Locuri de vizitat pe lângă București

A venit primăvara. Vai, cât am mai așteptat-o. Chiar dacă n-am avut cine știe ce iarnă, tot abia așteptam să vină vremea asta frumoasă, cu copaci înfloriți, cu cântece de păsărele mai mari și mai mici și mirosul ăsta de proaspăt și de viu.

Dacă e ceva ce ne-a dat pandemia pe tavă, asta e natura. Pe vremea când eram panicați și închiși în case, când fugeam de alți oameni ca Doni de mine atunci când fuge de acasă și se prinde că vreau să-l aduc înaipoi, nu trecea niciun weekend fără să ieșim în natură. Ba, într-o vreme, nu trecea nici măcar o zi. Ne găseam diferite scopuri și ieșeam. Ba să culegem soc pentru socată de pe câmpul de lângă cartier, ba să vedem dacă mai dăm peste căprioare în pădurea de peste autostradă, unde ajungeam cu bicicletele, ba să vedem dacă a ieșit leurda ca să putem face un pesto cu ea, ba pur și simplu să ne delectăm cu verde și viu ochii și urechile obosite pe vremea aia de atâta zoom (”atâta zoom” a continuat mult timp și-apoi, dar măcar eram noi obișnuiți.

Cu ocazia asta am descoperit multe locuri frumoase, iar unele dintre ele chiar la un mers cu bicicleta de casă. La ieșirea din cartier este un lac, unde se vede foarte frumos apusul de soare (și cred că și răsăritul, dar nu suntem atât de matinali). În jurul cartierului unde locuim sunt câmpuri întregi cu grâu tânăr și verde întâi, apoi galbene ca o mare de rapiță, poți culege soc, poți pescui, poți face un picnic sub o salcie imensă, pe malul apei.

Apoi, la nu mare distanță de satul nostru, poți ajunge în alte păduri, pe alte domenii, la alte câmpuri și sigur sigur mai dai de o căprioară, de un iepure sau de un mistreț. Nu sunt locuri ”turistice”, nu e ceva organizat, dar asta îmi satisface mie nevoia de sălbatic. Dacă nu mă știți sau citiți de atâta vreme, eu eram mama aia atât de ne-pe-creanga-ei, încât atunci când erau copiii mici și-am fost singură cu ei la mare vreo 3 săptămâni (2 și 4 ani aveau), închiriaserăm un apartament în Constanța și mergeam, zilnic, la plajă la Vadu. Pe vremea aia, Vadu era gol, pustiu. Eram noi 3, cărțile mele, acuarelele cu care pictam pietre și scoici, nisipul și marea. Și multă mâncare ce luam la noi, cortul cu filtru UV și, mă rog, tot calabalâcul pe care-l căram cum puteam și noi.

Un loc foarte fain pe care ni l-au recomandat niște prieteni, pe când căutam locuri de vizitat lângă București, este rezervația de Zimbri de la Neagra. Ok, nu neapărat rezervația per se, cât împrejurimile. E un loc minunat de mers cu bicicletele, prin pădure, pe lângă râu, e plin de spații interesante, de locuri pentru picnic, pentru aruncat cu pietre în apă, pentru dat la vale cu bicicleta (și urcat înapoi cu ea pe deal, e adevărat). Dacă aveți cum scoate bicicletele din oraș cu mașina, vă recomand și eu acel loc.

Găsiți pe linkul de mai sus mai multe idei de ieșiri în natură, pe lângă București. N-am mai refăcut și eu lista, pentru că n-are rost, le găsiți pe toate acolo (inclusiv rezervația de Zimbri). Văd acolo și Valea Doftanei, ca aproape de București, iar dacă e așa, puneți și Cheile Grădiștei pe listă, un alt loc unde, dacă vrei musai, poți să fugi de alți oameni și să rămâi doar tu cu natura.

De ce le place copiilor apa

De ce le place copiilor apa

Scris de Diana Vijulie

Apa e unul din elementele esențiale ale planetei noastre. Chiar și noi înșine suntem făcuți, în mare parte, din apă. Apa e prezentă peste tot în jurul nostru (chiar acum am pe birou 3 tipuri diferite de ”apă” – sau, mă rog, lichid: apă, cafea și o loțiune pentru iritația mea de pe mână). Iar copiii iubesc apa.

Apa vine cu posibilități aproape delimitate de explorare și se mulează pe nivelul de dezvoltare al oricărei vârste. Bebelușilor le place să lovească apa cu palmele și-apoi se distrează atunci când ea stropește în toate părțile. Copiii mici își petrec minute în șir învățând să toarne apa dintr-un recipient în altul. Copii mai mari fac baie păpușilor, se stropesc în războaie cu pistoale cu apă. La grădiniță și la școală copiii învață despre minunatul ciclu al naturii, care pornește din același loc în care se termină: nori, ploaie, râu, lac, mare, nori, ploaie, râu, lac, mare și așa la infinit. Toți învățăm să stăpânim apa: înotăm în ea, ne folosim de puterea ei ca să creăm curent electric, curent pe care îl folosim apoi ca să alimentăm pompe hidrofor ca să scoatem și mai multă apă și-apoi un instant de apă caldă, ca s-o încălzim. Ne străduim s-o transformăm în combustibil sănătos, ca să ne transporte chiar și pe uscat din punctul A în punctul B. 

Doar dacă mă uit la paragraful trecut îmi vin două idei.

Prima este că: evident că bebelușii și copiii iubesc apa, pentru că e aproape magică!
Și a doua ar fi că: poate un titlu mai potrivit ar fi ”De ce le place oamenilor apa”, pentru că e la fel de evident și că nu doar copiii sunt fascinați de apă, ci și adulții. 

Copilăria: experimentarea vieții cu toate simțurile

Și adulții și copiii experimentează viața cu toate simțurile, căci acesta este rolul lor. Însă, spre deosebire de adulți, copiii sunt mult mai atenți la semnalele pe care le primește corpul lor din mediu. Adică, sunt mult mai atenți la ceea ce simt.

Iar apa este un mediu minunat pentru a folosi toate aceste simțuri. 

Simțul vizual

Sigur, apa poate fi văzută, însă apa e un mediu minunat pentru a explora alte moduri de a vedea.
Prin apă obiectele se văd diferit, pe dos, cu valuri, mai mari.
Apa poate fi colorată natural sau sintetic, iar asta se adaugă la explorarea vizuală.

Simțul gustativ și olfactiv

Apa e inodoră, incoloră și insipidă. Însă, are textura ei. Are temperatura ei. Și dacă ne supărăm puțin, o putem aroma.
Copiii gustă tot felul de ape, care nu sunt neapărat inodore și insipide. Gustă apa din cadă, care e diferită de apa din sticlă și diferită de apa din mare. 
Ba chiar copiii mei mi-au zis că apa caldă are un gust cu totul diferit de apa rece și că are și un miros diferit. ”Miroase a rece”. Și cred că sunt de acord cu ei.

Simțul tactil

Apa caldă se simte diferit de cea rece. Apa poate să fie moale, poate să fie limpede sau poate să fie plină de imperfecțiuni. O putem atinge, ne putem imersa în ea. 

