Primul lucru pe care o să-l facem în 2021 și noul dormitor

Știți că ziceam la începutul pandemiei că dacă tot o să stăm atât de mult în casă, o să ne-o zugrăvim singuri pe toată? Haha. Mai ziceam atunci câ în câteva luni învăț și o limbă nouă și că nu mai știu ce mai fac. Mă dau de 3 ori peste cap și mă transform în femeia bionică. Nu-s bionică, n-am învățat nici turcă și nici nu mi-am reamintit japoneza, iar casa nu doar că nu-i zugrăvită, ba chiar e mai găurită decât fusese în martie.

Mă rog. Chestia e că primul lucru pe care o să să-l facem în 2021 o să fie să zugrăvim. Bine, nu chiar primul lucru. Primul lucru în 2021 o să fie să bem șampanie și să ne pupăm. Dar primul lucru mare din 2021 acesta o să fie: vin niște oameni în casa noastră și zugrăvesc.

Ei, dar înainte de asta, am mai făcut ceva. Pentru prima oară în vreo 11 ani, am schimbat mobila de dormitor. În restul casei am modificat mereu una-alta. Practic, când ne-am mutat de la apartament aici (acum 6 ani), ne-am luat toată mobila de acolo și am adus-o aici. Și mi s-a părut că niciodată nu s-a potrivit cum trebuia. În living am sucit-o și am răsucit-o. Pune masa, scoate masa. Pune fotoliul în colț, mută-l în fața canapelei, scapă de el, mai ia o canapea. Pune rafturile de cărți în colț, scoate rafturile de cărți din colț. Pune un Billy în capul scărilor, scoate-l. Pune canapeaua pe peretele X, mut-o. Și tot așa. Anul trecut am schimbat și mobila de living și am făcut una potrivită pentru spațiul de aici și pentru nevoile noastre de acum. De atunci n-am mai schimbat lucruri. Apoi, camera copiilor. Copiii sunt mereu în schimbare și-așa a fost și camera lor. Am avut paturi supra-etajate, am scăpat de ele, am avut saltele pe jos, am luat paturi mici. Dulapul l-am mutat de pe un perete pe altul, am montat și demontat dulapuri de jucării (acum au nevoie de mult mai puține, așa că le-am scos) și tot așa și la ei. În birou nu mai zic. A arătat în fel și chip camera aia.

În tot acest tumult, dormitorul a fost mereu același. Până acum câteva luni, când am schimbat mobila și aici. După 11 ani, patul a fost demontat, dulapurile au fost despărțite (unul dat mai departe, unul mutat în holul de la intrare), iar comoda care a fost casă pentru hăinuțe mici de copii și masă de înfășat, s-a dus și ea în alte părți. Și-am făcut mobilă nouă, cap-coadă. Dacă mă uit așa un picuț la ea, îmi dau seama cât de dor mi-a fost să călătoresc în perioada asta, pentru că arată exact ca o cameră de hotel. Și miroase ca o cameră de hotel și o țin mereu ordonată, ca pe o cameră de hotel. Ba chiar făcusem și patul ca într-o cameră de hotel, cu păturica bine băgată sub saltea, dar V urăște asta, așa că am căutat alte moduri hoteliere de a face patul.

Motivul pentru care am schimbat mobila? Motivul meu a fost că-mi place schimbarea și îmi place adrenalina care vine cu ea. Am trecut de la un dormitor dulceag, alb, french country, la unul modern, cu linii drepte, destul de masculin. Motivul lui V a fost mai practic, pentru el noul layout al dormitorului este legat de spațiu. În aranjamentul de acum avem mult mai mult spațiu. Nu o să vă arăt acum poze din el, pentru că suntem la un pas de renovare, cu o gaură mare și gri într-un perete și cu o perdea care nu se potrivește prea bine, dar vă las mai jos modelul de la care m-am inspirat:

 

Și nu-mi dau seama de ce n-am făcut asta de la bun început și de ce nu-s mobilate așa toate dormitoarele micuțe. Practic, în dormitor avem un pat încadrat de un dulap. Și-atât. În spatele patului este o poliță, de lățimea unei cărți, care ține loc de noptieră. Și în rest… Nimic. Dulapul l-am făcut pe comandă, însă pe dimensiunile de la IKEA (ca să ne putem pune în interior accesorii de la ei), iar patul este… verde <3 Atât de verde:

Promit să revin cu poze când or arăta și pereții cum trebuie.

2 lucruri frivole pe care le-am învățat în 2020

2 lucruri frivole pe care le-am învățat în 2020

Scris de Diana Vijulie

18 Working From Home Memes That Perfectly Sum It Up | SayingImages.com

Știu, știu. V-ați săturat să tot auziți de 2020 că a fost un an ”special”. Sau un an ”diferit”: Un an ”greu”. Un an ”altfel”. Un an ”despre pierderi”. Un an ”provocator”. Un an… whatever. Sigur că a fost așa și ne-am plictisit să tot trăim adjectivele alea, gata cu ele!. Apoi sunt convinsă că v-ați săturat și să vă amintiți de tot ce ați pierdut în acest an. Conectare, conexiune, apropiere de oameni, poate și alte lucruri și mai dureroase. Nu mai vreau să mă duc acolo cu gândul. Și-apoi sunt absolut sigură că v-ați săturat și să auziți despre toate lucrurile minunate pe care 2020 le-a făcut pentru noi. Bineînțeles că e adevărat că n-au fost doar lucruri rele în anul ăsta și bineînțeles că am învățat enorm de multe chestii despre noi, ne-am provocat, am făcut, am dres. Dar parcă multe din aceste ”perspective pozitive” vin forțat, neapărat ca să nu le pierdem din vedere și neapărat să ne concentrăm pe ce e pozitiv. 

