntem mai liniștiți, pot alege cu ei pe rând și putem face și ce calcule matematice vrem.

Tot acasă îmi e mai ușor să o țin concetrată și pe alt aspect: calitatea hainelor pe care le alegem. E adevărat, a cam trecut vremea când voia cele mai plasticoase haine posibile, dar vreau să-i inspir asta: că la fel ca la mâncare, și la haine e important să citim etichetele și să alegem chibzuit. Mâncarea ne îmbracă organismul pe interior, iar hainele o fac pe exterior.

De exemplu, pentru că tot am vorbit despre hăinuțele de la TEX, în cazul lor există o echipă internațională de designeri care desenează colecțiile. Produsele sunt fabricate peste tot în lume, iar apoi trebuie să treacă auditul TEX înainte de a ajunge în magazine și folosesc un bumbac de calitate foarte bună (treaba asta o confirmă și experiența noastră). Prețurile sunt foarte bune în raport cu calitatea oferită, drept urmare, Carrefour a fost votat ca hipermarketul cu raionul de textile care oferă cel mai bun raport calitate-preț din România și a obținut prețul Best Buy.

Apoi, în intimitatea și liniștea casei, ne e mai ușor să vedem ofertele și să comparăm prețuri. Pe 4 septembrie tocmai a început o campania ”Articole până în 20 de lei”  pe site-ul TEX. Ce diferență e între o hăinuță de 20 de lei și una de 35? Din punct de vedere al materialului? Al designului? Al preferințelor personale? Ce diferență ne rămâne? Ce putem face cu diferența?

O să vă las mai jos câteva imagini, ca să vedeți și cum arată. Sunt din colecția pentru bebeluși și copii mici, pentru că încă mai am un copil mic prin casă (la limită, dar încă nu-i domnișor deșirat pe verticală, ca soră-sa, ci încă mai are ceva în el din dopul rotund cu nas ca un cârlig de rufe și fălcuțe care-i tremură când râde înfundat și răspicat în același timp, ce era pe vremuri).

Despre aromaterapie, pe scurt

Subiectul ”Aromaterapie” apare tot mai des în discuțiile dintre mame. Unele sunt convinse că aromaterapia vindecă tot, altele că aromaterapia e o invenție sau o practică inutilă. Pe noi aromaterapia ne-a ajutat de multe ori. De multe ori am reușit să tratăm bolile copiilor cu ea, sinuzita mea veșnică, ne-a calmat sau ne-a bucurat, în funcție de ce aveam nevoie pe moment. Nu ne-a fost utilă de fiecare dată când am folosit-o. Nu am reușit să înlocuim de fiecare dată Ventolinul lui Fip cu uleiurile pe care le folosim. Dar de foarte multe ori da. Am reușit.
Am folosit uleiuri pure, care chiar să aibă efecte terapeutice, am respectat cu strictețe indicațiile aromoterapeutei cu care am lucrat, nu am supus copiii la practici periculoase, nu am refuzat tratamentul medicamentos atunci când n-am făcut față cu uleiurile. Asta e experiența noastră, foarte pe scurt, cu uleiurile esențiale.

Mai multe am rugat-o pe Ada de la Aromateria să ne povestească:

”Aromaterapia s-a răspândit în ultimii ani într-un ritm accelerat. Este luna de miere a uleiurilor esențiale. Le folosim, le vindem, vorbim despre ele, ne tratăm și tratăm și pe alții tot cu ele. Să ai copii și să nu folosești uleiuri esențiale este, mai nou, o catastrofă. Ce se întâmplă, de fapt? 

Despre aromaterapie, pe scurt. 

De ce se îndrăgostește lumea de uleiurile esențiale? 

Avem tendința de a subestima simțul mirosului. Este, însă, calea cea mai rapidă către creier. Aromele pe care le simțim ne pot schimba starea deoarece informația este transmisă direct la sistemul limbic, la creierul reptilian, la zona din creier care este responsabilă cu emoțiile noastre, cu înstinctul, cu tot ceea ce stă la baza noastră din punct de vedere emoțional. După ce le avem în casă, „ceva” ne tot atrage către ele. Da, este vorba despre starea de bine pe care ne-o dau. Și da, una dintre cele mai eficiente forme de manipulare este cu ajutorul aromelor. 

