Cum să fac să revin la programul zilnic după vacanță…

De când s-a terminat vacanța de Crăciun, tot încerc să-mi revin la programul zilnic și nu-mi iese deloc. Abia reușiserăm și noi să ne punem nițel la punct, acum iar e haos. Iar plecăm târziu dimineața, iar suntem pe ”hai-hai” mode, iar n-am chef/ce să gătesc seara, iar am casa plină de haine împrăștiate, iar e praf pe jos. Nu-s eu prea organizată și nu-mi displace asta, dar… până la urmă, trebuie să mâncăm, să dormim să ajungem la treburile noastre. Așa că mi-am propus ca săptămâna asta să mă pun din nou pe picioare.

Am stat și m-am gândit ce trebuie să fac și am ajuns la următoarele idei.

1. Să intru în rutină

Asta e problema mea principală. Că mi-am ieșit din ritm și din rutină. Am stat acasă cu copiii, ne-am făcut de cap, am avut mult mai mult timp liber decât am acum și mi-am permis să mai pierd din el. Acum nu-mi mai permit, așa că trebuie să-mi reintru în rutină. V-am zis că urăsc rutina, da? Pe de altă parte, trebuie să fiu o mamă responsabilă, iar fără ea nu pot. Deci, scopul e să-mi fac rutina cât mai plăcută.

Așa că, neapărat în rutina zilnică o să includ cititul și pictatul. In your face, rutină plictisitoare!

2. Meniul săptămânal

Parte din rutina în care trebuie să reintru e și meniul săptămânal. Nu știu cum sunteți voi, dar eu am fără meniul ăsta sunt cam ca o muscă beată. Așa că, duminică dimineață am făcut planul de bătaie pentru săptămâna asta. Doar pentru gustări și cină, pentru că în rest nu suntem acasă. Luni mâncăm paste de fasole mung cu scoici și sos de portocale, marți am în plan o mazăre cu pui, miercuri mâncăm o chestie cu orez și lipie, pe care am inventat-o, dar n-am și denumit-o, joi mâncam puiul coquelet cu cartofi dulci și vineri seară n-o să fim acasă, așa că n-am planificat masa.

Am făcut și cumpărăturile pentru meniul ăsta, ca să nu mai am nicio scuză.

3. Iubirea mea, multicookerul

Și revin la iubirea mea, la multicooker. Unde pun ingredientele dimineața, îl programez să pornească gătitul, iar după amiaza când venim, mâncarea e gata. Dacă vă interesează rețete rapide, haideți și în comunitatea mamelor care gătesc la multicooker sau slowcooker.

4. Cumpărături online

Nu am încercat încă să cumpăr mâncare online, dar văd că îmi tot apare pe blog o reclamă la așa ceva :)) Și m-am gândit că dacă vine de la mine recomandarea, o fi bună. Glumesc. Dar am prietene care comandă mâncare de la hipermarketuri și le văd mereu mulțumite. Vreau să încerc și eu, din mai multe motive. Primul este, evident, din cauza timpului. Câștig cel puțin o oră. În al doilea rând, făcând cumpărături online, cu lista în față, sunt mai puțin tentată să cumpăr multe alte lucruri pe lângă.
Vă țin la curent cu experimentul meu.

5. Pregătiri în avans

Înainte de vacanță, când eram eu mai organizată, pregăteam multe chestii în avans. De exemplu, micul dejun al copiilor. Îl pregăteam seara, după ce se culcau ei, ca să nu mai stau dimineața să fac lapte cu pudră de roșcove și ce mai mâncau ei. Poate pe voi nu vă încântă ideea, dar eu funcționez foarte încet/deloc/morocănos dimineața, așa că era perfect pentru mine să nu fac dimineața decât să le scot din frigider, eventual să le încălzesc nițel (deși ai mei preferă toată mâncarea rece și se întâmplă rar să-mi ceară ceva încălzit). Vreau să revin la obiceiul ăsta.

