6 lucruri pe care să nu le usuci în uscătorul de rufe

6 lucruri pe care să nu le usuci în uscătorul de rufe

Scris de Diana Vijulie

După 11 ani de utilizat uscătorul de rufe și extrem de multe experimente cu el, am aflat câte ceva util despre momentele în care îmi fac viața mai ușoară cu el, dar și despre momentele în care mi-o complic. Recunosc, nu prea folosesc aparatele astea casnice doar în scopurile pentru care au fost create. Spăl jucăriile copiilor, abajururi și periile de machiaj în mașina de spălat vase, spăl periile de păr, alte jucării mici și tot felul de chestiuțe la mașina de spălat rufe, pun amestecul de clătite la blender, pun lucruri la dezinfectat în congelator, folosesc aparatul de aromaterapie să aduc plantelor pretențioase un plus de umiditate în aer, etc. Pentru unele aparate încă n-am descoperit beneficii alternative (de exemplu pentru purificatorul de aer), dar n-am renunțat încă :))
De multe ori merg pe freestyle și-mi asum că s-ar putea să stric una sau alta. În decursul timpului chiar am și stricat, desigur. Însă, din fericire n-am stricat aparatele, ci doar obiectele. Pfiu.

Astăzi vreau să vă spun ce am stricat la uscător (unde tot așa, am încercat să usuc verzi și uscate), ca să nu fie nevoie să stricați și voi. Unele sunt evidente (doooooh!), iar la altele chiar nu mă așteptam.

Deci, să începem.

Dacă ai uscător de rufe electric, nu usca la el următoarele:

Haine de lână

Da, știu. E evideeeeent. Lâna se micșorează la temperaturi ridicate, se mai și scămoșează, își strică și forma. Sigur că știam și eu asta și recunosc că în mod voluntar nu am pus lâna la uscător nici măcar la programul pentru lână. Însă, s-a întâmplat de câteva ori să scap ceva pe-acolo din greșeală și presupunerea inițală este corectă: se micșorează mult. Deci nu-i un mit, nu puneți lână la uscător.

Adidași

Aici am mers tot pe trial and error și nu știu să vă spun de ce unii adidași au ieșit bine din uscător, iar alții au ieșit șifonați în mod iremediabil. Pentru că e un proces atât de imprevizibil, recunosc că acum nu mai usuc nici măcar adidașii care sunt doar din pânză (și cu care n-am pățit accidente până acum), pentru că mă tem. Am stricat espadrile care nu păreau să fie ușor de stricat, am stricat adidași, ba chiar și cizmulițe. Tot ce e de încălțat nu mai intră acum la uscător. Am zis.

Sacoșe refolosibile

Știți? Sacoșele alea drăguțe, așa numitele tote bags? Care au și mesaje simpatice pe ele și au nevoie de spălări frecvente, pentru că (cel puțin eu) cărăm în ele de la cartofi la laptop? Mda, am șifonat tote bagul meu preferat (luat dintr-o librărie din Londra, oh, ce vremuri… când călătoream…) și n-am mai reușit să-l aduc la o formă decentă. Altele au rămas fără scrisul drăguț de pe ele, care s-a delaminat. Mai nou tratez aceste sacoșe ca pe pijamalele de mătase naturală.

Costume de baie

Teoretic nici sutienele normale nu prea au ce căuta la uscător, însă am remarcat că sunt mai rezistente. Dar costumele de baie (ale mele zic) își strică imediat forma și elasticitatea în uscător, iar când le pun pe mine parcă nu mai simt că mă îmbracă, ci doar că atârnă acolo pe mine. Urât, foarte urât. Costumele de baie se usucă pe sârmă și aia e.

Blană artificială

Nici aici nu am prins un tipar, însă am stricat câteva animăluțe de pluș în uscător, care pare-se că a fost prea fierbinte pentru plasticul din care era făcută blănița. Așa că am renunțat să mai usuc animale de pluș la uscător, dar și jachetele cu glugă din blăniță sau alte asemenea.

Chestii cauciucate sau impermeabilizate

… care se delaminează și se dezlipesc. Am pățit asta cu tricouri, o jachetă, covorașe de duș și alte chestii de acest gen. Culmea e că pe vremea când foloseau copiii scutece refolosibile, n-am pățit niciodată să se strice de la uscător.

Dacă mai ai și alte idei, scrie-le în comments și salvează-ne de la a distruge lucruri 🙂

Sursă foto

 

Ce facem cu banii în criza Covid?

Ce facem cu banii în criza Covid?

Dacă mă întrebați pe mine, urmează vremuri grele din punct de vedere financiar. Mă uitam așa în jurul meu și după 2 săptămâni de pandemie ajunsă în România, am văzut businessuri mici că deja se închideau. Antreprenorilor le e greu. Și companiilor mari le e greu, mai...

Împărțim planeta și misiunea Hubble – Lecții de la copii

Împărțim planeta și misiunea Hubble – Lecții de la copii

Când văd ce face Ema la școală, ajung la concluzia că-mi pare rău că sunt om în toată firea și că nu descopăr și eu lumea prin metode atât de creative. Sigur că procesul de învățare nu-i nici pe departe încheiat pentru mine (și cred că atunci când voi considera asta,...

Cocktailuri pentru mame

Cocktailuri pentru mame

Mi-au plăcut întotdeauna băuturile bune la gust. Cremoase, dacă se poate, fructoase sau cu lapte, colorate și nu exagerat de dulci. Mai puțin cele acidulate, deși apa carbogazoasă (apa minerală, pe limba română) o prefer la orice oră apei plate. Dar între o băutură...

Îngrijirea tenului în pași simpli, că cine mai are timp de altceva?

Îngrijirea tenului în pași simpli, că cine mai are timp de altceva?

După ce nu l-am mai alăptat pe Fip, fața mea a început brusc să arate cum n-a arătat niciodată. În adolescență am fost genul norocos fără coșuri, deși n-aveam în vreun fel grijă de pielea mea și nici dieta mea nu era foarte bine pusă la punct. Aveam noroc de ”față...