Simțul auditiv

Apa e foarte zgomotoasă dacă vrea. Sau dacă o facem să fie zgomotoasă. Copiilor le place și asta. E parte din explorarea lor. Cum sună o picătură care curge în pahar? Dar cum sună un șuvoi? E un sunet jos sau înalt? Cum îl putem controla? Toate sunt întrebări de explorator. 

Simțul vestibular și proprioceptiv

Copiii își provoacă aceste simțuri de fiecare dată când fac baie. Cum îmi simt eu corpul în raport cu mediul din apă? Cum îl mișc? Cât e de greu sau de ușor? Înotul în sine e cea mai mare provocare a acestor simțuri. 

Și cred că din cauza asta le place copiilor atât de mult să se joace cu apa: pentru că le stimulează toate simțurile. 

Vă las aici și câteva idei de explorare cu ajutorul apei, ca să-i țineți pe copii antrenați și distrați. Iar dacă nu veniți voi cu ideile, fiți pe pace. Copiii sunt extrem de inventivi și-și găsesc o grămadă de jocuri cu apa. N-au nevoie decât de … apă. Și permisiunea să facă cu ea ce vor ei. 

  • faceți bărcuțe de hârtie și lăsați-le să plutească
  • dați copilului ocazia să învețe să toarne dintr-un recipient în altul
  • transformați apa turnând în ea pământ până devine un noroi subțire (cu care puteți picta apoi)
  • săriți în bălți
  • explorați râuri/lacuri cu ajutorul trusei de explorator
  • faceți baloane de săpun
  • oganizați lupte cu apă
  • spălați vase, haine, pietre, jucării
  • ieșiți la plimbare prin ploaie (pare că vremea e foarte prietenoasă cu activitatea asta)
  • înotați
  • gătiți, faceți limonadă
  • jucați-vă cu gheață

 

Locuri de vizitat pe lângă București

Locuri de vizitat pe lângă București

A venit primăvara. Vai, cât am mai așteptat-o. Chiar dacă n-am avut cine știe ce iarnă, tot abia așteptam să vină vremea asta frumoasă, cu copaci înfloriți, cu cântece de păsărele mai mari și mai mici și mirosul ăsta de proaspăt și de viu. Dacă e ceva ce ne-a dat...

De ce le place copiilor apa

De ce le place copiilor apa

facebookinstagramyoutuberss Apa e unul din elementele esențiale ale planetei noastre. Chiar și noi înșine suntem făcuți, în mare parte, din apă. Apa e prezentă peste tot în jurul nostru (chiar acum am pe birou 3 tipuri diferite de ”apă” - sau, mă rog, lichid: apă,...

Ce faci atunci când copilul desenează pe pereți?

Ce faci atunci când copilul desenează pe pereți?

facebookinstagramyoutuberss Una din ”problemele” universale ale părințelii este... desenatul pe pereți. Desigur, copiii sunt cei care desenează pe pereți atunci când creativitatea îi străfulgeră într-o clipită, iar momentul creativ nu mai poate fi amânat în niciun fel...

Ce să mai facem cu copiii după un an în care am făcut de toate

Ce să mai facem cu copiii după un an în care am făcut de toate

facebookinstagramyoutuberssZugrăvim. Nu noi personal, ci niște oameni care se pricep mai bine decât noi la asta. Ceea ce înseamnă că nu mai durează mult până când o să ajungem din nou la ”Copii, haideți să mai facem ordine prin jucării”. Știu că experiența mea e...

Importanța stimulării senzoriale a copiilor

Importanța stimulării senzoriale a copiilor

facebookinstagramyoutuberss Când ai un nou născut în brațe, te uiți la el și nu-ți poți crede ochilor cât e de mic și cât de fragil pare. Te gândești oare ce o înțelege el din lumea asta mare și poate te întrebi cum o face? O face prin simțuri. Prin stimulare...

7 idei de activități cu prosoape pentru copii

7 idei de activități cu prosoape pentru copii

#StămAcasă.   2 săptămâni de autoizolare deja și tocmai am avut o discuție cu Fip, despre jucării: ”Când o să se termine carantina și se vor deschide magazinele, vreau să mergem să-mi cumpăr o dronă și niște alte jucării”.   Mă uit, așa în jurul meu, în...

De ce le place copiilor apa

Apa e unul din elementele esențiale ale planetei noastre. Chiar și noi înșine suntem făcuți, în mare parte, din apă. Apa e prezentă peste tot în jurul nostru (chiar acum am pe birou 3 tipuri diferite de ”apă” – sau, mă rog, lichid: apă, cafea și o loțiune pentru iritația mea de pe mână). Iar copiii iubesc apa.

Apa vine cu posibilități aproape delimitate de explorare și se mulează pe nivelul de dezvoltare al oricărei vârste. Bebelușilor le place să lovească apa cu palmele și-apoi se distrează atunci când ea stropește în toate părțile. Copiii mici își petrec minute în șir învățând să toarne apa dintr-un recipient în altul. Copii mai mari fac baie păpușilor, se stropesc în războaie cu pistoale cu apă. La grădiniță și la școală copiii învață despre minunatul ciclu al naturii, care pornește din același loc în care se termină: nori, ploaie, râu, lac, mare, nori, ploaie, râu, lac, mare și așa la infinit. Toți învățăm să stăpânim apa: înotăm în ea, ne folosim de puterea ei ca să creăm curent electric, curent pe care îl folosim apoi ca să alimentăm pompe hidrofor ca să scoatem și mai multă apă și-apoi un instant de apă caldă, ca s-o încălzim. Ne străduim s-o transformăm în combustibil sănătos, ca să ne transporte chiar și pe uscat din punctul A în punctul B. 

Doar dacă mă uit la paragraful trecut îmi vin două idei.

Prima este că: evident că bebelușii și copiii iubesc apa, pentru că e aproape magică!
Și a doua ar fi că: poate un titlu mai potrivit ar fi ”De ce le place oamenilor apa”, pentru că e la fel de evident și că nu doar copiii sunt fascinați de apă, ci și adulții. 

Copilăria: experimentarea vieții cu toate simțurile

Și adulții și copiii experimentează viața cu toate simțurile, căci acesta este rolul lor. Însă, spre deosebire de adulți, copiii sunt mult mai atenți la semnalele pe care le primește corpul lor din mediu. Adică, sunt mult mai atenți la ceea ce simt.

Iar apa este un mediu minunat pentru a folosi toate aceste simțuri. 

Simțul vizual

Sigur, apa poate fi văzută, însă apa e un mediu minunat pentru a explora alte moduri de a vedea.
Prin apă obiectele se văd diferit, pe dos, cu valuri, mai mari.
Apa poate fi colorată natural sau sintetic, iar asta se adaugă la explorarea vizuală.

Simțul gustativ și olfactiv

Apa e inodoră, incoloră și insipidă. Însă, are textura ei. Are temperatura ei. Și dacă ne supărăm puțin, o putem aroma.
Copiii gustă tot felul de ape, care nu sunt neapărat inodore și insipide. Gustă apa din cadă, care e diferită de apa din sticlă și diferită de apa din mare. 
Ba chiar copiii mei mi-au zis că apa caldă are un gust cu totul diferit de apa rece și că are și un miros diferit. ”Miroase a rece”. Și cred că sunt de acord cu ei.