Aromaterapia clinică vs. aromaterapia subtilă. 

După ce intrăm în contact cu uleiurile esențiale aflăm că toate sunt bune pentru orice. Aflăm că au zeci de proprietăți. Că s-au făcut studii. Că ne vindecă. Ne simțim confuzi. Sau poate aflăm aceste informații înainte de a intra în contact cu uleiurile și atunci, în mod firesc, devenim sceptici. Totul pare exagerat. 

Primul pas înspre înțelegere este diferentiarea celor două tipuri de abordări în aromaterapie.  

Aromaterapia clinică presupune o abordare țintită pe simptom. În aromaterapia clinică se înlocuiesc medicamentele de sinteză cu medicamente naturale aka uleiuri esențiale. Se iau în considerare studiile făcute pe compușii chimici care se găsesc în uleiurile esențiale, se fac combinații care au la bază chimia uleiurilor și se folosesc în vederea ameliorării simptomului. Spre exemplu, este demonstrat faptul că un compus care se găsește în mod natural în uleiurile esențiale de arbore de ceai și de măghiran dulce, terpinen-4-ol, are acțiune antihistaminică, iar acest lucru înseamnă, din perspectiva aromaterapiei clinice, că o combinație din cele două uleiuri va avea o acțiune antihistaminică mult mai puternică, deoarece compusul chimic responsabil de această acțiune va fi în cantitate mai mare. 

 

Aromaterapia subtilă, pe de altă parte, presupune o mare doză de subiectivism. Conform acestei abordări orice ulei poate fi bun pentru orice problemă pentru că beneficiarul își alege uleiul cu care rezonează, iar uleiul respectiv ajunge să echilibreze toate planurile, nu doar cel fizic. Revenind la exemplul cu alergiile, din perspectiva aromaterapiei subtile, persoana alergică poate să aibă nevoie de un ulei obținut din frunze precum eucalipt, care să susțină respirația și fondul emoțional înlăturând congestia psihologică („deschidere”, „optimism”, „vitalitate”). Sau poate să aibă nevoie de un ulei precum salvia sclarea (Clary sage), un ulei care îi „deschide pieptul”, o ajută să inspire mai profund, să își acceseze intuiția și îi oferă claritate în simțire („clary”). În aromaterapia subtilă abordarea este una holistică, se iau în considerare toate planurile (fizic, mental, emoțional, energetic).

Neînțelegând diferențele dintre cele două abordări ajungem cu ușurință la confuzie, la exagerări, la scepticism.

Orice formă de terapie presupune și un terapeut. Se poate practica aromaterapia acasă?

Atât timp cât respectăm câteva reguli care să ne asigure baza de siguranță în aromaterapie, da, o putem practica acasă. În aromaterapie, atât timp cât ne ascultăm intuiția, putem fi proprii noștri terapeuți. Traseul este unul simplu: ne asigurăm baza de siguranță păstrând în minte câteva reguli de bun-simț, iar apoi ne ascultăm intuiția. Acest traseu presupune, însă, ca fiecare să își asculte propria intuiție, inclusiv copiii.

Care sunt cele mai importante reguli de siguranță în aromaterapie?

Cele mai sigure metode de aplicare ale uleiurilor esențiale sunt inhalarea și aplicarea topică. Ingestia este specifică aromaterapiei clinice și se folosește doar la indicația unui aromaterapeut sau medic specializat pe ingestia uleiurilor esențiale.

Aplicarea topică (masajul) se face întotdeauna după diluarea în prealabil a uleiurilor esențiale.

Unele uleiuri esențiale au contraindicații, indiferent de metoda de administrare folosita. Cele mai expuse categorii de persoane sunt copiii, femeile însărcinate, vârstnicii, alergicii, epilepticii și persoanele cu imunitate compromisă. Există uleiuri esențiale care nu se folosesc niciodată în preajma acestor categorii de persoane.  Verificați în surse sigure fiecare ulei esențial înainte de folosirea lui. Dacă pe etichetă nu apare nicio contraindicație, nu presupuneți că acestea nu există. Atenție la uleiurile esențiale fototoxice (nu se aplică pe pielea care urmează să fie expusă la raze UV)!