Poate funcționa relația dintre un bebeluș și un câine?

Poate funcționa relația dintre un bebeluș și un câine?

Sigur că poate funcționa. Multe lucruri pot funcționa, însă se întâmplă adesea că ele, deși pot funcționa, nu funcționează. Multe lucruri pot fi făcute, dar nu sunt. Eu pot mânca o singură înghețată pe săptămână, sau chiar niciuna, niciodată. Dar n-o fac, pentru că...

Cum să-ți albești dinții sau placebo – una din două

Cum să-ți albești dinții sau placebo – una din două

Am crescut cu multe stresuri legate de aspectul meu fizic. Toate induse. Mi-a fost rușine de degetele mele de la picioare, de sânii prea mari (habar n-aveam cât de mici erau până când n-am rămas însărcinată prima dată și-așa am rămas - nu...

6 lucruri pe care să nu le usuci în uscătorul de rufe

După 11 ani de utilizat uscătorul de rufe și extrem de multe experimente cu el, am aflat câte ceva util despre momentele în care îmi fac viața mai ușoară cu el, dar și despre momentele în care mi-o complic. Recunosc, nu prea folosesc aparatele astea casnice doar în scopurile pentru care au fost create. Spăl jucăriile copiilor, abajururi și periile de machiaj în mașina de spălat vase, spăl periile de păr, alte jucării mici și tot felul de chestiuțe la mașina de spălat rufe, pun amestecul de clătite la blender, pun lucruri la dezinfectat în congelator, folosesc aparatul de aromaterapie să aduc plantelor pretențioase un plus de umiditate în aer, etc. Pentru unele aparate încă n-am descoperit beneficii alternative (de exemplu pentru purificatorul de aer), dar n-am renunțat încă :))
De multe ori merg pe freestyle și-mi asum că s-ar putea să stric una sau alta. În decursul timpului chiar am și stricat, desigur. Însă, din fericire n-am stricat aparatele, ci doar obiectele. Pfiu.

Astăzi vreau să vă spun ce am stricat la uscător (unde tot așa, am încercat să usuc verzi și uscate), ca să nu fie nevoie să stricați și voi. Unele sunt evidente (doooooh!), iar la altele chiar nu mă așteptam.

Deci, să începem.

Dacă ai uscător de rufe electric, nu usca la el următoarele:

Haine de lână

Da, știu. E evideeeeent. Lâna se micșorează la temperaturi ridicate, se mai și scămoșează, își strică și forma. Sigur că știam și eu asta și recunosc că în mod voluntar nu am pus lâna la uscător nici măcar la programul pentru lână. Însă, s-a întâmplat de câteva ori să scap ceva pe-acolo din greșeală și presupunerea inițală este corectă: se micșorează mult. Deci nu-i un mit, nu puneți lână la uscător.

Adidași

Aici am mers tot pe trial and error și nu știu să vă spun de ce unii adidași au ieșit bine din uscător, iar alții au ieșit șifonați în mod iremediabil. Pentru că e un proces atât de imprevizibil, recunosc că acum nu mai usuc nici măcar adidașii care sunt doar din pânză (și cu care n-am pățit accidente până acum), pentru că mă tem. Am stricat espadrile care nu păreau să fie ușor de stricat, am stricat adidași, ba chiar și cizmulițe. Tot ce e de încălțat nu mai intră acum la uscător. Am zis.

Sacoșe refolosibile

Știți? Sacoșele alea drăguțe, așa numitele tote bags? Care au și mesaje simpatice pe ele și au nevoie de spălări frecvente, pentru că (cel puțin eu) cărăm în ele de la cartofi la laptop? Mda, am șifonat tote bagul meu preferat (luat dintr-o librărie din Londra, oh, ce vremuri… când călătoream…) și n-am mai reușit să-l aduc la o formă decentă. Altele au rămas fără scrisul drăguț de pe ele, care s-a delaminat. Mai nou tratez aceste sacoșe ca pe pijamalele de mătase naturală.

Costume de baie

Teoretic nici sutienele normale nu prea au ce căuta la uscător, însă am remarcat că sunt mai rezistente. Dar costumele de baie (ale mele zic) își strică imediat forma și elasticitatea în uscător, iar când le pun pe mine parcă nu mai simt că mă îmbracă, ci doar că atârnă acolo pe mine. Urât, foarte urât. Costumele de baie se usucă pe sârmă și aia e.

Blană artificială

Nici aici nu am prins un tipar, însă am stricat câteva animăluțe de pluș în uscător, care pare-se că a fost prea fierbinte pentru plasticul din care era făcută blănița. Așa că am renunțat să mai usuc animale de pluș la uscător, dar și jachetele cu glugă din blăniță sau alte asemenea.

Chestii cauciucate sau impermeabilizate

… care se delaminează și se dezlipesc. Am pățit asta cu tricouri, o jachetă, covorașe de duș și alte chestii de acest gen. Culmea e că pe vremea când foloseau copiii scutece refolosibile, n-am pățit niciodată să se strice de la uscător.

Dacă mai ai și alte idei, scrie-le în comments și salvează-ne de la a distruge lucruri 🙂

Sursă foto

 

Ce facem cu banii în criza Covid?

Ce facem cu banii în criza Covid?

Dacă mă întrebați pe mine, urmează vremuri grele din punct de vedere financiar. Mă uitam așa în jurul meu și după 2 săptămâni de pandemie ajunsă în România, am văzut businessuri mici că deja se închideau. Antreprenorilor le e greu. Și companiilor mari le e greu, mai...

Împărțim planeta și misiunea Hubble – Lecții de la copii

Împărțim planeta și misiunea Hubble – Lecții de la copii

Când văd ce face Ema la școală, ajung la concluzia că-mi pare rău că sunt om în toată firea și că nu descopăr și eu lumea prin metode atât de creative. Sigur că procesul de învățare nu-i nici pe departe încheiat pentru mine (și cred că atunci când voi considera asta,...