Ei, eu astăzi nu vreau să vă povestesc despre cum anul 2020 mi-a fost drag pentru că am petrecut mai mult timp în familie (true), pentru că m-a forțat să-mi reanalizez prioritățile (adevărat și asta), că mi-am pus viața în balanță și am văzut ce și unde cântărește mai mult și tot așa. Eu vreau să vă povestesc astăzi despre două lucruri frivole pe care le-am învățat în 2020 și vă las pe voi să le analizați impactul pozitiv asupra vieții mele în general 🙂 Adică n-o să le ridic în slăvi. 

N-am nevoie de haine de casă

Nu știu cum ați crescut voi, dar acasă la mine, când eram copil la mama, îmi țineam hainele într-o comodă, pe două rafturi mari. Unul din rafturi conținea hainele de ieșit afară, iar celălalt hainele de casă. Hainele de casă erau verișoarele mai sărace ale hainelor de stradă. Rudele bătrâne și mai uzate, cu riduri mai multe și poate și vreo două trei operații pe ici pe colo. Mi-ar fi plăcut să stau îmbrăcată în casă în hainele de stradă? Sigur că da. Și când mai apucam, mă împopoțonam. Dar asta doar cu titlu de excepție. 

Când am avut și eu copiii mei, o vreme am ținut tot așa, două rafturi (sau sertare): Haine de casă și haine de stradă. Iar când au crescut și au început să se îmbrace singuri așa cum voiau, mi-am dat seama că nu mai e utilă separarea asta a hainelor în stat. Ajungeau să poarte pe stradă hainele mai jerpelite de casă (pentru că erau comode) și în casă hainele frumoase de stradă (pentru că erau frumoase). Așa că a dispărut segregarea și rafturile (sau sertarele) au ajuns să separe altfel hainele: bluze în sertarul de jos și pantaloni în sertarul de sus, nediscriminatoriu. 

Pentru mine n-am făcut asta. Hainele de casă erau, basically, treninguri sau colanți și bluze lălâi, iar hainele de stradă erau mai de doamnă. Ei bine, anul ăsta, la fel ca mulți dintre voi, când o mare parte din activități s-a mutat acasă, n-a mai fost nevoie de haine de stradă. Da, o vreme am purtat hainele de casă toată ziua, pentru că erau comode. Apoi m-am plictisit de mine în oglindă, mereu comodă așa. Și, pentru prima dată în istoria mea personală, mi-am cumpărat blugi și cămăși pentru stat în casă. Dimineața nu mă mai îmbrac exclusiv comod, ci mă îmbrac frumos. Fit over function, cum se zice în upper class language :)). Îmi, vorba lui V. ”pun fața” (adică machiajul), mă dau și cu parfum, îmi pun bijuteriile (până în 2020 acasă era locul acela în care îmi dădeam jos brățara de argint, nu în care mi-o puneam la mână) și plec… din dormitor. 

De ce e asta o lecție importantă pentru mine? Pentru că o combate pe cea culturală, pe care am învățat-o de când mă știu. Că acasă nu trebuie să fii dichisită și aranjată, că cine te vede? E suficient să fii curată. Well, nu. Cine mă vede? în primul rând mă văd eu.

Mi-am luat ojă semipermanentă

Când eram tânără, mergeam o dată pe lună ”la unghii”. Descoperisem o tipă pricepută la un salon din piața Victoriei, care-mi punea unghii cu gel subțiri și neostentative. Problema mea, de când mă știu, cu unghiile e că se rup și se exfoliază și oja normală nu-mi rezistă pe ele mai mult de 2, hai poate 3 zile. Am o colecție impresionantă de lacuri de unghii, tocmai pentru că mi le făceam des, dacă voiam să arate bine. Așa că mă bucuram de invenția asta a femeii moderne, de unghii tari ca scaunul de la masă din living. Ei, de când cu copiii, n-am mai avut timp de așa ceva. Când erau mici n-am mai avut timp, apoi l-am prioritizat diferit. Dacă aveam câte 2-3 ore libere pe lună, nu mă duceam cu ele la unghii, ci dormeam, sau citeam sau făceam o baie. Sau le făceam pe toate, pentru că atunci când ai 3 ore libere legate și doi copii mici, devii extrem de eficientă. Am mai încercat, periodic, cu ojă semipermanentă, dar mă durea sufletul să pierd timpul ăsta. Să mi le fac singură mă temeam. Mi se părea foarte dificil și mă gândeam că ai nevoie de cine știe câte ore de cursuri și experiență ca să-ți iasă și numai pentru asta nu mai făceam cursuri. 

Și mi-era și frică. Nu știu exact de ce anume, dar manichiura cu ojă semipermanentă mi se părea un soi de bau-bau, ceva ce NU SE FACE acasă. Până când a zis prietena mea de 2 case mai în jos pe stradă ”Hai, tu, să ne luăm și noi o ojă semi și o lampă și să ne facem unghiile. Cine știe când mai vedem un salon la față?”. Pentru că la 10000 de cazuri pe zi, câte erau atunci când vorbeam noi despre asta, numai la salon nu mai mergeam să mă stresez. Inițial am zis că nu vreau, că n-am energie să mai fac research, să mai studiez și asta, să mai învăț ceva nou. Apoi am zis ”fie”. În cel mai rău caz, nu-mi iese, n-o mai încerc și gata. 

Dar, vai! Ce minune. Mi-a luat cam o lună să-mi dezvolt o tehnică bună, să experimentez și să mai aflu din stânga-dreapta ce nu făceam bine și cum se face, de fapt, și-acum, parol, arată mai bine decât mi le făceam la salon. 2-3 săptămâni de unghii neciobite, ci frumușele. Și o altă lecție importantă: că nu-i musai să fac eu singură orice research și că sunt înconjurată de oameni care partikipă și mă pot ajuta rapid. Prietena care s-a interesat de lampă și de ojă, manichiurista ei care ne-a trimis lista cu ce avem de făcut, altă prietenă care mi-a explicat ce nu făceam bine, când nu-mi stătea oja pe unghii și tot așa. 