Nu folosiți uleiuri esențiale înainte și după tratamentele pentru cancer.

Ascultați-vă intuiția, verificați orice informație și treceți-o prin filtrul personal!

Aromaterapia este o terapie integrativă și complementară medicinii alopate. Nu este o terapie alternativă. Folosiți-o cu încredere atât în scop preventiv, cât și pentru echilibrare! Păstrați legătura cu un medic deschis, cu care rezonati și în care aveți încredere.

Cu drag de voi,

Ada”

10 jocuri pentru copii

Știu, nu e deloc vremea să discutăm despre jocuri de societate. E vară, copiii stau mai mult pe afară, cu biciclete, trotinete, role, caută pietre prețioase prin pământul din curte, aleargă liberi și îi mai bagi în casă greu, greu de tot, seara, pe întuneric.

Cu toate astea, mai sunt momente când ceilalți copii sunt plecați și mă trezesc cu Ema, amărâtă prin curte, că mă întreabă ”și acum ce facem?”, sau se mai întâmplă să mergem la picnic unde nu putem lua bicicletele cu noi și am putea face un picnic cu fructe, limonadă și un joc. Sau, cum e cazul copiilor mei, dacă am reușit să-i bag în casă la o oră decentă, după baie e nevoie de încă un timp scurt de citit sau de jucat ceva.

Așa că, dacă mai aveți și voi nevoie de idei de jocuri sau dacă începeți să vă pregătiți pentru iarnă (am o prietenă care vara începea să se pregătească de jocuri și cu materiale pentru iarna ce urma), să vă spun ce am încercat noi și ne-a plăcut (pentru cei ce au deschis blogul mai târziu, copiii mei au 5 ani și jumătate și 3 ani și jumătate)

1. X și 0

Căzut ușor în dizgrație momentan, dar a fost jocul care ne-a umplut multe seri. Parțial și pentru că Fip era prea mic să înțeleagă ce are de făcut, așa că Ema câștiga mereu, atunci când juca cu el. Noi îl avem de la kiddyshop, dar văd că nu mai e pe site. Arată așa:

2.UNO

Uno e un joc de cărți similar macao. Macao încă n-am jucat (pentru că n-avem cărți de joc), dar UNO am jucat de ne-am săturat. Mă rog, eu m-am săturat. Ei nu prea. Lui Fip îi plăcea să fie mereu culoarea albastră, așa că ăsta era scopul lui în joc.

3. Die Lieben Sieben – Farbspiel

Un joc pentru copii ceva mai mici, de asocieri de culori. E un joc parțial non-competitiv (rolul jucătorilor e să constate dacă balonul zboară înainte să ajungă rățușca la el, în funcție de ce pică la zaruri). Emei i-a plăcut foarte mult jocul ăsta când era mică.

4. Shapes Snap

Un joc de cărți similar clasicului ”Război”. E potrivit și pentru copiii mai mici și pentru copiii mai mari, îl puteți pune în poșetă să jucați în tren în drum spre munte sau pe pajiște la picnic. Noi îl avem de la The Book of Edan,

5. Piticot

Clasicul, nemuritorul și veșnicul Piticot. Copiii au primit de la mama o variantă cu niște biluțe în loc de pioni, dar nu știu de unde l-a luat. Fip n-avea la început răbdare să-l joace până la capăt, dar și-a exersat-o încet încet.

6. Shopping list

E un joculeț simpatic, compus din 4 liste de cumpărături, 4 coșuri de cumpărături și produsele aferente. Întoarceți cartonașele cu produsele cu fundul în sus (deci cu fața în jos) și le întoarceți pe rând, încercând să găsiți produsele de pe lista voastră. Scopul e să vă umpleți coșurile de cumpărături. Singurul dezavantaj e că dacă jucați cu un copil mic, trebuie să aveți grijă să nu le arunce de toți pereții când se plictisește, pentru că are multe multe cartonașe mici, de 3x3 cm și dacă pierdeți din ele, nu mai puteți juca jocul.
E o combinație între joc de memorie, de atenție, de răbdare, de cooperare (dacă schimbi regulile). Plus că poate fi un instrument bun pentru a învăța o limbă străină.