Cocktailuri pentru mame

Cocktailuri pentru mame

Mi-au plăcut întotdeauna băuturile bune la gust. Cremoase, dacă se poate, fructoase sau cu lapte, colorate și nu exagerat de dulci. Mai puțin cele acidulate, deși apa carbogazoasă (apa minerală, pe limba română) o prefer la orice oră apei plate. Dar între o băutură...

Îngrijirea tenului în pași simpli, că cine mai are timp de altceva?

Îngrijirea tenului în pași simpli, că cine mai are timp de altceva?

După ce nu l-am mai alăptat pe Fip, fața mea a început brusc să arate cum n-a arătat niciodată. În adolescență am fost genul norocos fără coșuri, deși n-aveam în vreun fel grijă de pielea mea și nici dieta mea nu era foarte bine pusă la punct. Aveam noroc de ”față...

Poate funcționa relația dintre un bebeluș și un câine?

Poate funcționa relația dintre un bebeluș și un câine?

Sigur că poate funcționa. Multe lucruri pot funcționa, însă se întâmplă adesea că ele, deși pot funcționa, nu funcționează. Multe lucruri pot fi făcute, dar nu sunt. Eu pot mânca o singură înghețată pe săptămână, sau chiar niciuna, niciodată. Dar n-o fac, pentru că...

Cum să-ți albești dinții sau placebo – una din două

Cum să-ți albești dinții sau placebo – una din două

Am crescut cu multe stresuri legate de aspectul meu fizic. Toate induse. Mi-a fost rușine de degetele mele de la picioare, de sânii prea mari (habar n-aveam cât de mici erau până când n-am rămas însărcinată prima dată și-așa am rămas - nu...

O imprimantă multifuncțională care m-a uns pe suflet

O imprimantă multifuncțională care m-a uns pe suflet

Scris de Diana Vijulie

Epson Multifunctional Inkjet Color L7160

Doamnelor și domnilor! Tocmai ce am descoperit și noi o imprimantă prietenoasă… Unde o fi fost ea în ultimul an, nu știu să vă zic. Bine că am găsit-o totusi. Să vă povestesc. 

De când mă știu adult responsabil, cu lucruri importante și responsabile de scos la imprimantă, nimic nu m-a speriat mai tare decât erorile pe care le dau imprimantele când … nu se conectează/se blochează hârtia/dau o eroare necunoscută/scot text roz în loc de negru, etc. Când aud sunetul ăla de hârtie blocată sau când văd că se deconectează brusc de la laptop, nici mama meditației nu mă mai ajută. Nu știu să vă explic psihologic vorbind, dar imprimantele care nu funcționează îmi apasă mai multe butoane decât toată familia la un loc în același tim. V. Zice că aș fi ”technically impaired” (adică aș avea o tulburare de conectare cu echipamentele tehnologice din casă :))). Eu am o părere exact pe dos față de a lui, dar cred că adevărul e undeva la mijloc.

Să vreau să printez ceva, să apăs butonul și apoi să plec să plimb câinele, iar când mă întorc să găsesc gata ce era de printat în loc de o eroare și două beculețe care clipocesc… Mare minune, nu credeam că există. 

Zilele astea am încercat imprimanta Epson Multifunctional Inkjet Color L7160. Zic ei că cerneala din ea te ține 3 ani și poți să printezi poze, tricouri, fișe pentru școală, documente pentru familie, cd-uri și ce mai vrei tu. Și că e foarte simplu și user friendly. M-am uitat lung la ea și i-am zis ”stai că te văd eu; Sigur Sigur te blochezi pe undeva”.

Am scos-o din cutie și am pus-o pe masa de Paști. Zic ”Ia să-i dau greu. O conectez la wireless! Muahaha, niciodată în istoria imprimantelor nicio imprimantă nu s-a conectat vreodată direct la wireless, așa… pur și simplu…”

Urmez pașii de pe display, aleg rețeaua de wireless, bag parola. Telefonul deja o vedea. Ca să vă spun pe scurt, am dat print temei Emei la engleză în primele 3 minute de când am scos imprimanta din cutie. Wow…

Zic ”Stai așa, că e simplu direct de pe telefon. Dar ia să descarc eu aplicația. Când vreodată vreun astfel de dispozitiv s-a conectat imediat la aplicație și a funcționat din prima?! Muahahaha, sigur o să dea de belea acum…” Pe telefon descarc aplicația în câteva secunde, aplicația vede imprimanta, vede și pozele mele și aia a fost. Vedeți în al doilea filmuleț de mai jos cum se printează din aplicație. 

De atunci printez dimineața la prânz și seara. Mama îmi zice de câțiva ani că vrea și ea poze cu copiii în format fizic și i-am tot dat cu țârâita. Ei bine, acum i-am pus în brațe un teanc. 90 cred că am scos la o primă strigare. Apoi am zis să mai completăm și albumul nostru de poze. Și am mai scos. 

Incredibil de ușor de folosit. De la cum se pune hârtia în sertar (o să vedeți pe filmare că am reușit cu o singură mână, din care un deget e tăiat și bandajat și de nefolosit, deci am reușit cu 4 degete), până la cum comunică prin wirelss cu telefoanele și până la cum se scoate din ea hârtia șifonată. Da! S-a agățat o coală de hârtie și am zis atunci ”Hait! Acum e acum. Niciodată nicio imprimantă de pe lume nu a scos ușor o hârtie șifonată din interior”, doar că n-a fost așa. În spate are o clapetă pe care am deschis-o și de acolo am scos foarte ușor hârtia.

Așadar, dacă vreți o imprimantă care imprimă super pozele, însă… care o face ușor, fără bătăi de cap, Epson  e ceea ce căutați.

Ce facem cu banii în criza Covid?

