Importanța stimulării senzoriale a copiilor

Importanța stimulării senzoriale a copiilor

Scris de Diana Vijulie

Când ai un nou născut în brațe, te uiți la el și nu-ți poți crede ochilor cât e de mic și cât de fragil pare. Te gândești oare ce o înțelege el din lumea asta mare și poate te întrebi cum o face?

O face prin simțuri. Prin stimulare senzorială. Așa învață el, dragul de nou născut, cum e treaba asta cu lumea. Tot așa va învăța și mai târziu, bebeluș fiind, apoi copil mic, apoi copil mai mare. Va învăța folosindu-și cele 7 simțuri (văz, auz, miros, gust și tactil, proprioceptiv și vestibular) în situații create artificial pentru el de către adult pentru a-l stimula, sau în situații în care se va pune singur și va explora din inițiativă proprie.

Piaget spune că punctul de plecare al dezvoltării copilului sunt reflexele (reflexul suptului, de apucare, etc.) cu care acesta se naște. Copilul vine la pachet cu aceste reflexe în primul rând pentru a putea supraviețui. Dar, odată cu trecerea timpului, bebelușul va sofistica reflexele primare și le va transforma până la urmă în acțiuni deliberate. Piaget e de părere că asta nu e nimic altceva decât o extensie a asimilării senzorio-motorie.

Apoi, toate experiențele de învățare vin să completeze experiențele inițiale. Cu cât experiențele inițiale sunt mai multe, cu atât se pot adăuga înflorituri bogate, asemănătoare mandalelor complexe și frumos colorate.

După cum spuneam, nu e necesar ca adultul să stea să tot construiască diferite contexte pentru a stimula simțurile copilului. Copilul se va pune singur în astfel de situații, mediul înconjurător fiindu-i suficient pentru o stimulare de bază. Dar întotdeauna dorim mai multe pentru copiii noștri și atunci încercăm să facem tot ce e mai bine pentru ei.

Stimularea vizuală

La început noul născut nu vede foarte bine. Studiile spun că pe o rază de 20-30 cm el vede destul de clar, în rest mai nimic. Distinge culori încă de la naștere, dar preferă la început albul și negrul, contrastele mari. Privește la început contururile obiectelor, privirea și-o focalizează asupra muchiilor. Preferă figurile umane în detrimentul obiectelor, jucăriilor, oricât de colorate și frumoase ar fi ele. Pe măsură ce crește, văzul se rafinează, imaginile devin tot mai clare, încep să îl intereseze culorile și alte detalii.

Dacă pentru un nou născut e suficient să punem la dispoziție o imagine simplă în culori contrastante (Fipul era fascinat de wrapul zebră pe care îl aveam) sau să îl lăsăm să privească frunzele mișcându-se în vânt, pentru un copil de doi ani putem combina activități mai complexe. O masă cu lumini ar putea fi de folos, un teatru de păpuși cu umbre pe perete, prinzători de lumină agățați în geam, jocul cu lanterna și tot felul de activități care să stimuleze vizual copilul, activități prin care copilul va învăța foarte multe despre mediu.

Stimularea auzului

Stimularea auditivă începe dinainte ca bebelușul să se nască. În uterul mamei, bebelușul aude vocea acesteia și sunetele de fundal. După ce se naște, bebelușul preferă în mod evident vocea mamei. Îi plac și vocile altor femei, sunetele pițigăiate (da, știu… enervantele sunete pițigăiate) și recunoaște cântecele pe care mama le-a ascultat în timpul sarcinii.

Preferă sunetele albe și roz, apoi, după șase luni muzica în genul muzicii de meditație.

Stimularea auzului la un bebeluș mic se poate face cu jucării zornăitoare, mișcarea acestora de la o ureche la alta, prin cântecele cântate de mamă, tată, bunică, vecină. Emei îi plăceau, de exemplu, plicurile cu bule, care fâșâiau când băga mânuța micuță în interior. Ca să nu mai spunem că putea și ascunde lucrușoare mici înăuntru, pe care le putea căra după ea.

Până pe la 18 luni, bebelușii nu au funcția simbolurilor sau semiotică. Nefiind capabili să folosească simbolurile (cuvinte), gândirea lor e complet diferită de ce va urma. După descifrarea limbajului, stimularea auzului se poate face diferit, în direcția verbalizării.