7. Monopoly Junior

Similar jocului mare de Monopoly, doar că mai mic. Noi nu îl avem încă, ci e pe lista de achiziții pentru cadoul de 1 iunie. Ema se tot uită la el de ceva vreme și am tot amânat, pentru că m-am gândit că în curând o să fie gata de cel mare. Dar mai durează până atunci. 

8. Oare porcii pot zbura?

E un joc pe care îl știm pe dinafară. E foarte interesant. Conține un set de multe jetoane de carton cu animale desenate pe ele, un set de jetoane cu caracteristici ale animalelor, un set de porci zburători și un set de monede de plastic.

Se așază în cerc jetoanele cu caracteristici și se alege la întâmplare un animal. Fiecare jucător trebuie să așeze câte o monedă pe caracteristicile pe care crede că le are animalul respectiv (de exemplu, dacă e mamifer sau dacă depune ouă, dacă trăiește în păduri sau în apă, dacă are coadă, dacă are cioc, dacă are blană, etc.)

La final fiecare răspuns corect primește câte un porc zburător. Iar pentru fiecare răspuns greșit, jucătorul trebuie să returneze câte un porc zburător.

Mare grijă și la jocul ăsta, pentru că se pot pierde extrem de ușor piesele. Avantajul e că se poate juca și dacă mai dispare câte una.

9. Downfall

Am ezitat când am cumpărat jocul ăsta. Mi s-a părut prea complex pentru un copil de 4 ani jumătate cât avea Ema atunci. Pe cutie scrie 7 ani +, dar am constatat în decursul anilor mei de mămicie că nu prea sunt de luat în seamă recomandările astea.

Practic, el conține niște rotițe și niște cheițe cu ajutorul cărora întorci rotițele, ca să permiți unor monede să coboare. Ce e greu, de fapt, e că pe fiecare parte a jocului stă câte un jucător care întoarce cu cheița. Iar când celălalt jucător întoarce în partea lui, îți strică și ție ploile.

Încă nu l-am jucat așa, deși sunt convinsă că acum am putea. Până acum l-am jucat doar căutând soluții să facem moneda să cadă. Adică am jucat cu un singur jucător.

Nu știu dacă se găsește pe undeva de cumpărat (nu l-am văzut live pe nicăieri și nici online). Noi l-am luat dintr-un magazin SH de jucării din țară. Dar am văzut că e pe Amazon, așa că vă las poza de acolo cu el. 

10. Catan Junior

Încă nu știu multe despre jocul ăsta, dar l-am pus aici pentru că poate mă ajutați voi. Noi am descoperit acum câteva luni Catanul pentru oameni mari și mereu când avem câte o bunică în vizită, plecăm seara la vecinii noștri să jucăm Catan. Ema a întrebat de el, dar e prea complex pentru ea. Așa că, prietena noastră Ramona, a descoperit Catan Junior. Văd că scrie că e potrivit copiilor mai mari de 6 ani. Nu l-am pipăit încă, nu m-am dumirit. Dar ar fi drăguț să fie drăguț. Mie îmi place mult să joc Catan și aș juca cu spor și cu Ema…

6 cărți despre frați

Ok, pentru a fi părinte de un copil, avusesem un model de acasă. Bun, rău, cum era, dar era un punct de pornire. Dar, când mă gândeam la ce știam eu despre frați, mintea mea era ușor în ceață.

Cărți pentru copii care încurajează gândirea critică și perseverența

În afară de viața noastră de zi cu zi, în care îi încurajez să gândească, să încerce, să experimenteze, citim și cărți pe tema asta. Și, dacă acum două săptămâni v-am recomandat 3 cărți despre inteligența emoțională și emoții în general, astăzi vreau să vă recomand 3 cărți care încurajează gândirea critică și perseverența.