6. Proactivitate

Ca să funcționăm cum trebuie nu-i suficient să pregătesc 2-3 chestii în avans, ci să fiu, cu adevărat proactivă. Să gândesc cu 2-3 pași înaintea copiilor mei, ca să le anticipez nevoile și să fiu pregătită atunci când cer/spun/le trebuie. În vacanță am lăsat-o mai moale cu proactivitatea, pentru că am fost 2 adulți la 2 copii și era mai ușor să ne completăm unul pe celălalt. Acum îs iar doar eu. Și-i musai să fiu proactivă. Am gustări în geantă, jocuri în mașină, haine de schimb în portbagaj, etc.

7. Program de curățenie

La fel ca și la meniul zilnic, dacă nu am un program de curățenie, nu reușesc să mă apuc. Pentru că nu-mi place, tot amân. Lasă că fac mai târziu, lasă că fac mâine. Nu e ok. Revenim la programul de curățenie. În ziua cutare, de la ora cutare la ora cutare fac ce am de făcut. Dacă nu termin atunci, termin apoi, dar știu că măcar m-am pus pe treabă. Ah, da. Și abuzez de aparatura de curățenie pe care o am, ca să-mi fie viața mai ușoară (aspiratorul robot când nu suntem acasă, aspiratorul vertical în fiecare seară, mopul cu lavetă și spray mereu la intrare și în bucătărie, etc.)

Hai în Comunitatea Părinților Implicați!

8. Dulapuri mai goale și mai simple

Aici mă știți, că eu sunt nebuna cu declutteringul. Dar, serios, habar n-aveți cât timp câștig de când am de ales din mai puține lucruri, de când dulapul meu e mai aerisit și de când văd ce e în el. Tot încerc și tot nu-mi iese să aplic aceeași strategie pentru dulapurile de la bucătărie, pentru debarale, pentru toate dulapurile din casă. În fine, e un proces de durată. Îl rezolv eu 🙂

Organizarea dulapului
Garderoba capsulă

9. Sport cu copiii

Îmi tot apare în feedul de facebook o mamă care face tot felul de exerciții cu copiii. Dau mereu scroll repede, să nu care cumva să-mi vină vreo idee să mă apuc și eu :)) Apoi, m-am gândit mai bine. Nu ne-ar strica 15 minute de exerciții fizice în fiecare dimineață. Trebuie doar să reușesc să le includ în rutina de dimineață.

10. Ritualul pentru ten

Seara câteodată îmi e atât de lene să mai stau să pun creme și măști, iar dimineața abia apuc să mă spăl pe dinți. Știu, ar trebui să mă trezesc înaintea copiilor, dar copiii mei mă simt și dacă m-am dat jos din pat, în 5 minute sunt după mine. Așa că mai bine dormim mai mult. Dar, am găsit soluția și la asta, ca să nu mă mai culc cu tenul plin de praf și machiaj. Am în duș o lavetă de microfibră și săpunul pentru față. Și mă demachiez direct acolo, în timp ce îmi curge apa pe spate. Apoi am o cremă antirid (deja am ajuns la vârsta aia) pe noptieră și mă dau repede înainte să mă culc. Sigur, rutina mea e mult mai lungă și trebuie să mă țin de ea, altfel iar mă umplu de bubițe, dar pentru cazuri extreme, soluția asta funcționează de minune.

Iar dimineața, pentru că n-am timp și de cremă și de fond de ten, pun un bb cream și gata. 2 în 1.

Bine, există mult mai multe idei de organizare. Cum ar fi, de exemplu, să-ți organizezi hainele (și pe ale tale, dar și pe ale copiilor) de duminică seara, pentru fiecare zi în parte. Dar asta e un pic cam prea mult pentru mine. Dacă pentru tine nu e, go for it.

Acum, dacă voi credeți că vă ajută, am compus un soi de planificator zilnic. E o foaie, pe care o printați (dacă sunteți organizați, printați duminică seara pentru toată săptămâna :)) ), notați ce aveți de făcut în ziua respectivă și urmăriți-o toată ziua.
Sigur, conține și chestii de dezvoltare personală, că altfel ce rost ar avea? 😀

Cum să fac să revin la programul zilnic după vacanță…

De când s-a terminat vacanța de Crăciun, tot încerc să-mi revin la programul zilnic și nu-mi iese deloc. Abia reușiserăm și noi să ne punem nițel la punct, acum iar e haos. Iar plecăm târziu dimineața, iar suntem pe ”hai-hai” mode, iar n-am chef/ce să gătesc seara, iar am casa plină de haine împrăștiate, iar e praf pe jos.

