Podcast cu Diana (episodul 15) – Tu ce permisiuni îți dai ca să ți crești încrederea în tine?

Despre episodul de astăzi

Astăzi începem să plantăm primele semințe pentru creșterea încrederii în tine. E important să știi de ce nu ai încredere în tine, cum ai ajuns să nu ai încredere în tine și de ce vrei să ai încredere în tine, însă de la aceste idei și până la a avea încredere în tine e nevoie … SĂ FACI.


Așa că astăzi începem să clădim. Nu să ne luptăm cu trecutul, nu să aflăm despre trecut, ci să plantăm semințele pentru ziua de astăzi și pentru cea de mâine.

Află din acest podcast ce permisiuni îți poți oferi pentru a reuși tot ceea ce ți-ai propus. Și oferă-ți-le începând de acum.

Mișcare pentru copii statici

Mișcare pentru copii statici

Scris de Diana Vijulie

Am văzut că unul dintre cele mai vândute produse în timpul izolării a fost trambulina. Părinți care și-au dorit să țină activi copiii chiar și în cutiile de chibrituri (vorba bunică-mii) din București s-au gândit că aceste dispozitive vor fi utile. Iar plaja de opțiuni era oricum foarte variată. Trambuline pentru toate spațiile. Ne-am gândit și noi să luăm una, dar la o căutare rapidă, am constatat la momentul respectiv că erau sold out cam peste tot. Apoi ne-am uitat cu un ochi realist în curte și ne-am dat seama că oricum n-am prea avea unde să o mai punem. Și ne-am și amintit că o astfel de trambulină a fost una din primele achiziții pentru curtea asta, însă a rămas prăfuită într-un colț la un moment dat, până când am mutat-o în curtea interioară, unde și alți părinți au adus jucării pentru copii (tobogan, mașinuțe, etc.), de unde și-a dat obștescul sfârșit la un moment dat. Am concluzionat că sunt suficiente hamacele-leagăn și n-am mai cumpărat nimic.

Noi, adulții, n-am făcut nimic ieșit din comun și nici n-am avut nevoie de cine știe ce accesorii de sport. După ce m-am încăpățânat câteva săptămâni să fac yoga pe un prosop (pune prosopul la pozițiile de pe jos, ia prosopul la planks, downward dog și alte chestii care făceau să-mi alunece prosopul de sub mine, desigur, cu tot cu mine), mi-am comandat o salteluță. Iar V. aleargă pe străzi, deci nici el n-a avut nevoie de props-uri. Cu toate astea, copiii au hotărât să se apuce de sport acasă și au decis că au nevoie de una și de alta. S-au gândit ei bine și au decis ce le trebuie. Ema-gimnasta a vrut echipament nou de gimnastică, musai cu bustieră, iar Fip a hotărât că vrea să facă mușchi, așa că i-au trebuit gantere și un maieu.

Citește și:

Copiii și sportul – câteva idei

 

Eu nu-s cine știe ce sportivă, ba chiar, pe alocuri, sportul e o corvoadă și nu o plăcere. Însă, copiilor am vrut să le insuflăm o atitudine diferită. A ajutat mult și faptul că V e foarte activ și se pricepe la multe (voiam să scriu ”toate”) sporturile. Așa că lor le place să facă sport.

Dar, întrebarea de la care am pornit acest articol nu era legată de beneficiile sportului, nici de instrumente de sport, ci a pornit de la una din ședințele mele de ieri, unde am gândit, împreună cu o clientă, un plan de mișcare pentru copil. Nu-s profesoară de sport, nici instructoare de fitnes, însă, scopul nostru comun era să scoatem copilul dintr-o zonă de nemișcare, apărută odată cu izolarea în casă, și să-i redăm energia și relația cu propriul corp.

Dacă ar fi să etichetăm copiii, am putea s-o facem din multe puncte de vedere. Și din punctul de vedere al înclinației și apetitului spre mișcare. Există copii care preferă explorarea vizuală, alții pe cea auditivă, alții tactilă, și tot așa. În funcție de stilul preferat de fiecare copil, putem adapta aceleași jocuri de mișcare, pe care copilul să le facă cu plăcere, dar, mai ales, care să le crească multe abilități. Știm deja că odată ce dezvoltăm zona legată de echilibru, odată cu ea se dezvoltă și multe funcții cognitive. Că sportul crește capacitatea de concentrare, de rezolvare a problemelor, de relaționare cu sine și-așa mai departe, și-așa mai departe, și-așa mai departe.

Atunci când ai acasă un copil kinestezic, nu-i nevoie să mai pui la cale jocuri de mișcare, pentru că și le găsește singur. Aici procesul poate fi invers. Dacă vrei să-l înveți calcule matematice complexe, o poți face cu el în timp ce aleargă, de exemplu. Așteptarea nerealistă ca un copil care învață prin mișcare să stea la masă și să lucreze la fel ca un copil care învață mult prin explorarea vizuală, poate fi înlocuită cu așteptarea realistă ca acest copil să aibă două mese, pe fiecare câte o fișă și să fie nevoie să sară într-un picior între o masă și alta, înainte de a completa un exercițiu. Apoi, înapoi, în alergare. Apoi, în 4 labe. Apoi târâș. Tot prin aceste mișcări poate învăța poezii, dacă-i musai, lecția la geografie sau care-i diferența dintre un cerc și un pătrat.

