Trusa de machiaj minimalistă din geantă

La școala la Ema au nevoie în mod obligatoriu să aibă zilnic la ei măști, dezinfectant și șervețele. Au, ceea ce s-a botezat printre elevi (și profesori) așa numitul ”penar sanitar”, care conține astfel de lucrușoare. În penarul sanitar al Emei am pus o sticluță cu pulverizator, în care combinăm jumătate de cantitate de dezinfectant gel și jumătate de cantitate de spirt, ca să-l poată folosi mai ușor și atunci când vrea să dezinfecteze suprafețe. Spirtul face soluția mai lichidă, ceea ce înseamnă că se împrăștie pe o suprafață mai mare, iar dezinfectantul face ca substanța să nu se evapore chiar așa repede. Asta ca un tips mic, în caz că nu v-ați gândit la asta (deși, după aproape un an de pandemie, probabil că nu e nicio noutate.)

Ei, sigur că situația cere să am și eu un astfel de penar sanitar în geantă. Care conține dezinfectant, mai conține șervețele, mască de schimb, pungă pentru pus masca folosită, în caz că am nevoie să o schimb și un set de 2 filtre de schimb, pentru că cine știe… Cu un umăr șubred, îmi mai rămâne un singur umăr pe care să car geanta și mi-am propus acum vreo 2 ani să nu-l distrug și pe cel rămas, așa că n-aș prea vrea să mai iau după mine toată casa. Sigur, pe vremea când viața mea din afara casei era mult mai dinamică decât este acum, aveam în geantă vrute și nevrute. Laptop, mini-proiector, materiale de cursuri pentru câte 6-8 cursanți, o carte de beletristică și una de specialitate, pixuri, portofel, farduri (nu prea apucam dimineața să mă mai fardez, așa că luam trusa după mine și o făceam în mașină, după ce lăsam copiii la timp la școală și grădiniță). Ba chiar o dată am găsit și o pereche de papuci de plajă, după ce fusesem cu o prietenă la piscină în urmă cu câteva zile.

De vara trecută am ajuns la concluzia că o geantă e la fel ca un dulap. Oricât ar fi de mare, se cere a fi umplută. O geantă mare o să fie o geantă plină. O geantă mică o să fie și ea tot o geantă plină. Așa că mi-am schimbat gențile și am ales unele mai mici.  Și umblam adesea cu 2 genți. Una cu laptop și cursuri și tot ce îmi mai trebuia, pe care o căram după mine doar punctual și care se transformase într-un ghiozdan, ce putea fi parcat la cabinet sau lăsat în mașină cu cursurile, pixurile, cărțile etc. și încă una cu chestiuni utile și mai puține.

Într-o geantă mică nu-mi mai încape toată casa, ci trebuie să o triez înainte să o bag acolo. Acum am portofelul sanitar de care ziceam, am un pix (în loc de un penar), am telefonul, cheile, portofelul (nu mai am unul care să fie el însuși cât o geantă) și o trusă de machiaj minimalistă. Mă ajută faptul că și machiajul meu în sine e destul de minimalist. Să vă spun ce am în el, poate vă inspiră mix and match-ul pe care l-am făcut.

  1. Un creion de buze pentru buze, ochi și obraji

    Pentru culoarea ochilor mei mi se pare că un soi de burgundy e o culoare foarte potrivită de machiaj. Ochii mei sunt un căprui deschis cu tente verzulii, iar acest burgundy de care zic scoate în evidență tentele verzui și îmi place mie cum arată.
    Nu mai umblu prea mult prin magazine cu produse de machiaj, așa că atunci când am rămas fără, m-am dus într-un DM și am luat de-acolo ce-am găsit. Și am găsit un creion de buze în acea nuanță. Creion de buze care își menține locul de onoare în trusa mea portabilă de machiaj, pentru că mă ajută:
    – să-mi corectez machiajul de la ochi, dacă e cazul (port un soi de cat-eyes cu acest burgundy în loc de negru, atunci când îmi pun ceva pe ochi),
    – îl pot folosi și în loc de ruj pentru a da o tentă mai roșiatică buzelor, pe sub strugurel  (nu că mi le-ar vedea cineva pe sub mască, dar poate vreau eu să mă simt pretty și am decis că rujul nu mai e o investiție bună în perioada asta :))
    – merge și în loc de blush, deși nici pomeții nu prea mi se mai văd pe sub mască…

  2. Un corector pentru mici imperfecțiuni, cearcăne, dar și machiaj de ochi

    Vă ziceam într-un articol anterior că nu mai folosesc fond de ten. Am un CC cream de la Bourjois care îmi place mult și pe care îl folosesc atunci când mai am câte o filmare sau poate chiar par șifonată într-o dimineață anume. Ține loc de fond de ten, de anticearcăn. Îmi place mult (aici v-am povestit despre el: 4 produse de machiaj ieftine și bune). Dar mai am ceva drăguț, ce țin după mine în trusa de machiaj: e un micuț creion crem, al cărui scop este de a ascunde micile imperfecțiuni ale pielii. Și îl am mai mereu după mine, pentru că ocupă puțin spațiu și dacă brusc observ că îmi apare ceva nedorit pe față, imediat mă ajută. Când mă fac ”priti”,  îmi mai place să-mi dau cu el pe arcadă, sub sprâncene, pentru că mi se pare că am o privire mai luminoasă cumva. Mi-a fost extrem de util în perioada în care aveam multe coșuri. Acum îl folosesc mai puțin.

  3. O cremă de mâini

    După atâta dezinfectat și iar dezinfectat și spălat și apoi iar dezinfectat, mâinile mele sunt praf. Mi-a luat-o razna și dermatita de pe brațe, pielea mea a ajuns la saturație cu covidul ăsta. Așa că am nevoie de cremă neapărat de fiecare dată ce mă dezinfectez, așa că oricât de mică ar fi geanta, am o cremă la mine neapărat.

  4. Balsam de buze

    În trusa minimalistă de machiaj mai am și un balsam de buze. Are o tentă rozalie și nu prea mai plec de-acasă fără el.