Frivol, nu? Să te îmbraci frumos în casă și să-ți faci singură manichiură semipermanentă? Ați învățat și voi lucruri frivole?

 

Cum îți pregătești casa pentru iarnă

Cum îți pregătești casa pentru iarnă

facebookinstagramyoutuberss Viața la casă e diferită de viața de la bloc. Ce truism, nu? Când eram noi mai tineri, domnul V. își dorea tare să ne mutăm la casă, iar mie îmi era frică. Mi se părea că ar fi nevoie să facem mult mai multă treabă decât am fi avut timp să...

Trusa de machiaj minimalistă din geantă

Trusa de machiaj minimalistă din geantă

La școala la Ema au nevoie în mod obligatoriu să aibă zilnic la ei măști, dezinfectant și șervețele. Au, ceea ce s-a botezat printre elevi (și profesori) așa numitul ”penar sanitar”, care conține astfel de lucrușoare. În penarul sanitar al Emei am pus o sticluță cu...

Cum să nu-ți dresezi câinele

Cum să nu-ți dresezi câinele

facebookinstagramyoutuberss Sunt convinsă că nu mai puteți de curiozitate să aflați ce mai face Doni. Dacă mai e zălud, dacă mai fuge, dacă mai roade lucruri pe care n-ar trebui să le roadă, dacă mai face pipi în locuri în care n-ar trebui să facă, dacă mai sare...

Crăciun ÎMPREUNĂ, indiferent unde ești

Crăciun ÎMPREUNĂ, indiferent unde ești

facebookinstagramyoutuberss La fel cum a fost tot anul, nici Crăciunul nu se dezminte: o să fie ciudat. Și nu pentru noi în mod specific (sau nu DOAR pentru noi), ci pentru multe poate chiar miliarde de oameni, anul acesta Crăciunul va fi diferit. De la distanță, sau...

Psihologia spațiului și a culorii

Psihologia spațiului și a culorii

facebookinstagramyoutuberssZilele trecute am intrat într-o librărie, să mai casc puțin gura pe-acolo. N-am mai fost prea des în librării în ultima vreme și simțeam lipsa unei activități fără rost, dar care să-mi facă plăcere și după care să nu mă simt vinovată. Nu...

Să ai grijă de tine n-ar trebui să fie nici complicat și nici scump

Să ai grijă de tine n-ar trebui să fie nici complicat și nici scump

facebookinstagramyoutuberssCând deschid discuția legată de ”a avea grijă de tine”, adesea mă lovesc de proteste. Pentru multe mame ”a avea grijă de tine” pare ceva foarte complicat, ceva care trebuie să dureze mult (și se știe, mamele au multe, numai timp nu prea) sau...

11 lucruri despre viață pe care vreau să le știe fiica mea

11 lucruri despre viață pe care vreau să le știe fiica mea

facebookinstagramyoutuberss Copilul mic s-a făcut deja mare. Mă uitam la el cât e de lung și de băiat mare. Sunt departe de tot vremurile când era micuț și dolofan, când îi plesneau cutele pe brațe și pe picioare. Acum e înalt și subțirel și salută ca șoferii când îi...

Au mamele voie să bea vin?

Au mamele voie să bea vin?

facebookinstagramyoutuberss Urmăresc niște site-uri de prin State, care au reluat discuția legată de cât de sănătoasă e alăturarea asta dintre mame și vin. Pare că există o îngrijorare la ei legată de asocierea asta și de cantitatea de vin pe care o beau mamele, ca...

Timp și spațiu pentru mine în pandemie

Timp și spațiu pentru mine în pandemie

facebookinstagramyoutuberssSă fii părinte pe timp de pandemie, cu toate responsabilitățile simultan pe cap nu-i deloc o muncă ușoară. Am tot scris despre asta, m-am plâns suficient, nu mai reiau. Astăzi vreau să vorbim nu despre cât e de greu, ci despre cum putem să...

Crăciun ÎMPREUNĂ, indiferent unde ești

Crăciun ÎMPREUNĂ, indiferent unde ești

Scris de Diana Vijulie

La fel cum a fost tot anul, nici Crăciunul nu se dezminte: o să fie ciudat. Și nu pentru noi în mod specific (sau nu DOAR pentru noi), ci pentru multe poate chiar miliarde de oameni, anul acesta Crăciunul va fi diferit. De la distanță, sau aproape, dar cu teamă. Oricât am vrea să evităm părțile negative ale pandemiei și să ne concentrăm pe părțile pozitive, ca să n-o luăm razna, cred că e important pentru noi să fim un picuț conștienți de ceea ce simțim și cum o facem în această perioadă.

Scriu aceste gânduri la finalul serbării de Crăciun a Emei, care a fost pe zoom. Foarte drăguță, e drept. Ne-am pus haine de Crăciun pe noi, copiilor le-am făcut câte o ciocolată caldă cu bezele, mie mi-a făcut V. un capuccino într-o cană cât o găleată mai mică, iar lui și-a făcut un espresso într-o cană cam cât lingurița, ne-am pus laptopul în fața bradului și ne-am logat pe zoom. Am petrecut acolo aproape 2 ore împreună de la distanță și a fost drăguț și, în același timp, îmi aminteam de serbarea (tot online) de sfârșit de clasă pergătitoare, și cum speram atunci, cu tot sufletul nostru de părinți, profesori și copii, să fie ultima astfel de serbare. ”Ce naivi!”, îmi spun acum, când privesc în urmă.