 

 

Citește și:

Dar ce facem cu un copil, care resemnat de anxietatea din jurul lui, a decis că mișcarea e prea obositoare pentru el și nu mai vrea decât jocuri statice?

Pasul 1: Observăm stilul lui de explorare.
Cum preferă să o facă? Văzând imagini? Auzind povești? Pipăind obiectele? Sigur, un copil încă învață prin toate simțurile integrate. Însă, cu un pic de observație, putem trage concluzia că unul din stiluri este preferat.

Pasul 2: Alegem o serie de exerciții fizice pe care să le facem împreună cu copilul.
Poate vrem să-i dezvoltăm zona de echilibru. Sau poate vrem să-l încurajăm să alerge. Sau să facă sărituri. Sau o rutină matinală de gimnastică. Alegem ce credem că-i mai important pentru el la momentul respectiv (exercițiile de echilibru îi ajută să intre în contact cu propriul corp în relație cu mediul și e de folos pentru copiii energici, care par să n-aibă buton de stop; alergatul îi ajută să-și crească rezistența la efort și poate fi organizat chiar și într-un apartament; săriturile ajută la integrarea utilizării emisferelor, pe lângă alte beneficii)

Pasul 3: Adaptăm exercițiile la stilul preferat de copil.
De exemplu, dacă alegem exerciții de echilibru pentru un copil care preferă explorarea tactilă, o putem face ușor. Lipim pe jos un traseu din scotch negru, pe care îl acoperim, din loc în loc, cu materiale cu texturi diferite, pe care copilul trebuie să calce desculț. Dacă alegem exerciții de alergare pentru un copil care preferă să exploreze auditiv, putem alege un joc în care copilul trebuie să alerge cât cântă muzica, însă să se oprească atunci când muzica s-a oprit. Dacă alegem săriturile pentru un copil care preferă explorarea vizuală, putem să-i desenăm pe o foaie de hârtie diverse fețe pe care trebuie să le facă în timp ce sare și să i le arătăm înainte să facă săritura.

Pentru copilul de care vă povesteam am ales un joc de rol, în care el trebuia să fie o motocicletă care trebuia să ajungă de pe terenul accidentat (traseul peste perne împrăștiate) pe terenul de cursă (scotchul lipit pe toată lungimea holului). Această motocicletă super-rapidă deținea recordul mondial la viteză de anul trecut, însă anul acesta hotărâse să-l depășească. Ați ghicit, desigur, că era vorba despre un copil care prefera explorarea tactilă.

Cu ce-am rămas eu, Diana, după izolare?

Cu ce-am rămas eu, Diana, după izolare?

facebookinstagramyoutuberss După mai bine de două luni de autoizolare cuminte, începem să revenim la normal. La noul normal, cum o arăta el. Dar la un normal, oareșcum. Putem ieși din casă fără declarație, însă tot cu responsabilitate. Putem merge în parc, însă cu...

Jurnal de #StămAcasă – Paștele

Jurnal de #StămAcasă – Paștele

facebookinstagramyoutuberss Era să încep articolul cu expresia ”Primul Paște în Pandemie”, apoi mi-am dat seama că sună sinistru. Sper să fie primul, ultimul și singurul Paște în Pandemie, în ciuda faptului că n-a fost așa rău pe cât mă așteptam.  Dacă acest articol...

Copiii ăștia, care nu vor să ajute la treaba din casă!

Copiii ăștia, care nu vor să ajute la treaba din casă!

Nu trecuseră 7 zile de #StămAcasă, când am simțit că-mi plesnește o venă în cap. Măi, dar copiii ăștia chiar așa, nu știu decât să împrăștie lucruri?! Au avut, în decursul evoluției lor de copii, momente punctuale în care-i vedeam organizați montessori-ește și mă...

E OK orice e OK pentru tine

E OK orice e OK pentru tine

Orice zi e o mică viață - Modul de supraviețuire Astăzi, viața noastră e despre supraviețuire și despre a găsi căi s-o facem (să supraviețuim, adică). A venit peste noi beleaua asta, oricare ar fi ea, și iată-ne închiși în case, departe de familia extinsă, de părinți,...

20% din rezoluțiile de Anul Nou sunt duse la bun sfârșit. Cum?

20% din rezoluțiile de Anul Nou sunt duse la bun sfârșit. Cum?

A trecut deja luna ianuarie și sunt tare curioasă cum merg ”rezoluțiile” de An Nou, pe care ți le-ai propus. Dacă ți le-ai propus, sigur. Citisem undeva că 80% dintre rezoluțiile de An Nou nu-s duse la bun sfârșit, dar mie nu-mi place procentul acesta. Mi se pare...

