Săptămânile trecute am lucrat în consiliere cu o mamă care avea nevoie să-și învețe fetița de 6 ani să adoarmă singură. Mama este însărcinată și aproape mereu singură la ora de somn cu copilul/copiii, așa că lucrurile ar fi mult mai ușoare pentru toată lumea dacă ar avea de culcat un singur copil seara – pe bebeluș. Fetița era destul de temătoare la auzul acestui plan. Nu credea că se poate descurca singură.Pentru a nu deruta copilul mare foarte tare, mama a început procesul acesta destul de devreme în sarcină. Probabil că m-ați auzit spunând și sigur o să mă mai auziți spunând, că atunci când urmează ca familia să se mărească, cel mai bine este să nu faceți schimbări dramatice cu două-trei luni înainte de naștere. Dar, să revenim.
Okay. Deci, avem o fetiță de șase ani care încă adoarme cu mama și o mamă care și-ar dori ca lucrul acesta să se schimbe. Pentru că fetița este destul de mare și pentru că pe termen lung soluția ar fi de ajutor inclusiv pentru ea, ne-am propus să pornim la drum. Iar pentru asta, am făcut un plan prima și un set de reguli.
Prima regulă din acest set de reguli a fost să ne setăm niște așteptări foarte clare. Copiii nu sunt nici proiecte de management, nici roboței, așa că obiectivul nostru nu a fost de tip SMART (:))).
A doua regulă, care derivă cumva din prima, a fost să fim flexibile. Toate trei. Și apoi am început.
Pasul numărul unu: Mama a vorbit cu fetița ei
Mama i-a povestit fetiței cu ceva timp înainte ce urmează să se întâmple. I-a explicat de ce, i-a explicat unde va dormi ea, unde va dormi fetița, ce se va întâmpla dacă fetița se va trezi peste noapte, și așa mai departe. Explicațiile au venit de multe ori în multe zile la rând.
Pasul numărul doi: Mama și-a reasigurat fetița că o iubește
Să știți că deși pentru noi poate părea evident că ne iubim copiii, trebuie să o și punem în cuvinte. Cu atât mai mult în momente în care schimbăm o rutină. Mama asigurat-o pe fetiță că o iubește în continuare, indiferent unde se află, indiferent ce se întâmplă, indiferent unde dorm.
Pasul numărul trei: Mama a asigurat-o pe fetiță că este în siguranță
Asta înseamnă nu că i-a spus că nu există monștri sub pat, sau ca nu există deloc. Ci că indiferent unde ar dormi una sau cealaltă rolul mamei este de a se asigura ca fetița este în siguranță. Apoi au revenit la pasul numărul unu și-au reluat discuția despre cât de repede poate ajunge mama la ea în caz că un monstru roz cu solzii albaștri și ochii la subraț ar ieși de sub pat, să-i cânte un cântec enervant (E foarte important să ne păstrăm simțul umorului și să corelăm genul de umor pe care îl abordăm cu genul de umor pe care copilul l-ar aprecia în momentul respectiv – și includ aici chiar și glumele cu pipi, caca, pârț, dacă e nevoie)
Hai în Comunitatea Părinților Implicați!
Pasul numărul patru: Mama și fetița au făcut împreună un plan
Adică au hotărât împreună în ce seară vor începe și au făcut o listă de lucruri de care fetița ar avea nevoie pentru a adormi singură cît mai ușor: un ursuleț de pluș mai mare, o lampa de veghe și o carte nouă cu povești pentru seară. Cele două au mers împreună la un magazin de jucării de unde fetița și-a ales cel mai mare urs pufos posibil, au ales împreună unde pe un site două corpuri de iluminat Disney (o lămpiță mică de veghe cu prințese, pe care să o aibă pe noptieră lângă pat, care includea și un proiector, și o lanternă mică pe care fetița a hotărât că o va ține sub pernă ca să se simtă în siguranță și să o aibă la îndemână în caz că va avea nevoie de ea).
Mama s-a hotărât că nu va obiecta la nimic din ceea ce și-a ales fetița din selecția de lămpi de veghe și proiectoare poate mai potrivite unei vârste mai mici, chiar dacă poate lămpița cu prințesă era ușor puerilă, iar ceea ce încerca mama să facă era să treacă la o rutină de fetiță mai mare. În astfel de momente când copiii trebuie să lase în urmă o parte din copilăria mică și să treacă la nivelul următor au tendința de-a face un joc înainte-înapoi. Înainte ar fi ca fetița să adoarmă singura. Pasul înapoi a fost reprezentat de lampa de veghe. Cu alte cuvinte nimic îngrijorător. O regresie benignă.
Pasul numărul cinci: A început schimbarea rutinei de seară
Fetița s-a pregătit de somn, și-a luat ursul gigantic, a aprins lumina de veghe și s-a urcat în pat.
Prima seară: mama a stat pe marginea patului și i-a citit fetiței din noua carte de povești. A rămas lângă fetița până când aceasta a adormit.