Cum organizezi o petrecere de revelion într-un apartament mic

La noi acasă, oricare casă ar fi fost, fie că apartamentul mic de care scriam mai sus, fie că vorbim despre casa mai încăpătoare în care stăm acum, protocolul a fost mereu ”open house”. Cu alte cuvinte, prietenii noștri sunt bineveniți întotdeauna la noi acasă și sunt invitați să se simtă ca la ei acasă (la prima noastră vizită la noi, se va face turul casei, incluzând ”aici sunt paharele, aici sunt tacâmurile, aici sunt farfuriile, aici ținem mâncarea și băutura; aici e baia, aici sunt gelurile de duș, șampoanele și cremele, aici prosoapele; te rog să te servești oricând, cu orice”.
Așa era și în cei 30 și ceva de metri pătrați, iar atunci aveam chiar mai mulți prieteni decât acum. Deci, cum faci să organizezi o petrecere de revelion într-un spațiu mic, oamenii să se simtă bine și să nu se sufoce nimeni?

Cei mai bogați români din 2017 – discuții cu copiii despre bani

 

Și nu doar dialogurile dintre ei sunt adorabile, dar și discuțiile dintre noi toți.

De exemplu, acum câteva seri în mașină, în timp ce ne întorceam acasă, am avut o discuție foarte serioasă. Ema începe să fie interesată de bani și pune tot felul de întrebări inteligente pe temă. Am avut într-o zi nevoie de bani, pentru că îmi uitasem portofelul în mașina lui V. și m-a împrumutat ea. I-am explicat că o să-i dau înapoi în seara respectivă și că dacă ar fi fost bancă, mi-ar fi cerut și dobândă. Legăturile le-a făcut foarte repede:

– Aaaa, deci băncile îți dau bani ca să-ți ia bani? Cum vine asta?

Deci, cam la nivelul ăsta am ajuns. Dar, să revenim la seara cu pricina. Tot apropos de bani, Ema întreabă:

⁃ Mami, cine sunt cei mai bogați români?

Îmi vine în gând, întâi și întâi, Ion Țiriac. Nu știu dacă e cel mai bogat, dar știu sigur că e foarte bogat. În mod normal, la întrebări de genul ăsta pun dr. Google în funcțiune. Dar eram în mașină.

– De exemplu, Ion Țiriac este un domn foarte bogat. Când era tânăr era jucător de tenis. Acum are o bancă, o firmă care vinde multe mașini, una de asigurări. Și mai multe.
– Wow. Și cum se descurcă cu toate?

– Are oameni pe care i-a angajat și care lucrează pentru el. 

 

Sunt foarte bucuroasă de nivelul discuției și mă gândesc cum s-o continăm. Moment în care intervine și Fip în discuția noastră economică:

– Maaaaaamiiiiii?
– Da?
– Maaaaamiiii… Eu… odată… am făcut caca. Pe mine. Și la vețeu.

Și s-a dus discuția… Dar am râs. Mult. Probabil mai mult decât ar fi trebuit :))

PS: Se pare că am avut dreptate. Ion Țiriac a fost declarat cel mai bogat român în anul 2017 cu o avere de 1,7-1,8 miliarde de euro. Când mă gândesc la atâția bani, automat îmi fuge mintea la toți banii din American Made :)) Să-l vedeți, dacă nu l-ați văzut. Unul din cele mai bune filme pe care le-am văzut în ultima vreme.

Hai în Comunitatea Părinților Implicați!

Cum să fac să revin la programul zilnic după vacanță…

De când s-a terminat vacanța de Crăciun, tot încerc să-mi revin la programul zilnic și nu-mi iese deloc. Abia reușiserăm și noi să ne punem nițel la punct, acum iar e haos. Iar plecăm târziu dimineața, iar suntem pe ”hai-hai” mode, iar n-am chef/ce să gătesc seara, iar am casa plină de haine împrăștiate, iar e praf pe jos.

Program de mamă fără copii

De ieri sunt singură acasă. Copiii au plecat la Buni. Și n-au mai vrut să se întoarcă.
Acum jumătate de an nu-mi imaginam să se întâmple prea curând asta. Copiii mei să ceară să doarmă în altă parte. Iar eu să mă culc seara într-un pat și să mă trezesc abia dimineața, în același pat. Dar, iată… S-a întâmplat.