Simțul tactil

Apa caldă se simte diferit de cea rece. Apa poate să fie moale, poate să fie limpede sau poate să fie plină de imperfecțiuni. O putem atinge, ne putem imersa în ea. 

Simțul auditiv

Apa e foarte zgomotoasă dacă vrea. Sau dacă o facem să fie zgomotoasă. Copiilor le place și asta. E parte din explorarea lor. Cum sună o picătură care curge în pahar? Dar cum sună un șuvoi? E un sunet jos sau înalt? Cum îl putem controla? Toate sunt întrebări de explorator. 

Simțul vestibular și proprioceptiv

Copiii își provoacă aceste simțuri de fiecare dată când fac baie. Cum îmi simt eu corpul în raport cu mediul din apă? Cum îl mișc? Cât e de greu sau de ușor? Înotul în sine e cea mai mare provocare a acestor simțuri. 

Și cred că din cauza asta le place copiilor atât de mult să se joace cu apa: pentru că le stimulează toate simțurile. 

Vă las aici și câteva idei de explorare cu ajutorul apei, ca să-i țineți pe copii antrenați și distrați. Iar dacă nu veniți voi cu ideile, fiți pe pace. Copiii sunt extrem de inventivi și-și găsesc o grămadă de jocuri cu apa. N-au nevoie decât de … apă. Și permisiunea să facă cu ea ce vor ei. 

  • faceți bărcuțe de hârtie și lăsați-le să plutească
  • dați copilului ocazia să învețe să toarne dintr-un recipient în altul
  • transformați apa turnând în ea pământ până devine un noroi subțire (cu care puteți picta apoi)
  • săriți în bălți
  • explorați râuri/lacuri cu ajutorul trusei de explorator
  • faceți baloane de săpun
  • oganizați lupte cu apă
  • spălați vase, haine, pietre, jucării
  • ieșiți la plimbare prin ploaie (pare că vremea e foarte prietenoasă cu activitatea asta)
  • înotați
  • gătiți, faceți limonadă
  • jucați-vă cu gheață

Locuri de vizitat pe lângă București

Locuri de vizitat pe lângă București

A venit primăvara. Vai, cât am mai așteptat-o. Chiar dacă n-am avut cine știe ce iarnă, tot abia așteptam să vină vremea asta frumoasă, cu copaci înfloriți, cu cântece de păsărele mai mari și mai mici și mirosul ăsta de proaspăt și de viu. Dacă e ceva ce ne-a dat...

De ce le place copiilor apa

De ce le place copiilor apa

facebookinstagramyoutuberss Apa e unul din elementele esențiale ale planetei noastre. Chiar și noi înșine suntem făcuți, în mare parte, din apă. Apa e prezentă peste tot în jurul nostru (chiar acum am pe birou 3 tipuri diferite de ”apă” - sau, mă rog, lichid: apă,...

Ce faci atunci când copilul desenează pe pereți?

Ce faci atunci când copilul desenează pe pereți?

facebookinstagramyoutuberss Una din ”problemele” universale ale părințelii este... desenatul pe pereți. Desigur, copiii sunt cei care desenează pe pereți atunci când creativitatea îi străfulgeră într-o clipită, iar momentul creativ nu mai poate fi amânat în niciun fel...

Ce să mai facem cu copiii după un an în care am făcut de toate

Ce să mai facem cu copiii după un an în care am făcut de toate

facebookinstagramyoutuberssZugrăvim. Nu noi personal, ci niște oameni care se pricep mai bine decât noi la asta. Ceea ce înseamnă că nu mai durează mult până când o să ajungem din nou la ”Copii, haideți să mai facem ordine prin jucării”. Știu că experiența mea e...

Importanța stimulării senzoriale a copiilor

Importanța stimulării senzoriale a copiilor

facebookinstagramyoutuberss Când ai un nou născut în brațe, te uiți la el și nu-ți poți crede ochilor cât e de mic și cât de fragil pare. Te gândești oare ce o înțelege el din lumea asta mare și poate te întrebi cum o face? O face prin simțuri. Prin stimulare...

7 idei de activități cu prosoape pentru copii

7 idei de activități cu prosoape pentru copii

#StămAcasă.   2 săptămâni de autoizolare deja și tocmai am avut o discuție cu Fip, despre jucării: ”Când o să se termine carantina și se vor deschide magazinele, vreau să mergem să-mi cumpăr o dronă și niște alte jucării”.   Mă uit, așa în jurul meu, în...

Ce faci atunci când copilul desenează pe pereți?

Ce faci atunci când copilul desenează pe pereți?

Scris de Diana Vijulie

Una din ”problemele” universale ale părințelii este… desenatul pe pereți. Desigur, copiii sunt cei care desenează pe pereți atunci când creativitatea îi străfulgeră într-o clipită, iar momentul creativ nu mai poate fi amânat în niciun fel și nicio clipă. Pe unii părinți aceste momente creative îi amuză și se bucură de operele de artă rupestră ale copiilor (bunica mea n-a zugrăvit niciodată un peretele de lângă pat, pe care îl zgâriasem eu cu jucăriile când eram bebeluș; între timp, amintirea a rămas în albumele foto ale familiei), iar alți părinți își preferă pereții intacți, curați, neatinși de fiorul creativ al celui mai nou membru al familiei.

Recunosc, eu am fost puțin (mai mult) din a doua categorie și nu am încurajat aceste exprimări artistice decât moderat. Cu toate astea, am avut în living un robot în mărime naturală de copil, desenat subțirel cu creionul pe peretele de lângă masă; din păcate, numele artistului a rămas necunoscut, inclusiv după insistențe curioase ale mele. Creativitatea a avut, însă, frâu liber la exprimare în camera lor, care ajunsese să arate ca o sorcovă, pentru că în cazul Emei, creativitatea s-a manifestat prin lipit stickere felurite în locuri felurite. Toate foarte felurite.

Pentru că împart o cameră, nu i-a permis ea lui frati-su să se exprime pictoricește, ci tot prin intermediul stickerelor. Pe de altă parte, el nici n-a fost genul creativ; chiar și la 6 ani desenează figuri care ar putea reprezenta orice de pe lumea asta și doar explicațiile în cuvinte dau un înțeles liniilor colorate de pe hârtie. Iar asta se întâmplă oricum foarte rar.

Și au mai avut mână complet liberă în ilustratul pe suprafețe dedicate activității (Scriam aici despre beneficiile picturii cu final deschis). Suprafețele respective, cele reușite, au primit rame și un cui pe holul de pe scări, care s-a transformat încetișor într-o expoziție de artă puerilă.

