Nu știu ai voștri cum sunt, dar copiii mei și-ar dori foarte multe jucării. Problema cu jucăriile astea, pe care și le-ar dori copiii mei… sunt două:
- Că se bucură de ele un timp foarte scurt (cât le scot din pachet și încă o zi după aceea)
- Că apoi toate se adună să cadă pe noi și nu le mai bagă nimeni în seamă.
Există și câteva excepții, de care se bucură mereu. Orice set cu magneți, cu care construim tot felul de lucruri, mașinile lui Fip, bebelușii cu care se joacă amândoi, lego, pistoale și roboți, acuarele, pensule și creioane, seturi de experimente (de chimie, de făcut săpun, parfum, cristale, etc.) și cărți.
Acum, pe lângă astea, la televizor apar pe toate drumurile tot felul de reclame la tot felul de alte jucării. Multe dintre ele le-am cumpărat. Parcări de mașini cu tot felul de trasee, accesorii pentru păpuși (de la piese mici de mobilier până la veselă, legume de lemn, etc.), balanțe, trasee cu bile, cu mașini, mici, mari și multe alte lucruri. Cele mai multe dintre ele au ajuns, până la urmă, în sacii de jucării de donat, pentru că adunau praf și nu le mai băga nimeni în seamă.
Și-atunci? Cum să facem? Cum să facem să se bucure de lucrurile pe care și le-ar dori, fără să spargem mereu bugetul familiei și nici să nu pice casa pe noi, la o adică.
Întâmplător, într-o sesiune de joacă a noastră cu geomag, zilele trecute, mi-a venit o idee. Ce-ar fi să construim ce își doresc? Fip vrea o parcare cu tobogan pentru mașini? A avut, a adunat praf degeaba. Nu mai luăm încă una. Dar n-o putem face din lego? Ca să se poată juca atât cât are nevoie, apoi s-o transformăm în alt proiect? Ba sigur că da. Sigur că putem.
Din păcate, microbul lego pe mine personal nu m-a prins. Mă joc cu copiii cu piesele, dar n-o fac chiar din tot sufletul, așa cum se întâmplă cu magneții, de exemplu. Sau când pictăm. Sau când modelăm. Așa că inteligența mea constructivă cu lego e și ea la fel de limitată, desigur. Pentru că n-a antrenat-o nimeni. Dar eram sigură că mulți oameni au avut ideea asta genială înaintea mea, că au construit deja ce vrem noi să facem și că au pus și pozele pe undeva pe netul ăsta mare, ca să vină Diana și copiii ei și să replice, testeze, adapteze. Am avut dreptate, desigur.
Cum am adunat ideile astea pentru mine, m-am gândit apoi c-o mai fi cineva pe lumea asta cu aceleași probleme. Așa că împărtășesc cu voi ceea ce am găsit eu. Pun mai jos pozele pe care le-am găsit pe pinterest.
Abia aștept să punem în practică!
Păpuși Barbie fără sâni perfecți și picioare interminabile – în sfârșit!
Zilele trecute am dat, însă, peste un titlu de articol, care spune că Mattel (producătorul Barbie) a scos pe piață o serie de păpuși ”gender-neutral”. O colecție de păpuși ”incluzive”, cu diferite nuanțe de ten, cu diferite culori de păr, dar cu accentul pe ideea că
4 jocuri pentru copii pe care le poți juca în mașină
Cum o să-i distrăm pe copii pe drum? Sau cum o să se distreze ei (deja simt că nu mă mai privește la fel de mult distracția lor 🙂 )? Sau ce jocuri luăm la noi, care să nu umple mașina cu totul și pe care să nu ne temem că le descompletăm?
Le cumpărăm sau nu le cumpărăm copiilor păpuși Barbie?
Povestea păpușii Barbie începe puțin înaintea anului 1959, când o fetiță se juca în sufragerie cu păpușile ei cu fețe de copil și le atribuia roluri de adult. Mama ei a venit, astfel, cu ideea unei păpuși adult și-așa a apărut Barbie în 1959.