Program de mamă fără copii

 

De ieri sunt singură acasă. Copiii au plecat la Buni. Și n-au mai vrut să se întoarcă.

Acum jumătate de an nu-mi imaginam să se întâmple prea curând asta. Copiii mei să ceară să doarmă în altă parte. Iar eu să mă culc seara într-un pat și să mă trezesc abia dimineața, în același pat. Dar, iată… S-a întâmplat.

De fapt, ca să fiu sinceră copiii au rămas la ea de alaltăieri după amiază. După multe cerințe insistente de a merge acolo, le-am făcut bagajele și am plecat. Iar eu trăiesc parcă pe altă planetă de atunci. E o nebunie totală.

Vă ziceam, două nopți la rând m-am trezit în același pat în care mă culcasem seara. Ieri eram în picioare la 8.30, deși aș fi putut dormi până la 2 la prânz. Dar eram atât de odihnită după o noapte fără nicio trezire… Wow, cum a fost! Azi am profitat mai mult și m-am trezit la 9 fără 10.

Ieri am trăit în mizerie

Am zis că dacă tot nu am nicio treabă, păi să nu-mi fac nicio treabă. M-am trezit la 8.30, m-am pus la laptop să mai recuperez puținul din multul ce mi-a rămas nefăcut în săptămânile astea pe care mi le-am luat vacanță. N-am pus rufe la loc, n-am dat cu aspiratorul, n-am pus vase la spălat, ni-mi-cu-ța. Casa arăta rău, dar m-am întors cu spatele la ea și aia a fost. Am ieșit până la Administrația Financiară pe la prânz, apoi am revenit acasă. Pe după amiază mi s-a făcut dor de copii și am sunat să întreb când pot să vin să-i iau. ”Răspoimâine” a zis Ema. ”Vino mâine seară” a zis mama. Am pus muzică și am aprins un bețișor parfumat. Nu pot să aprind niciodată bețișoare parfumate. L-aș fi savurat mult mai bine dacă n-ar fi fost dezastru în casă. M-am întors iar cu spatele.

 

Pe la 7 și jumătate a venit și V. de la birou. Ne-am pus pe canapea și ne-am uitat la multe episoade din Bing Bang Theory și Two And a Half Men. Am profitat nițel că nu erau copiii acasă, apoi am mai văzut un episod de ceva. Am făcut un duuuuuș luuuuuuuung. La 11.30 m-am băgat în pat. Am citit până la 1.

Azi nu

Azi m-am pus pe treabă imediat ce m-am trezit. Am strâns din casă, am pus rufe la loc, alte rufe la spălat, am dat cu aspiratorul, am spălat pe jos, am strâns o parte din decorațiunile de Crăciun, mi-am făcut o cafea, m-am așezat la laptop. Diseară mergem după copii. Fip o să se bucure să ne vadă. Data trecută când a fost Ema la mama mai avea puțin și mă trimitea înapoi acasă, atunci când mersesem să o iau. Dar gata… Diseară îi iau. E prea pustie casa fără ei…

Partea proastă e că auzind că sunt la Buni, ieri a solicitat și cealaltă bunică o săptămână cu copiii. O săptămână! O să mă stafidesc de dor… O săptămână…

Parcă ieri… și azi…

Parcă nu-mi vine să cred… Mai ieri eram agasată că nu reușeam nici duș să fac singură (pentru cititorii mei mai noi, atunci când era Fip mic ajunsesem să mă spăl pe păr cu el în sling, pentru că nu voia să stea cu nimeni… naștere cu probleme, anxietate mare, long story). Și acum am ajuns să mor de dorul lor.

 

Curs online de inteligență emoțională:

Pe de altă parte, mă gândesc și rațional, că ne prinde bine și mie și lor să mai schimbăm rutina. Mă rog, nu rutina mi-a prins mie bine, ci somnul de peste noapte. Și faptul că dacă n-ar fi fost la mama, ar fi trebuit să-i iau după mine la Administrația Financiară. Been there, done that, nu-i deloc pretty să mergi cu doi copii mici la instituțiile statului. Mă rog, nu-i pretty nici să mergi fără copii, dar, cu atât mai mult nu-i pretty să mergi cu copiii. Despre privirea urâcioasă pe care mi-a aruncat-o o doamnă care îmi scria acolo o factură, pentru că am îndrăznit să depun o cerere în ultima zi în care aș fi putut să o depun (deci, în termen, da? doar că în ultima zi), nu mai scriu.