Ce facem cu banii în criza Covid?

Dacă mă întrebați pe mine, urmează vremuri grele din punct de vedere financiar. Mă uitam așa în jurul meu și după 2 săptămâni de pandemie ajunsă în România, am văzut businessuri mici că deja se închideau. Antreprenorilor le e greu. Și companiilor mari le e greu, mai...

Împărțim planeta și misiunea Hubble – Lecții de la copii

Împărțim planeta și misiunea Hubble – Lecții de la copii

Când văd ce face Ema la școală, ajung la concluzia că-mi pare rău că sunt om în toată firea și că nu descopăr și eu lumea prin metode atât de creative. Sigur că procesul de învățare nu-i nici pe departe încheiat pentru mine (și cred că atunci când voi considera asta,...

Cocktailuri pentru mame

Cocktailuri pentru mame

Mi-au plăcut întotdeauna băuturile bune la gust. Cremoase, dacă se poate, fructoase sau cu lapte, colorate și nu exagerat de dulci. Mai puțin cele acidulate, deși apa carbogazoasă (apa minerală, pe limba română) o prefer la orice oră apei plate. Dar între o băutură...

Îngrijirea tenului în pași simpli, că cine mai are timp de altceva?

Îngrijirea tenului în pași simpli, că cine mai are timp de altceva?

După ce nu l-am mai alăptat pe Fip, fața mea a început brusc să arate cum n-a arătat niciodată. În adolescență am fost genul norocos fără coșuri, deși n-aveam în vreun fel grijă de pielea mea și nici dieta mea nu era foarte bine pusă la punct. Aveam noroc de ”față...

Poate funcționa relația dintre un bebeluș și un câine?

Poate funcționa relația dintre un bebeluș și un câine?

Sigur că poate funcționa. Multe lucruri pot funcționa, însă se întâmplă adesea că ele, deși pot funcționa, nu funcționează. Multe lucruri pot fi făcute, dar nu sunt. Eu pot mânca o singură înghețată pe săptămână, sau chiar niciuna, niciodată. Dar n-o fac, pentru că...

Cum să-ți albești dinții sau placebo – una din două

Cum să-ți albești dinții sau placebo – una din două

Am crescut cu multe stresuri legate de aspectul meu fizic. Toate induse. Mi-a fost rușine de degetele mele de la picioare, de sânii prea mari (habar n-aveam cât de mici erau până când n-am rămas însărcinată prima dată și-așa am rămas - nu...

O imprimantă multifuncțională care m-a uns pe suflet

Epson Multifunctional Inkjet Color L7160

Doamnelor și domnilor! Tocmai ce am descoperit și noi o imprimantă prietenoasă… Unde o fi fost ea în ultimul an, nu știu să vă zic. Bine că am găsit-o totusi. Să vă povestesc. 

De când mă știu adult responsabil, cu lucruri importante și responsabile de scos la imprimantă, nimic nu m-a speriat mai tare decât erorile pe care le dau imprimantele când … nu se conectează/se blochează hârtia/dau o eroare necunoscută/scot text roz în loc de negru, etc. Când aud sunetul ăla de hârtie blocată sau când văd că se deconectează brusc de la laptop, nici mama meditației nu mă mai ajută. Nu știu să vă explic psihologic vorbind, dar imprimantele care nu funcționează îmi apasă mai multe butoane decât toată familia la un loc în același tim. V. Zice că aș fi ”technically impaired” (adică aș avea o tulburare de conectare cu echipamentele tehnologice din casă :))). Eu am o părere exact pe dos față de a lui, dar cred că adevărul e undeva la mijloc.

Să vreau să printez ceva, să apăs butonul și apoi să plec să plimb câinele, iar când mă întorc să găsesc gata ce era de printat în loc de o eroare și două beculețe care clipocesc… Mare minune, nu credeam că există. 

Zilele astea am încercat imprimanta Epson Multifunctional Inkjet Color L7160. Zic ei că cerneala din ea te ține 3 ani și poți să printezi poze, tricouri, fișe pentru școală, documente pentru familie, cd-uri și ce mai vrei tu. Și că e foarte simplu și user friendly. M-am uitat lung la ea și i-am zis ”stai că te văd eu; Sigur Sigur te blochezi pe undeva”.

Am scos-o din cutie și am pus-o pe masa de Paști. Zic ”Ia să-i dau greu. O conectez la wireless! Muahaha, niciodată în istoria imprimantelor nicio imprimantă nu s-a conectat vreodată direct la wireless, așa… pur și simplu…”

Urmez pașii de pe display, aleg rețeaua de wireless, bag parola. Telefonul deja o vedea. Ca să vă spun pe scurt, am dat print temei Emei la engleză în primele 3 minute de când am scos imprimanta din cutie. Wow…

Zic ”Stai așa, că e simplu direct de pe telefon. Dar ia să descarc eu aplicația. Când vreodată vreun astfel de dispozitiv s-a conectat imediat la aplicație și a funcționat din prima?! Muahahaha, sigur o să dea de belea acum…” Pe telefon descarc aplicația în câteva secunde, aplicația vede imprimanta, vede și pozele mele și aia a fost. Vedeți în al doilea filmuleț de mai jos cum se printează din aplicație. 

De atunci printez dimineața la prânz și seara. Mama îmi zice de câțiva ani că vrea și ea poze cu copiii în format fizic și i-am tot dat cu țârâita. Ei bine, acum i-am pus în brațe un teanc. 90 cred că am scos la o primă strigare. Apoi am zis să mai completăm și albumul nostru de poze. Și am mai scos. 

Incredibil de ușor de folosit. De la cum se pune hârtia în sertar (o să vedeți pe filmare că am reușit cu o singură mână, din care un deget e tăiat și bandajat și de nefolosit, deci am reușit cu 4 degete), până la cum comunică prin wirelss cu telefoanele și până la cum se scoate din ea hârtia șifonată. Da! S-a agățat o coală de hârtie și am zis atunci ”Hait! Acum e acum. Niciodată nicio imprimantă de pe lume nu a scos ușor o hârtie șifonată din interior”, doar că n-a fost așa. În spate are o clapetă pe care am deschis-o și de acolo am scos foarte ușor hârtia.

