Dacă avem copii mai mari, care au o pușculiță și care încep să înțeleagă ce înseamnă valoarea banilor, care e scopul lor pe lume și ce poți face și nu poți face cu ei, poate că s-a întâmplat să îi împrumutăm.
Poate că strângeau bani ca să își cumpere ceva, dar nu le ajungeau, așa că am venit noi și am suplinit pentru diferență. Le-am oferit cu împrumut 1 leu sau poate 10 lei, sau poate 100 sau mai mult.
Ce facem apoi?
Îl considerăm un credit nebancar și îi cerem înapoi de la propriul nostru copil, ca să-l învățăm ce înseamnă să fii responsabil și să-ți ții promisiunile? Ca să-l invităm să simtă cum e experiența de a returna niște bani atunci când îi ai (ca la un credit până la salariu)? Ca să ia în serios relația cu banii?
Sau apreciem că s-a oferit să ni-i returneze și-i zicem ”Mă bucur că vrei să te ții de promisiune, dar ține-i tu?”, ca să îi arătăm că apreciem responsabilitatea lui și că îi suntem alături să îl susținem atunci când are nevoie? Ca să se simtă inclus și iubit în familie așa cum este și ca familia să fie spațiul de siguranță pe care îl are?
Îi considerăm de la început un împrumut nerambursabil? Ca să încurajăm și mai mult ideea de a se simți protejat și îngrijit de mama și tata? Pentru ca relația cu banii să nu devină una copleșitoare, ci una de abundență?
Orice variantă am alege, nu e una greșită. Oricare din lecțiile de mai sus sunt sănătoase și aici cred că depinde foarte mult ce lecție vrem să îi dăm copilului, ce lecție are nevoie în momentul X, ca să crească el bine cu el însuși și cu relațiile și ce lecție îi arătăm din propria noastră relație cu banii. Copiii învață mult făcând și învață mult și observându-ne pe noi, observând relația pe care noi o avem cu banii, cu cheltuirea lor sau cu economisirea, cu felul în care noi împrumutăm bani și îi rambursăm, cum ne facem calculele și așa mai departe.
Considerați articolul meu un soi de coach care să vă invite să vă puneți întrebările potrivite pentru voi atunci când nu știți cum să faceți cu banii copilului:
- Ce e mai important acum pentru copilul meu: lecția legată de responsabilitatea față de bani sau lecția legată de copleșirea în relația cu banii?
- Ce e mai important acum pentru mine: să simt că invit copilul să învețe despre independență (cerându-i banii) sau despre dependență (lăsându-l să-i țină)
- Ce am negociat cu el la început? ”Contractul” cu copilul e important să fie clar, pentru ca pentru el să nu fie o surpriză faptul că îi cerem banii, dacă am lăsat de înțeles că n-o s-o facem.
- Cum am procedat dățile trecute? Dacă mereu i-am cerut banii, acum pot să n-o fac. Sau dacă nu i-am mai cerut înapoi, acum o să îi spun că îi vreau; și toate la momentul în care stabilim ”planul de rambursare”.
Alternând între opțiunile pe care le avem și luând în calcul nevoile copilului, ale părintelui și ale familiei invităm la flexibilitate și interdependență.