  5. Rimel și o pudră – dacă plec peste noapte de acasă

    Când se mai întâmplă să plec peste noapte de acasă, la trusa minimalistă de mai sus mai adaug un rimel și o pudră compactă. Ultima dată nici măcar pensula de pudră n-am mai luat-o după mine, pentru că era prea mare, așa că am folosit dischete demachiante ca să mi-o aplic. Dar nici pe asta n-o folosesc prea des, mai mult când am filmări, ca să nu lucesc ca un bec.

    Deci, cam așa arată trusa mea de machiaj: creion de buze, creion corector, cremă de mâini și balsam de buze. E mică, ușoară și mă ajută să mă recompun dacă e cazul să fie nevoie. Ah, da. Și sunt doar o mamă oarecare, nu mă aștept vreodată să arăt perfect. Ca să știți cum să vă calibrați așteptările de la trusa mea.

Cum să nu-ți dresezi câinele

Cum să nu-ți dresezi câinele

Scris de Diana Vijulie

Sunt convinsă că nu mai puteți de curiozitate să aflați ce mai face Doni. Dacă mai e zălud, dacă mai fuge, dacă mai roade lucruri pe care n-ar trebui să le roadă, dacă mai face pipi în locuri în care n-ar trebui să facă, dacă mai sare compulsiv pe copii, ca să se joace cu ei, dacă mai face toate prostiile pe care le făcea până acum.

Dacă mă întrebați asta după ce tocmai m-a scos din sărite, o să vă răspund că nu, nu s-a schimbat nimic. Are comportamente la fel de enervante ca și până acum și e tare greu de coabitat cu el.

Dacă mă întrebați asta când trecem printr-o zi bună, în care n-a mai uitat niciun copil poarta deschisă, deci n-a mai fugit, o zi în care l-am plimbat suficient, deci n-a mai făcut pipi pe canapeaua din curte și nici pe flori, o zi în care  l-am ținut lângă mine când am avut copii în vizită, deci n-a mai sărit pe ei, o să vă răspund că încă e zălud și energic, dar nu la fel de rău ca înainte. Și, între noi fie vorba, probabil că așa și este, în realitate. Este zălud, dar nu la fel ca pe vremuri. De exemplu, spre deosebire de cum era pe vremuri, acum a înțeles să nu mai facă pipi pe canapeaua din curte, dar nu și pe covorul din living, pe care a durat fix o lună să-l curățăm de mirosul de pipi.

Sigur că-i vina noastră că nu ne înțelegem cu el. De fapt, eu n-am fost de acord cu dresajul, de la bun început, pentru că l-am considerat pe Doni o parte din familie și doar nu ne dresăm niciun membru al familiei, nu? Doar că pentru el lucrurile au fost diferite. Pentru el, noi eram haita, nu familia, iar casa trebuia, desigur, protejată și marcată bine de tot, să nu ne cotropească alte haite de câini. Bravo, Doni, am fost în siguranță datorită ție! Acum, ca să fiu sinceră, dacă i-aș fi cunoscut personalitatea, probabil că nu m-aș mai fi arătat împotriva dresajului. Doar că eu una m-am raportat la ideea de ”câine, membru al familiei cu drepturi depline” pornind de la Pimpi și Mao, doi câini complet diferiți, care chiar și nedresați puteau merge civilizat pe stradă, nu fugeau de-acasă, veneau când îi chemam și, odată priceput că nu se face pipi în casă, nu mai făceau și gata.

În comparație, pe Doni l-am luat cândva cu noi la terasă, cu lesa pusă frumos și, la un moment dat, îl vedem zburdând prin parcare. Își rosese lesa și se eliberase. I-am înnodat-o și 5 minute mai târziu era din nou ca o gazelă printre mașini. Atunci am căutat zgărzi și lese pentru câini exagerat de iubitori de libertate și ne-am oprit la o lesă de lanț. Vă dați seama ce periculos pare cu lanțul prins de zgardă și cu urechile fluturându-i în vânt :))

Așa că fac această postare ca să-mi pun cenușă în cap, pentru că acum aș vrea să-l dresăm, dar l-am zăpăcit pe cățel tare de tot până acum, încât nu cred că mai reușim să ieșim din cercul ăsta fără ajutor (ajutor în care, momentan, nu vrem să investim financiar, ca să fiu sinceră). Ce greșeli am făcut?

  1. Nu l-am învățat nicio comandă când era mic

    Aici am greșit prima dată. Când era mic l-am tratat ca pe un pui de om sau ca pe un pui de câine care nu trăiește într-o casă de oameni. Din păcate, nu avea nici exemplul unei haite, nici limitele puse de un câine mai puternic decât el, așa că a crescut zălud și despletit, cum vi l-am prezentat mai sus. Însă, cu o mare iubire de viață și de oameni. Prea mare :))

     

  2. Când l-am învățat comenzi, l-am zăpăcit de cap toți odată

    Nu exista să-i zică cineva ”stai” sau ”hai” ca să nu apară altcineva în peisaj care să repete imediat comanda, înainte să apuce bietul câine să priceapă ce vrem de la el. Asta n-a fost deloc bine, pentru că l-am încurajat să fie zălud și zăpăcit și cu deficit de atenție. Iar atunci când a învățat să facă ce-l rugasem, faptul că primea comanda de 3-4-5 ori înainte să apuce s-o execute, a învățat să nu reacționeze din prima la ce-i spunem să facă. Ceea ce pe mine m-a dus la punctul 3.

     

     

  3. Am lucrat cu el când eram frustrată

    Frustrată și foarte frustrată. Nope, n-a funcționat să încerc să-l dresez când eram nervoasă, pentru că nu era nicio plăcere pentru nimeni. Nici pentru el, nici pentru mine. Apoi m-am dresat eu pe mine însămi să asociez încercările de dresaj cu frustrarea mea și acum mă enervez imediat, de la primul refuz al lui.

     

  4. Am asociat comenzile cu chestii care nu-i plac

    De exemplu, i-am zis ”Vino” atunci când tocmai fugise de acasă și n-avea niciun gând de a se întoarce prea curând, deci îl puneam să facă ceva ce nu-i plăcea. Nu i-am zis ”vino” când îi dădeam mâncare sau când eram cu mingea în mână. Și am făcut asta și cu alte comenzi, așa încât l-am învățat să fugă de ele, nu să le execute ca să ne distrăm împreună. 