Schimbări în carieră care vin odată cu maternitatea

Schimbări în carieră care vin odată cu maternitatea

Nu știu dacă e și cazul tău, dar pentru multe mame concediul de maternitate sau de creștere a copilului e un moment în care prioritățile se schimbă, în care mama descoperă noi laturi ale sale și e momentul în care începe să-și pună întrebarea: ”Vreau eu să mă mai...

Ce poți face în loc să scapi de Vocea Critică

Ce poți face în loc să scapi de Vocea Critică

N-am cunoscut până acum pe nimeni, niciodată, care să nu aibă o voce critică în capul propriu. Acea voce critică ce-i spune lucruri urâte despre sine. O știți? E o voce, e un gând, e o atitudine care știe foarte bine cum ”trebuie” să faci lucrurile și, mai ales, că nu...

Cu ce-am rămas eu, Diana, după izolare?

Cu ce-am rămas eu, Diana, după izolare?

Scris de Diana Vijulie

După mai bine de două luni de autoizolare cuminte, începem să revenim la normal. La noul normal, cum o arăta el. Dar la un normal, oareșcum. Putem ieși din casă fără declarație, însă tot cu responsabilitate. Putem merge în parc, însă cu grijă. Putem ajunge în magazine care fuseseră închise până acum, însă o facem cu distanțare între noi. Poate că unii dintre noi revin și la birou, însă în condiții speciale.

Ca să fiu sinceră, pentru noi nu s-a schimbat mare lucru. Încă lucrăm online, copiii încă fac grădinița și școala online. Încă ieșim săptămânal la cumpărături. Încă nu ieșim în parc. Încă preferăm câmpul în locul orașului. Încă vorbim cu prietenii pe video și nu vin să doarmă la noi și nu ne petrecem weekendul împreună. Dar, copiii au câțiva prieteni din vecini, cu care se văd și se joacă. Mereu aceiași și sperăm să fie ok așa. 

 

Citește și:

E OK orice e OK pentru tine

 

Iar asta și simplul fapt că avem mai multă libertate (chiar dacă alegem să nu profităm de ea), mă face să mă întreb cu ce am rămas din toată perioada asta de carantină? Ce am reușit să fac din tot ce mi-am propus, ce am mai făcut pe lângă, sau în loc de? Ce n-am făcut și de ce n-am făcut și cum mă simt acum că n-am făcut? Ce-am început și n-am mai terminat? De ce și cum m-am oprit?

Ce-am reușit să facem din ce ne-am propus?

Destule.

Am petrecut mult timp împreună. Tot timpul împreună :)) Asta a fost și bine, dar și greu. Vorbesc acum în numele adulților, dar cred că la fel a fost și din partea copiilor. Pentru noi a fost greu să nu avem momente de liniște în casă, dar mai ales în cap, cu doi copii care vorbesc de când se trezesc și până când se culcă. Și, de multe ori, nu între ei. Înainte de izolare, debitul lor verbal era împărțit și cu ceilalți, mai cu prietenii lor, mai cu vecinii, mai cu bunicii. Acum noi am primit tot. Iar pentru ei cred că a fost greu să ne vadă disponibili fizic în casă, însă nu și emoțional. Mama și tata sunt aici, în aceeași cameră. însă tot refuză să se joace cu noi, ne cer să facem liniște mereu, nu vor să ne citească, nu vor să joace monopoly, par agasați.

V. a reușit să schimbe acoperișul terasei, am reușit chiar și să zugrăvim terasa cu totul (bine, mai mult el), au construit cotețul de toamnă-iarnă al lui Doni (cu izolare termică, pat și cuier de haine).

Copiii au învățat să lucreze pe laptopuri, copilul mare mai mult decât copilul mic. Dacă încă mă citesc mame cu copii mai mici, care se tem că dacă-și țin copiii departe de tehnologie de mici, le va fi greu să se adapteze și să învețe, povestea Emei e una de succes, de la un copil care în primii ani nu pusese mâna pe niciun device, la un copil de 7 ani, care a învățat să lucreze pe laptop aproape singură, în câteva zile. 

 

 

Ce n-am reușit? 

Nu doar că n-am reușit, dar nici măcar nu am încercat să învățăm vreo limbă nouă. Copiii au fost oricum ocupați cu școala și cu grădinița, iar eu nu am fost în niciun caz în vreun learning mode. Ba chiar, în primele săptămâni de izolare, nici măcar să citesc n-am putut, ceea ce pentru mine a fost foarte foarte ciudat. Mi-am dat spațiu, am pus cărțile tehnice la locul lor în bibliotecă și m-a salvat un Fredrik Backman și-așa am reînceput să citesc. Dar nu ca să învăț, ci ca să mă relaxez.

Și, la nivel practic, nu am reușit nici să zugrăvim camera copiilor, dar aici motivele au fost tehnice, țin de umezeală și de mucegaiul care se face iarna în jurul geamului, așa că avem nevoie de o echipă de oameni care să se priceapă bine la ce e de făcut. Încă nu-mi vine să-i aduc în casă, deci mai așteptăm.

Ce am făcut în plus?