Și mai scriu aceste gânduri și acum, când tocmai am împachetat cadoul de Crăciun al mamei, pe care mama n-o să-l ia pe 25 dimineața de sub bradul din sufrageria noastră. Și anume un telefon mobil. L-am cumpărat pentru ea fiindcă telefonul ei urma să facă 5 ani de utilizare și nici filmulețe nu mai primea, nici de auzit n-o mai auzeam bine. Am ales un telefon cu un difuzor bun, ca s-o auzim mai bine (și ea pe noi) și cu un ecran mai mare, ca să ne vadă mai bine

Scriu aceste gânduri și uitându-mă la unghiile mele, pe care le-am făcut într-o nebunie totală, unele roșii cu sclipici, altele cu sclipici multicolor, altele albe. Într-un mod în care n-aș fi ieșit cu ele pe stradă niciodată, dar tocmai de-asta mi le-am și făcut așa, pentru că ”cine să mă vadă așa cu ele?”. Unghiile mele de Crăciun, făcute în dormitor cu ojă semipermanentă, în cele mai nebunești moduri (pentru mine), fiindcă oricum… cine să mă vadă?

Scriu aceste gânduri și fiind recunoscătoare pentru anul ce-a trecut.
Pentru că am avut cum să ne susținem financiar și emoțional în ciuda avalanșei din exteriorul casei noastre.
Pentru că am avut ce munci și puțin peste.
Pentru că am avut cum să le oferim copiilor un mediu de învățare stabil, chiar și în fața unei astfel de dificultăți globale.
Pentru că am avut laptopuri pentru toți cei din casă, care lucrau sau învățau online (adică 4! – aici trăiască procrastinarea mea și atașarea emoțională de laptopul meu vechi, care m-a împiedicat să-l vând când l-am luat pe cel nou :)).
Pentru că am fost împreună și pentru că ne e bine împreună.
Pentru că ”acasă” a fost un mediu poate mai stresant câteodată, însă a fost un mediu safe pentru toți.
Și pentru multe altele, pe care le pun în balanța acestui Crăciun diferit, ca la final să văd experiența asta din toate unghiurile ei, cu toate dimensiunile ei, gele, ușoare, bune, rele, așa cum sunt ele.

Pentru că m-a tot ros acest subiect, legat de cum este acest Crăciun diferit și cum îl putem face totuși să fie despre Împreună, pentru ultimul episod de Podcast de pe acest an, am ales să nu-l fac singură, nici măcar cu un invitat sau cu o invitată. Ci cu 4 invitate, mame din diferite colțuri ale lumii (aici m-ar contrazice Fip și mi-ar spune că lumea e rotundă și n-are colțuri), cu care n-am vorbit nici despre psihoeducație, nici despre cum să ne creștem copiii, nici despre nimic didactic. Ci despre noi și despre Crăciunurile noastre din amintiri. Cum era Crăciunul pentru noi, foști copii și încă și acum copii în suflete. Amintiri, tradiții, și o atmosferă de împreună. Asta am creat împreună și am decis la finalul întâlnirii noastre că ne-am simțit minunat împreună. Și că vrem să transformăm asta într-o nouă tradiție, indiferent cum vor arăta Crăciunurile viitoare. Dacă împreună sau separat, tot împreună emoțional ne vor găsi.

Îl poți asculta și tu aici:

Sau aici:

Crăciun împreună să ai, indiferent unde ești și cu cine.

2 lucruri frivole pe care le-am învățat în 2020

2 lucruri frivole pe care le-am învățat în 2020

facebookinstagramyoutuberss Știu, știu. V-ați săturat să tot auziți de 2020 că a fost un an ”special”. Sau un an ”diferit”: Un an ”greu”. Un an ”altfel”. Un an ”despre pierderi”. Un an ”provocator”. Un an... whatever. Sigur că a fost așa și ne-am plictisit să tot...

Sunt căștile sigure pentru școala online?

Sunt căștile sigure pentru școala online?

facebookinstagramyoutuberssZilele astea feedul meu de Facebook a fost plin de discuții despre școala și grădinița online, pentru că lucrurile se întâmplă iar fără cap în țara noastră și instituții care ar putea oferi educație și un nivel de siguranță medicală mai mare...

4 lucruri fără de care nu (mai) ies din casă

4 lucruri fără de care nu (mai) ies din casă

facebookinstagramyoutuberssPe la mijlocul pandemiei în care ne scăldăm și acum poate mai adânc decât acum aproape 6 luni, când ne gândeam că e prea mult ca școlile să rămână închise timp de 2 săptămâni, iar perioada de 6 săptămâni care se zvonea, părea ceva imposibil...

Crăciun ÎMPREUNĂ, indiferent unde ești

Crăciun ÎMPREUNĂ, indiferent unde ești

facebookinstagramyoutuberss La fel cum a fost tot anul, nici Crăciunul nu se dezminte: o să fie ciudat. Și nu pentru noi în mod specific (sau nu DOAR pentru noi), ci pentru multe poate chiar miliarde de oameni, anul acesta Crăciunul va fi diferit. De la distanță, sau...

Psihologia spațiului și a culorii

Psihologia spațiului și a culorii

facebookinstagramyoutuberssZilele trecute am intrat într-o librărie, să mai casc puțin gura pe-acolo. N-am mai fost prea des în librării în ultima vreme și simțeam lipsa unei activități fără rost, dar care să-mi facă plăcere și după care să nu mă simt vinovată. Nu...

Să ai grijă de tine n-ar trebui să fie nici complicat și nici scump

Să ai grijă de tine n-ar trebui să fie nici complicat și nici scump

facebookinstagramyoutuberssCând deschid discuția legată de ”a avea grijă de tine”, adesea mă lovesc de proteste. Pentru multe mame ”a avea grijă de tine” pare ceva foarte complicat, ceva care trebuie să dureze mult (și se știe, mamele au multe, numai timp nu prea) sau...