Probabil că am făcut și multe alte greșeli, nu doar cele de mai sus. Dar le-am scris pe astea, poate vă sunt de folos. Dacă aveți tips and tricks, le accept cu deschidere.

Iar despre cum să-ți dresezi câinele, în timp ce nu faci greșelile mele, poți citi în articolul din link. 

(poza am pus-o la derută, să nu vă agite în timp ce-mi citiți articolul :)))

 

Sertarul cu medicamente

Sertarul cu medicamente

Am crescut având în casă la părinții mei o ordine anume. Lucrurile erau acolo într-un anume fel, fără abateri. Știam care e sertarul cu ațe și foarfece, că sub el era sertarul cu medicamente și că mai jos era un sertar în care nu umblam. În partea cealaltă a...

Cum să-ți repari frigiderul in 7 pași

Cum să-ți repari frigiderul in 7 pași

facebookinstagramyoutuberssÎmi aduc aminte vag cum vara trecută, când aveam niște oameni în vizită, cineva a întrebat la un moment dat de ce e călâie berea din frigider. Am pus mâna pe sticlă și mi s-a părut și mie atunci că nu e suficient de rece pentru o bere...

6 lucruri pe care să nu le usuci în uscătorul de rufe

6 lucruri pe care să nu le usuci în uscătorul de rufe

facebookinstagramyoutuberss După 11 ani de utilizat uscătorul de rufe și extrem de multe experimente cu el, am aflat câte ceva util despre momentele în care îmi fac viața mai ușoară cu el, dar și despre momentele în care mi-o complic. Recunosc, nu prea folosesc...

Efectele HPV asupra relației de cuplu

Efectele HPV asupra relației de cuplu

facebookinstagramyoutuberss Infecția cu Virusul papiloma uman (adică HPV), este cea mai frecventă boală cu transmitere sexuală la nivel mondial. Ca să vă faceți o idee, dacă nu o aveți deja, aproximativ 70-80% dintre toți bărbații și femeile activi sexual vor fi...

Ce ai câștigat în pandemie?

Ce ai câștigat în pandemie?

facebookinstagramyoutuberss Înainte de pandemie lucram din două spații: de la cabinetul din centru și de la cabinetul de acasă. Momentan încă lucrez doar online, pentru că nu văd cum aș putea să fac munca mea cu măști, pentru că adesea ședințele se lasă cu plâns și...

”Banii n-aduc fericirea” vs. ”E adevărat pentru mine?”

”Banii n-aduc fericirea” vs. ”E adevărat pentru mine?”

facebookinstagramyoutuberss ”Banii n-aduc fericirea” zice o vorbă dulce din popor. Alta spune că ”Munca e brățară de aur”. Doar că vocile din poporul român sunt, de multe ori, fataliste, deprimante și descurajează din a avea putere personală. E logic, cultural...

9 feluri de a (re)intra în contact cu corpul

9 feluri de a (re)intra în contact cu corpul

facebookinstagramyoutuberss Dacă mă urmăriți pe instagram (cum ziceam și în articolul de acum câteva zile, Instagram a cam rămas singura platformă de social media pe unde mai sunt activă), o să vă plictisiți să vedeți de câte ori spun că e important să intrăm în...

De ce să-ți asculți corpul în loc să asculți de o carte

De ce să-ți asculți corpul în loc să asculți de o carte

facebookinstagramyoutuberss Că îmi place foarte mult să vorbesc despre dezvoltarea personală, poate că știți deja. Și că-mi place să vă dau idei și sugestii despre ce ați putea face ca să vă îmbunătățiți viața, poate că știți și asta. Și că nu sunt fan al rețetelor 1...

Hipersensibilitatea adulților și copiilor

Hipersensibilitatea adulților și copiilor

facebookinstagramyoutuberss Prea multă gălăgie, prea multe lumini, prea mulți oameni, prea multă agitație. Așa experimentează lumea persoanele hipersensibile, iar experiențele care sunt ușor de gestionat pentru cei cu o toleranță mai ridicată la stimuli, devin...

Ce facem cu banii în criza Covid?

Dacă mă întrebați pe mine, urmează vremuri grele din punct de vedere financiar. Mă uitam așa în jurul meu și după 2 săptămâni de pandemie ajunsă în România, am văzut businessuri mici că deja se închideau. Antreprenorilor le e greu. Și companiilor mari le e greu, mai ales că impactul asupra lor nu e doar local. Adică, dacă vorbim de corporații, nu ne imaginăm că impactul asupra lor e doar de-aici, din România, de când ne-am ascuns prin case, adică de 2 săptămâni. Angajații primesc salarii mai mici, sau intră în șomaj tehnic.

Iar dacă perioada asta ne mai și prinde fără economii sau între joburi, sau dacă tocmai ne-am depus cererea de demisie de la jobul vechi și suntem în primele luni la un nou job, e și mai greu.

Finanțele nu-s chiar domeniul meu forte. În sensul că noi, ca familie, nu suntem foarte economi, ci ne cam place să cheltuim. Sau ne plăcea. De la o vreme, observând că dăm exagerat de mulți bani pe lucruri pe care apoi le adunam în saci și le donam, ne-am mai oprit. Am făcut un plan să economisim și ne-am regândit cumpărăturile și stilul de viață. Și a fost mai bine.

Și, pentru că finanțele nu-s chiar domeniul meu forte, nu vreau ca acest articol să fie un prețios ”Cum să faci să …”, ci doar să vă povestesc la ce m-am gândit eu că ne-ar putea fi nouă util să luăm în considerare în această perioadă sau ce am observat că am făcut diferit și a funcționat. 

1. Am revizuit venitul

Venitul nostru de acum nu se mai potriveste cu cel de acum 2 luni. Eu am anulat toate workshopurile pe care le țineam cu persoane juridice, așa că venitul meu s-a diminuat. Lucrul meu cu copiii a dispărut și el. Așa că venitul s-a mai diminuat puțin. Toate astea, plus altele, puse pe hârtie au schimbat tabloul general.