Două lucruri mi-au bucurat sufletul în timpul izolării, două lucruri pe care nu le făceam înainte, iar acum le fac și vreau să le păstrez și după ce vom reveni, cu adevărat, la normal. 

În primul rând am învățat să am grijă de plante. M-a lovit iubirea de ele cam pe anul trecut, iar pe la începutul anului aveam destule în casă. Însă, supraviețuiau cu greu. Nu prea făceam ce trebuie. Nici timp nu-mi dădeam pentru ele, sau nu timp constant. Scriam pe blog că simt că mă hăituiesc eu pe mine, că sunt mereu grăbită, că n-am timp să respir. Sunt convinsă că asa nu venea (doar) din lucrurile pe care le făceam, cât, mai degrabă, din felul în care le făceam. Îngrijind plantele mi-am dat voie să resetez abordarea asta și să aștept și să respir. Să le cunosc cu adevărat, ca să le pot crește cum le place, să le ofer fără să ceară, să învăț să intuiesc și să am răbdare. E un întreg proces mindful să aștept să iasă o rădăcină nouă dintr-un băț, sau să șterg frunze cu o cârpă umedă, să-mi bag mâinile în pământ și nasul în mirosul lui. Cred că este prima vară (sau, poate a doua) în care curtea noastră arată îngrijit și mă bucur mult de ea. Cu down-tempo-ul ăsta voi rămâne, cu siguranță și apoi. Și cu conectarea asta pe care o pierdusem în ultimii ani. 

 

Citește și:

 

Un al doilea lucru care mi-a intrat în ritm deja, e yoga de dimineață. În fiecare dimineață, fără excepție. Nu am ratat nicio zi de mișcare, iar asta chiar n-am mai făcut-o până acum, nici chiar pe vremea când eram mai sportivă. După primele 2 săptămâni de stat în casă, am simțit că sunt complet înțepenită. Mă dureau mușchii gâtului de la poziția aplecată asupra laptopului, îmi trosneau toate cele când mă mișcam și aveam impresia că mă rup dacă mă mișc. Nici înainte nu făceam mișcare multă, dar aveam impresia că o fac. Mă uitam pe ceas, vedeam 10000 de pași, ziceam că-i bine. Nu era nici atunci, cum a devenit evident odată ce cei 10000 de pași s-au tranformat în 6000. După primele 2 săptămâni de yoga în fiecare dimineață, am început să simt că plutesc. Am observat cum mi-am schimbat poziția corpului (visam până acum să investesc într-un suport care să mă țină dreaptă… Suportul cel mai bun pare să fie mușchii proprii și personali :)) ), m-au lăsat durerile, am fost mai vioaie cu totul. Ieri am făcut experimentul de a aștepta să fac yoga după amiază. Am stat ca pe ace până pe la 12, când m-am apucat de treabă și am lăsat prostiile :)) Nu am rezistat să aștept până seara. Așa că am revenit la obiceiul de a face yoga înainte să se trezească toată lumea, cu o pereche de căști wireless în urechi (ca să nu-i trezesc) și cu un duș răcoros apoi (căștile astea îmi amintesc de vremurile bune, cu multe plimbări, când aveam în geantă mereu o baterie externă, de la care încărcam fie telefonul, fie căștile, în mers. Bateria mea a văzut, pe modelul ăsta, jumătate de Europa, pentru că dacă mă aduci într-un oraș nou, poți să fii sigur că îl voi bate la picior prin toate cotloanele, de dimineața până seara, cu muzică sprințară în urechi). Dar, ca să revenim la diminețile mele din izolare, după yoga și duș câteodată mai am timp și să mai citesc vreo 3 pagini. Un mod minunat de a începe dimineața.

Nu mi-e deloc dor de diminețile cu trezire la 6.30. Asta ca să fie clar.

Mișcare pentru copii statici

Mișcare pentru copii statici

facebookinstagramyoutuberss Am văzut că unul dintre cele mai vândute produse în timpul izolării a fost trambulina. Părinți care și-au dorit să țină activi copiii chiar și în cutiile de chibrituri (vorba bunică-mii) din București s-au gândit că aceste dispozitive vor...

Cu ce-am rămas eu, Diana, după izolare?

Cu ce-am rămas eu, Diana, după izolare?

facebookinstagramyoutuberss După mai bine de două luni de autoizolare cuminte, începem să revenim la normal. La noul normal, cum o arăta el. Dar la un normal, oareșcum. Putem ieși din casă fără declarație, însă tot cu responsabilitate. Putem merge în parc, însă cu...

Să ne învățăm băieții că și bărbații sunt oameni

Să ne învățăm băieții că și bărbații sunt oameni

facebookinstagramyoutuberss Prima dată când am adus într-o zonă conștiento-rațională faptul că există diferențe între femei și bărbați a fost pe la 19 ani, când mama unui fost prieten (pe vremea aia era actual prieten:)) ) mi-a recomandat să citesc cartea aia cu...

Copiii ăștia, care nu vor să ajute la treaba din casă!

Copiii ăștia, care nu vor să ajute la treaba din casă!

