Ieri am facut ceea ce generatii de cercetatori n-au reusit, oricat s-ar fi chinuit: am calatorit in timp.

Da, da… M-am urcat cu Vanda Mica in masina, am ajuns in Drumul Taberei, am parcat, am luat-o pe domnisoara in sling si cand am trecut pragul Mesageriei, s-a infaptuit minunea.

Eram candva in 1950. Niste tanti de la Mesagerie scriau niste cifre in niste caiete si niste oameni asteptau cuminti la coada.
Cand mi-a venit randul am recunoscut spasit ca astept un colet cu ramburs, ca a venit pe 13, dar ca nu am avizul. Incerc sa-i spun doamnei cum ma cheama, dar imi raspunde ca nu ma poate cauta dupa nume si ma intreaba daca nu cumva stiu numarul de aviz. Ii spun ca numarul de aviz e 541, dar se uita lung la mine, spunandu-mi ca ei nu mai au demult avize cu numere asa mici. Are dreptate, ce-i spusesem eu nu era numarul de aviz, ci numarul de prezentare (nu stiu ce e ala).
Ma intreaba de cateva ori daca sunt sigura ca a venit pe 13 si daca numarul e intr-adevar 514. Ii spun ca sigur a venit pe 13, iar numarul e 541, nu 514.
Scoate de sub tejghea un caiet studentesc si incepe sa caute 541 (sau 514, nu m-am lamurit).

– Nu e… Vedeti si dvs. Stati sa ma uit si in sertar.

Si scoate un sertarel, plin de avize si incepe sa caute.
Vanda Mica urmareste cu mare atentie activitatea lui tanti. Celelalte doamne de la Mesagerie se hlizesc la ea si incearca sa o distreze, dar ea e fascinata de mainile lui tanti si de hartiile din sertar. Doamna de langa tranteste usa de la un dulap si rade zgomotos.

-Vai, am speriat copilul. Imi cer scuze.

Ii raspund ca nu e nicio problema si astept in continuare sa ma gaseasca tanti in sertar.
Dupa 20 de minute de cautari (timp in care domnul care era dupa mine si astepta cuminte cu avizul in mana probabil ca ma injura de mama) zice ca nu-l gaseste si ma intreaba daca sigur sigur a venit. Daca e de la vreo firma, daca e pentru vreo firma. Nu e nici una nici alta. Respira ingrijorata. Se vede pe fata ei ca si-a epuizat variantele usoare. O roaga pe o colega sa se duca pana in spate, sa-mi caute 514-ele… aaa… pardon… 541.

Din fericire, colega e si ea pusa pe fapte mari. Ia intai avizul domnului, ii aduce coletul si apoi ia din nou sertarasul la cautat. O intreb si pe ea daca nu ma poate gasi totusi dupa nume.

– Dar colega nu tot dupa nume v-a cautat?

– Nu… colega m-a cautat dupa 541.

– Aaa, pai stati ca va caut eu dupa nume. Cum ziceati ca va cheama? Aaa… Uite-l aici. Colega, am gasit-o pe doamna. Dupa nume, nu dupa 514.

Le-am dat buletinul, mi-au dat coletul, am platit si cand am iesit pe usa Mesageriei eram din nou in 2013.
Da, in 2013, anul in care daca ai pune toate informatiile din caiete si sertare intr-un excel, ai gasi orice colet in maximum 30 de secunde. Dar macar au fost amabile si nu m-au trimis la plimbare pana imi gasesc avizul.

PS: Stie sa-mi spuna cineva daca pot primi colete la alta posta decat cea de care apartin dupa adresa din buletin? Nu mai stau acolo de cativa ani buni si trebuie sa tai Bucurestiul in doua de fiecare data cand imi vine un colet.