2. Am revizuit cheltuielile

Din fericire, și cheltuielile s-au diminuat. Cheltuieli legate de transport (motorina, metrou, etc.), legate de grădinița lui Fip (care și-a diminuat considerabil taxa), cu ieșirile în oraș, cu acele cheltuieli inutile, de care ziceam. Am descoperit teatrul online și ebookurile gratuite de la Humanitas (m-am felicitat că înainte de criză am investit într-un Kindle, în ciuda protestelor mele că nu e același lucru ca și cum ai citi o carte). Dacă situația se alterează și mai mult, mai avem de unde tăia și ce reduce. Abonamente de Netflix, PlayStation, redus abonamentul TV, reduse abonamentele de telefonie mobilă (de exemplu, țin unul ca rezervă de internet, dar pot trăi fără el foarte bine), diferite aplicații pentru care plătesc mici sau mai mari sume lunare, etc. Cursurile mele încă nu le-am redus, dar probabil va urma o pauză în această perioadă. Până la urmă, chiar și școala și grădinița, deși astea ar fi chiar ultimele din toate opțiunile pe care le-aș tăia.

3. Am aflat că există beneficii oferite de bănci sau de stat

Pentru că situația de criză nu-i doar la noi sau la voi în familie, ci e o stare globală, există și soluții pentru unele dintre probleme. De exemplu, amânarea plății ratelor. Sau diferite facilități oferite de stat. Căutați informații despre zona care vă interesează pe voi. Să nu mai fie nevoie să plătești rata la bancă timp de 3-6-9 sau câte luni or fi, e un mare ajutor. Există online calculatoare de salariu net, de șomaj tehnic, există avocați care scriu despre noutățile cu care vine statul referitor la reduceri sau amânări, șamd.        

4. Facem cumpărături pe mai puțini bani

Tocmai când funcționam bine pe un sistem de ”cumpăr azi ce mâncăm azi și nu altceva” și reduseserăm enorm risipa, trebuie să ne reprofilăm pe ceea ce făceam înainte și nu funcționa pentru noi: cumpărături masive, o dată la x zile, pe care să le consumăm pe rând. Dacă înainte adunam în frigider mâncăruri pe care nu apucam să le terminăm și ajungeau să se altereze, acum am regândit strategia.

Multe alimente, dar cât mai multe dintre ele să fie din cele care rezistă mult la frigider. Am fost și mult mai atenți la cum le depozităm în acest frigider burdușit și, ceea ce nu făceam înainte, am făcut o strategie de revizuire zilnică a conținutului 😀 Adică, mă uit des să văd ce mai e și ce nu mai e pe-acolo, ca să le consumăm înainte să se strice. Și, pentru că nu mai ieșim, le mâncăm pe toate pe rând, până se termină și nu mai apar nazurile noastre sau ale copiilor ”Ah, avem iaurt în frigider, dar eu aș mânca o sana…”. Aia avem, aia mâncăm

Cu această strategie, am redus cheltuielile pe mâncare de la (în medie) 80 de lei pe zi pentru 5 porții de prânz pe zi (4 pe care le mâncam toți seara și unul pentru mine la prânz, când ceilalți mâncau pe la școli și servicii), mic dejun și cină, plus masa de școală, grădiniță și corporație, la 450 de lei pe săptămână pentru toate mesele și gustările pentru toată lumea. Mare reducere de costuri, zic eu…

5. Folosim toate resursele pe care le avem din casă

Nu știu voi, dar noi când mai aveam puține acuarele în cutie, luam o cutie nouă, ca să nu rămânem fără… La final, rămâneam cu o cutie veche și neterminată și cu o cutie nouă, începută. Și așa la multe. Șampoane, mâncare, creme, haine. Ei, asta nu se mai întâmplă acum și e un exercițiu bun de cumpătare. Folosim până se termină tot, abia apoi mergem și luăm altceva. Sau, chiar dacă luăm în avans, depozităm separat, ca să le folosim pe rând. Și să facem economie de bani (și de spațiu, până la urmă).

În aceeași direcție, acum că stăm mai mult timp acasă, folosim mai mult unele lucruri. De exemplu, baterii pentru tot felul de jucării ale copiilor. Săbii, elicoptere, aparate fel de fel. Așa că am investit în acumulatori, de care înainte nu aveam nevoie, pentru că stăteam puțin pe acasă.
Sau mă mai gândesc la flori. Obișnuiam să-mi cumpăr flori de două ori pe săptămâni. Câte 2 sau 3 buchete de lalele pentru că sunt florile mele preferate. Și de ce să aștepți o ocazie specială ca să ai lalele în casă, nu? Acum nu mai ajung atât de des la cumpărături și parcă nici n-aș mai da banii pe ele. Drept urmare, am în casă puse în vază crenguțe de copaci, pe care le-am salvat de la uscare, pe vremea când mai ieșeam la padure. Cea din fața ochilor mei chiar e înflorită.

La final, vreau să știu că există într-un cont o sumă de bani din care am putea trăi o vreme, în scenariul cel mai sumbru, în care rămânem fără bani cu totul. Vedem ce-o mai fi.

Voi cum vă organizați? Hai să învățăm unii de la alții…

În altă ordine de idei, nu uitați să #StațiAcasă…

Sertarul cu medicamente

Sertarul cu medicamente

Am crescut având în casă la părinții mei o ordine anume. Lucrurile erau acolo într-un anume fel, fără abateri. Știam care e sertarul cu ațe și foarfece, că sub el era sertarul cu medicamente și că mai jos era un sertar în care nu umblam. În partea cealaltă a...

Cum să-ți repari frigiderul in 7 pași

Cum să-ți repari frigiderul in 7 pași

Bun, deci ceva nu funcționează în frigiderul nostru vechi de 10 ani. Atunci, să vedem ce e și să-l reparăm, zic.

Mai ușor de zis și mai greu de făcut. Dar să vă exemplific.

Pasul 1. Chemi un domn complet inutil să-ți repare frigiderul

6 lucruri pe care să nu le usuci în uscătorul de rufe

6 lucruri pe care să nu le usuci în uscătorul de rufe

Astăzi vreau să vă spun ce am stricat la uscător (unde tot așa, am încercat să usuc verzi și uscate), ca să nu fie nevoie să stricați și voi. Unele sunt evidente (doooooh!), iar la altele chiar nu mă așteptam. 

Deci, să începem. 