Nu trecuseră 7 zile de #StămAcasă, când am simțit că-mi plesnește o venă în cap. Măi, dar copiii ăștia chiar așa, nu știu decât să împrăștie lucruri?! Au avut, în decursul evoluției lor de copii, momente punctuale în care-i vedeam organizați montessori-ește și mă...

E OK orice e OK pentru tine

E OK orice e OK pentru tine

Orice zi e o mică viață - Modul de supraviețuire Astăzi, viața noastră e despre supraviețuire și despre a găsi căi s-o facem (să supraviețuim, adică). A venit peste noi beleaua asta, oricare ar fi ea, și iată-ne închiși în case, departe de familia extinsă, de părinți,...

20% din rezoluțiile de Anul Nou sunt duse la bun sfârșit. Cum?

20% din rezoluțiile de Anul Nou sunt duse la bun sfârșit. Cum?

A trecut deja luna ianuarie și sunt tare curioasă cum merg ”rezoluțiile” de An Nou, pe care ți le-ai propus. Dacă ți le-ai propus, sigur. Citisem undeva că 80% dintre rezoluțiile de An Nou nu-s duse la bun sfârșit, dar mie nu-mi place procentul acesta. Mi se pare...

Schimbări în carieră care vin odată cu maternitatea

Schimbări în carieră care vin odată cu maternitatea

Nu știu dacă e și cazul tău, dar pentru multe mame concediul de maternitate sau de creștere a copilului e un moment în care prioritățile se schimbă, în care mama descoperă noi laturi ale sale și e momentul în care începe să-și pună întrebarea: ”Vreau eu să mă mai...

Ce poți face în loc să scapi de Vocea Critică

Ce poți face în loc să scapi de Vocea Critică

N-am cunoscut până acum pe nimeni, niciodată, care să nu aibă o voce critică în capul propriu. Acea voce critică ce-i spune lucruri urâte despre sine. O știți? E o voce, e un gând, e o atitudine care știe foarte bine cum ”trebuie” să faci lucrurile și, mai ales, că nu...

Din clasă în ecranul computerului – Care este experiența profesorilor cu școala online? (interviul 2, cu Ramona Cloșcă)

Din clasă în ecranul computerului – Care este experiența profesorilor cu școala online? (interviul 2, cu Ramona Cloșcă)

Scris de Diana Vijulie

Școala și grădinița online a copiilor continuă, cel puțin a copiilor mei. Și ei, la fel ca și mine, se conectează zilnic la zoom video și își fac orele. Ne trezim toți de dimineață, ne spălăm, ne îmbrăcăm în haine de mers frumos pe stradă, ne pieptănăm, unii dintre noi (adică eu) ne punem pe față un corector și-un fard de ochi, poate chiar și rimel, apoi ne deschidem laptopurile și ne apucăm de treabă. Ne-am trezit peste noapte cu rutina asta. 
Tot peste noapte s-au trezit și cadrele didactice că trebuie să treacă de la predatul în sala de clasă, la predatul din fața ecranului, cu toate implicațiile schimbării ăsteia, iar eu sunt curioasă cum a fost experiența asta pentru ele. 

Data trecută am vorbit cu Cosmina Ioniță, profesor de matematică la gimnaziu. Astăzi o las pe Ramona Cloșcă să ne spună cum a fost pentru ea la clasa pregătitoare.

 

DV: Cum a fost atunci când ai preluat clasa offline? Cum ai făcut să te apropii de copii? Cum ți-a fost să creezi o legătură între tine și ei?

 
Ramona: Nu am tinut cont de conținuturile planificate de către edituri sau minister. Mi-am creat planificarea mea. Am ales ca în primele 2 săptămâna sa nu fac niciun fel de evaluare sau verificare. Am creat rutine si momente clare de conectare. Toate rutinele si toate momentele de conectare au fost sub forma de jocuri. Pentru ca prin joc poti evalua usor copii mi-am dat seama ca le lipseste atentia. Astfel am inițiat zilnic jocuri de atentie. Întotdeauna i-am ascultat si am fost sinceră cu ei. Le place foarte mult sa fac asocieri cu propriile experiențe sau sa creez povești cu tâlc.
 
 
DV: Cum ți-a fost când procesul de învățare s-a mutat online? Care a fost reacția ta când ai aflat că urmează să le predai copiilor prin intermediul computerului?
 
