Mulți dintre părinții cu care lucrez se plâng de energia foarte mare pe care o au copiii lor. În special părinții de băieți, dar nu numai. Există și părinți de fete care se plâng de nivelul ridicat de energie și poate și agitație. Copiii par să-și dorească doar fugă și doar joacă, dar parcă nici joaca aia nu e chiar joacă, ci mai mult o nebunie agitată din care pare că nu înțelege nimeni nimic. Iar când părinții nu mai reușesc să facă față nivelului ridicat de energie al copilului, aici apar tantrumurile. Crizele de nervi. Rupturile în relații. Și-apoi de la capăt, cu și mai multă agitație, poate. 

Copilul care crește într-un mediu potrivnic

Vreau, ca măcar pentru o secundă, să vă ștergeți din minte eticheta de ”copil energic” sau ”copil agitat” și să o înlocuiți cu ”copil care crește într-un mediu potrivnic”. Și-acum o să vă supărați pe mine, știu. Pentru că ”mediu potrivnic” sună ca și cum voi ați face ceva greșit pentru copil, când nu-i așa, ci voi faceți tot ce puteți mai bine, în ciuda comportamentului antrenant și adeseori dificil al copilului. Nu. Nu voi ați creat ”mediul potrivnic” și nu e vina noastră. Nici măcar nu puteți controla prea multe elemente ale mediului potrivnic. ”Mediul potrivnic” a fost creat de societate cu totul, ca o consecință a istoriei și evoluției noastre. Mediul ăsta potrivnic nici măcar nu e neapărat ceva rău și îngrozitor, ci este pur și simplu un mediu greu pentru un copil. Toți copiii cresc în acest mediu potrivnic, doar că unora le e mai ușor să se supra-adapteze decât le e altora. 

Să vă explic. Copiii au niveluri foarte crescute de energie, care vine dintr-o mare curiozitate. Curiozitatea e motorul care-l face pe copil să crească. Curiozitatea e cea care vine din nevoile crescute ale creierului de a lega sinapse multe, ceea ce este treaba principală a unui copil. El se naște cu extrem de puțină informație despre mediu, pe care trebuie să o acumuleze în primii ani de viață, apoi să-și găsească locul în acest mediu, să se crească pe sine și toate astea se fac pornind de la un nivel crescut de energie (pentru că altfel n-ar avea cum). 

Oameni există pe planetă de zeci de mii de ani. Zeci de mii de ani copiii au crescut în natură și în mișcare. Au alergat și au țipat, au aruncat cu pietre, au vânat, s-au culcat când apunea soarele și s-au trezit când răsărea. Mediul în care copiii au crescut timp de zeci de mii de ani este extrem de diferit de mediul în care cresc copiii noștri. Sunt doar câteva sute de ani de când ne-am așezat în case, de când avem lumină seara, și chiar și mai puțin timp de când copiii merg la grădiniță sau la școală, își fac teme la birou și stau pe canapea și se uită la televizor. Creierul nostru uman nu a avut timp să se pregătească prea bine pentru așa o viață limitativă, iar pentru unii copii e greu să se adapteze.

Copiii zilelor noastre încep școala la ora 8, unde stau pe loc în calupuri de câte 35-45-40 de minute, apoi au 5-10-15 minute de pauză cu limite. E pauza de mers la pipi, pauza de spălat pe mâini, pauza de mâncat sendvișul. Mulți dintre acești copii ajung apoi la after sau acasă, unde se așază, din nou, la masă ca să mănânce, la birou ca să scrie, pe canapea pentru timpul de ecran, în fotoliu ca să citească. Timpul de alergat și urcat în copaci și aruncat cu pietre este foarte mic zi de zi. Chiar și pentru copiii de grădiniță limnitările sunt, de multe ori, mai multe decât poate copilul să tolereze. Micul dejun la masă, cercul de dimineață pe perne, activități la mese, gustare stând jos, joacă liberă o oră, apoi masă stând jos, somn în pat, apoi poate un club, un curs la masă, apoi vine seara și timpul de joacă liberă, de alergat și de zbierat e scurt. 