Dacă ai uscător de rufe electric, nu usca la el următoarele:

Împărțim planeta și misiunea Hubble – Lecții de la copii

Când văd ce face Ema la școală, ajung la concluzia că-mi pare rău că sunt om în toată firea și că nu descopăr și eu lumea prin metode atât de creative. Sigur că procesul de învățare nu-i nici pe departe încheiat pentru mine (și cred că atunci când voi considera asta, îmi voi fi pierdut pofta de viață, de fapt), dar învățarea mea nu-i la fel de distractivă ca a ei.

Săptămânile trecute au discutat la școală despre cum împărțim planeta. Nu știu în detaliu ce și cum, dar îmi pot imagina despre importanța de a împărți planeta între noi, cu flora și cu fauna și cu generațiile viitoare. Citeam undeva că planeta asta nu-i a noastră, ci că noi am luat-o cu împrumut de la generațiile viitoare. Sunt de acord.

În cadrul acestei unități, au discutat și despre Hubble. Știți… Hubble? Dacă nu știți prea multe, are Wikipedia un articol cuprinzător. Știu pentru că eu la școală n-am învățat despre Hubble, așa că am învățat acum. Cunoștințele mele se limitau la ”o chestie din spațiu, care face poze”. Face mai mult decât poze.

Dar, să revenim. Deci, copiii au discutat despre planetă și despre Hubble și au început un proiect în clasă, unde a apărut un Hubble fabricat din carton și folie și înconjurat de planșe albe. Pe planșele albe urmau să fie fotografii ”surprinse de Hubble” cu oameni care au grijă de planetă și o împart cu ceilalți, flora, fauna, etc. Copiii au fost invitați să caute comportamente benefice pentru planetă și să le fotografieze, iar noi, părinții, am fost rugați să trimitem aceste fotografii profesoarei (missei, cum se mai zice), ca ele să apară lipite pe panourile din jurul lui Hubble.

A fost un proiect interesant, care a adus în prim plan pentru Ema câte din lucrurile pe care le facem sunt bune și câte sunt rele. Și câte din chestiile pe care eu le tot cer robotic (stinge lumina când ieși din cameră) au impact nu doar asupra familiei noastre, ci asupra planetei, de fapt. Cel mai interesant mi s-a părut să văd ce alege Ema să fotografieze și ce percepe ea ca fiind important pentru planetă. Aveam o limită de 4 poze. Am făcut mai multe, urmând să ne facem și noi acasă proiectul nostru doar cu noi.

După ce toți copiii (sau părinții) au trimis pozele și le-au văzut lipite pe panou, au apărut și noi idei despre a trata planeta cu respect, iar acasă am devenit și mai conștienți de lucrurile pe care nu le facem chiar bine și am vrea să le schimbăm.

Deși sunt convinsă că și voi vă dați silința să aveți grijă de planetă și aveți metodele voastre, vă las mai jos ideile cu care a intrat Ema în proiect și ideile cu care a venit Ema, preluate de la ceilalți.

1. Economie la electricitate

Una din pozele pe care le-a trimis Ema a fost cu fratele ei, care stingea lumina. Am discutat aici despre importanța de a nu irosi resursele planetei. Și-așa le irosim când avem impresia că avem mai multe nevoi decât sunt ele, de fapt. Măcar să nu le mai irosim din neatenție.
Eu oricum repetam ca un pick-up stricat ”Stinge lumina când ieși din cameră”, dar acum, nu doar auzind, ci fiind și implicată mai mult, o văd mai atentă cu asta. Și îl văd și pe frati-su care își amintește periodic de poza făcută și merge și stinge lumina.

2. Reciclare

O a doua poză pe care a făcut-o, a fost cu Filip, reciclând plastic. Nu-i suficient să reciclăm, e mai important să nu aducem acasă plastic de la supermarket, dar atunci când îl aducem, măcar să nu mai ajungă la groapa de gunoi. Avem o găleată pentru plastic, una pentru hârtie și o sacoșă pentru sticle, plus gunoiul menajer. Încerc acum să mă obișnuiesc să iau cu mine la magazin mereu săculeții refolosibili pentru legume, sau, dacă uit, să folosesc cât mai puține punguțe. Sunt un spectacol, dacă mă vedeți, cu 6 mere în mâini, pe care le cântăresc și lipesc eticheta pe unul singur dintre ele și-apoi le înșir pe toate (plus castraveți, ardei și ce legume/fructe mai cumpăr) pe banda doamnei de la casă, așa cum sunt ele, fără pungi, și-i explic cum le-am cântărit pe toate, dar am o singură etichetă șamd șamd șamd :))

3. Grijă de plante

O a treia poză pe care i-a făcut-o frati-su e cu ea pulverizându-și planta cu apă. Avem grijă de planetă având grijă de plantele ei. Am plantat copaci, am plantat brazii de Crăciun (pot vorbi la plural deja, pentru că avem mai mult de 1 care s-a și prins 🙂 ) cumpărați în ghiveci, etc. Sigur, suculentul Emei n-o să reducă poluarea planetei, dar sunt importante iubirea și grija față de plante, ca principiu pentru Ema adultă și familia ei.

4. Economisirea hârtiei

O idee care m-a surprins, pentru că, deși tot povestesc despre cum să nu irosim hârtie, nu am crezut că explicațiile au avut vreun impact asupra lor. Deși, dacă stau să mă gândesc, hârtiile la noi în casă sunt folosite și pe față și pe dos și-n dungă. Ultima poză o reprezenta pe Ema, făcând un desen pe o hârtiuță cât o palmă de copil, pe spatele căreia era un alt desen.

De la școală a mai venit și cu alte idei și am deschis și alte direcții. Prima cu care a venit a fost să ne schimbăm mașina, când s-o strica cea pe care o avem și să o înlocuim cu o  mașină electrică. Discutând despre cum și mașinile electrice poluează, dar mult mai puțin, am ajuns la concluzia că ar fi și mai bine dacă am folosi o trotinetă electrică în loc de mașină electrică, pentru că avem un drum lung și obosim să tot dăm noi din picior. Sau, și mai bine, o bicicletă. Dar și producția și transportul de biciclete poluează, așa că cel mai sănătos pentru planetă ar fi să mergem mai mult pe jos. Momentan ideile nu sunt fezabile, pentru că locuim în afara orașului, iar drumul care ne duce în oraș (șoseaua de Centură) e o invitație la accident pentru orice biciclist, dar tragem speranță că lucrurile se vor îmbunătăți, pentru că a apărut un trotuar de ceva vreme.