Adulții pot vorbi mult cu copiii, pot denumi clar obiectele, pot citi copilului, povesti, explica. Pot oferi copilului instrumente muzicale cu care acesta să experimenteze, preferabil din categoria fără butoane, ”jucării pasive pentru copii activi”

Stimularea olfactivă

Și simțul olfactiv se dezvoltă tot atunci când bebelușul e în burta mamei. El poate simți mirosuri, dar și gusturi, apoi după naștere va recunoaște și prefera mirosul mamei lui. Tot după miros poate găsi și sânul din care va suge laptele. Tot mirosul îl ajută și să creeze o legătură (bonding) cu mama sa, din pricina asta e foarte important ca mama să evite după naștere produse cu miros puternic si persistent.

După 3-4 luni, când bebelușul începe să observe că în afară de mama și persoanele care îl au în grijă mai există și alți indivizi, el poate deveni circumspect și chiar plânge atunci când simte mirosul unui necunoscut. Simțul mirosului oricum este destul de bine dezvoltat, astfel încât orice miros puternic îl poate obosi și hiperstimula pe bebeluș (aviz celor care se parfumează înainte să ia copiii în brațe; ai mei au fost amândoi foarte sensibili la stimularea olfactivă).

Cu toate astea, stimularea olfactivă făcută cu măsură e de mare ajutor în dezvoltarea copilului. Unui bebeluș îi poate fi oferită spre mirosire o floare, o frunză de mentă, un baton de vanilie. Unui copil mai mare îi putem parfuma apa de baie cu o picătură de ulei esențial sau îi putem solicita ajutorul la bucătărie unde îi putem lăsa la îndemână borcanele cu condimente (niciodată nesupravegheat!).Cu copiii mei exersam recunoașterea mirosurilor cu ajutorul difuzoarelor de aromaterapie (le găsiți pe-aici, printre purificatoarele de aer): lavandă, mentă, trandafir, cam astea erau preferatele (și încă mai sunt).

Ce e foarte interesant e faptul că simțul mirosului se activează în aceeași regiune a creierului care e responsabilă cu memoria. Deci, un miros poate foarte ușor să ne trezească amintiri, ceea ce-mi amintește de scrierile lui Proust, dar asta e altă discuție.

Stimularea tactilă

Stimularea tactilă e foarte importantă, pentru că ajută bebelușul și copilul mic să fie cât mai autonom, iar pe copilul școlar îl ajută la scriere. Totul începe de la reflexul de apucare, mai apoi bebelușul va prinde din proprie inițiativă obiectele (una din marile achiziții), va învăța treptat să le mute dintr-o mână în alta, apoi se va specializa pe prinsul în pensetă, tinutul creionului, scrisul.

Pielea este cel mai mare organ al omului, iar bebelușul mic și-o folosește la maximum. Stimularea tactilă timpurie se poate referi la mângâieri, masaj, cu mâna, cu o pană, cu o eșarfă. Bebelușului îi poate fi oferit degetul ca să îl prindă, sau jucării cu mânere.

Bebelușul mai poate primi un coș cu materiale textile diferite, texturi diferite, poate testa cu apă caldă sau apă rece și așa mai departe.

Motricitatea fină se dezvoltă treptat, până când mișcările stângace ale copilului devin sigure și precise. Un bebeluș care mănâncă singur poate primi la masă de exemplu boabe de mazăre, un copil mai mare poate fi rugat să prindă rufele cu cleștele de rufe, să descuie singur ușa de la intrare, la vârsta potrivită poate tăia hârtie cu foarfeca, turna apă în pahar sau alte activități de transfer.

Stimularea gustului

Gustul se dezvoltă și el – ați ghicit!- tot in utero. Lichidul amniotic pe care îl degustă bebe amintește de alimentele pe care le savurează mama. Unii bebeluși se vor strâmba simțind gust de usturoi, alții vor plescăi fericiți.

Ulterior, la bebelușul alăptat, laptele matern va promova aceeași diversitate de gusturi. Iată un alt avantaj al alăptării!

Apoi, odată începută diversificarea, copilul va fi supus la mult mai multe gusturi, va dezvolta preferințe și aversiuni. Papilele gustative vor fi destul de bine dezvoltate cât să deosebească dulcele de amar sau de acru, experiența fiind, deci, una completă.

Să nu uităm că în primul an de viață cel puțin, sarea și zahărul sunt de evitat.

Activitățile cele mai interesante sunt cele care combină toate cele 5 simțuri, dar mare grijă la suprastimulare!

Mai multe idei despre cele 8 simțuri și idei de activități găsești și aici: 

Cele 8 simțuri și idei de activități pentru a le calibra

7 idei de activități cu prosoape pentru copii

7 idei de activități cu prosoape pentru copii

#StămAcasă.   2 săptămâni de autoizolare deja și tocmai am avut o discuție cu Fip, despre jucării: ”Când o să se termine carantina și se vor deschide magazinele, vreau să mergem să-mi cumpăr o dronă și niște alte jucării”.   Mă uit, așa în jurul meu, în...