Dar, să revenim la desenatul pe pereți. Vreau să vă spun din capul locului că a-i da voie copilului să deseneze pe pereți nu va afecta în niciun mod iremediabil relația sa cu sine, ceilalți și lume. Nu va deveni un delincvent care nu se va adapta societății, nici un sălbatic care nu va cunoaște metode de a trăi printre oameni. În aceeași măsură, nici a nu fi de acord cu a avea desenele copilului direct pe pereți nu înseamnă a-i reteza copilului pofta de viață, de creație și iubirea de sine. N-o să-l transforme într-un sclav al societății (sau nu într-o măsură mai mare decât suntem toți oricum), un conformist plictisitor, temător iremediabil în fața oricărei autorități. Basically, a permite copilului să deseneze pe pereți nu înseamnă că la 20 de ani va lăsa mașina pe avarii în miezul pieții Victoriei pentru că acolo are el treabă să se dea jos, iar a nu permite aceste desene nu înseamnă că la 20 de ani va frâna până la 20 kmh atunci când va vedea pe dreapta o mașină de poliție staționată în fața unui magazin, de unde polițiștii din ea s-au oprit să cumpere o sticlă de apă și o pungă de covrigei.

Bun. Acum că am stabilit acestea, dacă sunteți OK cu desenele cu creioane, acuarele, markere de pe pereți, s-ar putea să nu vă intereseze articolul meu. Dacă vreți să opriți (sau să nu porniți) acest obicei și vreți s-o faceți într-un mod în care creativitatea să se poată totuși desfășura cât de cât liber, s-ar putea să vă ajute ideile mele.

De ce desenează copiii pe pereți?

Sunt multe motive. Primul, despre care am scris deja mai sus, este că atunci când vine creația peste el, copilul nu are (încă) filtre la fel de puternice ca un adult pentru a putea să-și spună sie însuși

”Stai, acum vreau să desenez ceva. Uite, ce convenabil e aici un spațiu mare pe care funcționează creionul ăsta pe care-l am în mână. S-ar putea ca eu nici măcar să nu știu că ”nu se desenează pe pereți”, însă mă voi opri, voi ține creionul în mână până când voi ajunge la foaia de hârtie și voi desena acolo.”

Da, acest dialog interior nu poate exista în absența unui mesaj extern similar. Adică… Mama, tata, bunica îi spun la un moment dat copilului exact mesajul de mai sus și îl redirecționează, până când copilul învață că ”nu se desenează pe pereți”. E un proces și e foarte probabil ca mesajul să nu funcționeze din prima, ci să fie nevoie ca aceste cuvinte să fie repetate de mai multe ori.

Apoi, un alt motiv ar putea fi că … e distractiv. Distractiv și diferit. Una e să ții creionul și să desenezi cu el pe o hârtie care are o textură diferită de perete (la fel și o poziționare în spațiu) și alta e să-l folosești pe un perete zgrunțuros, în plan vertical.

Al treilea motiv ar putea fi că nu este de acord cu limitele puse și își vede de treaba lui. Iar al patrulea că ar putea fi un act de a atrage atenția asupra sa.

Cum îi ajutăm să nu mai deseneze pe pereți?

În funcție de care este motivul care aprinde scânteia creativă, abordările sunt diferite.

1. Dacă desenează pe pereți pentru că nu știe că nu e OK

Acest comportament se întâlnește mai degrabă la copiii mici, care acum învață despre regulile lumii înconjurătoare. Și un copil mai mare poate desena pe pereți pentru că nu știe că ”nu se face” dacă tocmai a văzut obiceiul la un alt copil și îl copiază la rândul său. În principiu, după ce trec de 5-6 ani copiii pot extrapola regulile pe care le cunosc deja și pot decide ei înșiși că ”la noi în casă nu se desenează pe pereți”, deși poate nu a primit mesajul acesta în cuvinte.

În acest caz, ce are de făcut părintele este să urmeze acești pași:

    1. Îi transmite copilului regula în cuvinte cât mai puține și mai simple, cu blândețe:
      ”Stop, la noi în casă nu desenăm pe pereți”
    2. Îl oprește fizic, cu blândețe, pe copil. Îi ține mânuța și/sau îi ia creionul din mână
    3. Îl redirecționează către un spațiu unde desenatul este permis
      ”Și poți desena pe foaia aceasta sau pe canvasul acesta”

După cum ziceam, mesajul va fi repetat, probabil, de multe ori. Câteodată copilul va fi furios și va face un tantrum. E OK, e dreptul său să fie furios atunci când ceva îl împiedică să facă ce și-ar dori. Și noi suntem furioși când pică curentul fix în miezul episodului de pe Netflix. Doar că avem un creier rațional mai bine dezvoltart decât al copilului și nu facem un tantrum.

2. Dacă desenează pe pereți pentru că e distractiv

Aici este important să ne dăm seama ce anume îl distrează, ca să-l putem redirecționa într-un mod care să-l mulțumească.

Dacă îi place textura peretelui, putem găsi un material pe care să deseneze care să fie de textura respectivă, sau un spațiu anume delimitat de perete, unde poate desena, înconjurat în chenar bandă adezivă, ca să fie clară limita unde poate desena și unde nu.

Dacă îi place poziția, că desenează în plan vertical, putem lipi pe perete foi mari de hârtie, pe care copilul să deseneze cât vrea. Sau o tablă magnetică. Aceleași soluții funcționează bine și dacă motivul este spațiul nemărginit al peretelui vs. o foaie A4.

Dacă îi place reacția noastră atunci când desenează pe perete (sau îl intrigă, sau îi e neclară), putem fi atenți un pic la cum reacționăm. Poate reacționăm foarte teatral și asta îi place. Poate nu reacționăm mereu la fel și nu reușește să înțeleagă ce vrem. Poate am cedat de multe ori atunci când el a insistat să facă ceva, așa că știe că dacă insistă suficient, va fi ca el. Poate că îi place să vadă ce reacție provoacă în noi. Una din cele 8 nevoi reaționale este aceea de a avea un impact asupra celeilalte persoane; am vorbit despre aceste nevoi în podcastul meu de mai jos:

 3. Dacă desenează pe pereți pentru că nu-l interesează regula pusă și/sau nu e de acord cu ea

În acest caz e nevoie să urmăm pașii de la punctul 1, încercând să aflăm care este motivul pentru care nu vrea s-o respecte. Copiii mai mari pot spune clar ce nu le convine și de acolo poate pleca o negociere pentru a mulțumi toate părțile implicate. Copiii au și ei opiniile despre lume și mediul înconjurător și e important să le ascultăm și să le respectăm. Până la urmă și ei locuiesc în același spațiu cu noi și au și ei dreptul să și-l aranjeze așa cum le place.

4. Dacă desenează pe pereți pentru că vrea atenție

Câteodată copiii fac lucruri nepotrivite pentru că atunci știu că primesc atenție. Atunci e cineva acolo care se uită la ei și le spune ceva. Sigur, e atenție negativă, dar e un soi de atenție numai și numai pentru el. Iar asta nu e ceva ce se întâmplă familiilor în care părinții sunt dezinteresați de copiii lor sau în care îi ignoră cu desăvârșire, ci în orice familie. Și în orice relație se poate ca unul dintre partenerii relației să se simtă o vreme neglijat, indiferent câte eforturi depune celălalt. Copiii se pot simți la fel, mai ales în perioadele în care poate suntem mai aglomerați la job sau avem și alte griji în mințile noastre. Când observăm astfel de comportamente, e important să tragem aer în piept, să ne dăm un pas în spate și să ne gândim dacă putem oferi acum ceva mai mult copilului sau încă nu. Și dacă nu încă, atunci când și cum?