Alți copii au povestit cum se bucură de flori (fără să le rupă), sau de zăpadă iarna (și nu de încălzirea globală), alții au adus fotografii cu ei adunând gunoiul, folosind produse de curățenie prietenoase cu mediul și poate și altele, dar eu cu astea am rămas în minte.

Și-acum vă întreb și pe voi: dacă Hubble v-ar poza având grijă de planetă, cum ar arăta fotografiile voastre?

3 lecții importante pe care mi le-am luat din pandemie

3 lecții importante pe care mi le-am luat din pandemie

Parcă mă și tem să zic asta, că cine știe cum se întoarce, dar pare că totuși am încheiat-o de tot cu pandemia. Yuhuu… Au fost niște ani grei, ca în filmele despre viitor, pe care le vedeam la tv, dar am supraviețuit (la propriu) și, cel puțin în cazul meu, mi se pare că nu am reluat viața de unde o lăsasem. Ci că am crescut trecând prin experiența asta și, ca un erou care a trecut prin fel și fel de încercări, am dobândit skilluri noi, care să mă ajute mai departe în călătoria mea. 

Cum le vorbim copiilor despre boală

Cum le vorbim copiilor despre boală

Discuțiile cu copiii despre boală și moarte sunt niște discuții destul de dificile. Copiii abia acum învață despre aceste concepte, le și înțeleg diferit decât le înțelegem noi (am scris mai multe aici despre cum înțeleg copiii conceptul de moarte în funcție de vârsta...

De ce suntem atât de furioși la volan?

De ce suntem atât de furioși la volan?

Și cum eram noi pe autostradă, eu fiind la volan, un alt șofer a început să ne facă șicane. Absolut gratuit, cred că doar împuns de pasiunea lui de a se arăta puternic în fața unor femei. Ne depășea, ne frâna în față. Se punea în fața noastră atunci când aveam pe cineva în paralel și încetinea foarte tare. Dacă îl depășeam, ne fugărea pe autostradă, apoi se punea iar în fața noastră și frâna. Niciuna dintre noi nu i-a dat satisfacția de a-i arăta că ne irita cu bullyingul lui la volan, iar asta cred că îi dădea și mai multă energie să continue. Din fericire sunt un șofer destul de experimentat și un terapeut în contact cu propriile mele emoții, așa că n-am făcut nicio boacănă. Dar era un joc extrem de periculos. La un moment dat m-am gândit să trag pe dreapta într-o parcare și să aștept să se îndepărteze, dar am avut noroc că a ieșit el de pe autostradă la un moment dat. 

Cocktailuri pentru mame

Mi-au plăcut întotdeauna băuturile bune la gust. Cremoase, dacă se poate, fructoase sau cu lapte, colorate și nu exagerat de dulci. Mai puțin cele acidulate, deși apa carbogazoasă (apa minerală, pe limba română) o prefer la orice oră apei plate. Dar între o băutură acidulată de portocale și un nectar din aceleași portocale, prefer a doua variantă.

Când am descoperit alcoolul, am preferat tot cocktailurile. Și acum la fel. Cred că prima băutură alcoolică pe care am băut-o (după berea a cărei spumă o mai gustam și când eram mai mică) a fost un Mojito care mi-a deschis noi oportunități în viață. Și la vârsta asta o să prefer un vin de mure unui vin scump și bun de struguri. Încă nu-s matură în ale alcoolului, am auzit să mi se zică. Sunt OK cu asta. E bine să fii imatur când ai în pahar vin de mure. Sau de rodii (e preferatul meu, recunosc).

După Mojito, am descoperit acum câțiva ani Hugo, făcut la ziua unei prietene, de către iubitul ei de atunci (soțul ei de acum). Atâta doar că eram într-o cabană la munte și l-a făcut ca pe ”ceaiul turcului” (știți povestea? Dacă nu, o scriu la finalul articolului, ca să nu ne pierdem din concentrare), cu pliculeț de ceai de mentă în loc de mentă proaspătă, fără gheață (puteam pune zăpadă, dar nu ne-am gândit) etc. Chiar și-așa, a fost bun tare și-am mai vrut, de ce să nu mai vreau.

Nu prea beau alcool în timpul zilei, dacă sunt singurul adult din casă, pentru că mă gândesc mereu ”dacă pățesc ceva copiii și tre să ajungem la spital, ce mă fac?”. Dar, cum experiența m-a învățat că nu prea s-a întâmplat nimic de genul ăsta, iar când s-a întâmplat (cu mine), a avut cine să mă ducă, am mai dat drumul fricii și am mai băut una alta chiar și la brunch. Ba, săptămânile trecute, la o întâlnire informală, am băut prosecco la prânz. A fost una din puținele ocazii când nu eram cu mașina și a fost foarte fain. Mai facem.

Ei, după toată introducerea asta, o să vă las mai jos câteva idei de cocktailuri care-mi plac mie. De fapt, pe care m-am străduit să le fac să-mi placă, pentru că sunt compuse din ingredientele alcoolice care se găsesc la noi în dulap, care nu mă încântă neapărat. Beau destul de rar cocktailuri și-atunci n-are rost să-mi cumpăr alcool doar pentru mine. Iar în dulap avem vodcă (pe care n-o pot folosi, pentru că am alergie la ea), whiskey (care nu-mi place ca atare), gin (care e ok) și niște campari rămas de pe vremea când my-go-to-cocktail era campari orange. Și vin.

Să le ordonăm în funcție de momentul zilei în care sunt potrivite. La mic dejun poate că ar trebui să vă forțați puțin să beți alcool, dar mama m-a învățat că dacă vrei, poți. Nu cred că se aplică mereu, totuși…

Cocktailul de dimineață ”Mă așteaptă o zi lungă”

Glumesc, dimineața nu bem alcool. Dar, dacă ar fi ca acest articol să fie un pamflet, aș putea spune că dimineața e momentul potrivit să bei la micul dejun un suc de portocale amestecat cu suc de relaxat tensiunea, și-anume cocktailul ”Mă așteaptă o zi lungă, pe care vreau s-o tratez cu superficialitate”. Lăsând la o parte pamfletul, am aflat pe pielea mea cum câteodată e mult mai utilă superficialitatea decât luptele interne cu limite, cu ceilalți, stresul și agitația.