11 lucruri despre viață pe care vreau să le știe fiica mea

11 lucruri despre viață pe care vreau să le știe fiica mea

facebookinstagramyoutuberss Copilul mic s-a făcut deja mare. Mă uitam la el cât e de lung și de băiat mare. Sunt departe de tot vremurile când era micuț și dolofan, când îi plesneau cutele pe brațe și pe picioare. Acum e înalt și subțirel și salută ca șoferii când îi...

Au mamele voie să bea vin?

Au mamele voie să bea vin?

facebookinstagramyoutuberss Urmăresc niște site-uri de prin State, care au reluat discuția legată de cât de sănătoasă e alăturarea asta dintre mame și vin. Pare că există o îngrijorare la ei legată de asocierea asta și de cantitatea de vin pe care o beau mamele, ca...

Timp și spațiu pentru mine în pandemie

Timp și spațiu pentru mine în pandemie

facebookinstagramyoutuberssSă fii părinte pe timp de pandemie, cu toate responsabilitățile simultan pe cap nu-i deloc o muncă ușoară. Am tot scris despre asta, m-am plâns suficient, nu mai reiau. Astăzi vreau să vorbim nu despre cât e de greu, ci despre cum putem să...

Cum îți pregătești casa pentru iarnă

Cum îți pregătești casa pentru iarnă

Scris de Diana Vijulie

Viața la casă e diferită de viața de la bloc. Ce truism, nu? Când eram noi mai tineri, domnul V. își dorea tare să ne mutăm la casă, iar mie îmi era frică. Mi se părea că ar fi nevoie să facem mult mai multă treabă decât am fi avut timp să facem, pentru că workaholici am fost mereu. Știam de la bunica și vedeam prin jur că dacă ai o casă, ai și curte și că dacă vrei să arate într-un fel, trebuie să-ți acorzi timp pentru a îngriji grădina, pentru a zugrăvi periodic casa pe exterior, pentru a vopsi gardul în fiecare an și tot așa. Sincer, la momentul acela, abia aveam timp să facem curățenie într-un apartament cu 3 camere și îmi aminteam cu nostalgie ce bine era când făceam curățenie în garsoniera cu dormitor separat, în care am locuit prima dată împreună. 

Ei, apoi au venit copiii. Întâi a venit Ema și țin minte cum mă gândeam eu că ce bine ar fi să se joace cu toată făina asta în curte și nu în mijlocul sufrageriei. Sau să picteze la masă, afară, nu la masa din bucătărie, pentru că la vârsta aceea (OK, și la vârsta aceasta e la fel), pictatul era o experiența corporală întreagă. Și când am aflat că mai e un copil pe drum, deja decizia era luată: diversificarea o s-o facem în curte, și o să curăț scaunul de masă și tot ce-i cade pe jos, cu furtunul. Iar dacă o să reușim să conectăm furtunul la apă caldă, o să spăl și copilul cu același furtun :)) (n-am reușit).

Așa că am vândut apartamentul și am cumpărat o casă, în care ne-am mutat în ultima lună de sarcină cu Filip. Și mi-am dat seama că amândoi (și V. și eu) am avut dreptate: e plăcut să locuiești la casă, însă asta îți mănâncă tot timpul. Și pentru că timpul nostru e limitat (timpul lui V. se rezumă la job și-apoi copii și-apoi eu, iar timpul meu se rezuma – atunci când ne-am mutat – la copii, iar acum la job, apoi copii, apoi V), curtea arată adesea neîngrijit. O regulă veche a familiei zicea că eu am grijă de casă, iar V. are grijă de curte și dacă eu mai reușesc să fac una alta printre picături (mai frec o chiuvetă cât mă spăl pe dinți, mai dau drumul robotului-aspirator cât îmi fac cafeaua, mai curăț la bucătărie cât scriu acest articol), să îngrijești curtea ”printre picături” e imposibil. Trebuie să-ți iei o carafă plină de curte ca să o îngrijești, nu merge cu picăturile. 

Eh, dar e cum e, trag perdelele la casă și nu văd ce-i acolo. 

Însă, sunt unele lucruri pe care e musai să le faci atunci când locuiești la casă. Adică astea sunt priorități și nu aveam deloc grija lor la bloc. Cu atât mai mult sunt priorități când vine iarna și mort-copt, pandemie-nepandemie, îți faci timp pentru ele. 

Ca să vă faceți o idee, noi locuim într-un cartier rezidențial și avem o curticică mică, iar casa este nou construită (are 6 ani). Deci, cum ne pregătim noi casa pentru iarnă?

1. Verificăm acoperișul

Acoperișul nostru este, de fapt, un acoperiș-terasă. Nu știu dacă e bine sau rău asta, e cum e. Pentru că în iernile trecute am avut infiltrații pe ici pe colo, înainte să vină vremea ploiasă am chemat o echipă ce a reparat pe unde era nevoie. Peste vară nu au fost probleme, pentru că … soare, căldură. Însă iarna e nevoie să ne asigurăm că e izolat peste tot, asta dacă nu vrem mucegai pe tavan. Și nu vrem, că nu-i plăcut și nici sănătos. La bloc nu aveam o astfel de problemă, pentru că stăteam la etajul 1 din 10. La cabinet tot o aveam, pentru că eram la etajul 3 din 3. 