Relațiile sunt flexibile, sunt ca un dans. La fel și relația cu copilul.

Acestea fiind spuse, nu e un secret că ceea ce am scris mai sus se aplică și altor comportamente care nu ne plac și putem deveni creativi pentru a ne fi și nouă mai ușor și pentru a-i fi și copilului mai ușor. Și pentru a colabora unul cu celălalt în acest minunat dans al părințeniei.

 

Locuri de vizitat pe lângă București

Locuri de vizitat pe lângă București

A venit primăvara. Vai, cât am mai așteptat-o. Chiar dacă n-am avut cine știe ce iarnă, tot abia așteptam să vină vremea asta frumoasă, cu copaci înfloriți, cu cântece de păsărele mai mari și mai mici și mirosul ăsta de proaspăt și de viu. Dacă e ceva ce ne-a dat...

De ce le place copiilor apa

De ce le place copiilor apa

facebookinstagramyoutuberss Apa e unul din elementele esențiale ale planetei noastre. Chiar și noi înșine suntem făcuți, în mare parte, din apă. Apa e prezentă peste tot în jurul nostru (chiar acum am pe birou 3 tipuri diferite de ”apă” - sau, mă rog, lichid: apă,...

Ce faci atunci când copilul desenează pe pereți?

Ce faci atunci când copilul desenează pe pereți?

facebookinstagramyoutuberss Una din ”problemele” universale ale părințelii este... desenatul pe pereți. Desigur, copiii sunt cei care desenează pe pereți atunci când creativitatea îi străfulgeră într-o clipită, iar momentul creativ nu mai poate fi amânat în niciun fel...

3 jocuri de familie care ne plac

3 jocuri de familie care ne plac

Copiii noștri au ajuns la vârsta aceea ciudată, la care nici nu își petrec timpul ca niște adulți, dar nici cu jucării nu se mai joacă cine știe ce. Și hai, că la Fip mai e cum mai e, pentru că are abia 7 ani și încă îi plac Bakuganii, mașinile cu telecomandă și să se...

7 idei de activități cu prosoape pentru copii

7 idei de activități cu prosoape pentru copii

#StămAcasă.   2 săptămâni de autoizolare deja și tocmai am avut o discuție cu Fip, despre jucării: ”Când o să se termine carantina și se vor deschide magazinele, vreau să mergem să-mi cumpăr o dronă și niște alte jucării”.   Mă uit, așa în jurul meu, în...

Robotica la 5 și 7 ani

Robotica la 5 și 7 ani

Copiii noștri trăiesc în vremuri tare diferite de copilăriile noastre. Da, știu, copilăriile noastre erau libere, cu joaca la țară sau în fața blocului cu cheia de gât, cu hoarde de copii, rațele și vânătorii sau alte asemenea. Eu nu știu prea bine cum e asta, că nici...

4 jocuri pentru copii pe care le poți juca în mașină

4 jocuri pentru copii pe care le poți juca în mașină

Mai sunt câteva săptămâni până când se termină și mult așteptata vacanță de vară. Pe 9 septembrie reîncep grădinițele și școlile. Dacă aveți copii de grădiniță, asta nu o să vă afecteze neapărat planurile de vacanță, însă dacă aveți copii de...

Cum să folosești lego ca să nu mai cumperi alte jucării

Cum să folosești lego ca să nu mai cumperi alte jucării

Nu știu ai voștri cum sunt, dar copiii mei și-ar dori foarte multe jucării. Problema cu jucăriile astea, pe care și le-ar dori copiii mei... sunt două: Că se bucură de ele un timp foarte scurt (cât le scot din pachet și încă o zi după aceea) Că apoi toate...

Ce să mai facem cu copiii după un an în care am făcut de toate

Ce să mai facem cu copiii după un an în care am făcut de toate

Scris de Diana Vijulie

Zugrăvim. Nu noi personal, ci niște oameni care se pricep mai bine decât noi la asta. Ceea ce înseamnă că nu mai durează mult până când o să ajungem din nou la ”Copii, haideți să mai facem ordine prin jucării”. Știu că experiența mea e diferită de experiența lor (adică eu am impresia că sunt exagerat de multe, iar Fip se plânge că nu are suficiente), dar pentru că e blogul meu, și nu al lor, pot decide că eu am dreptate. Sunt prea multe, frate! Prea multe în sine și prea puține care să le pună mintea sau mânuțele la contribuție.

Tolba mea veche de idei de activități s-a cam golit. Sau a devenit plicticoasă. Cât să te și joci cu cocă, sau cu bicarbonat cu oțet sau sare de lămâie? 7 ani or fi fost suficienți. Am umplut holul de opere de artă înrămate ale copiilor. Nu e nici vremea pentru plantat. Gătitul a devenit și el mult prea repetitiv și redundant (pentru copii, zic. Pentru adulți nu mai contează ce a devenit :)).
Și de arts and crafts avem casa plină. Bețe, lemne mici, lipici, frunze, sclipici, vată, am creat cu toate. Tricotat, croșetat, cusut. Case pentru pisici, pentru căței, pentru porcușori de Guineea, pe toate le-am construit.
Din martie și până acum s-a terminat creația, mă simt secătuită de energie creativă și de puteri de construit.

Și când să trag concluzia asta, că nimic nu mai poate fi creat, ajung într-un magazin de bricolaj, ca să cumpărăm vopseluri, plinte, glafuri, șine și văd… the holy grail of creativitate neutilizată: ȚEAVA PPR. În mijlocul magazinului deschid pinterest cu gura căscată și caut, într-o doară, ”pipe ideas for kids”. Un cor de îngeri creativi s-a pogorât în acel moment asupra noastră. Păi cu câteva țevișoare, fittinguri, coturi și ce accesorii mai găsim, pot crea copiii de toate. De la scaune pentru păpuși până la corturi, sisteme de udat (ideea asta o păstrez pentru la vară), căsuțe, arme, fiecare după interese.

Iar ca proiect de familie, mi-am propus să facem împreună câte o veioză simpatică pentru fiecare copil, combinând aceleași țevi, niște becuri led și un spray de vopsit. Copiii mai pot adăuga (cu un glue gun) și vreo figurină pe suport. Preconizez că Fip o să vrea să adauge dinozauri. La Ema încă nu știu, dar sunt curioasă să aflu.  Zice V., expertul în proiecte de genul ăsta, că e nevoie să încălzim țevile la capete ca să le putem introduce în coturi.

O să vă arăt la final ce ne-a ieșit și poate facem și un tutorial, dacă ne-om organiza cum trebuie.

Până atunci, vă las câteva idei de pe pinterest care mi-au plăcut mie (dar pe care nu o să le arăt și copiilor, ca să nu-i influențez în ideile lor)

 

 

Locuri de vizitat pe lângă București

Locuri de vizitat pe lângă București

A venit primăvara. Vai, cât am mai așteptat-o. Chiar dacă n-am avut cine știe ce iarnă, tot abia așteptam să vină vremea asta frumoasă, cu copaci înfloriți, cu cântece de păsărele mai mari și mai mici și mirosul ăsta de proaspăt și de viu. Dacă e ceva ce ne-a dat...