Ramona: A fost crunt! Am fost speriată dar stiam ca o voi duce la capat. În primele 2 săptămâni am creat proceduri si procese. Am muncit 16 ore în aceste 2 săptămâni. Am buchisit singura am invatat sa lucrez pe platforma sau aplicații. Am corectat în paint. Am mentinut tot timpul relatia cu părinții. I-am sprijinit pentru ca aveam nevoie de ei. Era foarte greu să verifici zilnic zeci de activități sa dai feedback fiecărui părinte. După 2 săptămâni am facut ședința cu părinții și am decis impreuna cu ei, ca cel mai usor ne-ar fi daca ne vom conecta on-line. Am modificat orarul si am decis 2 sesiuni on-line zilnic. Obiectivul nostru era ca acesti copii sa fie conectați si sa pastreze ritmul scolii în intervalul 9-13. Am împărțit copiii în grupe de lucru ca sa pot la lucrez diferențiat cu cei care nu înțelegeau. Cand era nevoie de predarea noțiunilor noi , pe lângă întâlnirea on-line am creat si tutoriale ca sa ramana noțiunile înregistrate si ca acesti copii sa revina cand au nevoie. Acum după vacanta , pentru ca scoala noastră, beneficiază de o platforma Kinderpedia, am mutat toate activitățile acolo, întâlniri online, teme, activități, pe un orar creatbin această platformă. A fost o mișcare de forță, acești copii beneficiază de un program lung la scoala . Atat invatatoarele cât și profesorii de dupa-amiaza au creat în permanență legături cu ei. Am făcut întâlniri individuale de conectare cu copii, am vorbit individual cu părinții. Este foarte greu, dar merita fiecare efort. Mi-am depășit limitele am iesit din zona de confort si am creat relații puternice cu părinții și cu elevii mei. Abia astept sa ne întoarcem la scoala, acolo se realizeaza tot procesul ideal de predare-invatare-evaluare dar legatura puternică am cerit-o în on-line.
 

DV: Înainte de a muta școala în mediul online, ai mai avut experiența de a preda astfel?

Ramona: Nu.

DV: Ai primit training din partea școlii?

Ramona: Impreuna ne-am creat. A fost o mișcare de forță! Am fost o echipă cu obiective clarerofesorii.

DV: Ai putut prelua materialele așa cum le aveai pregătite pentru clasă ca să le folosești online, sau a trebuit să modifici?

Ramona: Le-am modificat. Am transformat cărțile în prezentari ppt ca sa pot sa le prezinte copiilor. Am transformat întâlnirile de dimineață în activități ce puteau fi create în întâlniri on line. Am creat rutine, reguli în on line. Am folosit instrumente noi. Am inventat acrivitati de a scoate copiii din stati pe de plictiseala, am facut petreceri, ne-am sărbătorit pe zoom. Asa cum scriam si mai sus m-am adaptat singura sau cu echipa de la scoala. Am buchisit non stop tot felul de functii si aplicatii.e.

 

 

 

 

DV: În ce spirit ți-ai găsit elevii online? Cum i-ai simțit pe ei? A fost nevoie să reiei procesul de conectare cu ei sau lucrurile au decurs natural și de la sine?

Ramona: Am reluat tot procesul. Am lăsat la inceput sa se obișnuiască cu sistemul. I am lăsat să își prezinte animalele de companie, facemnin fiecare vineri prezentari de jucării. Apoi le-am transmis zilnic regulile si consecintele logice.

DV: E diferit să predai online și offline? Care a fost cea mai mare provocare a ta?

Ramona: Este foarte diferit. Conectarea fizică și clasa o simti la scoala , în online se schimba totul. Sa nu uitam ca ei traiesc in acelasi mediu de restricții ca si noi.

 

Citește și:

DV: Copiii ce provocări crezi că au avut în acest proces?

Ramona: De adaptare la noul proces. Depinde cum le prezinți. Eu am creat o poveste si a funcționat. Au fost impresionați si lucrurile au mers bine. Aici am avut sprijinul părinților. Ei sunt pilonii acestei colaborări.

DV: Ai învățat ceva nou despre tine în acest proces? Dar despre elevii tăi?

Ramona: Multe lucruri noi. Mi-am depășit limitele. Despre elevi am descoperit că sunt fiinte foarte sociale si au nevoie de conectare permanentă. Ce a fost nou în online, a fost nevoia lor permanentă de validare.

DV: E ceva ce-ai vrea să le transmiți copiilor și părinților cu care lucrezi? Sau altor profesori?

Ramona: Totul se intampla cu un rost. Este o experiență unică care, după ce s-a îmbunătățit a adus numai lucruri minunate. Suntem cadre didactice și avem superputere pentru copiii nostri.Hai sa le arătăm ce putem noi! Totul va fi bine!

DV: Mulțumesc!

Dacă ești și tu educator sau  profesor și vrei să ne împărtășești experiența ta, scrie-mi pe diana@dianavijulie.ro

 

3 lucruri bune pe care le face copilul tău când se plictisește

3 lucruri bune pe care le face copilul tău când se plictisește

facebookinstagramyoutuberss După ce au trecut primele 2 zile de autoizolare, pline de entuziasmul copiilor de a face ceva inedit: adică de a nu merge la școală/grădiniță, ci de a sta multe zile la rând acasă cu mami (pe vremea aia tati încă mergea la birou), când...

Copiii ăștia, care nu vor să ajute la treaba din casă!

Copiii ăștia, care nu vor să ajute la treaba din casă!

Nu trecuseră 7 zile de #StămAcasă, când am simțit că-mi plesnește o venă în cap. Măi, dar copiii ăștia chiar așa, nu știu decât să împrăștie lucruri?! Au avut, în decursul evoluției lor de copii, momente punctuale în care-i vedeam organizați montessori-ește și mă...