Iar lor le prinde bine și desfrâul de la bunici. Nu aș fi crezut vreodată că va fi desfrâu la mama :))

Una peste alta, mi-e dor de ei de nu mai pot. Însă… îmi dau seama că e normal. E normal și ca ei să petreacă timp și cu alții, e normal și să-mi fie dor de ei… Diseară îi iau. Mâine o să fim iar noi trei…

Cum să fac să revin la programul zilnic după vacanță…

De când s-a terminat vacanța de Crăciun, tot încerc să-mi revin la programul zilnic și nu-mi iese deloc. Abia reușiserăm și noi să ne punem nițel la punct, acum iar e haos. Iar plecăm târziu dimineața, iar suntem pe ”hai-hai” mode, iar n-am chef/ce să gătesc seara, iar am casa plină de haine împrăștiate, iar e praf pe jos.

Program de mamă fără copii

De ieri sunt singură acasă. Copiii au plecat la Buni. Și n-au mai vrut să se întoarcă.
Acum jumătate de an nu-mi imaginam să se întâmple prea curând asta. Copiii mei să ceară să doarmă în altă parte. Iar eu să mă culc seara într-un pat și să mă trezesc abia dimineața, în același pat. Dar, iată… S-a întâmplat.

Magia de Crăciun există!

– Am nevoie de un om pe canapea. Să stea, așa, într-o parte. E prea goală poza. Fip, vrei să fii modelul meu?

Ema e fotograf amator. Are aparatul ei, primit anul trecut, cardul ei, un album foto (în care încă n-a pus nicio poză), poze puse în rame prin casă.

Acum că am făcut și noi, în sfârșit, bradul, îmi zice că îmi trebuie musai un fotograf profesionist, care să îl pozeze. Iar în timp ce poza bradul, a lovit-o inspirația, și a decis că-i musai să pozeze și canapeaua. Cum canapeaua fără subiect e ca cerul fără stele, a început să-l direcționeze pe Fip cum să stea, în ce unghi, în ce poziție, cum să se așeze față de lumină, etc.

În timp ce Fip se așezase (în picioare) exact în poziția dorită de fotograf, în sfârșit!, pe fotografă o mai lovește și altă inspirație.

– Mă scuzați, fug la baie. Am o treabă foarte urgentă. 

În timpul ăsta, eu curățam cartofi în bucătărie. Ne-am luat de Black Friday un Airfryer și profităm de el cât se poate.

Azi în meniu: friptură la multicooker de vită argentinană cu ceapă roșie, românească, sare himalayană și piper spaniol (globalizarea la bucătărie) cu cartofi făcuți la airfryer. În traducere liberă, timp de preparare cât o fi, apoi dulce libertate, pentru că nu trebuie să le mai și păzesc până sunt gata, nici să amestec în ele, nici nu sare nimic pe nicăieri. Bucuria oricărei adevărate gospodine.

Deci, da. Preparam ingredientele, în timp ce ascultam monologul din baie.

Poate știți (sau nu) despre mine, dar eu nu cred în Moș Crăciun sau în magia de Crăciun. Nici în Dumnezeu. Nici în Allah. Nici în Buddha. Cred în mine, cred în bunătate, cred în iubire, cred în respect, cred în liber arbitru, cred în responsabilitatea faptelor și vieții proprii. Cred în multe, până la urmă. Ei, astăzi parcă mi se clatină pragmatismul și necredința asta.

Monologul din baie, transformat în dialog cu mine, zicea așa:

– Mami, a ieșit. Nu poza, ci caca. Și știi ceva? Vreau să-i fac o poză. Să-i fac o poză pe care să o păstrez amintire. 