Ce-ți trebuie pentru acest cocktail de mic dejun pe care să nu-l bei la micul dejun?

Un pahar plin cu gheață
Un shot de campari, mai mic sau mai mare, în funcție de gravitatea zilei sau luptelor tale interioare
1/3 apă minerală 
ce mai rămâne suc de portocale

Dacă-l pui într-un pahar frumos și-l garnisești cu niște mentă sau coajă de portocală (despre care am citit în toate supermarketurile că nu se consumă, deci n-o mânca), o să fie un mod răcoros și relaxant de a începe o zi.

Cocktailul de prânz ”Dă-mi și o salată lângă el și-o să-mi pară că mă hrănesc sănătos”

Vine vara, bine-mi pare, salatele vor fi în floare. Sau, moto-ul familiei noastre (pe care periodic îl mai uităm): ”Nicio masă fără salată”. Ei bine, vara, după ce ai mâncat o salată bunuță și ai fost un exemplu de sănătate pentru copii, merge apoi și o băutură ușoară și răcoroasă, ca o rochie albă cu bujori pe ea, purtată pe o pajiște umbroasă și servită într-un pahar elegant.

Într-un pahar înalt de șampanie toarnă:

2 degete (pe lățime) de gin
o storceală de lămâie (adică ce curge dintr-o lămâie când o strângi 2 secunde în mână)
2 degete de suc de căpșune sau zmeură (dacă ai rece e și mai bine)
restul prosecco rece 

Cocktailul de la ora 5 ”Mai sunt 3 ore. Cafeaua nu mai e suficientă”

După amiezele unei zile lungi sunt cele mai grele. Am observat la alții, la noi nu (LOL) cum părinții încep să-și piardă energia, care (cumva, inexplicabil) crește în copil. Au trecut multe ore de alergătură și au mai rămas puține, însă puține în sensul de ”atât de aproape și atât de departe în același timp”.

Deci, ce ne trebuie la această oră grea din zi? Da! Cafea. Și, da! Whiskey

O cană de cafea umplută pe trei sferturi
Whiskey în el cât să mai rămână loc de:
o cupă de înghețată de cacao
frișcă la final
ceva bombonele din alea minuscule colorate pe deasupra (sprinkles, nu-mi vine cuvântul în română), ca să ne amintim că lucrurile pot fi și distractive în viață 🙂

Cocktailul de noapte bună ”În noaptea asta se trezește tati când plâng(e) copilul/copiii” (sau Hot Toddy)

După ce ai convenit cu partenerul că o să dormi neîntoarsă toată noaptea (și aș vrea să subliniez importanța unor astfel de nopți, mai ales când copiii mai cresc și pot înțelege omenește (chiar dacă nu le convine) că mami doarme în camera de alături și nu a dispărut în neant de tot.

Asta nu e o rețetă inventată de mine, ci una descoperită într-o seară de iarnă. E un fel de ceai de whiskey, ceea ce sună ciudat, dar e ok în același timp. Câteodată arunc și ceva felii de mere în apa care fierbe.

50 ml whiskey
200 ml apă fierbinte
lămâie după gust
miere după gust
cuișoare sau scorțișoară

Fierbi apa, ca pentru ceai, apoi pui toate cele în apa fierbinte și bei ceaiul de oră târzie. La final, te culci și visezi frumos.

Sertarul cu medicamente

Sertarul cu medicamente

Am crescut având în casă la părinții mei o ordine anume. Lucrurile erau acolo într-un anume fel, fără abateri. Știam care e sertarul cu ațe și foarfece, că sub el era sertarul cu medicamente și că mai jos era un sertar în care nu umblam. În partea cealaltă a...

Cum să-ți repari frigiderul in 7 pași

Cum să-ți repari frigiderul in 7 pași

Bun, deci ceva nu funcționează în frigiderul nostru vechi de 10 ani. Atunci, să vedem ce e și să-l reparăm, zic.

Mai ușor de zis și mai greu de făcut. Dar să vă exemplific.

Pasul 1. Chemi un domn complet inutil să-ți repare frigiderul

Îngrijirea tenului în pași simpli, că cine mai are timp de altceva?

După ce nu l-am mai alăptat pe Fip, fața mea a început brusc să arate cum n-a arătat niciodată. În adolescență am fost genul norocos fără coșuri, deși n-aveam în vreun fel grijă de pielea mea și nici dieta mea nu era foarte bine pusă la punct. Aveam noroc de ”față bună”, ceea ce n-am mai putut spune și la 30+ ani, când m-am trezit că oriunde aș fi pus un deget pe fața mea, găseam un coș. Mici, mari, se întindeau peste tot, în special pe maxilare și pe obraji, dar și pe bărbie și câteodată pe frunte.

Analizele îmi erau bune, dar corpul meu cred că tot era dat peste cap. M-am documentat și am încercat fel și fel de combinații de seruri și creme, măști și loțiuni și nimic n-a funcționat. Devenisem la momentul acela, din disperare, o expertă în ceea ce credeam că nu voi fi niciodată: rutine de îngrijit fața. Mă gândeam cu dor la mine, cea din urmă cu câțiva ani, care avea cel mult un apidermin prin dulap, pe care-l arunca la gunoi atunci când expira. Când am plecat cu copiii la mare pentru aproape o lună știu că m-a uimit să văd că trăistuța cu creme și loțiuni pentru ten era mai mare decât bagajul în sine.

Vai, și ce-mi mai displăcea. Trebuia să fiu consecventă, trebuia să fac mulți pași înainte de alți mulți pași. Nu era deloc pentru mine stilul, absolut deloc. Nu doar că îmi era greu pentru că aveam treburi mai importante de făcut (cum ar fi să cresc doi copii mici și ei), dar chiar și dacă n-aș fi avut copii, m-ar fi obosit tare tot procesul. Cu el era greu și oricum aveam fața tot plină de bube și bubițe. Fără el ar fi fost și mai rău.