Așadar, dacă vreți o imprimantă care imprimă super pozele, însă… care o face ușor, fără bătăi de cap, Epson  e ceea ce căutați.

Ce facem cu banii în criza Covid?

Ce facem cu banii în criza Covid?

Dacă mă întrebați pe mine, urmează vremuri grele din punct de vedere financiar. Mă uitam așa în jurul meu și după 2 săptămâni de pandemie ajunsă în România, am văzut businessuri mici că deja se închideau. Antreprenorilor le e greu. Și companiilor mari le e greu, mai...

Împărțim planeta și misiunea Hubble – Lecții de la copii

Împărțim planeta și misiunea Hubble – Lecții de la copii

Când văd ce face Ema la școală, ajung la concluzia că-mi pare rău că sunt om în toată firea și că nu descopăr și eu lumea prin metode atât de creative. Sigur că procesul de învățare nu-i nici pe departe încheiat pentru mine (și cred că atunci când voi considera asta,...

Cocktailuri pentru mame

Cocktailuri pentru mame

Mi-au plăcut întotdeauna băuturile bune la gust. Cremoase, dacă se poate, fructoase sau cu lapte, colorate și nu exagerat de dulci. Mai puțin cele acidulate, deși apa carbogazoasă (apa minerală, pe limba română) o prefer la orice oră apei plate. Dar între o băutură...

Îngrijirea tenului în pași simpli, că cine mai are timp de altceva?

Îngrijirea tenului în pași simpli, că cine mai are timp de altceva?

După ce nu l-am mai alăptat pe Fip, fața mea a început brusc să arate cum n-a arătat niciodată. În adolescență am fost genul norocos fără coșuri, deși n-aveam în vreun fel grijă de pielea mea și nici dieta mea nu era foarte bine pusă la punct. Aveam noroc de ”față...

Poate funcționa relația dintre un bebeluș și un câine?

Poate funcționa relația dintre un bebeluș și un câine?

Sigur că poate funcționa. Multe lucruri pot funcționa, însă se întâmplă adesea că ele, deși pot funcționa, nu funcționează. Multe lucruri pot fi făcute, dar nu sunt. Eu pot mânca o singură înghețată pe săptămână, sau chiar niciuna, niciodată. Dar n-o fac, pentru că...

Cum să-ți albești dinții sau placebo – una din două

Cum să-ți albești dinții sau placebo – una din două

Am crescut cu multe stresuri legate de aspectul meu fizic. Toate induse. Mi-a fost rușine de degetele mele de la picioare, de sânii prea mari (habar n-aveam cât de mici erau până când n-am rămas însărcinată prima dată și-așa am rămas - nu...

Trei alimente benefice pentru creier

Când eram mică, bunica aducea adesea în discuție întrebarea ”Mănânci ca să trăiești, sau trăiești ca să mănânci?”. Întrebare de la care porneam atunci destul de multe dezbateri, pentru că eram de acord că mănânci ca să trăiești și nu prea înțelegeam eu ce înseamnă să trăiești ca să mănânci. Trăiești ca să te joci, ca să asculți povești sau muzică pe vinil, ca să ieși cu bunica în Cișmigiu, ca să miroși cărți și să le absorbi ilustrațiile, ca să te dai cu bicicleta, ca să afli lucruri noi. Mâncarea nu prea era printre motivele de a trăi. Pe de altă parte, atunci când mă gândeam la ”să mănânci ca să trăiești”, mă gândeam la ”să mănânci ca să nu mori de foame”, iar categoria ”mâncare” includea orice aliment care te ținea în viață. Nu era loc de diferențieri. Când insista bunica să mănânc salată, mi se părea că-mi dă să mănânc frunze și nu prea pricepeam de ce salată și nu cartofi prăjiți. Sunt din/de pe pământ amândouă, nu?

Am crescut și eu la rândul meu. Încă bunică nu sunt, dar sunt mamă și am discuții similare cu copiii mei. ”De ce nu poți mânca 10 înghețate pe băț, dacă sunt făcute în casă, din fructe? Fructele au vitamine, nu?”. Sau ”De ce nu pot să beau o cană de lapte în loc de supă. Laptele e mai mult un aliment decât o băutură, nu?”. Copiii mei vin cu fel și fel de argumente, dintre care multe sunt valide. Pentru unele decizii mă ”lupt” cu ei. Pentru altele nu, și-i las să facă așa cum zic ei.

Dar sunt câteva lucruri pe care le-am introdus în rutina noastră de alimentație și care nu sunt negociabile. De fapt, nu că sunt sau nu sunt negociabile. Sunt atât de ne-negociabile, încât nu s-a pus niciodată problema de a le negocia sau nu :))

Și aici am introdus câteva alimente care să ne susțină creierul în viața noastră ”creieroasă” de zi cu zi, unde copiii sunt niște bureți care absorb informație și îmi imaginez cum creierul lor e o mașină care funcționează la turație maximă. Și chiar și noi, adulții, lucrăm aproape doar cu creierul, deci trebuie să ni-l susținem. Aici am putea adăuga că am văzut pe pielea mea cum îmi influențează dieta stările mentale. Am fost propriul meu cobai și am fost mai surprinsă decât mă așteptam când am observat cât contribuie felul în care am grijă de mine la felul în care mă simt. Sună ca o revelație de copil de 5 ani. Știu. Așa m-am simțit și eu atunci, însă una e să citești și să vezi la alții și alta e să simți pe pielea ta.