3 cărți pentru copii despre emoții și inteligența emoțională

Cum la noi acasă a venit vremea să facem o renaștere a bibliotecii copiilor, pentru care n-am mai cumpărat cărți de ceva vreme iar ei au crescut, m-am uitat și în direcția asta și vreau să vă recomand și vouă câteva cărți despre dezvoltarea emoțională sau despre emoții, pe care eu le-am găsit potrivite.

Conflictele dintre frați

webinar (online) GRATUIT de parenting
CONFLICTELE DINTRE FRAȚI
Webinar online gratuit pentru părinții de frați/surori, din care o să înveți:

  • care sunt cele mai mari temeri ale părinților și cât de des se împlinesc ele sau nu;
  • cum gestionează copiii conflictele în funcție de vârstă;
  • când se ceartă mai des copiii și de ce;
  • ce învață copiii din conflictele lor;
  • care sunt cele două nevoi care îi fac pe copii să se certe;
  • ce au nevoie să primească de la părinți copiii atunci când se ceartă (s-ar putea să nu fie ce credeți);
  • când și cum trebuie să intervină părinții în certurile copiilor;
  • cum promovăm o relație frumoasă între frați;
VINERI, 25 MAI, 10.30-11.30

ce vei învăța din webinar

w

Gestionarea conflictelor

Cum gestionează copiii conflictele în funcție de vârstă și alte elemente cheie?
t

Motive

Care sunt motivele pentru care se ceartă frații? Care sunt motivele aparente și care sunt motivele reale?
f

Tipurile de conflicte

Care sunt cele trei tipuri de conflicte și ce reprezintă ele?
q

Lecția conflictelor

Învață ceva copiii din conflictele lor? Dacă da, ce învață ei și cum? Și cum îi putem ajuta?

Relația dintre frați

Ce și cum facem pentru a promova o relație frumoasă între frați?

Întrebări și răspunsuri

Scopul principal al acestui webinar este să îți ofer exact răspunsurile de care ai nevoie, așa că, pe lângă informația teoretică, în webinar îți voi răspunde și practic și concret la întrebările pe care le ai.

Nu ești singură!

Deși experiențele noastre sunt diferite, iar noi suntem diferiți, provocările de părinte sunt universale. Iată câteva concluzii ale unui chestionar trimis părinților – CE VOR PĂRINȚII:

%

vor să învețe să-și păstreze calmul

%

VOR SĂ ÎNVEȚE SĂ PUNĂ LIMITE

%

S-AU SĂTURAT DE LUPTE DE PUTERE

%

VOR SĂ ÎNVEȚE SĂ FIE ECHILIBRAȚI

  • Dezvoltare parentală
  • Dezvoltare personală
  • inteligenta emotionala
  • Dezvoltare în cuplu

CINE SUNT EU?

Bună, îmi pare bine de cunoștință. Eu sunt Diana Vijulie, mamă de doi copii, soție și persoană care studiază constant tot ce ține de dezvoltare personală și parentală. Sunt consilier pentru dezvoltare personală, instructor certificat în disciplină pozitivă, utilizez în lucrul meu și elemente de terapie prin artă, pe care le-am aprofundat în cadrul colaborării mele cu American Art Therapy Association, iar în prezent mă specializez ca psihoterapeut în direcția Analizei Tranzacționale și ca terapeut de cuplu împreună cu The Gottman Institute.  De asemenea, am inclus în pregătirea mea și cursul legat de inteligența emoțională, Applied Emotional Intelligence, ținut de John Parr, MSc, CTA, Certifying Master Trainer pentru AEI și PCM. În mai puține cuvinte, sunt consilier pentru dezvoltare personală, consilier pentru dezvoltare parentală pozitivă și psihoterapeut în formare, bloggeriță și mă bucur să te cunosc.

Acest curs este pentru tine dacă…

… vrei să aplici o metodă consecventă pentru a-ți crește copiii, dacă vrei să vezi rezultate și pe termen lung, nu doar pe termen scurt cu copiii, dacă vrei să crești un viitor adult sănătos din punct de vedere emoțional.
Ce spun alte mame?
”Am aflat lucruri noi, am aflat ca nu ce i se potriveste primului copil, i se potriveste si celui de al doilea, ca pot lasa conflictele usoare sa fie rezolvate si de 2 partasi, sa fiu mai calma si relaxata in a rezolva conflictele celor 2! :)”

”Multumesc pentru webinar! A fost tare folositor si un refresh minunat pentru anumite informatii. Am invatat si lucruri noi, mai trebuie sa investighez exact cum sa le aplicam pe situatiile noastre precise.”