De ce le place copiilor apa

De ce le place copiilor apa

facebookinstagramyoutuberss Apa e unul din elementele esențiale ale planetei noastre. Chiar și noi înșine suntem făcuți, în mare parte, din apă. Apa e prezentă peste tot în jurul nostru (chiar acum am pe birou 3 tipuri diferite de ”apă” - sau, mă rog, lichid: apă,...

Ce faci atunci când copilul desenează pe pereți?

Ce faci atunci când copilul desenează pe pereți?

facebookinstagramyoutuberss Una din ”problemele” universale ale părințelii este... desenatul pe pereți. Desigur, copiii sunt cei care desenează pe pereți atunci când creativitatea îi străfulgeră într-o clipită, iar momentul creativ nu mai poate fi amânat în niciun fel...

Cum își aleg femeile și bărbații parfumul

Cum își aleg femeile și bărbații parfumul

Atunci când vine vorba de alegerea unui parfum, bărbații și femeile pot avea abordări diferite. Diferențele culturale și de gen În multe culturi, parfumul este considerat un aspect important al frumuseții și al atracției feminine. Femeile sunt adesea încurajate să își...

Rochiile și psihologia

Rochiile și psihologia

Rochiile nu sunt doar bucăți de material, cusute frumos în piese de îmbrăcăminte. Rochiile au puterea de a evoca o serie de emoții (ha! mi-am amintit expresia asta de când învățam pe de rost comentarii literare la română) și pot avea un impact semnificativ asupra...

Mașina și psihologia

Mașina și psihologia

Deținerea unei mașini poate avea un impact semnificativ asupra psihologiei unui individ. De la sentimentul de libertate și independență pe care deținerea unei mașini îl poate aduce până la stresul și anxietatea care pot veni cu întreținerea și reparațiile, deținerea...

Tipuri de cafea și legătura lor cu bunăstarea emoțională

Tipuri de cafea și legătura lor cu bunăstarea emoțională

Cafeaua este una dintre cele mai populare băuturi din lume. Eu, ca mamă, pot să înțeleg foarte bine de ce...  Fie că este vorba de o dimineață după o noapte lungă, de o pauză de prânz cât doarme copilul sau de o sesiune de lucru seara târziu, cafeaua a devenit un...

Câți bani merită o femeie ”casnică”

Câți bani merită o femeie ”casnică”

Mi se pare că pandemia ne-a readus în prim plan un aspect pe care femeile au încercat să-l schimbe în decursul timpului: ”gospodarizarea” femeii. Un soi de revenire la tradițiile patriarhale, pe care nu prea le-am părăsit niciodată de tot, ci doar le-am îndulcit...

Importanța stimulării senzoriale a copiilor

Importanța stimulării senzoriale a copiilor

Scris de Diana Vijulie

Când ai un nou născut în brațe, te uiți la el și nu-ți poți crede ochilor cât e de mic și cât de fragil pare. Te gândești oare ce o înțelege el din lumea asta mare și poate te întrebi cum o face?

O face prin simțuri. Prin stimulare senzorială. Așa învață el, dragul de nou născut, cum e treaba asta cu lumea. Tot așa va învăța și mai târziu, bebeluș fiind, apoi copil mic, apoi copil mai mare. Va învăța folosindu-și cele 7 simțuri (văz, auz, miros, gust și tactil, proprioceptiv și vestibular) în situații create artificial pentru el de către adult pentru a-l stimula, sau în situații în care se va pune singur și va explora din inițiativă proprie.

Piaget spune că punctul de plecare al dezvoltării copilului sunt reflexele (reflexul suptului, de apucare, etc.) cu care acesta se naște. Copilul vine la pachet cu aceste reflexe în primul rând pentru a putea supraviețui. Dar, odată cu trecerea timpului, bebelușul va sofistica reflexele primare și le va transforma până la urmă în acțiuni deliberate. Piaget e de părere că asta nu e nimic altceva decât o extensie a asimilării senzorio-motorie.

Apoi, toate experiențele de învățare vin să completeze experiențele inițiale. Cu cât experiențele inițiale sunt mai multe, cu atât se pot adăuga înflorituri bogate, asemănătoare mandalelor complexe și frumos colorate.

După cum spuneam, nu e necesar ca adultul să stea să tot construiască diferite contexte pentru a stimula simțurile copilului. Copilul se va pune singur în astfel de situații, mediul înconjurător fiindu-i suficient pentru o stimulare de bază. Dar întotdeauna dorim mai multe pentru copiii noștri și atunci încercăm să facem tot ce e mai bine pentru ei.

Stimularea vizuală

La început noul născut nu vede foarte bine. Studiile spun că pe o rază de 20-30 cm el vede destul de clar, în rest mai nimic. Distinge culori încă de la naștere, dar preferă la început albul și negrul, contrastele mari. Privește la început contururile obiectelor, privirea și-o focalizează asupra muchiilor. Preferă figurile umane în detrimentul obiectelor, jucăriilor, oricât de colorate și frumoase ar fi ele. Pe măsură ce crește, văzul se rafinează, imaginile devin tot mai clare, încep să îl intereseze culorile și alte detalii.

Dacă pentru un nou născut e suficient să punem la dispoziție o imagine simplă în culori contrastante (Fipul era fascinat de wrapul zebră pe care îl aveam) sau să îl lăsăm să privească frunzele mișcându-se în vânt, pentru un copil de doi ani putem combina activități mai complexe. O masă cu lumini ar putea fi de folos, un teatru de păpuși cu umbre pe perete, prinzători de lumină agățați în geam, jocul cu lanterna și tot felul de activități care să stimuleze vizual copilul, activități prin care copilul va învăța foarte multe despre mediu.

Stimularea auzului

Stimularea auditivă începe dinainte ca bebelușul să se nască. În uterul mamei, bebelușul aude vocea acesteia și sunetele de fundal. După ce se naște, bebelușul preferă în mod evident vocea mamei. Îi plac și vocile altor femei, sunetele pițigăiate (da, știu… enervantele sunete pițigăiate) și recunoaște cântecele pe care mama le-a ascultat în timpul sarcinii.

Preferă sunetele albe și roz, apoi, după șase luni muzica în genul muzicii de meditație.

Stimularea auzului la un bebeluș mic se poate face cu jucării zornăitoare, mișcarea acestora de la o ureche la alta, prin cântecele cântate de mamă, tată, bunică, vecină. Emei îi plăceau, de exemplu, plicurile cu bule, care fâșâiau când băga mânuța micuță în interior. Ca să nu mai spunem că putea și ascunde lucrușoare mici înăuntru, pe care le putea căra după ea.

Până pe la 18 luni, bebelușii nu au funcția simbolurilor sau semiotică. Nefiind capabili să folosească simbolurile (cuvinte), gândirea lor e complet diferită de ce va urma. După descifrarea limbajului, stimularea auzului se poate face diferit, în direcția verbalizării.