Activități de vară anti-Pinterest

Activități de vară anti-Pinterest

A venit vacanța deja. Bine, nu știu câți copii mai au vacanța mare în anul 2019, dar dacă ai voștri sunt fericiții norocoși ai celor 3 luni de joacă, mă bucur și eu alături de ei. Sincer, nu știu cum vă organizați voi pentru cele 3 luni de vacanță, dar știu cum se...

Robotica la 5 și 7 ani

Robotica la 5 și 7 ani

Copiii noștri trăiesc în vremuri tare diferite de copilăriile noastre. Da, știu, copilăriile noastre erau libere, cu joaca la țară sau în fața blocului cu cheia de gât, cu hoarde de copii, rațele și vânătorii sau alte asemenea. Eu nu știu prea bine cum e asta, că nici...

4 jocuri pentru copii pe care le poți juca în mașină

4 jocuri pentru copii pe care le poți juca în mașină

Mai sunt câteva săptămâni până când se termină și mult așteptata vacanță de vară. Pe 9 septembrie reîncep grădinițele și școlile. Dacă aveți copii de grădiniță, asta nu o să vă afecteze neapărat planurile de vacanță, însă dacă aveți copii de...

Cum să folosești lego ca să nu mai cumperi alte jucării

Cum să folosești lego ca să nu mai cumperi alte jucării

Nu știu ai voștri cum sunt, dar copiii mei și-ar dori foarte multe jucării. Problema cu jucăriile astea, pe care și le-ar dori copiii mei... sunt două: Că se bucură de ele un timp foarte scurt (cât le scot din pachet și încă o zi după aceea) Că apoi toate...

Le cumpărăm sau nu le cumpărăm copiilor păpuși Barbie?

Le cumpărăm sau nu le cumpărăm copiilor păpuși Barbie?

Povestea păpușii Barbie începe puțin înaintea anului 1959, când o fetiță se juca în sufragerie cu păpușile ei cu fețe de copil și le atribuia roluri de adult. Mama ei a venit, astfel, cu ideea unei păpuși adult și-așa a apărut Barbie în 1959....

3 lucruri pe care mi le-au luat copiii

3 lucruri pe care mi le-au luat copiii

Scris de Diana Vijulie

Știu, știu. Titlul sună filosofic. Ce mi-au luat copiii atunci când au apărut pe lume, pe lângă toate lucrurile pe care mi le-au dat. Mi-au luat uterul și mi l-au folosit după bunul plac pentru 40 vs. aproape 42 de săptămâni. Mi-au băut laptele, mi-au luat locul în pat și somnul ce mi se cuvenea pe drept. Dar nu despre asta vreau să vă povestesc astăzi, pentru că toate lucrurile astea le-am dat de bunăvoie și nesilită de nimeni, ca să fie OK, să placă la toată lumea. Mai mult lor, dar și mie.

Nu. Astăzi vreau să vă povestesc despre lucrurile fizice care erau ale mele, dar nu mai sunt ale mele, pentru că lor, copiilor mei, le-au plăcut prea mult și le-au dorit. Și-apoi le-am și dat lor, pentru că ce fel de mamă aș fi fost dacă i-aș fi refuzat, nu?

1. Trotineta

Toată copilăria mi-am dorit o trotinetă. Vedeam copiii pe stradă cu trotineta și tare mi-aș fi dorit și eu una. Părea așa super să te dai pe ea. Părea chiar mai mișto decât o bicicletă, bicicletă pe care o aveam și pe care mă dădeam să-mi fluture părul în vânt la vale (doar că n-aveam nicio vale pe străzile din Drumul Taberei, pe unde mă plimbam cu ea și nici părul nu-mi flutura, pentru că mama mă tunsese ca pe un băiat). Așa că, odată ajunsă la o vârstă la care aveam bani pe card și ocazia să mă dau iar cu o trotinetă, mi-am cumpărat una. Vai… Și ce super a fost. Când am venit cu ea acasă eram singură. Copiii erau la școală și la grădiniță. Așa că am scos-o din ambalaj și m-am dat cu ea prin fața casei. M-am descurcat mai bine decât aș fi crezut și eram așa bucuroasă… Până când s-a gândit Ema că dacă lăsăm mânerul mai jos, o poate folosi și ea. Vă întrebați unde e acum trotineta mea? Păi, am tot sperat că mi se va întoarce în posesie, dar nu. E oriunde sunt copiii (la bunici, de data asta), iar eu m-am hotărât să accept că nu mai e trotineta mea în primăvara asta și să-mi iau alta și gata. Doar că… pandemie, autoizolare… Și am amânat. Cândva… Cândva… Voi avea din nou o trotinetă. Bine că rolele mele încă nu-i vin și n-am niciun hoverboard, sau vreo trotinetă sau bicicletă electrică