OMG, aud bine. Sper doar să nu vrea să o și înrămăm. Tai, în continuare la cartofi, imaginându-mi cum o să-i arate ea pozele făcute de ea lui Buni, printre care și asta. Sau… cum o să salvăm pozele ei pe laptop, fie eu, fie ta-su, și apoi, într-o prezentare foarte importantă, sau pur și simplu cu oameni necunoscuți, o să selectăm fix poza asta din greșeală, îngrețoșând teribil auditoriul.

 

Apoi mă gândesc cum orice mamă normală de pe lumea asta ar explica fetiței ei fotograf că așa ceva nu se pozează, că nu se face, că nu trebuie. Mda, doar că eu nu sunt ”orice mamă normală de pe lumea asta”, așa că înghit în sec și îmi dau seama că nu voi face asta.

Dialogul se transformă iar în monolog. La un moment dat, aud:

– C-A-R-D-P-L-I-N. Maaaami, pe ecran scrie că e plin cardul. Nu mai pot să fac nicio poză.

Oh, da… Mulțumesc Providenței, lui Moș Crăciun, lui Dumnezeu, lui Allah sau lui Buddha, sau oricui a reușit această minunată faptă de Crăciun. Din fericire, a tras apa înainte să golim cardul. Magia există!

Cum să fac să revin la programul zilnic după vacanță…

De când s-a terminat vacanța de Crăciun, tot încerc să-mi revin la programul zilnic și nu-mi iese deloc. Abia reușiserăm și noi să ne punem nițel la punct, acum iar e haos. Iar plecăm târziu dimineața, iar suntem pe ”hai-hai” mode, iar n-am chef/ce să gătesc seara, iar am casa plină de haine împrăștiate, iar e praf pe jos.

Cei mai bogați români din 2017 – discuții cu copiii despre bani

De exemplu, acum câteva seri în mașină, în timp ce ne întorceam acasă, am avut o discuție foarte serioasă. Ema începe să fie interesată de bani și pune tot felul de întrebări inteligente pe temă. Am avut într-o zi nevoie de bani, pentru că îmi uitasem portofelul în mașina lui V.

Program de mamă fără copii

De ieri sunt singură acasă. Copiii au plecat la Buni. Și n-au mai vrut să se întoarcă.
Acum jumătate de an nu-mi imaginam să se întâmple prea curând asta. Copiii mei să ceară să doarmă în altă parte. Iar eu să mă culc seara într-un pat și să mă trezesc abia dimineața, în același pat. Dar, iată… S-a întâmplat.

Magia de Crăciun există!

– Am nevoie de un om pe canapea. Să stea, așa, într-o parte. E prea goală poza. Fip, vrei să fii modelul meu?
Ema e fotograf amator. Are aparatul ei, primit anul trecut, cardul ei, un album foto (în care încă n-a pus nicio poză), poze puse în rame prin casă.

Episodul 15: Ce bine ca aseara ne-am grabit si am uitat hanoracul!

Nu stiu daca ati vazut filmuletul cu mama urs panda, care a tot circulat saptamanile astea pe retelele de socializare. Daca nu l-ati vazut, vi-l descriu. O mama urs panda sta linistita in fund si mananca niste bambus. In spatele ei, un pui de urs panda isi face de lucru. La un moment dat, mama de urs panda este lovita de simtul responsabilizarii si pare sa-si aminteasca brusc despre existenta puiului. Se intoarce, bulversata, pentru a se asigura ca puiul e inca acolo. Imaginea e foarte amuzanta. Fix asa m-am trezit si eu din reverie.


Inimă cu Inimă Salvăm Spitalul Copiilor!

Nu obișnuiesc să preiau comunicate de presă și să le lipesc la mine pe blog, dar aici chiar nu simt că aș mai avea ceva de spus. Altceva decât că dacă doriți să donați și voi, eu vă mulțumesc din inimă….

O INIMĂ: Campania de reabilitare a Secției de Terapie Intensivă din Institutul Național pentru Sănătatea Mamei și Copilului “Alessandrescu-Rusescu”, București

10+ idei pentru bradul de Crăciun

Drept urmare, pentru că m-am cam lungit și aș vrea să trec la subiect, eu deja m-am plictisit de globurile pe care le-am cumpărat acum 9 ani, la primul nostru Crăciun făcut împreună. Bine, m-am plictisit de ele de câțiva ani, dar încă n-am rupt pisica în două (ce vorbă sinistră!) să le și schimb. Dar anul ăsta o s-o fac. Așa că am luat pinterest la puricat, ca să văd cum m-aș putea inspira de acolo. În căutările mele, am observat câteva trenduri pentru anul 2017. Și anume:

E timpul pentru Crăciunul din toamnă!