Adulții pot vorbi mult cu copiii, pot denumi clar obiectele, pot citi copilului, povesti, explica. Pot oferi copilului instrumente muzicale cu care acesta să experimenteze, preferabil din categoria fără butoane, ”jucării pasive pentru copii activi”

Stimularea olfactivă

Și simțul olfactiv se dezvoltă tot atunci când bebelușul e în burta mamei. El poate simți mirosuri, dar și gusturi, apoi după naștere va recunoaște și prefera mirosul mamei lui. Tot după miros poate găsi și sânul din care va suge laptele. Tot mirosul îl ajută și să creeze o legătură (bonding) cu mama sa, din pricina asta e foarte important ca mama să evite după naștere produse cu miros puternic si persistent.

După 3-4 luni, când bebelușul începe să observe că în afară de mama și persoanele care îl au în grijă mai există și alți indivizi, el poate deveni circumspect și chiar plânge atunci când simte mirosul unui necunoscut. Simțul mirosului oricum este destul de bine dezvoltat, astfel încât orice miros puternic îl poate obosi și hiperstimula pe bebeluș (aviz celor care se parfumează înainte să ia copiii în brațe; ai mei au fost amândoi foarte sensibili la stimularea olfactivă).

Cu toate astea, stimularea olfactivă făcută cu măsură e de mare ajutor în dezvoltarea copilului. Unui bebeluș îi poate fi oferită spre mirosire o floare, o frunză de mentă, un baton de vanilie. Unui copil mai mare îi putem parfuma apa de baie cu o picătură de ulei esențial sau îi putem solicita ajutorul la bucătărie unde îi putem lăsa la îndemână borcanele cu condimente (niciodată nesupravegheat!).Cu copiii mei exersam recunoașterea mirosurilor cu ajutorul difuzoarelor de aromaterapie (le găsiți pe-aici, printre purificatoarele de aer): lavandă, mentă, trandafir, cam astea erau preferatele (și încă mai sunt).

Ce e foarte interesant e faptul că simțul mirosului se activează în aceeași regiune a creierului care e responsabilă cu memoria. Deci, un miros poate foarte ușor să ne trezească amintiri, ceea ce-mi amintește de scrierile lui Proust, dar asta e altă discuție.

Stimularea tactilă

Stimularea tactilă e foarte importantă, pentru că ajută bebelușul și copilul mic să fie cât mai autonom, iar pe copilul școlar îl ajută la scriere. Totul începe de la reflexul de apucare, mai apoi bebelușul va prinde din proprie inițiativă obiectele (una din marile achiziții), va învăța treptat să le mute dintr-o mână în alta, apoi se va specializa pe prinsul în pensetă, tinutul creionului, scrisul.

Pielea este cel mai mare organ al omului, iar bebelușul mic și-o folosește la maximum. Stimularea tactilă timpurie se poate referi la mângâieri, masaj, cu mâna, cu o pană, cu o eșarfă. Bebelușului îi poate fi oferit degetul ca să îl prindă, sau jucării cu mânere.

Bebelușul mai poate primi un coș cu materiale textile diferite, texturi diferite, poate testa cu apă caldă sau apă rece și așa mai departe.

Motricitatea fină se dezvoltă treptat, până când mișcările stângace ale copilului devin sigure și precise. Un bebeluș care mănâncă singur poate primi la masă de exemplu boabe de mazăre, un copil mai mare poate fi rugat să prindă rufele cu cleștele de rufe, să descuie singur ușa de la intrare, la vârsta potrivită poate tăia hârtie cu foarfeca, turna apă în pahar sau alte activități de transfer.

Stimularea gustului

Gustul se dezvoltă și el – ați ghicit!- tot in utero. Lichidul amniotic pe care îl degustă bebe amintește de alimentele pe care le savurează mama. Unii bebeluși se vor strâmba simțind gust de usturoi, alții vor plescăi fericiți.

Ulterior, la bebelușul alăptat, laptele matern va promova aceeași diversitate de gusturi. Iată un alt avantaj al alăptării!

Apoi, odată începută diversificarea, copilul va fi supus la mult mai multe gusturi, va dezvolta preferințe și aversiuni. Papilele gustative vor fi destul de bine dezvoltate cât să deosebească dulcele de amar sau de acru, experiența fiind, deci, una completă.

Să nu uităm că în primul an de viață cel puțin, sarea și zahărul sunt de evitat.

Activitățile cele mai interesante sunt cele care combină toate cele 5 simțuri, dar mare grijă la suprastimulare!

Mai multe idei despre cele 8 simțuri și idei de activități găsești și aici: 

Cele 8 simțuri și idei de activități pentru a le calibra

De ce le place copiilor apa

De ce le place copiilor apa

facebookinstagramyoutuberss Apa e unul din elementele esențiale ale planetei noastre. Chiar și noi înșine suntem făcuți, în mare parte, din apă. Apa e prezentă peste tot în jurul nostru (chiar acum am pe birou 3 tipuri diferite de ”apă” - sau, mă rog, lichid: apă,...

Ce faci atunci când copilul desenează pe pereți?

Ce faci atunci când copilul desenează pe pereți?

facebookinstagramyoutuberss Una din ”problemele” universale ale părințelii este... desenatul pe pereți. Desigur, copiii sunt cei care desenează pe pereți atunci când creativitatea îi străfulgeră într-o clipită, iar momentul creativ nu mai poate fi amânat în niciun fel...

Ce să mai facem cu copiii după un an în care am făcut de toate

Ce să mai facem cu copiii după un an în care am făcut de toate

facebookinstagramyoutuberssZugrăvim. Nu noi personal, ci niște oameni care se pricep mai bine decât noi la asta. Ceea ce înseamnă că nu mai durează mult până când o să ajungem din nou la ”Copii, haideți să mai facem ordine prin jucării”. Știu că experiența mea e...

7 idei de activități cu prosoape pentru copii

7 idei de activități cu prosoape pentru copii

#StămAcasă.   2 săptămâni de autoizolare deja și tocmai am avut o discuție cu Fip, despre jucării: ”Când o să se termine carantina și se vor deschide magazinele, vreau să mergem să-mi cumpăr o dronă și niște alte jucării”.   Mă uit, așa în jurul meu, în...

Robotica la 5 și 7 ani

Robotica la 5 și 7 ani

Copiii noștri trăiesc în vremuri tare diferite de copilăriile noastre. Da, știu, copilăriile noastre erau libere, cu joaca la țară sau în fața blocului cu cheia de gât, cu hoarde de copii, rațele și vânătorii sau alte asemenea. Eu nu știu prea bine cum e asta, că nici...

4 jocuri pentru copii pe care le poți juca în mașină

4 jocuri pentru copii pe care le poți juca în mașină

Mai sunt câteva săptămâni până când se termină și mult așteptata vacanță de vară. Pe 9 septembrie reîncep grădinițele și școlile. Dacă aveți copii de grădiniță, asta nu o să vă afecteze neapărat planurile de vacanță, însă dacă aveți copii de...