2. Locul meu la birou

OK, OK… Pe-asta mi-am făcut-o cu mâna mea. Puțin. În toamnă, când am montat noul birou pentru noua școlară, am gândit-o în perspectivă. Avem doi copii, dintre care unul urmează să înceapă școala peste doi ani (la momentul respectiv), așa că în loc să montăm un birou micuț, am amenajat un birou-blat, cu două scaune și mult spațiu. I-am spus lui Filip că jumătate de birou și un scaun sunt ale lui, în ideea că el nu e deloc interesat pe moment de studiu și mă va lăsa să folosesc partea lui cel puțin încă doi ani. Păi… Nu. ”De ce stai pe scaunul meu?” sau ”Vezi că aici e locul meu. Nu m-ai întrebat dacă ai voie” sau ”Dă-te jos de pe locul meu, acum stau eu pentru că am treabă.”

Unde am ajuns să lucrez? Pe masa de călcat, dar asta știți deja. Mă gândesc să-i spun că locul e rezervat celor care știu să citească și că dacă vrea să stea la birou, trebuie să învețe asta. Sigur n-o să mai vrea :)) Cititul nu-l interesează, zice că dacă știe Ema deja și îi citește și lui, ce rost mai are?

3. Dresul negru

Unul din cele mai mari ”Aha-moments” din viața mea a fost atunci când Ema mi-a purtat (pentru prima dată) o pereche de ciorapi. Dresuri, ca să fiu mai precisă. Băi, cum a trecut de la a fi cât brațul meu la a-mi purta ciorapii??? Dar da… Ema are 7 ani și jumătate și deja am trecut de momentul în care am împărțit o pereche de ciorapi fini (și prin ”am împărțit” vreau să spun că i-a purtat ea și eu m-am schimbat în alte haine, pentru care nu mai aveam nevoie de ciorapi.

3 lucruri bune pe care le face copilul tău când se plictisește

3 lucruri bune pe care le face copilul tău când se plictisește

facebookinstagramyoutuberss După ce au trecut primele 2 zile de autoizolare, pline de entuziasmul copiilor de a face ceva inedit: adică de a nu merge la școală/grădiniță, ci de a sta multe zile la rând acasă cu mami (pe vremea aia tati încă mergea la birou), când...

3 lucruri pe care (poate) nu le știai despre ”bătăiță”

3 lucruri pe care (poate) nu le știai despre ”bătăiță”

Am pus termenul diminutival între ghilimele în titlu, ca să fie cât mai clar că în acest articol nu vorbesc despre abuzul fizic extrem, ci despre mult răspândita ”bătăiță” sau ”pălmuță” la fund. Pentru mine, cel puțin, diminutivarea acestor cuvinte e doar o încercare...

3 cărți mai grele de vacanță

3 cărți mai grele de vacanță

În articolul anterior vă povesteam despre vacanța noastră frumoasă de acum doi ani de la mare, când am stat acolo câteva săptămâni bune cu copiii și ne-a fost tare bine. Cum luam pe plajă doar strictul necesar și ne bucuram unii de ceilalți. De fapt, dacă stau să...

Au mamele voie să bea vin?

Au mamele voie să bea vin?

facebookinstagramyoutuberss Urmăresc niște site-uri de prin State, care au reluat discuția legată de cât de sănătoasă e alăturarea asta dintre mame și vin. Pare că există o îngrijorare la ei legată de asocierea asta și de cantitatea de vin pe care o beau mamele, ca...

Timp și spațiu pentru mine în pandemie

Timp și spațiu pentru mine în pandemie

facebookinstagramyoutuberssSă fii părinte pe timp de pandemie, cu toate responsabilitățile simultan pe cap nu-i deloc o muncă ușoară. Am tot scris despre asta, m-am plâns suficient, nu mai reiau. Astăzi vreau să vorbim nu despre cât e de greu, ci despre cum putem să...

După o zi plină, vreau doar să exist. Tu ce vrei?