Când am primit de la dermatolog crema potrivită pentru mine, care m-a scăpat în 10 zile de ce nu scăpasem în 2 ani (și mi-a decolorat pernele și hainele, dar asta e altă poveste care m-a înfricoșat atunci, însă nu suficient să n-o mai folosesc :))), am simțit că a început pământul să se învârtă la loc cum trebuie. Am renunțat treptat la toate soluțiile, loțiunile, serurile, cremele și cremuțele și am mai jonglat câteva luni bune până să-mi găsesc o rutină așa cum îmi place mie: simplă și cu puține produse. Pe cât posibil, cu un singur produs :))

As we speak, nu mai am fața buboasă, o văd mai luminoasă în oglindă și-mi place tare de ea. Atât de tare, că nici nu-mi mai vine s-o acopăr de fond de ten. Și nici nu prea mai am de ce. Nu-i perfectă (ce-i perfect pe lumea asta?) și e a mea și așa defilez cu ea.

Ritualul meu de-acum e extrem de simplu. Apă micelară înainte de duș, în duș mai spăl o dată fața cu un săpun special pentru față iar când ies din duș pun crema de zi sau de noapte, în funcție de momentul zilei în care ne aflăm. Crema de zi are și un pic de spf în ea. Crema de noapte n-are. O dată la 3 zile folosesc o cremă exfoliantă cu acid glicolic (câteodată mai uit și ajung s-o folosesc o dată pe săptămână) și, când se mai întâmplă să am timp de o baie sau un răsfăț sau ceva, pun o mască de hidratare. Ce mai am în dulap e o mască de față din aia neagră, cu care îți epilezi practic fața :)) Îmi place și ea și aș folosi-o mai des, dar nu mă plac copiii așa. Se sperie de mine și m-au rugat să nu mă mai vadă cu ea. OK.

Articolul de astăzi nu e despre fața mea per se, ci se vrea un îndrumător pentru femei care caută o rutină simplă, fie pentru că n-au timp, fie pentru că n-au chef, fie pentru că vor să-și simplifice viața. Și ca o confirmare că dacă găsești produsul sau produsele potrivite pentru tenul tău, ajunge să fie suficient unul sau poate două și să arăți bine când ieși pe stradă. După cum ziceam, în perioada mea cu coșurile aveam dulapul plin de chestii, dar problema mi-am rezolvat-o cu un singur produs, pe care un dermatolog bun poate să vi-l recomande ușor.

Deci, ce anume vă trebuie ca să vă îngrijiți tenul? Scriu cu liniuță de la capăt 🙂

Demachiant

Începeți orice rutină cu demachiantul, ca să vă asigurați că aveți tenul curat curățel. Încercați mai multe tipuri și vedeți ce vi se potrivește. Există multe variante, mai ușoare, mai grăsoase. Testați în magazine, la prietene, cumpărați sticluțe mici și experimentați până vă simțiți bine cu ce ați găsit. Ce a funcționat cel mai bine pentru mine au fost apele micelare din gamele de dermatocosmetice. Am rămas la un moment dat fără și mi-am luat ceva din raftul de la supermarket. În câteva ore îmi apăruseră 3 bubițe pe față. OK, never again. Am constatat că, în cazul meu, tenul de femeie de vârstă mijlocie (omg :))) nu se mai poate întreține cu ce se întreținea când era mai tânăr. Acum 3 ani încă mai foloseam cele mai ieftine creme. Acum nu mai pot. Sunt ok cu asta.

Într-o lungă vreme foloseam un prosopel de microfibră în loc de demachiant. Acum le combin (prosopelul și demachiantul) și puteți citi mai multe despre asta aici: Îngrijirea tenului cu buget minim

Cremă hidratantă

După ce vă asigurați că e curată fața, urmează la rând crema hidratantă. Experimentați și aici ca să aflați ce vi se potrivește. Puteți cere din magazinele cu produse cosmetice mici testere ale cremelor (asta am învățat de la o prietenă, eu habar n-aveam că pot cere așa ceva), iar ele vă vor pune puțină cremă într-o cutiuță și o puteți testa acasă. Mi se pare o idee foarte bună, pentru că n-am cum testa o cremă de față în magazin. Da, la parfumuri e ok. Îmi dau cu un dolce & gabbana pe mână și simt în timp cum se dezvoltă pe piele. Dar o cremă de față nu are același efect pe mână cum are pe față, nu?

Luați în calcul și că poate că aveți nevoie de o cremă diferită iarna de cea de vară, sau poate vă puteți limita la aceeași cremă. Multe game au produsul de zi și produsul de noapte și sunt foarte mari șansele ca ele, folosite împreună, să aibă rezultate mai bune decât două creme diferite, de la doi producători diferiți. Sau poate nu. Testați. Eu am ales o cremă de zi și una de noapte din aceeași gamă, după ce am încercat multe alte variante.

Exfoliere

Exfolierea se poate face în multe feluri, important e să găsiți ce-i mai bun pentru voi și să n-o faceți prea des, ca să nu vă agresați tenul. Când eram mai tânără, făceam un amestec de miere cu griș. Acum folosesc un scrub glicolic de două ori pe săptămână, sau poate o singură dată, pentru că mai uit. Scap de celulele moarte și simt cum îmi reînvie pielea. Îmi place tare senzația de apoi.

Mască de față

O dată la ceva vreme mai folosesc și câte o mască de față. Dacă o să căutați pe site-uri, o să găsiți măști pentru orice problemă ați putea avea cu tenul. Mie îmi plac măștile de hidratare și pe ele le folosesc, mai ales iarna, când simt mai repede tenul uscat. Experimentați și aici și vedeți ce vi se potrivește, ce vă trebuie, ce vă ajută.

Cum să nu-ți dresezi câinele

Cum să nu-ți dresezi câinele

Așa că fac această postare ca să-mi pun cenușă în cap, pentru că acum aș vrea să-l dresăm, dar l-am zăpăcit pe cățel tare de tot până acum, încât nu cred că mai reușim să ieșim din cercul ăsta fără ajutor (ajutor în care, momentan, nu vrem să investim financiar, ca să fiu sinceră). Ce greșeli am făcut?

Ce facem cu banii în criza Covid?

Ce facem cu banii în criza Covid?

Și, pentru că finanțele nu-s chiar domeniul meu forte, nu vreau ca acest articol să fie un prețios ”Cum să faci să …”, ci doar să vă povestesc la ce m-am gândit eu că ne-ar putea fi nouă util să luăm în considerare în această perioadă sau ce am observat că am făcut diferit și a funcționat.