Cum să folosești lego ca să nu mai cumperi alte jucării

Cum să folosești lego ca să nu mai cumperi alte jucării

Nu știu ai voștri cum sunt, dar copiii mei și-ar dori foarte multe jucării. Problema cu jucăriile astea, pe care și le-ar dori copiii mei... sunt două: Că se bucură de ele un timp foarte scurt (cât le scot din pachet și încă o zi după aceea) Că apoi toate...

Le cumpărăm sau nu le cumpărăm copiilor păpuși Barbie?

Le cumpărăm sau nu le cumpărăm copiilor păpuși Barbie?

Povestea păpușii Barbie începe puțin înaintea anului 1959, când o fetiță se juca în sufragerie cu păpușile ei cu fețe de copil și le atribuia roluri de adult. Mama ei a venit, astfel, cu ideea unei păpuși adult și-așa a apărut Barbie în 1959....

7 idei de activități cu prosoape pentru copii

7 idei de activități cu prosoape pentru copii

Scris de Diana Vijulie

martie 25, 2020

#StămAcasă.

 

2 săptămâni de autoizolare deja și tocmai am avut o discuție cu Fip, despre jucării:
”Când o să se termine carantina și se vor deschide magazinele, vreau să mergem să-mi cumpăr o dronă și niște alte jucării”.

 

Mă uit, așa în jurul meu, în camera lor, plină de suficiente jucării și apoi mă uit la ei doi, care lucrează cu un fierăstrău, două bucăți de lemn, una de fier și o plasă de sârmă (vor să construiască o casă pentru porcușoarele de Guineea).

 

”Nu, Fip, nu o să mergem să cumpărăm alte jucării pe care doar să le expui la tine în cameră, ca apoi să te joci fotbal cu o țeavă de plastic adunată de prin curte, sau popice cu deodorantul, sticla de șampon, sticla de apă de gură și ce alte lucruri interesante mai găsești prin baie. Dar, putem fi inventivi, așa cum ești și tu și putem descoperi împreună tot felul de jocuri interesante cu obiecte pe care deja le avem. Cu ce propui să începem?

 

Cum lângă el zăcea pe jos prosopul pe care stătuseră mai devreme porcușoarele de Guineea, în așteptarea casei din două bucăți de lemne, una de fier și  o plasă de sârmă, hotărârăm să găsim idei distractive pentru prosoapele din casă.

Hai să vă povestesc la ce ne-am gândit. 

 

Idei de activități cu prosopul de baie 🙂

1. Rochii din prosoape 

Desigur, prima idee a Emei a fost să creăm rochii de seară din prosoapele subțiri de microfibră. Ne-am amintit și cum făceam când erau mai mici, ”peruci” din prosoape, așa că am transformat ambii copii în prințese cu rochii lungi și păr lung din prosop (puneți prosopul subțire de microfibră pe capul copilului, apoi, la spate, îl prindeți cu un elastic de păr, astfel încât să arate ca o coadă lungă). Apoi au defilat.

2. Trasee cu prosoape

Trasee prin toată casa. Prosoape rulate și puse pe jos, iar ei sunt invitați să meargă pe aceste prosoape în echilibru, ca pe o bară. Le puteți alterna grosimea, înălțimea, lungimea. E distractiv și după ce prind șmecheria, își pot face apoi singuri traseele.

3. Cazemate

Nu cred că e nevoie să vă mai scriu despre asta. Cred că aproape toți copiii care acum sunt țintuiți în casă și-au făcut măcar o cazemată în perioada asta. Sub masă, între două scaune, sub canapea, sub masa de călcat sau uscătorul de rufe, fiecare cum poate.

4. Baschet cu prosopul

Am văzut zilele trecute un filmuleț pe instagram cu un tip care transformase un umeraș în coș de baschet. Mă refer la umerașe de sârmă, cum vin puse cămășile pe ele când le luăm de la curățătorie. Un astfel de umeraș se transformă ușor într-un cerc, pe care puteți prinde o sacoșică, iar umerașul să-l fixați cumva de ceva (noi am ales o ușă de dulap de 90 de cm). Puteți arunca mingiuțe în el, dacă vreți, sau, puteți transforma prosoape în mingi. Un prosop mic de mâini făcut bilă și prins cu multe elastice de cauciuc le dă copiilor o ocupație în procesul fabricării și-apoi o altă ocupație cât joacă basket.

5. Exerciții gospodărești

Când eram mică m-am folosit mult de prosoapele și batistele bunicii ca să exersez călcatul. M-am gândit să introduc asta și în viața copiilor și i-am invitat să-și exerseze călcatul cu ajutorul prosoapelor.

6. Animale din prosoape

Acum mulți ani, pe vremea când puteam circula liberi nu doar pe strada din fața casei (cu declarație), ci chiar și prin lume, ne-am cazat la un hotel unde ne așteptau pe pat niște prosoape împăturite în formă de lebede care se pupă cioc în cioc. Există pe lungul și largul internet tot felul de filmulețe care să ne învețe cum putem împături prosoape în diferite forme (la fel și șervete pentru mese festive)

7. Activitate pe care nu v-o recomand, dar vă povestesc de ea

Fip mai are o activitate preferată, pe care nu neapărat v-aș recomanda-o, dar musai să vă zic de ea. Își ia un prosop mare și gros pe care și-l pune sub fund. Îl ține bine strâns cu mâna între picioare și se dă pe scări ca și cum ar fi cu o sanie. În primul an când a făcut asta mi-a stat inima în loc de fiecare dată. Acum am depășit momentul :)) Câteodată înlocuiește prosopul cu câte un animal imens de pluș.

 

Ascultă Podcast cu Diana:

Alte articole

De ce le place copiilor apa

De ce le place copiilor apa

Apa e unul din elementele esențiale ale planetei noastre. Chiar și noi înșine suntem făcuți, în mare parte, din apă. Apa e prezentă peste tot în jurul nostru (chiar acum am pe birou 3 tipuri diferite de ”apă” – sau, mă rog, lichid: apă, cafea și o loțiune pentru iritația mea de pe mână). Iar copiii iubesc apa.

Ce faci atunci când copilul desenează pe pereți?

Ce faci atunci când copilul desenează pe pereți?

Bun. Acum că am stabilit acestea, dacă sunteți OK cu desenele cu creioane, acuarele, markere de pe pereți, s-ar putea să nu vă intereseze articolul meu. Dacă vreți să opriți (sau să nu porniți) acest obicei și vreți s-o faceți într-un mod în care creativitatea să se poată totuși desfășura cât de cât liber, s-ar putea să vă ajute ideile mele.

Ce să mai facem cu copiii după un an în care am făcut de toate

Ce să mai facem cu copiii după un an în care am făcut de toate

Și de arts and crafts avem casa plină. Bețe, lemne mici, lipici, frunze, sclipici, vată, am creat cu toate. Tricotat, croșetat, cusut. Case pentru pisici, pentru căței, pentru porcușori de Guineea, pe toate le-am construit.
Din martie și până acum s-a terminat creația, mă simt secătuită de energie creativă și de puteri de construit. 
Și când să trag concluzia asta, că nimic nu mai poate fi creat, ajung într-un magazin de bricolaj, ca să cumpărăm vopseluri, plinte, glafuri, șine și văd… the holy grail of creativitate neutilizată