Drept urmare, ce le spun eu părinților cu copii plini de energie e că e OK. Nu-s copiii bolnavi, nu-s copiii agitați. Atâta doar că mediul nu este adaptat dezvoltării lor, iar ei au puține resurse (încă) de a se supra-adapta. Și că, dacă vor să-și ușureze viața și să le ușureze viața copiilor, au de făcut fiecare câte ceva. Părintele să înțeleagă normalitatea copilului și-apoi  să adapteze mediul pentru nevoile copilului pe cât se poate. Și-apoi abia îi poate cere copilului să se supra-adapteze și el și să domolească din energie în anumite momente ale zilei. 

Cum să adapteze părintele mediul pentru copilul plin de energie?

1. Joacă liberă

    

   Primul lucru la care mă gândesc este joaca liberă. Dacă ai cum, oferă-i copilului în fiecare zi cât mai mult timp de joc nestructurat, liber, în natură, cu oportunități de cățărat, alergat, țipat, aruncat cu mingea. Știu că asta e foarte greu de făcut dacă stai la bloc sau n-ai o pădure aproape de casă. Ieșirea zilnică în parc nu trebuie ratată, indiferent de vreme (aproape), desigur asta în funcție de programul părintelui, care nu-i foarte permisiv de multe ori.

2. Sport

    

   Apoi, dacă știi că n-ai timp sau energie sau unde să-l lași să se desfășoare energic, e foarte util să-i cauți un sport, unde să meargă și zilnic dacă-l țin resursele. Sportul structurat e o modalitate minunată de a vedea și el (copilul) cum își poate folosi energia asta întrăun mod pozitiv, cu efecte benefice pentru el pe termen scurt, mediu și chiar și lung. Înot, gimnastică, tenis, atletism, fotbal sau orice crezi că i s-ar potrivi, în funcție de cum vrei tu să prioritizezi și lucrul individual sau în echipă în viața lui. Pentru copiii mai mari poate fi bun și un ceas sport/de fitness, cu care să observe singur câtă mișcare a făcut, cum se simte, etc. 

    

3. Aparate de fitness

    

   Există multe tipuri de aparate simple de fitness care nu-s neapărat scumpe și cu care poți umple camera copilului și casa cu totul. Mă gândesc la plăci de echilibru (noi am meșterit una foarte simplu, cumpărând dintr-un magazin de bricolaj o placă rotundă de lemn și o bilă pe care am tăiat-o pe jumătate și am prins-o cu șuruburi și lipici de placa de lemn fix în centru), mănuși de box și-un sac de box, mingi mari de fitnes, gantere, rolă pentru yoga, poate chiar și un spalier cu saltea de burete pe jos, etc. Sunt foarte multe astfel de accesorii (da, nu-s chiar aparate) pe care le puteți folosi într-un mod creativ și puteți încuraja copilul să le utilizeze atunci când nu are cum altfel să-și consume energia. 
   Mingea de fitness poate deveni un foarte bun înlocuitor pentru scaunul de la birou sau pentru fotoliu sau canapea. Și e chiar comod, știu ce zic. Primele luni din viața lui Fip n-am văzut scaun, ci doar o astfel de minge, care mă/ne ținea în mișcare în timp ce ”stăteam jos”. Și el era mulțumit, pentru că mă mișcam tot timpul și se relaxa, dar și eu eram mulțumită, pentru că puteam să scriu ceva la laptop, să mă uit la un film sau, pur și simplu, să nu mă plimb. 

Acum… Știu că o mare provocare a copiilor care se adaptează mai greu la mediul ăsta potrivnic o reprezintă școala sau grădinița. Unde ”doamna” poate înțelege lucrurile diferit, sau n-are resurse, sau n-are suficientă energie creativă pentru a găsi soluții sau poate simte fricile ei proprii și personale. Știu că atunci copilului îi e și mai greu să meargă la școală, să se concentreze, să fie cooperant sau să se supra-adapteze. Desigur, primul pas ar fi să-i găsești un mediu mai puțin potrivnic, poate o școală sau o grădiniță cu un alt stil de învățare. Dacă asta nu se poate, poate o discuție cu ”doamna” în care să-i povestești povestea din perspectiva familiei voastre, poate să vii cu soluții. Pentru multe ”doamne” e chiar o mare ușurare să audă că părintele nu se așteaptă de la ea să transforme copilul în alt copil. Dacă nici așa nu merge, atunci e important să reasigurați în familie copilul că nu este anormal și să-i satisfaceți acasă nevoia de mișcare.