E OK orice e OK pentru tine

E OK orice e OK pentru tine

Orice zi e o mică viață - Modul de supraviețuire Astăzi, viața noastră e despre supraviețuire și despre a găsi căi s-o facem (să supraviețuim, adică). A venit peste noi beleaua asta, oricare ar fi ea, și iată-ne închiși în case, departe de familia extinsă, de părinți,...

20% din rezoluțiile de Anul Nou sunt duse la bun sfârșit. Cum?

20% din rezoluțiile de Anul Nou sunt duse la bun sfârșit. Cum?

A trecut deja luna ianuarie și sunt tare curioasă cum merg ”rezoluțiile” de An Nou, pe care ți le-ai propus. Dacă ți le-ai propus, sigur. Citisem undeva că 80% dintre rezoluțiile de An Nou nu-s duse la bun sfârșit, dar mie nu-mi place procentul acesta. Mi se pare...

Schimbări în carieră care vin odată cu maternitatea

Schimbări în carieră care vin odată cu maternitatea

Nu știu dacă e și cazul tău, dar pentru multe mame concediul de maternitate sau de creștere a copilului e un moment în care prioritățile se schimbă, în care mama descoperă noi laturi ale sale și e momentul în care începe să-și pună întrebarea: ”Vreau eu să mă mai...

Ce poți face în loc să scapi de Vocea Critică

Ce poți face în loc să scapi de Vocea Critică

N-am cunoscut până acum pe nimeni, niciodată, care să nu aibă o voce critică în capul propriu. Acea voce critică ce-i spune lucruri urâte despre sine. O știți? E o voce, e un gând, e o atitudine care știe foarte bine cum ”trebuie” să faci lucrurile și, mai ales, că nu...

Leading Out Of Drama – Pentru relații sănătoase cu copiii și partenerul tău (interviu Dana Grigoraș)

Leading Out Of Drama – Pentru relații sănătoase cu copiii și partenerul tău (interviu Dana Grigoraș)

Scris de Diana Vijulie

”Și, ia zi, tu Diană, ce-ai putea să mai faci ca să ieși din zona de confort?”
”Păi… Să sar cu parașuta, să nu mai spăl pe jos în bucătărie în fiecare dimineață și seară și… să filmez un interviu”

Cu Podcasturile, care-s audio, m-am obișnuit binișor, deja mi-au lărgit zona de confort, așa că să trecem la următorul nivel. 

Doar că să filmez un interviu nu a venit doar pentru creșterea asta a mea, ci, mai ales, pentru voi, cititorii mei. 

Workshopul LOD și ce-am învățat eu din el

Acum ceva vreme am participat la un workshop care mi-a plăcut foarte mult. Dacă mă urmăriți de ceva vreme, poate că știți că una din pasiunile mele în ceea ce ține de dezvoltare personală, e un instrument care se numește triunghiul dramei. M-ați auzit/văzut vorbind despre el în workshopuri, sigur am aplicat modelul dacă am lucrat și individual.

Dacă nu știți despre ce vorbesc, vă spun pe scurt că este vorba despre un instrument cu care putem analiza modul în care intrăm în și ieșim din conflicte, atunci când o facem nesănătos. Și, desigur, ca să putem să ne gestionăm conflictele sănătos, e nevoie să identificăm tiparul nostru (poate și tiparul celuilalt) și să schimbăm un gând, un comportament sau poate o emoție. Sau, de ce nu, pe toate pe rând, în funcție de cum ne vine mai ușor. 

Ei bine, acest workshop, construit pe metoda ”Leading Out of Drama” (adică, pe scurt, LOD) și livrat de Dana Grigoraș, consultant și trainer de soft skills, asta ne învăța. Despre abordarea sănătoasă a conflictelor.

Înainte de participarea la workshopul LOD am fost profilată, pentru a vedea alb pe negru care îmi sunt tendințele din conflicte, apoi la workshop am aflat mai multe despre mine, despre dinamica relațională, despre care e efectul de domino care vine în urma unui cuvânt, privire sau oftat al meu.

Dar, cel mai important, am aflat unde am de lucru la mine însămi, ca să schimb dinamica. Ce anume să lucrez, cum anume să lucrez, ca felul în care intru în și ies din conflicte să fie sănătos pentru mine, dar și pentru relațiile mele. Și aici vorbesc despre orice tip de relație. Cu partenerul, cu copiii, cu clienții, cu colegii, cu mama… cu oricine. Și chiar a funcționat ce am aplicat…

(M-am bucurat foarte mult să mă reprofilez de curând și să văd și pe hârtie roadele muncii mele cu mine. Da, am îmbunătățit părțile pe care îmi propusesem să le îmbunătățesc și m-am simțit bine cu mine văzând asta și pe hârtie.)

LOD în familie

Workshopul LOD despre care vă povestesc se raporta mai mult la zona de business, aplicat în corporații, cu echipe de oameni. Dar, într-o discuție mai lungă cu Dana Grigoraș (facilitatoarea și experta din domeniu, pe care o veți putea asculta în interviul de mai jos) ne-am dat seama că putem foarte ușor să-l aducem în viața de familie.

