Am mai scris asta și cu alte ocazii, dar repet. Mie îmi place vara. Eu sunt omul verii, când e cald și e soare. Profit din plin de invențiile secolului în care trăim și mă răcoresc cu aer condiționat iar în rest mă bucur de lumină, căldură și apă.
Iar când vine toamna, mă ia cu depresie. Nu mă impresionează culorile magnifice ale toamnei, nu pot decât să regret verdele de vară. Ok, mă distrează să sar în băltoace de noroi, asta recunosc. Dar aș putea să sar în ele și vara, la o adică. Nu, nu… Toamna nu e pentru mine. Sunt văratecă.
Așa că zilele astea, tristă că a venit toamna peste noi, eu una am vânat raze de soare și m-am jucat în ele. Am scos din dulap jucăriile pentru masa cu lumini și am început să experimentăm cu lumini și umbre colorate.
Am căutat întâi raze de soare prin casă. Apoi, am privit cum se întind culorile pe jos. Cum se schimbă formele.
După asta ne-am făcut curaj și am combinat culorile primare două câte două.
Au ieșit tare frumos și erau evidente modificările, așa că am trecut la următorul pas și am creat un curcubeu.
După ce ne-am plictisit de atâta combinat (deși eu nu prea mă plictisisem, chiar mi-aș fi dorit să ne mai jucăm), Ema a luat telefonul și a pozat culorile. A făcut-o cu multă concentrare și simț de răspundere. Și, pe măsură ce poza, observa detalii noi și mi le arăta.
Când a terminat și cu pozatul, am lăsat construcțiile pe parchet și am tras cutia cu oglinzi în soare. Am pus pe ea obiecte lucitoare și le-am privit din toate unghiurile. Un CD, un tel, o minge. Ema a concluzionat că lucesc la fel ”ca niște comoli”. Jocul s-a încheiat când s-a apucat Filip să împrăștie toate ”comolile” și s-a așezat moț în mijlocul oglinzilor, privindu-și picioarele.
Între timp, oricum cam dispăruse și soarele. Așa că ne-am mutat la masa cu lumini. Unde am experimentat mai departe cu paletele colorate. V. a învățat că roșu cu galben și cu albastru fac maro. Am continuat combinațiile.
Mâine plănuiesc să printăm una din pozele făcute de ea și să o înrămăm. O să i-o pun pe masă sau pe un dulap la nivelul ei, să-i amintească despre experimentele noastre. Și despre vara. Și mai urmează proiecții cu umbre pe perete. Vă țin la curent.
Foarte interesante jocurile.
Cand copii aveau sub un an, de ex 5 luni cum reuseai sa-i stimulezi. A mea e foarte putin interesata de zornaitori. Ii citesc tot ce imi pica in mana, cant, ne plimbam, ne uitam pe geam. I-am comandat si o carte textila.
Multumesc
de unde ati luat jucariile pentru umbre si lumina?