Dacă te pot ajuta, programează o ședință de consiliere
A treia seară: mama a tras un scaun la marginea patului și a citit de-acolo cartea de povești. A rămas pe scaun până când fetița a adormit.
A patra seară: la fel.
A cincea seară: scaunul de pe care a citit mama nu a mai fost lângă pat, ci la câțiva pași distanță. A rămas pe scaun până când fetița a adormit.
A șasea seară: la fel.
A șaptea seară: mama a citit povestea, a mai stat un pic cu fetița, apoi a plecat înainte ca aceasta sa doarmă.
A opta seară: mama a citit povestea, apoi fetița a rugat-o să iasă. Voia să încerce să adoarmă singură mai repede. A reușit.
A noua seară: mama a citit povestea, i-a spus fetiței noapte bună și a plecat din cameră.
Pe tot parcursul procesului fetița s-a simțit foarte încurajată de ceea ce se întâmplă. Iar în dimineața ultimei zile, fetița părea că s-a schimbat foarte mult peste noapte. Și-a pregătit singura micul dejun și a verificat ghiozdanul să vadă dacă este pregătit pentru școală. Până atunci lucrurile acestea erau făcute de mama ei. Cu alte cuvinte, fetița și mama au ales momentul perfect pentru a face această trecere. Iar despărțirea de rutina de somn a copilăriei mici nu a fost un moment trist pentru fetița, ci un moment în care a prins puteri.
Cronicile lacului de unghii: Aventurile în Țara Părinților EXTREM de Amuzanți
Astăzi sunt plină de energie și vreau să vă împărtășesc o poveste palpitantă despre întâlniri neașteptate cu gelul de unghii. Înainte de a crede că acest articol este despre manichiură, vă asigur că este vorba despre partea comică a vieții de părinte. Da, nu pot să glumesc pe seama manichiurii mele prost făcute – de când cu pandemia, împinsă de la spate de o prietenă care a scos pe gură cuvintele magice ”Cât de greu poate să fie să ne facem acasă unghiile cu semipermanentă?!” n-am mai trăit mai mult de 2 zile cu unghii ca nescoase din cutie. Dar pot să mă amuz pe seama neîndemănării mele la momente nepotrivite, așa că pregătiți-vă să vă îmbarcați amuzați într-o călătorie plină de degete lipicioase, jocuri imaginative și, desigur, gel de unghii!
7 motive pentru care ar trebui să încurajați copiii să facă sport
Indiferent de vârsta lor, copiii beneficiază în mod semnificativ de practicarea sportului și de implicarea în activități fizice regulate. Să-i încurajăm pe copii să facă sport poate fi o provocare, dar beneficiile sunt numeroase și cred că merită efortul. De fapt, și studiile ne spun că merită efortul. Mișcarea fizică are multe beneficii asupra corpului uman, de la dezvoltarea inteligenței cognitive, până la starea de bine de zi cu zi.
Sfaturi prietenoase pentru a încuraja copiii să mănânce alimente nutritive și sănătoase
Alegerile alimentare sănătoase sunt o abilitate importantă pentru copii, deoarece îi va ajuta să aibă o viață sănătoasă și fericită pe termen lung. Dar cum putem să îi învățăm pe copii să aleagă alimente sănătoase, păstrând un echilibru între ceea ce credem noi că este sănătos și ceea ce își doresc ei sau văd la alți copii?
Cum ajungi de la Mary Poppins la discuții despre echilibru
Drept urmare, weekendul trecut am decorat. Și ca să fie treaba treabă, pe lângă faptul că am curățat casa, am decorat-o și am gătit prăjitură cu mere, ne-am mai uitat și la un film. Nu de groază, nu înspăimântător, ci … Mary Poppins. Pentru că eu sunt un suflet bătrân și nostalgic, ne-am uitat la varianta din 1967, cea cu Julie Andrews.
Tu ce vrei să te faci când o să fii mare?
Nu cred că era reuniune de familie unde o mătușă parfumată, care pupă copilul cu lichid de multă salivă pe obraji, să nu scoată prin buzele rujate așa o întrebare. Dacă nu era o mătușă, sigur era un unchi, sau o vecină, sau o prietenă de familie, sau domnul care venea să repare țevile. Iar înainte de acești oameni, întrebarea era pusă de mama și tata, de bunica și bunicu’. Ce să mai, o întrebare pe buzele tuturor celor care aveau un copil în față.
Ce pot face copiii pentru planeta noastră?
Unul dintre rolurile noastre principale ca părinți este să ne pregătim copiii pentru viitor. Nu doar despre relații, încredere în sine, un job potrivit și echilibrare emoțională, ci și pentru mediul în care vor trăi. Care nu știm exact cum va arăta, însă știm că nu va arăta așa cum arată acum. Educându-ne copiii despre problemele actuale legate de mediu (încălzire globală, poluare, etc.) le oferim instrumentele pentru a-și proteja viitorul. Și e important să o facem și noi, aici și acum. Pentru viitorul lor și pentru viitorul copiilor lor.