Prima oară când am văzut un brad de Crăciun anul ăsta, împodobit frumos și voios, a fost undeva prin octombrie, într-un mare magazin de mobilă. Până la urmă, a fost bine, pentru că în anii trecuți bradul de Crăciun îl vedeam permanent împodobit la intrarea în cartierul în care locuiesc, cu singura diferență că în timpul anului nu îi aprindeau beculețele. Bradul exista tot timpul anului și lumina doar de Crăciun. La un moment dat, după câțiva ani în care am funcționat așa, l-au scos.

Iar a fugit Doni, schnauzerul tuns ca o focă

Doni este câinele nostru. Un Schnauzer mic (mai degrabă mediu), negru și foarte jucăuș. Extrem de jucăuș. Enervant de jucăuș. Doi adulți și doi copii nu fac față nevoii lui de joacă. E energic, fuge, țopăie ca pe arcuri, se învârte în cerc, sare de pe loc ca să ne lingă pe nas, nu-și poate controla entuziasmul și sare pe copii

Sunt mamă, deci mă simt vinovată. Mereu!

E 7 și jumătate seara. Tocmai ne-am întors de la o petrecere de copii. Fip, copilul mic al familiei, a adormit deja. Ema, copilul mare al familiei, e plecată cu tatăl ei în vecini. Iar eu stau pe canapea și mă macină niște vinovății.

Episodul 15: Ce bine ca aseara ne-am grabit si am uitat hanoracul!

Stateam in dimineata asta si ma gandeam: “Oare ce sa mai scriu eu pentru serialul vietii noastre?”

In ultima vreme, lucrurile au fost destul de asezate. Nu stiu cum, probabil pentru ca eu am fost mai asezata, probabil pentru ca eu am avut mai putine nevoi neimplinite, probabil pentru ca eu am fost mai echilibrata emotional. Asa au fost si copiii, cu exceptia situatiilor limita, care au loc in casele tuturor. Cel putin sper ca n-au loc doar la noi. Ma refer la dorinta copilului mic de a detine tot de pe lumea asta, de la aer pana la jucarii. Desigur, manifestarea acestei dorinte e intotdeauna foarte intensa. Siroaie de lacrimi se scurg atunci cand paltonul meu nu e al lui, ci al meu si atunci cand sora lui vrea sa coboare din masina pe aceeasi usa pe care a urcat el. Sau in alte situatii similare.

In fine…  Si cum conduceam eu azi dimineata spre gradinita si imi puneam acea intrebare in minte, ma trazneste.

Nu stiu daca ati vazut filmuletul cu mama urs panda, care a tot circulat saptamanile astea pe retelele de socializare. Daca nu l-ati vazut, vi-l descriu. O mama urs panda sta linistita in fund si mananca niste bambus. In spatele ei, un pui de urs panda isi face de lucru. La un moment dat, mama de urs panda este lovita de simtul responsabilizarii si pare sa-si aminteasca brusc despre existenta puiului. Se intoarce, bulversata, pentru a se asigura ca puiul e inca acolo. Imaginea e foarte amuzanta. Fix asa m-am trezit si eu din reverie.

Citește mai departe

De ce nu mai vreau să fiu o mamă perfectă

Mult timp am căutat perfecțiunea. Cam în toate ariile din viața mea, dar, în special, în rolul meu de mamă. Să fiu mama perfectă, să fac lucrurile perfect. Ca multe dintre voi, ca multe dintre mamele noastre, ca multe dintre mamele lor.

Și e de înțeles. Mi-am dat seama mai târziu.

Crescute să fim perfecte

Dacă stau să mă uit puțin în spatele meu, în copilăria mea, în adolescența mea și chiar și în perioada mea de maturitate, așteptările de la mine au fost să fiu perfectă.

Spune-mi pe cine judeci, ca să-ți spun cine ești!

