Uitasem sa pun titlu
Depresia postpartum

mamer-reale - final-01Dacă nu ai cont de Pinterest, nici nu-ți face. Acolo totul e impecabil, minunat, scos din povești cu zâne și doi pitici mici care vin noaptea și îți fac treaba pe care nu apuci tu să o faci ziua.

Mame fericite, împlinite, cu camere de bebeluși organizate la dungă, cu jucării minunate puse la locurile lor, nici prea multe, nici prea puține. Mame gospodine, cu bucătării parcă scoase din cataloage de mobilă, cu mâncare sănătoasă în caserole în frigider sau chiar pe ochiul cel curat al aragazului. Cu dulapuri organizate perfect, unde fiecare lucrușor își are locul. Cu planuri de gătit pe o săptămână întreagă, cu cumpărăturile la zi prin sertare, după uși de dulapuri sau de frigider.

Mame organizate, care au timp să creeze fel de fel de jucării pentru copii, activități, hăinuțe, păturici, botoși.

Mame frumoase, spălate pe cap, cu unghiile făcute cu ojă nu doar la mâini, ci și la picioare.
Te apucă toate frustrările când vezi asta și când te uiți, prin comparație, la cum arată lucrurile din jurul tău.

Să-ți spun ceva. E ok. Ești normală, ești reală! Știu că ai vrea să faci și tu tot ce fac mamele alea, sau poate ai vrea doar să stai să zaci și să le facă alții.

Știu că dacă e dezastru în casă pentru că preferi să stai cu copilul, la un moment dat o să te simți vinovată că a trecut încă o zi în care nu ai făcut nimic. Sau dacă stai să freci aragazul pentru că nu mai suporți să vezi dezastru în jurul tău, o să te perpelești de vină că trece Copilăria pe lângă tine și tu o ratezi. Sau poate nu simți nimic din astea.

Poate te simți inutilă pentru că nu te duci la serviciu sau ți-e dor să mai faci și altceva decât să ștergi la fund/nas/gură bebeluși și să gătești mâncare la aburi. Sau poate te mănâncă din interior vina că petreci atâtea ore departe de copil, pentru că trebuie să te duci la muncă.

Poate te simți copleșită de responsabilitate, simți că e prea mult, că nu mai poți face față.

Poate visezi să crească odată copiii ăștia ca sa te poți duce la un film, la un masaj sau la cumpărături fără să fie nevoie să ieși dezbrăcată din cabina de probă și să alergi după un copil care crede că e amuzant să vă jucați fix atunci de-a prinselea, tu cu pantalonii in vine, târând după voi o rochie pe care încercai sa o tragi pe tine.

Poate vrei să te duci pe câmpii noaptea ca să dormi acolo, într-un lan de grâu sau oriunde, numai să dormi.

Poate îi trimiți la bunici ca să poți să respiri, dar apoi te trage aceeași vină de mâneca atunci când te simți bine. N-ar trebui sa te simți bine fără copilul tău.

Poate te enervezi, te rățoiești la el, uiți într-o secundă tot ce ai citit în cărțile de parenting, ce ai aflat la cursuri sau ce ți-ai propus sa faci. Apoi regreți, îți ceri scuze, îți smulgi părul din cap.

Poate te deprimă ca ai rămas cu kilograme în plus, ți-e dor de tine vopsită la timp, în pantofi cu toc, aranjată, dichisită.

Poate ai babyblues. Poate ești depresivă dar nu-ți poți recunoaște asta. Poate ești doar tristă. Caută ajutor, nu te lăsa!

Poate regreți pentru o clipă (sau mai multe) că ai făcut un copil sau pe al doilea sau pe al treilea. Poate nu erai pregătită, poate mai aveai nevoie de timp. Da, contează că îți iubești copilul si că îți dai silința să fii o mamă cât mai bună pentru el. Da, cred că atunci când valurile de hormoni vor dispărea și când lucrurile vor deveni mai ușoare, nu vei mai simți asta.

Oricum ai fi, ești o mamă reală! Nu ești defectă, nu ești altfel, nu ești o mamă mai puțin bună decât altele.

Toate suntem mame reale. Cu bune și cu rele. Și eu, și tu, și vecina, și tipa aia de pe Pinterest sau de pe Facebook. Toate avem vase murdare, chiar dacă încercăm să pozăm bucătăria din unghiul bun înainte să punem poza pe blog, vreo rețea de socializare sau oriunde. Toate avem tricouri necălcate și câteodată copii nemulțumiți că îi lăsăm de izbeliște ca să spălăm pe jos.

Hai și tu în Comunitatea Mamelor Reale. Hai să discutăm despre ce greutăți avem pe umerii noștri, despre ce ne-ar putea ajuta să respirăm, hai să ne fim alături una alteia.
Și să aruncăm la coș imaginea mamei perfecte. Știți ceva? Ea nu există! Doar mamele reale există!

Uitasem sa pun titlu
Depresia postpartum