2. Verificăm centrala

Revizia centralei termice e o treabă bătută în cuie, nu e ceva opțional. Însă, chiar și cu revizia făcută, înainte să intrăm în iarnă, când tot confortul nostru din casă depinde de această centrală, care ne dă apă caldă și căldură, pentru mine e important să mă asigur că e totul OK. Că nu e nimic înfundat pe niciunde, că nu se oprește, că nu explodează, etc. Avem o centrală pe gaz, dar cred că această verificare e valabilă indiferent dacă vorbim despre o centrală pe gaz, o centrală pe lemne sau pe ce-o mai fi. 

3. Curățăm burlanele

Mă rog, domnul V. le curăță. Ziceam că avem acoperiș-terasă, însă în fața sufrageriei am construit (bine, tot domnul V) o pergolă, cu acoperiș înclinat, care are și (desigur) o streașină. O streașină în care cad frunze și tot felul de mizerii aduse de vânt și care trebuie curățată. Și-apoi, după ce o curăță, domnul V. introduce înăuntru un cablu de încălzire, ca să nu se mai formeze dopuri de gheață în ea peste an. Pentru noi asta e important, ca apa să se scurgă unde e locul ei și nu pe lemnul din terasă, care oricât de tratat ar fi pentru exterior, tot lasă apa să lucreze în el. 

4. Tundem iarba și frunzele

Da, tundem și frunzele. Din mijlocul micuțului petic de iarbă rămas în curte, crește un Paulownia mai înalt decât casa. Toamna, când îi cad toate frunzele, se face un covor întreg peste iarbă. Dacă reușim să prindem acest covor uscat, înainte să dea ploile peste el, e mai simplu să-l tăiem cu mașina de tuns iarba și să bifăm două activități dintr-o singură lovitură. Resturile mici rămase se transformă în îngrășământ iar marea parte se poate transforma în compost, if you are into this kind of stuff. 

5. Verificăm și reparăm geamurile

La apartamentul de la etajul 1 (de care vă ziceam mai sus), geamurile erau o glumă proastă. Nu geamurile în sine, ci montajul. Practic, ce făcuseră, era că montaseră ferestrele direct în spațiul destinat, așa cum pun copiii o piesă de lego la căsuțele lor. Și-apoi tencuiseră peste. Vă dați seama cum trecea frigul prin toată partea aia neizolată. În fiecare iarnă mai izolam un pic, mai puneam un rulou, mai încercam să reparăm greșeala lor. Geamurile ar fi trebuit date jos cu totul și montate din nou. Ei, am rămas cu trauma asta a frigului care trece pe la ferestre (în prima iarnă aveam cel mult 18 grade în cameră, cu centrala mergând non-stop la capacitate maximă. Brrrrr), așa că și aici le tot verificăm. Geamul de la noi din cameră s-a crăpat și trebuie schimbat, dar pandemie și frică de oameni în casă, nu l-am reparat. Și n-a fost bine, tocmai ce am observat mici flori de mucegai între ferestre. În prima săptămână de ianuarie îl schimbăm. 

M-am gândit la toate cele de mai sus citind finalul cărții ”Copiii de pe Volga”, când personajul principal se apucă și pregătește casa pentru potențiali mulți oaspeți noi (nu vreau să dau spoilere) și dându-mi seama că și noi facem ceva similar în fiecare toamnă, deși n-am privit niciodată astfel de lucruri atât de structurat. Din fericire, casa noastră e încă tânără și n-are nevoie de mai multe (momentan), dar o paște și pe ea o zugrăveală pe exterior în curând și alte modificări. 

Cam astea sunt de spus, să le luați în calcul dacă vreți să vă mutați la casă și nu știți la ce să vă așteptați. 

Cum îți pregătești casa pentru iarnă

Cum îți pregătești casa pentru iarnă

facebookinstagramyoutuberss Viața la casă e diferită de viața de la bloc. Ce truism, nu? Când eram noi mai tineri, domnul V. își dorea tare să ne mutăm la casă, iar mie îmi era frică. Mi se părea că ar fi nevoie să facem mult mai multă treabă decât am fi avut timp să...

Trusa de machiaj minimalistă din geantă

Trusa de machiaj minimalistă din geantă

La școala la Ema au nevoie în mod obligatoriu să aibă zilnic la ei măști, dezinfectant și șervețele. Au, ceea ce s-a botezat printre elevi (și profesori) așa numitul ”penar sanitar”, care conține astfel de lucrușoare. În penarul sanitar al Emei am pus o sticluță cu...

Cum să nu-ți dresezi câinele

Cum să nu-ți dresezi câinele

facebookinstagramyoutuberss Sunt convinsă că nu mai puteți de curiozitate să aflați ce mai face Doni. Dacă mai e zălud, dacă mai fuge, dacă mai roade lucruri pe care n-ar trebui să le roadă, dacă mai face pipi în locuri în care n-ar trebui să facă, dacă mai sare...

Primul lucru pe care o să-l facem în 2021 și noul dormitor

Primul lucru pe care o să-l facem în 2021 și noul dormitor

Știți că ziceam la începutul pandemiei că dacă tot o să stăm atât de mult în casă, o să ne-o zugrăvim singuri pe toată? Haha. Mai ziceam atunci câ în câteva luni învăț și o limbă nouă și că nu mai știu ce mai fac. Mă dau de 3 ori peste cap și mă transform în femeia...

Brâul de praf în care s-a oprit timpul

Brâul de praf în care s-a oprit timpul

În curtea prăfoasă și gri e ora la care apusul se transformă în răsărit. Nu mă întreba de unde știu cum se poate transforma un apus în răsărit. Nici măcar de unde știu că nu e invers. E așa cum e, așa cum trebuie să fie lucrurile. E o lume în care există doar apus și...