“Multumesc pentru acest webinar. Da, timpul a fost scurt dar a meritat. Eu apreciez foarte mult munca pe care ai depus-o ca sa iasa asa bine si bineinteles ca-l astept cu nerabdare pe urmatorul.”

“Mi-a placut faptul ca Diana a vorbit calm, pe un ton constant, s-a facut inteleasa, a avut cursivitate in exprimare si la raspunsuri, a fost deschisa sa raspunda si la intrebari. Imi place oricum vocea Dianei pentru ca este linistitoare si o poti asculta; nu e stridenta si e vesela. Legat de informatia din webinar, partial o cunosteam, dar mi-a placut ca a fost bine structurata si mi-am reamintit-o.”

vrei să mă întrebi ceva?Scrie-mi!

3 + 13 =

alte cursuri ale mele

Poți găsi la mine în magazinul virtual și alte cursuri de dezvoltare parentală sau personală. De exemplu:

Istoria periuței de dinți

Unii copii nu vor să se spele pe dinți. (Aproape) toți părinții vor ca ai lor copii să se spele pe dinți. De aici rezultă că o parte dintre părinți vor avea copii care nu vor să se spele pe dinți. Drept urmare, o parte din părinți vor trece printr-o serie de emoții legate de acest fapt.

Despre cum să-ți ajuți copilul să se spele pe dinți(ok,ok, să-l convingi), am mai scris aici.

La acele șase puncte din articol aș mai adăuga acum și punctul șapte:

7. Ofera-i copilului o trusă personală, în care să incluzi tot felul de obiecte de igienă personală potrivite vârstei lui, printre care și o periuță și o pastă de dinți pentru copii. E destul de posibil să vezi că e destul de încântat de trusa lui asemănătoare obiectelor părinților ce sa accepte să le folosească pe toate.

 

Spuneam și-n articolul precedent ca metoda care a funcționat la noi și care funcționează mai mereu cu Ema, este metoda explicațiilor. Așa că m-am gândit să vă ofer astăzi un instrument care să vă ajute să explice mai mult copiilor. Și anume să le explice când și cum a apărut periuțe de dinți și de ce. Cu alte cuvinte, care este istoria spălatului pe dinți. Recunosc, multe din lucrurile pe care vi le voi spune, îmi erau necunoscute și mie înainte de a începe documentarea pentru acest articol.

La final și niște tips and tricks despre cum să ne menținem periuțele curate.

Știați că…

– înainte ca periuța de dinți să fie inventată, oamenii de acum 5500 de ani își curățau dinții cu niște bețe franjurate la un capăt?

– prima periuță de dinți a fost inventată în China în jurul anilor 700 și era făcută din păr de porc?

– periuțele de dinți au ajuns în Europa mult mai târziu? Și anume pe la 1500.

– prima periuță creată în Europa a fost și mai târziu? Prin anul 1780 (de William Addis of Clerkenwald)?

– primul patent pentru periuțele de dinți este înregistrat în 1857, în America?

– în 1938 periuțele de dinți încep să nu mai aibă perii din păr de porc sau cal, ci din fire de nylon?

– în 1960 apare prima periuță de dinți electrică (Broxodent)

Imagini pentru broxodent

– trebuie să țineți periuța cât mai departe de toaletă, eventual într-un dulap, pentru a evita contaminarea ei cu diferite particule care ar putea zbura din toaletă atunci când trageți apa? Alte soluții ar fi să vă asigurați că toți cei care folosesc toaleta pun capacul la loc înainte de a trage apa. Sau, puteți ține periuța într-un dulap.

– dacă vreți să aveți o periuță foarte curată, trebuie să o clătiți după fiecare folosire (duuuuh) și apoi să o lăsați să se usuce la aer? Capacul pus peste periuță poate proteja de praf și alte particule, dar reține umezeala și încurajează cultivarea mucegaiului și a altor crocobauri.