Doar și eu, dar și ea, folosim ”strategiile” acasă, cu bărbații noștri și cu copiii noștri.

Și m-am gândit că ar fi o oportunitate grozavă pentru voi, cititorii mei, să primiți și voi aceste instrumente.

Întâi am pus pe hârtie un interviu, care să vină cu informații de folos, doar că ce poate Dana să ne învețe nu încape într-un interviu scurt, pe care să aveți și timp să-l urmăriți. Am tăiat cât am putut și tot e lung de aproape jumătate de oră. 

Un articol? Cât de lung ar trebui să fie? Plus că lipsește partea practică, exemplele individuale, strategiile aplicate 1 la 1…

Și-atunci ne-am oprit, am respirat și-am zis așa: facem un webinar.
Ba nu, hai să facem două webinarii LOD, ca să nu le aglomerăm și să fie timp suficient pentru întrebări și curiozități și sfaturi practice și aplicate direct.
Și lângă webinar am adăugat și profilarea individuală, astfel ca la finalul webinarului fiecare participant să rămână cu cărticica profilului individual și personalizat.
Și-apoi am zis că-i musai să primiți și ghidul complet ”Leading Out of Drama”.
Și o lună suport 1 la 1 via email sau Whatsapp.
Și 3 podcasturi. 
Și alte articole specifice. 

Totul a pornit de la interviul de mai jos, pe care vă invit să-l vizionați și-s curioasă cum vi se pare. 

Iar dacă doriți să vă înscrieți la webinarul Leading Out Of Drama – Pentru relații sănătoase cu copiii și partenerul tău”, avem și un frumos landing page al evenimentului, în care am investit multă creativitate, dar și toată informația de care aveți nevoie pentru a vă decide să participați. Prețul este și el extrem de special și e cam one time only chance să poată fi oferit cu așa o reducere, care e valabilă doar pentru luna mai. 

Webinariile vor avea loc sâmbătă, pe 23 mai, de la 10 dimineața la 12 la prânz.

Și joi, 28 mai, de la ora 18.00 la ora 20.00.

Gata, vă las s-o cunoașteți pe Dana 🙂 

Copiii ăștia, care nu vor să ajute la treaba din casă!

Copiii ăștia, care nu vor să ajute la treaba din casă!

Nu trecuseră 7 zile de #StămAcasă, când am simțit că-mi plesnește o venă în cap. Măi, dar copiii ăștia chiar așa, nu știu decât să împrăștie lucruri?! Au avut, în decursul evoluției lor de copii, momente punctuale în care-i vedeam organizați montessori-ește și mă...

E OK orice e OK pentru tine

E OK orice e OK pentru tine

Orice zi e o mică viață - Modul de supraviețuire Astăzi, viața noastră e despre supraviețuire și despre a găsi căi s-o facem (să supraviețuim, adică). A venit peste noi beleaua asta, oricare ar fi ea, și iată-ne închiși în case, departe de familia extinsă, de părinți,...

Copiii ăștia, care nu vor să ajute la treaba din casă!

Copiii ăștia, care nu vor să ajute la treaba din casă!

Nu trecuseră 7 zile de #StămAcasă, când am simțit că-mi plesnește o venă în cap. Măi, dar copiii ăștia chiar așa, nu știu decât să împrăștie lucruri?! Au avut, în decursul evoluției lor de copii, momente punctuale în care-i vedeam organizați montessori-ește și mă...

E OK orice e OK pentru tine

E OK orice e OK pentru tine

Orice zi e o mică viață - Modul de supraviețuire Astăzi, viața noastră e despre supraviețuire și despre a găsi căi s-o facem (să supraviețuim, adică). A venit peste noi beleaua asta, oricare ar fi ea, și iată-ne închiși în case, departe de familia extinsă, de părinți,...

20% din rezoluțiile de Anul Nou sunt duse la bun sfârșit. Cum?

20% din rezoluțiile de Anul Nou sunt duse la bun sfârșit. Cum?

A trecut deja luna ianuarie și sunt tare curioasă cum merg ”rezoluțiile” de An Nou, pe care ți le-ai propus. Dacă ți le-ai propus, sigur. Citisem undeva că 80% dintre rezoluțiile de An Nou nu-s duse la bun sfârșit, dar mie nu-mi place procentul acesta. Mi se pare...

Schimbări în carieră care vin odată cu maternitatea

Schimbări în carieră care vin odată cu maternitatea

Nu știu dacă e și cazul tău, dar pentru multe mame concediul de maternitate sau de creștere a copilului e un moment în care prioritățile se schimbă, în care mama descoperă noi laturi ale sale și e momentul în care începe să-și pună întrebarea: ”Vreau eu să mă mai...

Ce poți face în loc să scapi de Vocea Critică

Ce poți face în loc să scapi de Vocea Critică

N-am cunoscut până acum pe nimeni, niciodată, care să nu aibă o voce critică în capul propriu. Acea voce critică ce-i spune lucruri urâte despre sine. O știți? E o voce, e un gând, e o atitudine care știe foarte bine cum ”trebuie” să faci lucrurile și, mai ales, că nu...