După o zi plină, vreau doar să exist. Tu ce vrei?

facebookinstagramyoutuberss Și-a mai trecut o zi grea. Zilele în care am câte un workshop de dimineață până seara sunt tare grele. Mai ales când sunt mai multe astfel de zile la rând. Doar că n-are legătură cu workshopurile și nici cu durata lor, ci cu energia...

Copiii ăștia, care nu vor să ajute la treaba din casă!

Copiii ăștia, care nu vor să ajute la treaba din casă!

Nu trecuseră 7 zile de #StămAcasă, când am simțit că-mi plesnește o venă în cap. Măi, dar copiii ăștia chiar așa, nu știu decât să împrăștie lucruri?! Au avut, în decursul evoluției lor de copii, momente punctuale în care-i vedeam organizați montessori-ește și mă...

E OK orice e OK pentru tine

E OK orice e OK pentru tine

Orice zi e o mică viață - Modul de supraviețuire Astăzi, viața noastră e despre supraviețuire și despre a găsi căi s-o facem (să supraviețuim, adică). A venit peste noi beleaua asta, oricare ar fi ea, și iată-ne închiși în case, departe de familia extinsă, de părinți,...

Au mamele voie să bea vin?

Au mamele voie să bea vin?

Scris de Diana Vijulie

Urmăresc niște site-uri de prin State, care au reluat discuția legată de cât de sănătoasă e alăturarea asta dintre mame și vin. Pare că există o îngrijorare la ei legată de asocierea asta și de cantitatea de vin pe care o beau mamele, ca parte a unei (se pare) culturi care prezintă mamele ca fiind alcoolice. Și cred că e tare greșită abordarea. Să vă spun de ce.

Da, e adevărat. Dacă dai un search pe google după termenii ”mother” și ”wine”, găsești o grămadă de bloguri și site-uri care vorbesc despre asta și care par că încurajează cultura mamelor băutoare de vin și utilizării vinului ca relaxant seara, după ce au adormit copiii. Se mai pare și că dacă vorbim despre mame, cantitatea de alcool consumată de mame a crescut și că unor mame le e greu să se integreze în această ”comunitate”, pentru că ele nu beau (vin sau altceva).

Pe bune? Mie-mi displace foarte mult direcția în care merge această discuție. Haideți să vă spun și de ce. În primul rând din cauza segregării ”mame” și ”non-mame”. Atât mamele cât și non-mamele sunt femei, care, la rândul lor sunt oameni. Da, înțeleg ideea de categorie de risc pentru un anumit comportament, dar să fim puțin cinstiți. ”Categoria de risc” mame e privită în acest context cu un ochi mult mai critic decât celelalte categorii. Nu văd aceeași discuție și în categoria de risc ”tați”. Până la urmă, atât mamele cât și tații sunt responsabili pentru bunăstarea copilului. Nu doar mama.

Apoi, rolul de mamă e un rol care e privit dintr-o abordare atât de perfecționistă, încât mamele nu par să mai aibă dreptul să facă nimic altceva decât să fie mame. Odată ce devii mamă, societatea se așteaptă de la tine să fii o mamă perfectă, asexuală, robotizată. Nu mai ai voie să arăți un decolteu, nu mai ai voie să bei un pahar de vin, pentru că, automat, apare eticheta de depravată. ”O așteaptă copiii acasă și ea umblă aiurea”. Sau, clasica replică pe care am auzit-o inclusiv din guri de mame: ”Vai, cu gura aia îți pupi copilul, cum să mai faci altceva cu ea?”

Vă rog să mă scuzați, dar am venit aici să ridic vălul ăsta de puritate plictisitoare de pe mame. Mamele sunt și ele ființe, cărora le place să facă și alte chestii cu gura aia, nu doar să-și pupe copilul. De exemplu, să bea seara câte un pahar de vin sau câte o bere. Cărora le place să-și arate decolteul și pentru altceva, nu doar ca să aibă bebelușul acces să fie alăptat. Cărora le place să-și pună tocuri și să-și miște fluid șoldurile atunci când plimbă copilul cu căruciorul (sau în sling, de ce nu… Doar că, din experiență vă zic, e mai ușor cu tocuri mai groase). Cărora le place să fie sexuale, să bea vin (ca adulții) și să se simtă puternice și competente în toate relațiile din viețile lor, nu doar în relația cu copilul.

Dacă vrem mame responsabile, care să-și crească bebelușii și, ulterior, copiii mai mari și mai mari și mai mari, într-un mod sănătos, avem nevoie să le vedem ca pe niște adulți, nu ca pe niște copii. Avem nevoie, ca societate, să nu le judecăm pentru comportamentele lor de adulți, ci să avem încredere în capacitatea lor de decizie. Abia atunci ”consumul de alcool” nu mai are nevoie să vină dintr-o zonă de rebeliune lipsită de control, ci dintr-o perspectivă de ”asta îmi doresc acum și îmi cunosc bine limita și o să mă opresc atunci când o ating”.