Iată, deci, câteva alimente care sunt nelipsite din dieta noastră și beneficiile lor pentru creier:

Pește

Atunci când mănânci pește, pentru creier este ca atunci când pui în mașină benzină ultra plus, mai ales dacă vorbim despre un pește mai gras, cu un conținut mai ridicat de omega 3.
Creierul folosește omega 3 pentru a crea noi celule nervoase și structuri neuronale, iar asta e foarte important în procesele de învățare. Apoi, studii noi arată legături clare în felul în care omega 3 luptă împotriva proceselor inflamatorii din creier, dar și împotriva poluării, care ne afectează creierul zi de zi. Și, desigur, ceea ce se știa deja a fost reconfirmat: omega 3 susține o evoluție sănătoasă a creierului pe măsură ce îmbătrânim, și luptă împotriva bolilor de genul Alzheimerului.

Pe lângă asta, studii recente arată și o legătură între consumul de Omega 3 și nivelul de dopamină în creier, ceea ce în viața de zi cu zi înseamnă că a avea o dietă bogată în Omega 3 crește starea de bine, descrește stările anxioase și depresive. Depresia nu se vindecă prin 3 pastile de Omega 3 sau 3 cine cu somon, însă ele ajută enorm, complementar, pe lângă toate celelalte schimbări pe care le facem ca să ne simțim mai bine.

Food for thought, cum zice americanul. Efectiv 🙂

Afine

Am o prietenă care ne face rost toamna de câte o găleată de afine, pe care le pun apoi la congelator în pungi cu ziploc (secretul este ca după ce umpleți punga, să suflați aer în ea până arată ca un balon și apoi să o puneți la congelator. Astfel, boabele de afine se vor congela individual și nu într-o masă opacă, pe care trebuie să o spargeți cu cuțitul). Mâncăm tot anul din aceste afine. Fie simple, la micul dejun sau vreo gustare, fie presărate peste cereale, fulgi sau musli, fie amestecate în iaurt, fie în înghețată. Sunt foarte diferite de cele din magazin. Sunt mai micuțe, mai zemoase și mai dulci.

Afinele au un conținut ridicat de antioxidanți, despre care poate că știți deja, că sunt un scut împotriva proceselor inflamatorii și de îmbătrânire. Însă, ce mai fac acești antioxidanți prezenți în afine, este că… se pare că îmbunătățesc comunicarea între celulele creierului. Informația din creierul nostru circulă trecând de la un neuron la celălalt. Iar când spun informație, mă refer la mai multe lucruri. De la chestiile pe care le învățăm, până la neurotransmițători, care ne influențează foarte tare felul în care ne simțim.

Despre neurotransmițători am povestit mai multe în podcastul meu Creierul și Neurotransmițătorii.

Turmeric

Turmericul este un condiment pe care l-am descoperit când am fost în India, acum mulți ani. Cum sunt mare iubitoare de mâncare indiană, am încercat să-l aduc mai des în viețile noastre, însă copiii și bărbatul au cam strâmbat din nas. Dar știu că e benefic pentru creier, așa că nu m-am lăsat. Turmericul are mai multe beneficii, însă pentru mine sunt importante două.

Primul e legat de faptul că turmericul crește nivelul de dopamină și de serotonină din creier, ceea ce înseamnă că ne ajută să ne simțim mai bine în viața noastră de zi cu zi (însă studiile arată îmbunătățiri majore inclusiv în episoadele depresive).

Al doilea e legat de faptul că se pare că turmericul susține un hormon de creștere care ajută celulele creirului să se dezvolte.

N-am încercat încă vreo rețetă de pește la cuptor cu afine și turmeric, dar poate că ar fi o idee bună să-i dau o șansă rețetei :))

Cum îți pregătești casa pentru iarnă

Cum îți pregătești casa pentru iarnă

Scris de Diana Vijulie

Viața la casă e diferită de viața de la bloc. Ce truism, nu? Când eram noi mai tineri, domnul V. își dorea tare să ne mutăm la casă, iar mie îmi era frică. Mi se părea că ar fi nevoie să facem mult mai multă treabă decât am fi avut timp să facem, pentru că workaholici am fost mereu. Știam de la bunica și vedeam prin jur că dacă ai o casă, ai și curte și că dacă vrei să arate într-un fel, trebuie să-ți acorzi timp pentru a îngriji grădina, pentru a zugrăvi periodic casa pe exterior, pentru a vopsi gardul în fiecare an și tot așa. Sincer, la momentul acela, abia aveam timp să facem curățenie într-un apartament cu 3 camere și îmi aminteam cu nostalgie ce bine era când făceam curățenie în garsoniera cu dormitor separat, în care am locuit prima dată împreună. 

Ei, apoi au venit copiii. Întâi a venit Ema și țin minte cum mă gândeam eu că ce bine ar fi să se joace cu toată făina asta în curte și nu în mijlocul sufrageriei. Sau să picteze la masă, afară, nu la masa din bucătărie, pentru că la vârsta aceea (OK, și la vârsta aceasta e la fel), pictatul era o experiența corporală întreagă. Și când am aflat că mai e un copil pe drum, deja decizia era luată: diversificarea o s-o facem în curte, și o să curăț scaunul de masă și tot ce-i cade pe jos, cu furtunul. Iar dacă o să reușim să conectăm furtunul la apă caldă, o să spăl și copilul cu același furtun :)) (n-am reușit).

Așa că am vândut apartamentul și am cumpărat o casă, în care ne-am mutat în ultima lună de sarcină cu Filip. Și mi-am dat seama că amândoi (și V. și eu) am avut dreptate: e plăcut să locuiești la casă, însă asta îți mănâncă tot timpul. Și pentru că timpul nostru e limitat (timpul lui V. se rezumă la job și-apoi copii și-apoi eu, iar timpul meu se rezuma – atunci când ne-am mutat – la copii, iar acum la job, apoi copii, apoi V), curtea arată adesea neîngrijit. O regulă veche a familiei zicea că eu am grijă de casă, iar V. are grijă de curte și dacă eu mai reușesc să fac una alta printre picături (mai frec o chiuvetă cât mă spăl pe dinți, mai dau drumul robotului-aspirator cât îmi fac cafeaua, mai curăț la bucătărie cât scriu acest articol), să îngrijești curtea ”printre picături” e imposibil. Trebuie să-ți iei o carafă plină de curte ca să o îngrijești, nu merge cu picăturile. 

