Astăzi sunt plină de energie și vreau să vă împărtășesc o poveste palpitantă despre întâlniri neașteptate cu gelul de unghii. Înainte de a crede că acest articol este despre manichiură, vă asigur că este vorba despre partea comică a vieții de părinte. Da, nu pot să glumesc pe seama manichiurii mele prost făcute – de când cu pandemia, împinsă de la spate de o prietenă care a scos pe gură cuvintele magice ”Cât de greu poate să fie să ne facem acasă unghiile cu semipermanentă?!” n-am mai trăit mai mult de 2 zile cu unghii ca nescoase din cutie. Dar pot să mă amuz pe seama neîndemănării mele la momente nepotrivite, așa că pregătiți-vă să vă îmbarcați amuzați într-o călătorie plină de degete lipicioase, jocuri imaginative și, desigur, gel de unghii!
Închipuiți-vă: o după-amiază obișnuită de weekend în casa noastră. Unul din weekendurile în care eu nu lucrez și suntem toți adunați sub acoperișul casei noastre. Copiii erau implicați într-o bătălie epica a supereroilor într-o barcă (nu întrebați) și o energie debordantă, după ce Ema tocmai își făcuse proiectul la cursul de artă: baloane de săpun pictate pe hârtie neagră, iar Filip își terminase tema la … nu mai știu ce. Între timp, eu jonglam cu pricepere, încercând să mă pun la punct cu treburile casnice, să răspund și la vrei 2-3 mesaje urgente și – mai ales!- să găsesc câteva clipe de liniște, ca să citesc. Cu toate acestea, nu știam că celebrul gel de unghii (sclipitor) va intra în scenă și va transforma ziua noastră obișnuită într-o comedie de erori.
Cum strângeam eu așa prin casă, m-am gândit că e o ocazie bună să mă apuc să-mi fac ordine în sticluțele de ojă semipermanentă sau gel sau ce mai am. Deși n-o să mă vedeți prea des cu alte culori decât nude, roz pal sau alb semitransparent și roșu doar de Crăciun sau încă de vreo 2 ori pe an, am o colecție impresionantă de culori. Inclusiv două tipuri de oje sclipitoare: una cu mult sclipici mic multicolor într-o ojă cromată, și una cu muuult sclipici mare multicolor în lac transparent. Ei, și cum erau așa sticluțele desfăcute pe masă (lângă caietele și foile copiilor, pe care nu și le strânseseră), nu știu cum și cu ce am dat, de le-am împrăștiat pe toate peste tot. Începe haosul!
Într-o clipită, lacul strălucitor din mai multe sticluțe (dar mai ales din cele sclipitoare) a împroșcat pe masă, acoperind totul în calea sa. Am privit cu groază cum picura peste picturile și caietele copiilor, transformându-le într-un dezastru strălucitor demn de o petrecere disco. Panica m-a cuprins, dar fiind părintele extrem de vigilent, cu mintea ageră cum mă știți că sunt că sunt, am văzut o oportunitate pentru o intrare grandioasă. Mă rog, glumesc. De fapt, mi-era frică de copii, așa că am zis că dacă facem o joacă din asta, mi-o iau mai puțin :))
Am sărit în acțiune, însușindu-mi noua mea identitate de Supererou al Lacului de Unghii! Cu o mișcare spectaculoasă, am declarat că toată casa noastră fusese invadată de temutul Monstru al Lacului de Unghii și că era datoria noastră ca familie să-l învingem. Copiii, cu ochii mari și dornici de aventură, s-au adunat în jurul meu, înarmați cu șervețele de hârtie și hohote de râs.
Am pornit într-o misiune de salvare a casei noastre de sub jugul Monstrului Lacului de Unghii. În timp ce ștergeam și tot ștergeam la hârțoage, ne amuzam și ne apropiam unii de ceilalți, transformând o greșeală neintenționată într-un amintire de familie prețioasă. Cine ar fi crezut că lacul de unghii ar putea fi catalizatorul unei aventuri atât de amuzante? Mai ales atunci când cresc copiii. Să știți că și la 8 și 10 ani, când de multe ori se poartă ca niște oameni maturi, sub stratul subțire de adult pe care îl arată lumii, sunt aceiași broscuțe mici cu care alergam monștri invizibili prin casa cu sprayul de geamuri.
Până data viitoare, zâmbiți și bucurați-vă de momentele amuzante care fac ca experiența de a fi părinte să fie cu adevărat remarcabilă. Indiferent de lacul de unghii, aventura continuă!