Sunteți de acord cu mine că nu e bună pentru nimeni această infantilizare a mamelor?

Cu ce-am rămas eu, Diana, după izolare?

Cu ce-am rămas eu, Diana, după izolare?

facebookinstagramyoutuberss După mai bine de două luni de autoizolare cuminte, începem să revenim la normal. La noul normal, cum o arăta el. Dar la un normal, oareșcum. Putem ieși din casă fără declarație, însă tot cu responsabilitate. Putem merge în parc, însă cu...

Jurnal de #StămAcasă – Paștele

Jurnal de #StămAcasă – Paștele

facebookinstagramyoutuberss Era să încep articolul cu expresia ”Primul Paște în Pandemie”, apoi mi-am dat seama că sună sinistru. Sper să fie primul, ultimul și singurul Paște în Pandemie, în ciuda faptului că n-a fost așa rău pe cât mă așteptam.  Dacă acest articol...

Au mamele voie să bea vin?

Au mamele voie să bea vin?

facebookinstagramyoutuberss Urmăresc niște site-uri de prin State, care au reluat discuția legată de cât de sănătoasă e alăturarea asta dintre mame și vin. Pare că există o îngrijorare la ei legată de asocierea asta și de cantitatea de vin pe care o beau mamele, ca...

Timp și spațiu pentru mine în pandemie

Timp și spațiu pentru mine în pandemie

facebookinstagramyoutuberssSă fii părinte pe timp de pandemie, cu toate responsabilitățile simultan pe cap nu-i deloc o muncă ușoară. Am tot scris despre asta, m-am plâns suficient, nu mai reiau. Astăzi vreau să vorbim nu despre cât e de greu, ci despre cum putem să...

După o zi plină, vreau doar să exist. Tu ce vrei?

După o zi plină, vreau doar să exist. Tu ce vrei?

facebookinstagramyoutuberss Și-a mai trecut o zi grea. Zilele în care am câte un workshop de dimineață până seara sunt tare grele. Mai ales când sunt mai multe astfel de zile la rând. Doar că n-are legătură cu workshopurile și nici cu durata lor, ci cu energia...

Copiii ăștia, care nu vor să ajute la treaba din casă!

Copiii ăștia, care nu vor să ajute la treaba din casă!

Nu trecuseră 7 zile de #StămAcasă, când am simțit că-mi plesnește o venă în cap. Măi, dar copiii ăștia chiar așa, nu știu decât să împrăștie lucruri?! Au avut, în decursul evoluției lor de copii, momente punctuale în care-i vedeam organizați montessori-ește și mă...

E OK orice e OK pentru tine

E OK orice e OK pentru tine

Orice zi e o mică viață - Modul de supraviețuire Astăzi, viața noastră e despre supraviețuire și despre a găsi căi s-o facem (să supraviețuim, adică). A venit peste noi beleaua asta, oricare ar fi ea, și iată-ne închiși în case, departe de familia extinsă, de părinți,...

Top 5 al plantelor mele preferate de-acasă

Top 5 al plantelor mele preferate de-acasă

Scris de Diana Vijulie

Mă și mir că n-am scris articolul ăsta până acum, dar… Țineți-vă bine, astăzi vreau să vă povestesc despre plantele mele preferate. E că abia așteptați să aflați despre asta? Calitatea vieții voastre se va îmbunătăți considerabil odată ce veți afla despre preferințele mele în materie de botanică. De fapt, n-am scris nimic până acum pe tema asta, pentru că mi-a luat aproximativ 30 de ani să învăț să am grijă de ele, dar avem deja … mult timp… de când am omorât ultima plantă, așa că mă pot defini ca expertă deja, nu? :))

Deci, în ordine aleatorie, vă prezint Top 5 Plante de casă care-mi bucură ochii de fiecare dată când… basically, nu mor.

1. Monstera

Well, n-aș fi putut fi o iubitoare de plante în 2020 fără să am Monstera pe lista asta. Sunt ușor de întreținut, ușor de crescut și parcă învie din morți de fiecare dată când le agresez cu ceva (prea multă grijă, de obicei. La momentul actual mai am doar 5, dar asta doar pentru că pe celelalte le-am împărțit pe la prieteni. Cum le îngrijesc? Le țin pe terasa însorită unde avem cam 42 de grade acum, le pulverizez aproape zilnic cu un pulverizator foarte fin și le ud duminica. Am observat că nu le place în soare direct, pentru că li se ard frunzele. ȘI că preferă aerul umed (și de-asta le pulverizez periodic).