Eh, dar e cum e, trag perdelele la casă și nu văd ce-i acolo. 

Însă, sunt unele lucruri pe care e musai să le faci atunci când locuiești la casă. Adică astea sunt priorități și nu aveam deloc grija lor la bloc. Cu atât mai mult sunt priorități când vine iarna și mort-copt, pandemie-nepandemie, îți faci timp pentru ele. 

Ca să vă faceți o idee, noi locuim într-un cartier rezidențial și avem o curticică mică, iar casa este nou construită (are 6 ani). Deci, cum ne pregătim noi casa pentru iarnă?

1. Verificăm acoperișul

Acoperișul nostru este, de fapt, un acoperiș-terasă. Nu știu dacă e bine sau rău asta, e cum e. Pentru că în iernile trecute am avut infiltrații pe ici pe colo, înainte să vină vremea ploiasă am chemat o echipă ce a reparat pe unde era nevoie. Peste vară nu au fost probleme, pentru că … soare, căldură. Însă iarna e nevoie să ne asigurăm că e izolat peste tot, asta dacă nu vrem mucegai pe tavan. Și nu vrem, că nu-i plăcut și nici sănătos. La bloc nu aveam o astfel de problemă, pentru că stăteam la etajul 1 din 10. La cabinet tot o aveam, pentru că eram la etajul 3 din 3. 

2. Verificăm centrala

Revizia centralei termice e o treabă bătută în cuie, nu e ceva opțional. Însă, chiar și cu revizia făcută, înainte să intrăm în iarnă, când tot confortul nostru din casă depinde de această centrală, care ne dă apă caldă și căldură, pentru mine e important să mă asigur că e totul OK. Că nu e nimic înfundat pe niciunde, că nu se oprește, că nu explodează, etc. Avem o centrală pe gaz, dar cred că această verificare e valabilă indiferent dacă vorbim despre o centrală pe gaz, o centrală pe lemne sau pe ce-o mai fi. 

3. Curățăm burlanele

Mă rog, domnul V. le curăță. Ziceam că avem acoperiș-terasă, însă în fața sufrageriei am construit (bine, tot domnul V) o pergolă, cu acoperiș înclinat, care are și (desigur) o streașină. O streașină în care cad frunze și tot felul de mizerii aduse de vânt și care trebuie curățată. Și-apoi, după ce o curăță, domnul V. introduce înăuntru un cablu de încălzire, ca să nu se mai formeze dopuri de gheață în ea peste an. Pentru noi asta e important, ca apa să se scurgă unde e locul ei și nu pe lemnul din terasă, care oricât de tratat ar fi pentru exterior, tot lasă apa să lucreze în el. 

4. Tundem iarba și frunzele

Da, tundem și frunzele. Din mijlocul micuțului petic de iarbă rămas în curte, crește un Paulownia mai înalt decât casa. Toamna, când îi cad toate frunzele, se face un covor întreg peste iarbă. Dacă reușim să prindem acest covor uscat, înainte să dea ploile peste el, e mai simplu să-l tăiem cu mașina de tuns iarba și să bifăm două activități dintr-o singură lovitură. Resturile mici rămase se transformă în îngrășământ iar marea parte se poate transforma în compost, if you are into this kind of stuff. 

5. Verificăm și reparăm geamurile

La apartamentul de la etajul 1 (de care vă ziceam mai sus), geamurile erau o glumă proastă. Nu geamurile în sine, ci montajul. Practic, ce făcuseră, era că montaseră ferestrele direct în spațiul destinat, așa cum pun copiii o piesă de lego la căsuțele lor. Și-apoi tencuiseră peste. Vă dați seama cum trecea frigul prin toată partea aia neizolată. În fiecare iarnă mai izolam un pic, mai puneam un rulou, mai încercam să reparăm greșeala lor. Geamurile ar fi trebuit date jos cu totul și montate din nou. Ei, am rămas cu trauma asta a frigului care trece pe la ferestre (în prima iarnă aveam cel mult 18 grade în cameră, cu centrala mergând non-stop la capacitate maximă. Brrrrr), așa că și aici le tot verificăm. Geamul de la noi din cameră s-a crăpat și trebuie schimbat, dar pandemie și frică de oameni în casă, nu l-am reparat. Și n-a fost bine, tocmai ce am observat mici flori de mucegai între ferestre. În prima săptămână de ianuarie îl schimbăm. 

M-am gândit la toate cele de mai sus citind finalul cărții ”Copiii de pe Volga”, când personajul principal se apucă și pregătește casa pentru potențiali mulți oaspeți noi (nu vreau să dau spoilere) și dându-mi seama că și noi facem ceva similar în fiecare toamnă, deși n-am privit niciodată astfel de lucruri atât de structurat. Din fericire, casa noastră e încă tânără și n-are nevoie de mai multe (momentan), dar o paște și pe ea o zugrăveală pe exterior în curând și alte modificări. 

Cam astea sunt de spus, să le luați în calcul dacă vreți să vă mutați la casă și nu știți la ce să vă așteptați. 

Cum îți pregătești casa pentru iarnă

Cum îți pregătești casa pentru iarnă

facebookinstagramyoutuberss Viața la casă e diferită de viața de la bloc. Ce truism, nu? Când eram noi mai tineri, domnul V. își dorea tare să ne mutăm la casă, iar mie îmi era frică. Mi se părea că ar fi nevoie să facem mult mai multă treabă decât am fi avut timp să...