O scrisoare pentru Diana, cea de 20 si ceva de ani

O scrisoare pentru Diana, cea de 20 si ceva de ani

Urmează ziua mea luna asta. Uitasem de asta, că vine acus acus, dar mi-a amintit Fip aseară, când încerca să-si facă el ordine în gânduri. “Deci, după ziua Emei e ziua mea. Si după ziua mea, e ziua lui tati. Si ziua ta când e?” Uite că e imediat după colț. Asteaptă...

Sunt norocoasă

Sunt norocoasă

Acum vreo 15 ani, când mai aveam nițel și terminam liceul, ideea de consiliere de carieră pentru elevi era o dovadă supremă de narcisism. Un ifos. Tichie de mărgăritar. Timpurile erau mișcătoare. Parcă ne modernizam și parcă totuși nu. Parcă părinții...

3 lucruri pe care le învață copiii atunci când renunță la scutec

3 lucruri pe care le învață copiii atunci când renunță la scutec

Scris de Diana Vijulie

Atunci când un copil trece de la a purta scutec la a face pipi la oliță sau la toaletă, sunt multe lucruri pe care el trebuie să le învețe ca să-i reușească. Și e un proces natural, pe care-l învață orice copil tipic, cu sau fără ajutor din partea adulților din jurul lui. Ce pot face adulții din jurul acestui copil este să grăbească foarte puțin procesul în cazul în care copilul este deja pregătit sau să-l încetinească atunci când îi pune piedici copilului (fie prea multă presiune, fie prea puțină încredere în el).

Despre renunțatul la scutec și trecutul la oliță am mai scris și vorbit eu. De exemplu, aici:

Cum să-mi învăț copilul să folosească olița – 6 sfaturi utile

sau în acest episod din podcastul ”Răspunsuri pentru Părinți”:

Astăzi vreau să vă atrag atenția doar asupra a trei lucruri, pe care poate că nu le luăm în seamă sau nu le înțelegem importanța, atunci când susținem copilul în acest demers: de a renunța la scutec și la a folosi olița. Iată cele trei lucruri esențiale pe care copilul are nevoie să le învețe atunci când renunță la scutec:

1. Să-și dea seama când se întâmplă

Când ești bebeluș, nu se așteaptă nimeni de la tine să te ții până ajungi la toaletă. Nici nu poți și, din fericire, nici nu are nimeni așteptarea asta de la tine (zic ”din fericire” pentru că avem multe alte așteptări nerealiste de la copiii noștri, însă aceasta nu e una dintre ele). Apoi, când mai crești, ai deja un scutec pe tine care te ține cât de cât uscat, chiar dacă faci pipi. Nu trebuie să te oprești din ce făceai ca să faci pipi, e suficient ca el să vină și să dispară în scutec, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Ca și cum n-ar fi existat. Copiii care poartă scutec, nu știu cum arată acest pipi, că-i lichid și că le curge dintre picioare. Deci, ca să poată trece de la scutec la oliță sau toaletă, primul pas e să învețe asta: cum arată, de unde vine și unde se duce, dacă nu-i un scutec care să-l facă să dispară.
Și pentru că ce am scris la punctul 2 (citește mai jos după ce termini de citit ce am scris la punctul 1), mulți copii nu vor accepta să facă cunoștință cu acest pipi direct stând în poziție șezut pe toaletă sau oliță.

Un prim pas pe care-l recomand părinților cu care lucrez, este acela de a găsi un alt spațiu în casă, în care copilul să poată face pipi din ce poziție vrea el, și să poată urmări vizual și simți ce se întâmplă cu acest magic lichid, denumit pipi. De cele mai multe ori, acest loc agreat de toată lumea este… cada de duș, unde copilului îi e și ușor să intre singur și autonom. Bine, asta depinde și ce fel de cădiță de duș aveți, pentru că am văzut că există o mie de feluri de cădițe de duș și dacă-mi amintesc de cea pe care o aveam acum câțiva ani în baie, era la fel de înaltă cum e și cada normală și nu s-ar fi putut urca în ea copilul singur (evident că n-o să vă apucați acum să redecorați baia, să schimbați cada și dacă tot schimbați cada, să căutați și alte seturi de mobilier de baie și să mai și schimbați faianța și să zugrăviți,  ca să poată face copilul pipi în cădița de duș pentru 2 săptămâni… deși e un imbold bun, dacă oricum n-aveați ce face de sărbători și oricum făceați Crăciunul tot pe zoom :))

E doar o etapă intermediară, puteți să-i și spuneți asta copilului, ei înțeleg foarte bine lucrurile astea și se comportă ca atare. Ce e important să-i mai spuneți este că după ce face pipi acolo, să vă anunțe ca să puteți curăța. Tocmai pentru că în mod normal nu facem pipi în duș și trebuie să curățăm și să dezinfectăm bine, pentru că pipi nu face bine pielii, desigur.

2. Să facă pipi dintr-o singură poziție

Scriu aici mai mult de pipi, pentru că e mai greu de observat de copii atunci când au scutec și se joacă. Pentru pipi n-au nevoie să se oprească din joacă și curge ușor și rapid și poate că nici nu-și dau seama că s-a întâmplat. Pipi în scutec pot face în timp ce stau în picioare, în timp ce aleargă, în timp ce stau pe burtă. Câteodată poate observă, câteodată nu, însă de întâmplat se întâmplă indiferent de poziție. Ei, atunci când renunță la scutec și trec la oliță sau la WC, pipi se întâmplă într-o singură poziție (OK, băieții au două): stând în fund pe toaletă sau în picioare, cum scriam mai sus.

Ei bine, după ce văd ei și află mai multe despre funcționalitățile acestui pipi, următorul lucru pe care să-l învețe este să-l și facă acolo unde îl fac și împărații: nu în duș, ci stând jos, pe toaletă sau la oliță. Iar aici e nevoie, din nou, de răbdare. Sigur că unii copii înțeleg imediat ce au de făcut și le și iese din prima. Alții vor tot exersa sus-jos-sus-jos și tot așa până când reușesc.