– E o puturoasă, dragă. În fiecare zi, la prânz, când o culcă pe fie-sa, stă și ea în pat. Zice că altfel nu adoarme a mică. Ce să zic, parcă eu n-am avut copii. Dar eu n-aveam timp să dorm cu ei în pat, aveam treabă. Asta dă vina pe fie-sa ca să doarmă și să nu facă nimic!

Despre empatie

Poate vă aduceți aminte vreun episod din viața voastră când o pur și simplu ați izbucnit în plâns auzind durerea celui de lângă voi. Sau când un prieten v-a înțeles emoțiile atât de bine încât parcă nu vă venea să credeți că știe să vă citească gândurile. Poate ați trecut printr-un moment în care ați primit înțelegere și o îmbrățișare strânsă și cinci cuvinte care v-au făcut să simțiți căldura celuilalt: ”Simt că îți e greu”…


Inimă cu Inimă Salvăm Spitalul Copiilor!

Nu obișnuiesc să preiau comunicate de presă și să le lipesc la mine pe blog, dar aici chiar nu simt că aș mai avea ceva de spus. Altceva decât că dacă doriți să donați și voi, eu vă mulțumesc din inimă….

O INIMĂ: Campania de reabilitare a Secției de Terapie Intensivă din Institutul Național pentru Sănătatea Mamei și Copilului “Alessandrescu-Rusescu”, București

În dimineața zilei de 23 noiembrie 2017, mii de inimi au zburat deasupra capitalei pentru a marca startul campaniei O INIMĂ, de strângere de fonduri pentru reabilitarea secției de Terapie Intensivă a Spitalului pentru Copii Alessandrescu-Rusescu din București [Click aici pentru Flashmob-ul O INIMĂ]

 
O INIMĂ pentru Copii 

Cu 10 ani în urmă, viața unei fetițe născute cu inima în partea dreaptă a fost salvată de o echipă de medici din România. Acum, cu inima puternică, Sonia se întoarce în spitalul unde i-a fost salvată viața și se alătură medicilor în lupta lor neîntreruptă pentru a salva alți copii grav bolnavi.

 

Campania O INIMĂ este acțiunea de însănătoșire a Secției de Terapie Intensivă a Institutului Național pentru Sănătatea Mamei și Copilului “Alessandrescu-Rusescu” din București și o chemare publică la solidaritate în beneficiul copiilor ce ajung să fie tratați aici, în condiții departe de ideal.


Povestea Soniei

Micuța Sonia, eroina campaniei O INIMĂ, trăiește acum datorită medicinei făcută ca la carte, a sprijinului colectiv și a forței sale vitale și ne cheamă pe toți într-O INIMĂ să salvăm secția de terapie intensivă a INSMC. Cum a văzut ea în desene animate, Sonia își caută acum aliați de nădejde care să o ajute să strângă cel puțin 75,000 de inimi prin donații (O inimă = 2 EURO + TVA), pentru a putea începe Faza 1 a proiectului de reabilitare a Spitalului Copiilor.

La fel ca Sonia, peste 500 de nou-născuți, sugari și copii sunt internați în fiecare an la INSMC, majoritatea în stare critică. Pentru ca micuții pacienți care ajung aici din București și alte 7 județe să poată fi tratați în condiții demne și să aibă astfel șanse reale de supraviețuire, secția are nevoie urgentă de reabilitare.


Inimă cu Inimă Salvăm Spitalul Copiilor!

Planul de reabilitare din temelii a Secției de Terapie Intensivă a INSMC vizează strângerea de fonduri necesare renovării, eradicării infecțiilor nosocomiale, recompartimentării și dotării cu echipamente specializate necesare secției de terapie intensivă. Reabilitarea completă INSMC, estimată la o valoare totală de aprox. 1,5 milioane EURO, va crește capacitatea de tratare a cazurilor cu cel puțin 20% în 2 ani.

Cei care vor să ofere o inimă de ajutor au mai multe modalități prin care pot dona pentru renovarea și recondiționarea Spitalul Copiilor: prin SMS cu textul ‘INIMA’ la 8844, prin PayPal, donație directă sau transfer bancar pe oinima.ro, contract de sponsorizare directă, precum și pe BursaBinelui.ro.

Din inimă, vă mulțumim!
Echipa O Inima