2. Triostar

Vai, cât am bălit la poze cu planta asta. Mi se pare atât, dar atât de frumoasă. Pe față, frunzele sunt bicolore, alb-crem cu verde, cu multe nuanțe de verde, multe. Iar pe spate, aceleași frunze sunt un roz-roșu foarte frumos. Și partea super la planta asta e că în funcție de momentul din zi și de unde e poziționată față de soare, își mișcă frunzele, așa că nu arată niciodată la fel. Ceea ce e super pentru nevoia mea de schimbare și de noutate. Mă completează. Acum, partea proastă cu planta asta e că e foarte instabilă emoțional. Dacă n-are umezeală constantă, temperatură constantă, lumină constantă (nici prea-prea, nici foarte-foarte), deci dacă n-are un mediu perfect, se tăvălește toată pe jos și face un tantrum în care i se pleoștesc frunzele, se usucă, pică, se ridică, etc. Așa că am pus-o într-o cameră în care mi-e și teamă să mai aerisesc, îi pulverizez frunzele cel puțin o dată pe zi și n-o mișc din loc nici să pice casa pe ea. Dar așa-i că e frumoasă?

3. Pilea Peperomioides

Am făcut o micuță (sau mai mare) obsesie cu plăntuța asta după ce mi-a arătat prietena mea, Andreea, niște poze frumoase de pe Instagram cu ea. Vai, dar ce frumoasă! Dar ce frunze interesante! Dar … o vreau! Și-am căutat-o multă vreme, până când am găsit-o, întâmplător, la Hornbach, cu eticheta altei plante pe ea. N-am mai găsit alta nicicând acolo, a fost the one and only. M-am temut că-i greu de crescut, din moment ce-am găsit-o atât de greu, dar am fost foarte surprinsă să constat că nu e nici pe departe greu de întreținut. Stă pe aceeași terasă cu 42 de grade, o ud duminica, o pulverizez din când în când. Într-o zi chiar s-a întâmplat să cadă Fip peste ea, dar frunzele pare că și-au revenit și că n-a pățit nimic, după cum se vede în poză. Ca să nu mai spun că face puiuți pe bandă rulantă, deci se și înmulțește ușor. O iubesc tare și pare că și ea pe noi.

4. Hoya Carnalis

E cea mai nouă membră a familiei Vijulienilor, provenită din familia mea de origine. Am calculat ieri cu mama, când am descurcat-o de pe balconul ei să o aduc acasă la mine, că planta asta are cam 50 de ani. E la a treia generație de femei din familia noastră și sper să ajungă și la Ema peste 20 de ani. Jumătate din ea a rămas încurcată pe balconul mamei, pentru că n-am mai reușit să o deznod, dar restul am reușit să descâlcesc și să o încolăcesc pe alt grilaj special pentru ea. Sper să se acomodeze bine, pentru că am cam stresat-o ieri. Abia o aștept să înflorească și să o înmulțesc. Am promis pui în trei familii diferite. Vă las poze cu înainte și după o oră și jumătate de bibilit la ea (un exercițiu lung de mindfulness :))
Nu-i place în soare direct, dar îi place lumina. Sora ei mai mică, o Hoya Australis, e pe pervazul de la bucătărie, și are soare dimineața și lumină toată ziua. Pentru că noua Hoya e condiționată de dimensiunile impresionante, n-am prea multe opțiuni pentru ea, așa că sper să-i placă la geam aici. De udat plănuiesc să o ud tot săptămânal, dar până o să ne cunoaștem mai bine, folosesc aparatul de măsurat umiditatea pământului, pe care mi l-a cumpărat soțul meu care mă sprijină în toate obsesiile mele… pardon, dorințele mele.

Hoya Carnalis Hoya Carnalis

5. Ficus elastica

Când eram eu mică, aveam în sufragerie, exact lângă fotoliul din dreapta, un ficus elastica, montat într-un ghiveci foarte creativ, care rosese covorul de sub el. Am poze greblând ficusul și îmi amintesc mereu cum puneam sâmburi de lămâi la baza lui, ca să vedem dacă putem crește un lămâi din ele. Ficus elastica e un simbol pentru viața mea de-acasă, de la mama. Nu știu ce s-a întâmplat cu el, chiar am zis că o să o întreb pe mama unde a dispărut. Și mi-am dorit și eu unul pentru acasă la mine, așa că încerc să-l prind în ghivecelele din baie. Sper că o să iasă ceva din ele. Sunt acolo de vreo 2 luni și nu par să se fi uscat. Sper să facă rădăcini și să crească, dar știu cât de greu crește, așa că am răbdare. Momentan, e umezeală acolo, e lumină și îi ud duminica.

