Mutarea in casa in care locuim de 8 ani a fost o aventura. Am cumpărat casa înainte ca ea sa fie gata. Am dat mulți bani pe o foaie de hârtie care ne arata cum ar putea arata casa noastră dacă ar fi construită. Și-apoi am asteptat. Nu ne grăbeam nicăieri, pentru ca apartamentul urma sa-l predam înapoi dezvoltatorului in schimbul casei. Așadar, pana nu era casa gata, nu ne dădea nimeni afara din apartament.
Dar o problema tot a fost. Și-anume ca casa a fost gata când eu eram extrem de gravida. Atât de gravida încât dacă veneam de după colț, apărea întâi o burta imensa și 5 minute mai târziu și eu… cu un copil in brate.
Da, ați calculat bine. Când eu eram extrem de gravida cu Filip, Ema era la minunata vârsta de aproape 2 ani. Asezonați tot cu faptul ca in perioada aia V. călătorea mult pentru job și ați făcut o tocănița cu de toate.
Așa era viața mea atunci, când lângă tocănița s-a adăugat și condimentul suprem: e gata casa și trebuie sa ne mutam.
Cea mai buna investiție pe care am făcut-o atunci când am decis sa ne mutam, a fost sa angajam o firma care sa ne ia nu doar mobila și s-o ducă din casa veche in casa noua, ci și ce era in mobila. Hainele din dulapuri, pantofii din pantofar, sertarele cu tacâmuri, rafturile cu oale. Practic, ne-au rugat cu o săptămâna înainte sa impachetam noi lucrurile delicate sau intime și in rest sa ii lăsam pe ei.
Mutarea propriu zisa s-a întâmplat in o singura zi. Atât a luat sa ne mutam viața din punctul A in punctul B. Toată mobila pe care o aveam in punctul A a ajuns in punctul B, oamenii ne-au pus cămășile înapoi in dulapuri și ne mai lipsea doar… bucătăria.
Bucătăria n-am mutat-o din punctul A in punctul B, ci am comandat-o. Și, evident, a întârziat. Aveam frigider si un cuptor cu microunde pus pe jos in living. Și-am trăit așa, gravida in 36-37-38 de săptămâni și cu copil de 2 ani și tare dor mi-a fost sa am viața la locul ei.
Și pentru ca eram așa grabita sa terminam o data cu ea, și pentru ca eram așa gravida și nerăbdătoare si pentru ca aveam timp de research aproape 0, n-am ales așa de bine cum as fi putut.
Iata in ce as investi acum mai mult dacă as reface bucătăria:
Cuptor electric incorporabil cu funcție de autocuratare
Urăsc cu pasiune sa curat cuptorul. Mi se pare îngrozitor, așa ca mai mult nu îl curat decât îl curat. In imaginația mea, un cuptor cu autocuratare e ceva care face magie. Nu-mi spulberați bula de speranța dacă nu e așa, va rog. Lăsați-ma sa visez.
Plita cu inducție
Ok, aici recunosc ca nu lipsa de research a făcut sa luam plita pe gaz, ci altceva: faptul ca îmi place sa-mi prăjesc pâinea direct la flacăra, așa cum făceam la bunica iarna, după ce veneam din zăpada. Nu ma spuneti, dar nici nu dau drumul hotei de bucătărie (zic așa, pentru că mi-aș dori și în baie câteodată), ca sa miroasă in toată casa. Acum am luat o plita mica, cu un singur ochi, pe care o folosim când gătim in curte, și e extraordinara. Vai, ce repede fierbe apa pe ea, vai, ce repede se face puiul in tigaie…
Frigider cu uși verticale
Vara asta a crăpat frigiderul care e mai batran decât Ema. Am încercat noi sa-l mai reparam, dar nu prea mai aveam ceva, așa ca l-am schimbat. Fun fact: ca sa încapă in bucătărie, V. a fost nevoit sa taie din perete, pentru ca era prea adânc și nu se mai deschidea usa bucătăriei.
In fine. I love it. Și știți de ce? Nu doar pentru ca face ce ar trebui sa facă un frigider (adică răcește alimentele, spre deosebire de cel vechi), nici pentru ca e suficient de mare încât sa-l pot organiza astfel încât sa văd tot ce e in el și sa știu ce e acolo, ci, mai ales, pentru ca ajung și copiii cu ușurintă la rafturile de congelator, ceea ce înseamnă ca sunt mai putine șanse sa facă zoaie pe el când baga la congelator sau scot de acolo tot felul de nebunii pe câte le congeleaza (de la acuarele pana la lapte cu miere, budinci, orice)