 

– o altă metodă de a vă curăța periuța de dinți este să o imersați într-un pahar cu apă de gură?

– ar fi bine să înlocuiți periuța după fiecare răceală, gripă sau alte boli cauzate de virusuri?

– trebuie să vă înlocuiți periuța de dinți (sau capul periuței de dinți) imediat ce observați că perii ei sunt tociți și nu la un interval standard de x luni?

 Urmărește-mă pe facebook

Cum să avem grijă de noi toamna

Mai e puțin și putem spune că a trecut și vara asta. Poate o să vă întrebați la fel ca și mine: când? A trecut repede, cum trecea pe vremuri vacanța de vară. Parcă ieri căutam costumele de baie prin fundul dulapului, iar acum stau și mă întreb dacă am suficiente umbrele în casă.

Ce faci dacă îți scapi telefonul în WC, ca mine

Acum un an, cam pe vremea asta, trântisem portbagajul peste telefon și îi mai schimbasem apoi ecranul de încă vreo trei ori (o dată îl scăpasem din patul supraetajat al copiilor, o dată îl scăpase un copil pe jos la grădiniță și o dată îmi crăpase pur și simplu în mână, în timp ce mă uitam la el)

3 cărți pentru copii despre emoții și inteligența emoțională

– Mami, ce-i aia inteligență emoțională?

– Mai ții minte când am vorbit despre creierul cu care citești și creierul cu care lovești?

– Da. Și despre neuronii oglindă.

– Să știi cum și când să-ți folosești creierul cu care citești, ca să-l poți controla și pe ăla cu care lovești e inteligența emoțională.

Eu nu-s mare expertă pe dezvoltarea cognitivă a copiilor. De fapt, știu că atunci când un copil se simte în siguranță, e deschis către a învăța și că e suficient să-l expui, ca să aibă de unde să învețe. Așa că abordarea mea în a învăța copiii a fost, mai degrabă, să lucrăm la dezvoltarea inteligenței emoționale, care să-i ajute să fie siguri pe ei și să se simtă în siguranță. Și de acolo să-și pornească și călătoria în dezvoltarea inteligenței cognitive.

Am început ”exercițiile” de dezvoltare a inteligenței emoționale de când era Ema mică. Unii îmi spuneau că e prea mult, că e copilul prea mic și că nu e bine ce fac. În schimb, copilul era fericit și absorbea informația ca un burete. Iar eu știam că pe baza pe care o formam atunci s-ar fi clădit multe lucruri minunate și fantastice ulterior. Teorie care mi s-a și confirmat. Ema este un copil care are, la cei 5 ani de viață ai ei, mai multă inteligență emoțională decât aveam eu acum 6 ani. Iar Fip îi calcă pe urme.

Am făcut activități structurate, cu poze și cartonașe, am mers pe stradă și am vorbit despre oameni și despre emoțiile lor, am ghicit de ce plângea un copil sau de ce râdea un domn, am numit, am imitat emoții. Am făcut multe cu ele. Am și un newsletter educațional pe tema asta, care a plecat deja în câteva sute de exemplare către părinți. Puteți să vă înscrieți și voi, dacă doriți:

Aici

Un alt lucru pe care l-am făcut a fost să citim cărți pe tema asta. Din fericire, în anul 2018 rafturile reale sau virtuale ale librăriilor sunt pline de cărți despre dezvoltarea emoțională a copiilor, cărți care sunt bune, care îi îndrumă în direcția corectă, care le spun că sunt normale toate emoțiile, că n-avem de ce să le ascundem și că putem să le simțim liniștiți.

Cum la noi acasă a venit vremea să facem o renaștere a bibliotecii copiilor, pentru care n-am mai cumpărat cărți de ceva vreme iar ei au crescut, m-am uitat și în direcția asta și vreau să vă recomand și vouă câteva cărți despre dezvoltarea emoțională sau despre emoții, pe care eu le-am găsit potrivite.

O să scriu recurent astfel de articole, pentru că e păcat de cărți să nu știți de ele. Astăzi despre 3 dintre ele.