3. Că e responsabilitatea lor să știe când le vine să facă pipi

Nu e treaba nimănui să le asculte corpul, ci e treaba lor. Iar asta e una din sarcinile pe care le învață toți copiii atunci când trec de la a purta scutec la a purta chiloți. E adevărat că procesul e mai dificil pentru copiii pentru care gândesc foarte mult părinții, tocmai pentru că nu sunt obișnuiți cu această responsabilitate față de propriul corp. Mama îi dă de mâncare, înainte ca el să apuce să simtă foamea, tata vine cu sticla cu apă înainte ca el să apuce să simtă setea, a scos un sunet ce ar putea însemna ”vreau aia” și a primit imediat. Copilul învață atunci că altcineva e responsabil să știe pentru el când îi e foame, când îi e sete, când îi e somn, când vrea ceva. E tricky, pentru că rolul părintelui e să și știe toate cele, tocmai ca să poată avea grijă de copil. Și-atunci e important și pentru părinte și pentru copil ca amândoi să lucreze în direcția: copilul să afle cum să-și asculte corpul, să și-l asculte și-apoi să ceară ce are nevoie.

În loc de ”hai să mănânci, pentru că eu știu că e ora mesei”, copilul poate primi întrebarea ”oare ce zice burtica ta, ia ascult-o, face ghiorț? Zice că îi e foame?” (și-apoi copilul are nevoie de un timp în care să se adapteze să asculte cu adevărat ce zice burtica, sigur n-o să-i iasă din prima”. Sau în loc de a-i oferi copilului imediat ce intuim c-ar vrea, să-l invităm să ceară. Iar acestea să ducă spre ”E corpul tău, el știe când face pipi și când trebuie să-l scoată. Eu nu pot simți ce face corpul tău, doar tu simți. Ascultă-l și vezi ce zice. Vrea să scoată pipi?”

 

 

 

3 lucruri pe care le învață copiii atunci când renunță la scutec

3 lucruri pe care le învață copiii atunci când renunță la scutec

facebookinstagramyoutuberssAtunci când un copil trece de la a purta scutec la a face pipi la oliță sau la toaletă, sunt multe lucruri pe care el trebuie să le învețe ca să-i reușească. Și e un proces natural, pe care-l învață orice copil tipic, cu sau fără ajutor din...

3 lucruri pe care le poți face pentru copilul tău energic

3 lucruri pe care le poți face pentru copilul tău energic

facebookinstagramyoutuberssMulți dintre părinții cu care lucrez se plâng de energia foarte mare pe care o au copiii lor. În special părinții de băieți, dar nu numai. Există și părinți de fete care se plâng de nivelul ridicat de energie și poate și agitație. Copiii par...

3 moduri în care să porți un tulle ca o neprințesă

3 moduri în care să porți un tulle ca o neprințesă

facebookinstagramyoutuberssEhei, știți ce-mi place mie? Îmi plac multe. Serile, să joc Monopoly cu copiii, muzica, florile, ordinea, cărțile, o casă curată (dacă ar fi a mea, ar fi și mai bine :))), bocancii, verdele și fustele de balerine.  Și-mi mai place și că, de...

Crăciun ÎMPREUNĂ, indiferent unde ești

Crăciun ÎMPREUNĂ, indiferent unde ești

facebookinstagramyoutuberss La fel cum a fost tot anul, nici Crăciunul nu se dezminte: o să fie ciudat. Și nu pentru noi în mod specific (sau nu DOAR pentru noi), ci pentru multe poate chiar miliarde de oameni, anul acesta Crăciunul va fi diferit. De la distanță, sau...

Psihologia spațiului și a culorii

Psihologia spațiului și a culorii

facebookinstagramyoutuberssZilele trecute am intrat într-o librărie, să mai casc puțin gura pe-acolo. N-am mai fost prea des în librării în ultima vreme și simțeam lipsa unei activități fără rost, dar care să-mi facă plăcere și după care să nu mă simt vinovată. Nu...

Să ai grijă de tine n-ar trebui să fie nici complicat și nici scump

Să ai grijă de tine n-ar trebui să fie nici complicat și nici scump

facebookinstagramyoutuberssCând deschid discuția legată de ”a avea grijă de tine”, adesea mă lovesc de proteste. Pentru multe mame ”a avea grijă de tine” pare ceva foarte complicat, ceva care trebuie să dureze mult (și se știe, mamele au multe, numai timp nu prea) sau...

11 lucruri despre viață pe care vreau să le știe fiica mea

11 lucruri despre viață pe care vreau să le știe fiica mea

facebookinstagramyoutuberss Copilul mic s-a făcut deja mare. Mă uitam la el cât e de lung și de băiat mare. Sunt departe de tot vremurile când era micuț și dolofan, când îi plesneau cutele pe brațe și pe picioare. Acum e înalt și subțirel și salută ca șoferii când îi...

Au mamele voie să bea vin?

Au mamele voie să bea vin?

facebookinstagramyoutuberss Urmăresc niște site-uri de prin State, care au reluat discuția legată de cât de sănătoasă e alăturarea asta dintre mame și vin. Pare că există o îngrijorare la ei legată de asocierea asta și de cantitatea de vin pe care o beau mamele, ca...

Timp și spațiu pentru mine în pandemie

Timp și spațiu pentru mine în pandemie

facebookinstagramyoutuberssSă fii părinte pe timp de pandemie, cu toate responsabilitățile simultan pe cap nu-i deloc o muncă ușoară. Am tot scris despre asta, m-am plâns suficient, nu mai reiau. Astăzi vreau să vorbim nu despre cât e de greu, ci despre cum putem să...