Adaptarea copilului sensibil la școală/grădiniță
Să folosim resursele planetei noastre gândindu-ne la următoarele 7 generații

– Vezi că în weekendul ăla cu 26-27 octombrie vreau să merg la Conferința Națională de Analiză Tranzacțională. O să lipsesc tot weekendul și va trebui să stai tu cu copiii. E ok pentru tine? Aveai/ai alte planuri?

Asta eram eu, acum câteva luni. Destul de multe. Și discutam cu V. despre weekendul meu liber, în care el nu avea nimic plănuit. Ce simplu și frumos e să colaborăm așa, ca să ne îndeplinim nevoile și dorințele amândoi. Tare mult îmi place cum facem lucrurile astea împreună. Suntem faini tare…

Acum ceva mai puține luni, vine și el la mine.

– Vezi că în ultimul weekend din luna octombrie merg cu băieții în deltă. E ok pentru tine?

Sigur că e ok pentru mine, du-te și have fun. Mă bucur când își mai găsește și altceva de făcut decât job, casă, copii. Are nevoie să mai respire și el alt aer decât ”responsabilitate” și ”muncă”. Are nevoie să se distreze și să-i fie bine, să avem apoi ce povesti seara la o înghețată, după ce se culcă amândoi copiii și se face liniște în casă și în cap.

Și sigur mai e și că nu o să duc povestea asta previzibilă în derizoriu, plecând de la premisa că încă nu v-ați prins că ”ultimul weekend din luna octombrie” și ”weekendul ăla cu 26-27 octombrie” e unul și același weekend. Vreau doar să vă spun că eu am crezut că el a luat în calcul weekendul meu când l-a plănuit pe-al lui și nici măcar nu am verificat, iar el a presupus că eu am luat în calcul weekendul meu când am spus că e ok pentru mine. În fine, fast forward, ne trezim acum o lună în discuția ”oh, fuck, e același weekend! Și-acum, ce?”

Cum facem, deci, eu să merg la conferință, el să meargă în Deltă, iar copiii să aibă și ei un weekend frumos?

Planul 1 – Vacanță la bunicii de departe

Nu-i nimic, nu ne panicăm. De ce să ne panicăm? ”Ultimul weekend din octombrie”, aka ”weekendul ăla cu 26-27 octombrie” e un weekend de vacanță și oricum copiii și-au propus la sfârșitul verii ca prima vacanță pe care o vor avea să o petreacă la bunici. Nicio grijă, îi ducem acolo. Toată lumea e fericită.

Cum s-a stricat planul: Se organizează tabără de vacanță la școala Emei.

Planul 2 – Se duc în weekend la bunica de aproape

OK, dacă în vacanță e tabăra în care Ema vrea să meargă, nu-i niciun bai. Da, nu pot merge la bunicii de departe, pentru că nu merită un drum așa lung doar ca să stea acolo două zile. Dar nici la mama n-au mai fost de mult timp și au tot spus că vor să meargă. Asta e soluția. Vor petrece weekendul la mama.

Cum s-a stricat planul: Ema pleacă în tabără de duminică.

Planul 3 – Vine bunica la noi în weekend

”Respiră, Diana. E ok. Nu-i panică. Vineri îi duci pe copii la școală și la grădiniță, tu te duci la conferință (vinerea e zi de preconferință, iar tema – una din preferatele mele – e reprezentată de ”Etapele de dezvoltare ale copiilor”), seara iei copiii, mergi la mama, o iei pe mama, veniți toți acasă, sâmbătă tu mergi la conferință, mama rămâne acasă cu copiii, duminică duci copilul mare la autocar, întârzii puțin la conferință și ajungi. Great, plan minunat!”

Cum s-a stricat planul: Ziua de preconferință începe de la ora 16.00.

Planul 4 – Copiii stau acasă vineri

Ok, hai că am găsit soluție și la problema asta. Da, n-aș putea ajunge la preconferința care începe la 4 dacă ar fi să iau copiii de la școală și grădiniță tot cam pe la ora aia, așa că cel mai simplu ar fi să o rog pe mama să vină de joi seara și să-i țin pe copii acasă vineri. Ce simplu, nu-i nicio panică. Super! Ce bine mă descurc!

