3 cărți ușurele de vacanță
O scrisoare pentru Diana, cea de 20 si ceva de ani

Încă de când era Ema mai mică ea a fost greu de impresionat. Stiu că îmi propusesem explicit într-o perioadă să transformăm părticele din viața noastră într-o aventură, însă, fiind atât de greu de impresionat, nu reuseam niciodată.

– Ema, ne-am pierdut în pădure si nu mai stim să ajungem la cabană. Ce aventură, nu?
– Nu.

– Ema, suntem cu bicicletele în cele mai mari noroaie si, uite, am trecut cu bicicleta chiar prin râu. Ce aventură, nu?
– Nu.

– Ema, am rămas blocați cu masina pe o plajă pustie. Oare cum o să mai iesim de aici? Trebuie să căutăm ajutoare. Ce aventură, nu?
– Nu. 

Până la urmă am renunțat. Asa e viața noastră, lipsită de orice aventură.

Ei bine, Fip e mult mai usor de impresionat. Practic, nu trebuie să depun eu niciun efort. El e pur si simplu impresionat de viață în sine. Viața e o aventură, atunci când stii din ce unghi s-o privesti.

Zilele trecute am fost cu el în supermarketul din cartier. Un supermarket normal, cu produse si rafturi, cu cumpărători si oameni care lucrează în magazin, cu lapte, cu ouă, cu apă, cu cafea. Si cum căutam eu cafeaua în raft (iar viața mea devine si ea o aventură când rămân fără cafea în casă, ceea ce se si întâmplase, de fapt), vine Fip la mine, mă ia de mâini, mă priveste prin ochi direct în suflet si-mi zice cu entuziasmul pe care toți l-am avut cândva (ok, mai puțin Ema), dar l-am pierdut pe parcurs:

– Mami, omul ăla a clipit la mine!
– Ce om? Cum adică?
– Maaaaamiiiii. Păzitorul! Păzitorul a clipit la mine cu un singur ochi! Cred că stie unde e comoara. De-asta e Păzitor aici, că stie unde e comoara. Mami, trebuie să găsim comoara de care vorbeste Păzitorul! Haide odată!

Eu îmi găsisem comoara. Era într-un pachet prin care se simțeau boabele. I-am mulțtumit (în gând) Păzitorului comoarei si celor câteva milioane de oameni care au făcut comoara respectivă posibilă (mi-am amintit de un TED talk pe care l-am văzut în avion, cu un tip care decide să mulțumească tuturor celor responsabili pentru cafeaua lui si pe care vi-l las mai jos).

Si mi-am confirmat. Viața fără cafea chiar e o aventură!

Via

15 reguli pentru siguranța copiilor pe bicicletă

Însă, avem câteva reguli importante pentru siguranța ei, iar dacă se întâmplă să nu le respecte, nu mai pot avea încredere. I-am spus asta și a înțeles, așa că le repetăm adesea. Și înainte să plece pe ușă și (mai ales) în restul timpului, când nu e grăbită și fuge ca din pușcă. 

3 cărți ușurele de vacanță
O scrisoare pentru Diana, cea de 20 si ceva de ani