Pe lângă a admira plante, îmi place să admir și moduri de a le organiza prin casă, astfel încât să arate creativ. Caut ghivece speciale și care să le placă plantelor (cele de teracotă par să fie cele mai apreciate de toate plantele pe care le am), sisteme alternative în care să le cresc (farfurii și boluri, castroane, căni, pahare), și îmi place provocarea de a le aranja frumos prin casă și curte, în timp ce iau în calcul și nevoile lor. Un exercițiu de flexibilitate.

Voi aveți plante? Care sunt preferatele voastre?

La final vă las și cu Zamioculcas, care ar fi intrat în Top 6: ușor de întreținut, atâta timp cât o ud o dată la două săptămâni și nu mai des de atât…

Zamioculcas

 

Cu ce-am rămas eu, Diana, după izolare?

Cu ce-am rămas eu, Diana, după izolare?

facebookinstagramyoutuberss După mai bine de două luni de autoizolare cuminte, începem să revenim la normal. La noul normal, cum o arăta el. Dar la un normal, oareșcum. Putem ieși din casă fără declarație, însă tot cu responsabilitate. Putem merge în parc, însă cu...

Jurnal de #StămAcasă – Paștele

Jurnal de #StămAcasă – Paștele

facebookinstagramyoutuberss Era să încep articolul cu expresia ”Primul Paște în Pandemie”, apoi mi-am dat seama că sună sinistru. Sper să fie primul, ultimul și singurul Paște în Pandemie, în ciuda faptului că n-a fost așa rău pe cât mă așteptam.  Dacă acest articol...

Au mamele voie să bea vin?

Au mamele voie să bea vin?

facebookinstagramyoutuberss Urmăresc niște site-uri de prin State, care au reluat discuția legată de cât de sănătoasă e alăturarea asta dintre mame și vin. Pare că există o îngrijorare la ei legată de asocierea asta și de cantitatea de vin pe care o beau mamele, ca...

Timp și spațiu pentru mine în pandemie

Timp și spațiu pentru mine în pandemie

facebookinstagramyoutuberssSă fii părinte pe timp de pandemie, cu toate responsabilitățile simultan pe cap nu-i deloc o muncă ușoară. Am tot scris despre asta, m-am plâns suficient, nu mai reiau. Astăzi vreau să vorbim nu despre cât e de greu, ci despre cum putem să...

După o zi plină, vreau doar să exist. Tu ce vrei?

După o zi plină, vreau doar să exist. Tu ce vrei?

facebookinstagramyoutuberss Și-a mai trecut o zi grea. Zilele în care am câte un workshop de dimineață până seara sunt tare grele. Mai ales când sunt mai multe astfel de zile la rând. Doar că n-are legătură cu workshopurile și nici cu durata lor, ci cu energia...

Copiii ăștia, care nu vor să ajute la treaba din casă!

Copiii ăștia, care nu vor să ajute la treaba din casă!

Nu trecuseră 7 zile de #StămAcasă, când am simțit că-mi plesnește o venă în cap. Măi, dar copiii ăștia chiar așa, nu știu decât să împrăștie lucruri?! Au avut, în decursul evoluției lor de copii, momente punctuale în care-i vedeam organizați montessori-ește și mă...

E OK orice e OK pentru tine

E OK orice e OK pentru tine

Orice zi e o mică viață - Modul de supraviețuire Astăzi, viața noastră e despre supraviețuire și despre a găsi căi s-o facem (să supraviețuim, adică). A venit peste noi beleaua asta, oricare ar fi ea, și iată-ne închiși în case, departe de familia extinsă, de părinți,...

Podcast Cu Diana (Episodul 16)- Primești Complimentele Și Respingi Criticile?

Despre episodul de astăzi

În Analiza Tranzacțională vorbim despre ”Economia Stroke-urilor” și despre cele 5 reguli ale ei:
1. Nu oferi stroke-uri
2. Nu accepta stroke-uri
3. Nu respinge stroke-uri
4. Nu cere stroke-uri
5. Nu-ți oferi stroke-uri
Dacă nu știi ce sunt stroke-urile, nu-i bai. Îți povestesc în Podcast despre ele, la fel cum îți povestesc și despre legătura dintre ”Economia Stroke-urilor” și nivelul de încredere pe care-l ai în tine.