Cum s-a stricat planul: La școală e petrecere de halloween vineri.

Planul 5 – Mă enervez și nu mă mai duc nicăieri!

Pe la 4 dimineața, după ce l-am culcat pe Fip înapoi, m-am învârtit în pat ca un pui la rotisor. Îmi mai curg și ochii, sigur fac conjunctivită. Fip tușește, sigur răcește iar, am dat banii degeaba pe purificator (până la urmă, n-am făcut conjunctivită, ci am răcit eu, nu el). Oricum o dau, e complicat. Ema vrea la petrecere, deci n-am cum s-o țin acasă, deci ratez preconferința. Duminică oricum ajung cu jumătate de zi mai târziu. Toată bătaia asta de cap pentru o zi de conferință – cea de sâmbătă. Nu mai vreau și nu mai pot și-s furioasă până peste cap că nu pot avea și eu un amărât de weekend liniștit, în care să nu fie nevoie să mut munți ca să mă pot duce în treaba mea. Nu mai fac nimic, gata! Stau acasă furioasă pe de-o parte și liniștită pe de altă parte că nu mai are ce plan să mi se prăbușească în cap și gata! Gata! (vă rog să observați poziția victimizantă în care m-am dus și cum am ”muncit din greu” și-am ”încercat din greu” să găsesc o soluție (sau mai multe); despre acest Driver – ”Muncește/Încearcă din greu”, puteți citi mai multe în articolul meu ”Cele 5 Drivere – Impulsurile pilotului automat

Cum s-a stricat planul: M-am plâns unei prietene, care a venit cu o reacție diferită.

Planul 6 – Așa-i viața în mișcare, nu-s eu o victimă decât dacă renunț la atitudinea flexibilă

Nonșalanța cu care ea nu a intrat în drama mea și soluția simplă pe care a invitat-o m-a făcut să văd cu alți ochi gândurile, emoțiile și comportamentul meu. ”Nu poate prietena ta să o ia pe Ema de la școală?” a fost întrebarea simplă, dar nu întrebarea a fost momentul Aha, ci felul cum a adresat-o. Sunt convinsă că dacă ar fi intrat în drama mea, răspunsul meu de victimă neputincioasă ar fi fost ”Da, dar cu Fip ce pot face, ea nu-i poate lua pe amândoi, și-oricum ea nu stă în cartier cu noi, deci e complicat, mai bine nu, etc. etc. etc”.

Însă, naturalețea ei m-a făcut să gândesc instant o altă soluție (Fip rămâne acasă cu mama, pe Ema o ia o altă prietenă, care stă în cartier cu noi, deci o poate lăsa acasă la mama și la Fip) și, mai mult decât atât, dacă o fi să pice și planul ăsta, o să-mi amintesc de răspunsul ei și în loc să mă blochez și să fac un atac de panică, o să prefer să fiu flexibilă și să mă gândesc la altceva. Pentru că așa e viața: se întâmplă lucruri în ea, iar când lucrurile se întâmplă, pot răspunde, sau mă pot închide. Pare mai sănătos să răspund, așa că asta voi face. Ce se poate întâmpla mai departe?

Cum s-a stricat planul: Încă nu s-a stricat și probabil nici n-o să se strice, atâta timp cât îmi păstrez atitudinea creatoare și nu pe cea de victimă. Dar, vedem…

Jurnal de lucrat de-acasă

Jurnal de lucrat de-acasă

În fine, cum-necum, e 8.30 dimineața și o tele-școală urmează să înceapă în 30 de minute. La fel și un tele-birou. Tele-biroul meu e programat să înceapă mai târziu puțin
În fine, cum-necum, e 8.30 dimineața și o tele-școală urmează să înceapă în 30 de minute. La fel și un tele-birou. Tele-biroul meu e programat să înceapă mai târziu puțin.
Pentru voi cum e? Și voi lucrați din dulap/baie/de pe masa de călcat?

Adaptarea copilului sensibil la școală/grădiniță
Să folosim resursele planetei noastre gândindu-ne la următoarele 7 generații