1. Ai umplut galetusa azi?

Ai umplut galetusa azi? - Carol McCloud, David MessingAi umplut găletușa azi” e o carte foarte drăguță din care copiii află că toți oamenii au câte o găletușă plină cu bucurie și fapte bune, cu fericire și cu lucruri minunate. Atunci când găletușa oamenilor este plină, ei se simt bine. Iar atunci când ea este goală, ei nu se mai simt bine. Oricine poate umple găletușa altcuiva (iar copiii primesc și câteva sfaturi despre cum ar putea s-o facă) și în timp ce umpli găletușa altcuiva, se umple și a ta. În același sens, atunci când golești găletușa altcuiva prin comportamente dureroase pentru celălalt, se golește și a ta.

2. Ultima stație de pe Strada Pieței

Ultima statie de pe Strada Pietei - Matt de la Pena, Christian Robinson

”Ultima stație de pe Strada Pieței” e o carte pe care o puteți citi după ce ați aflat cum se umple găletușa fiecărui om. Un băiețel pleacă de la biserică împreună cu bunica sa și călătoresc cu autobuzul într-o direcție pe care noi nu o cunoaștem. În autobuz, băiețelul observă oamenii și pune unele întrebări mai incomode bunicii, care reușește cumva să vadă orice lucru într-o lumină pozitivă. La final aflăm că bunica și băiețelul se îndreptau într-o zonă săracă a orașului, în care serveau mâncarea la o cantină pentru cei ce au nevoie. Iată o modalitate de a umple găletușa cuiva 🙂
Cartea e mai mult decât o carte despre emoții. E o carte despre viață și despre cum o poți privi din diferite perspective. Despre cum poți vedea frumosul în orice. Și despre cum să-ți folosești emoțiile și simțurile pentru a călători prin ea. Cu autobuz sau fără…

3. Ma simt trist

Ma simt trist - Brian Moses, Mike Gordon

Ne temem atât de tare de tristețe, încât n-am vrea s-o vedem niciodată în viața noastră. Cât despre rolul nostru de părinți, suntem convinși că scopul nostru în viața copiilor noștri e să-i ferim de toate cele rele și să ne asigurăm că ei nu vor fi triști niciodată. Ceea ce nu-i deloc așa și nici n-ar trebui. Tristețea e o emoție naturală pe care o trăiesc toți oamenii. Important pentru copiii noștri nu e să fie păziți de ea, ci să-i învățăm cum să lucreze cu ea atunci când o simt. Ce faci cu tristețea? Ce înseamnă ea? De unde vine?
Cartea asta, ”Mă simt trist” e o ocazie foarte bună să deschideți discuția asta cu copiii. Și e o carte potrivită și pentru părinții speriați de tristețe. Învățăm alături de copiii noștri să ne gestionăm emoțiile, iar asta nu-i deloc un lucru rău.
Ce mi-a plăcut foarte mult în cartea asta este faptul că-i prezintă copilului și o parte pozitivă la final de tristețe. Tristețea trebuie să ne conducă la speranță și nu la resemnare. Iar cartea asta exact asta transmite.

Și gata, ca să nu vă copleșesc. Săptămâna viitoare alte trei cărți.

6 cărți despre frați

Ok, pentru a fi părinte de un copil, avusesem un model de acasă. Bun, rău, cum era, dar era un punct de pornire. Dar, când mă gândeam la ce știam eu despre frați, mintea mea era ușor în ceață.

Cărți pentru copii care încurajează gândirea critică și perseverența

În afară de viața noastră de zi cu zi, în care îi încurajez să gândească, să încerce, să experimenteze, citim și cărți pe tema asta. Și, dacă acum două săptămâni v-am recomandat 3 cărți despre inteligența emoțională și emoții în general, astăzi vreau să vă recomand 3 cărți care încurajează gândirea critică și perseverența.

3 cărți pentru copii despre emoții și inteligența emoțională

Cum la noi acasă a venit vremea să facem o renaștere a bibliotecii copiilor, pentru care n-am mai cumpărat cărți de ceva vreme iar ei au crescut, m-am uitat și în direcția asta și vreau să vă recomand și vouă câteva cărți despre dezvoltarea emoțională sau despre emoții, pe care eu le-am găsit potrivite.