Nu știu ai voștri cum sunt, dar copiii mei și-ar dori foarte multe jucării. Problema cu jucăriile astea, pe care și le-ar dori copiii mei… sunt două:
- Că se bucură de ele un timp foarte scurt (cât le scot din pachet și încă o zi după aceea)
- Că apoi toate se adună să cadă pe noi și nu le mai bagă nimeni în seamă.
Există și câteva excepții, de care se bucură mereu. Orice set cu magneți, cu care construim tot felul de lucruri, mașinile lui Fip, bebelușii cu care se joacă amândoi, lego, pistoale și roboți, acuarele, pensule și creioane, seturi de experimente (de chimie, de făcut săpun, parfum, cristale, etc.) și cărți.
Acum, pe lângă astea, la televizor apar pe toate drumurile tot felul de reclame la tot felul de alte jucării. Multe dintre ele le-am cumpărat. Parcări de mașini cu tot felul de trasee, accesorii pentru păpuși (de la piese mici de mobilier până la veselă, legume de lemn, etc.), balanțe, trasee cu bile, cu mașini, mici, mari și multe alte lucruri. Cele mai multe dintre ele au ajuns, până la urmă, în sacii de jucării de donat, pentru că adunau praf și nu le mai băga nimeni în seamă.
Și-atunci? Cum să facem? Cum să facem să se bucure de lucrurile pe care și le-ar dori, fără să spargem mereu bugetul familiei și nici să nu pice casa pe noi, la o adică.
Întâmplător, într-o sesiune de joacă a noastră cu geomag, zilele trecute, mi-a venit o idee. Ce-ar fi să construim ce își doresc? Fip vrea o parcare cu tobogan pentru mașini? A avut, a adunat praf degeaba. Nu mai luăm încă una. Dar n-o putem face din lego? Ca să se poată juca atât cât are nevoie, apoi s-o transformăm în alt proiect? Ba sigur că da. Sigur că putem.
Din păcate, microbul lego pe mine personal nu m-a prins. Mă joc cu copiii cu piesele, dar n-o fac chiar din tot sufletul, așa cum se întâmplă cu magneții, de exemplu. Sau când pictăm. Sau când modelăm. Așa că inteligența mea constructivă cu lego e și ea la fel de limitată, desigur. Pentru că n-a antrenat-o nimeni. Dar eram sigură că mulți oameni au avut ideea asta genială înaintea mea, că au construit deja ce vrem noi să facem și că au pus și pozele pe undeva pe netul ăsta mare, ca să vină Diana și copiii ei și să replice, testeze, adapteze. Am avut dreptate, desigur.
Cum am adunat ideile astea pentru mine, m-am gândit apoi c-o mai fi cineva pe lumea asta cu aceleași probleme. Așa că împărtășesc cu voi ceea ce am găsit eu. Pun mai jos pozele pe care le-am găsit pe pinterest.
Abia aștept să punem în practică!
3 jocuri de familie care ne plac
Și-așa am redescoperit jocurile. Boardgames, cum le zice în engleză. Jocuri de masă, cum le zic copiii noștri. Doar că sunt deja la o vârstă la care cu siguranță putem face împreună activități care să ne facă plăcere și nouă cu totul (adică nu doar că petrecem timp cu ei, ci să ne placă și ceea ce facem, efectiv). Și dacă tot am trecut de vârsta cu ”și-acum tu ziceai asta și făceai ailaltă și eu ziceam așa și tu răspundeai așa” și tot așa zeci de minute în șir, până ne lua de cap, am profitat și am căutat jocuri care să fie potrivite și pentru copii, dar și pentru adulți.
7 idei de activități cu prosoape pentru copii
Când jucăriile au devenit desuete și e abia a doua săptămână de #StămAcasă din cine știe câte, vin și eu cu niște idei de activități pentru copii prin care să transformăm banalele prosoape de baie în ceva distractiv. Distractiv mai degrabă pentru copii, pentru că la final, tot nouă – adulților – ne rămâne sarcina de a le băga la spălat 🙂
Robotica la 5 și 7 ani
Nu vă imaginați copii înșirați în fața unor ecrane, pe care apar scris 10 CIRCLE (90, 120) 20 RUN, ci copii care desfac mouse-uri în bucăți și le lipesc apoi pe planșe, copii care fac joculețe despre cum să dea directive colegilor, copii care trasează pe hârtie linii negre sau colorate, ce reprezintă coduri pentru roboțeii de lucru.