Trusa de machiaj minimalistă din geantă

Trusa de machiaj minimalistă din geantă

La școala la Ema au nevoie în mod obligatoriu să aibă zilnic la ei măști, dezinfectant și șervețele. Au, ceea ce s-a botezat printre elevi (și profesori) așa numitul ”penar sanitar”, care conține astfel de lucrușoare. În penarul sanitar al Emei am pus o sticluță cu...

Cum să nu-ți dresezi câinele

Cum să nu-ți dresezi câinele

facebookinstagramyoutuberss Sunt convinsă că nu mai puteți de curiozitate să aflați ce mai face Doni. Dacă mai e zălud, dacă mai fuge, dacă mai roade lucruri pe care n-ar trebui să le roadă, dacă mai face pipi în locuri în care n-ar trebui să facă, dacă mai sare...

Rezoluții pe 2018

Rezoluții pe 2018

Eu nu funcționez cu ”rezoluții”. Mă rog, ca paranteză, m-am uitat și în DEX, iar în limba română, cuvântul ”rezoluție” nu-i tot aia cu ”resolution”-ul americănesc. Îl folosim în mod corect, doar dacă deciziile noastre pentru anul următor sunt luate ”în...

E timpul pentru Crăciunul din toamnă!

E timpul pentru Crăciunul din toamnă!

  Prima oară când am văzut un brad de Crăciun anul ăsta, împodobit frumos și voios, a fost undeva prin octombrie, într-un mare magazin de mobilă. Până la urmă, a fost bine, pentru că în anii trecuți bradul de Crăciun îl vedeam permanent împodobit la intrarea în...

Iar a fugit Doni, schnauzerul tuns ca o focă

Iar a fugit Doni, schnauzerul tuns ca o focă

Doni este câinele nostru. Un Schnauzer mic (mai degrabă mediu), negru și foarte jucăuș. Extrem de jucăuș. Enervant de jucăuș. Doi adulți și doi copii nu fac față nevoii lui de joacă. E energic, fuge, țopăie ca pe arcuri, se învârte în cerc, sare de pe loc...

7 mituri despre Laponia

7 mituri despre Laponia

Vorbeam zilele trecute cu cineva care îmi spunea că ar vrea o destinație deosebită pentru vacanța de iarnă. Știu că unii oameni caută să meargă la munte, caută oferte de ski ca să se ducă să skieze, se entuziasmează de zăpadă și vin fiert. Dacă ar fi după mine, m-aș...

Prima sarcină vs. a doua sarcină (articol amuzanto-serios)

Prima sarcină vs. a doua sarcină (articol amuzanto-serios)

Acum 5 ani - Cred că am stat prea mult în picioare în astea 5 minute. Plec acasă! - Vai, dar stai jos... Întinde-te. Să-ți fac un masaj? Să-mi iau liber de la birou ca să te duc acasă? Acum 3 ani - Wow, e ora 20:00 și eu încă nu m-am așezat pe scaun de azi, de la ora...

Trusa de machiaj minimalistă din geantă

La școala la Ema au nevoie în mod obligatoriu să aibă zilnic la ei măști, dezinfectant și șervețele. Au, ceea ce s-a botezat printre elevi (și profesori) așa numitul ”penar sanitar”, care conține astfel de lucrușoare. În penarul sanitar al Emei am pus o sticluță cu pulverizator, în care combinăm jumătate de cantitate de dezinfectant gel și jumătate de cantitate de spirt, ca să-l poată folosi mai ușor și atunci când vrea să dezinfecteze suprafețe. Spirtul face soluția mai lichidă, ceea ce înseamnă că se împrăștie pe o suprafață mai mare, iar dezinfectantul face ca substanța să nu se evapore chiar așa repede. Asta ca un tips mic, în caz că nu v-ați gândit la asta (deși, după aproape un an de pandemie, probabil că nu e nicio noutate.)

Ei, sigur că situația cere să am și eu un astfel de penar sanitar în geantă. Care conține dezinfectant, mai conține șervețele, mască de schimb, pungă pentru pus masca folosită, în caz că am nevoie să o schimb și un set de 2 filtre de schimb, pentru că cine știe… Cu un umăr șubred, îmi mai rămâne un singur umăr pe care să car geanta și mi-am propus acum vreo 2 ani să nu-l distrug și pe cel rămas, așa că n-aș prea vrea să mai iau după mine toată casa. Sigur, pe vremea când viața mea din afara casei era mult mai dinamică decât este acum, aveam în geantă vrute și nevrute. Laptop, mini-proiector, materiale de cursuri pentru câte 6-8 cursanți, o carte de beletristică și una de specialitate, pixuri, portofel, farduri (nu prea apucam dimineața să mă mai fardez, așa că luam trusa după mine și o făceam în mașină, după ce lăsam copiii la timp la școală și grădiniță). Ba chiar o dată am găsit și o pereche de papuci de plajă, după ce fusesem cu o prietenă la piscină în urmă cu câteva zile.

De vara trecută am ajuns la concluzia că o geantă e la fel ca un dulap. Oricât ar fi de mare, se cere a fi umplută. O geantă mare o să fie o geantă plină. O geantă mică o să fie și ea tot o geantă plină. Așa că mi-am schimbat gențile și am ales unele mai mici.  Și umblam adesea cu 2 genți. Una cu laptop și cursuri și tot ce îmi mai trebuia, pe care o căram după mine doar punctual și care se transformase într-un ghiozdan, ce putea fi parcat la cabinet sau lăsat în mașină cu cursurile, pixurile, cărțile etc. și încă una cu chestiuni utile și mai puține.

Într-o geantă mică nu-mi mai încape toată casa, ci trebuie să o triez înainte să o bag acolo. Acum am portofelul sanitar de care ziceam, am un pix (în loc de un penar), am telefonul, cheile, portofelul (nu mai am unul care să fie el însuși cât o geantă) și o trusă de machiaj minimalistă. Mă ajută faptul că și machiajul meu în sine e destul de minimalist. Să vă spun ce am în el, poate vă inspiră mix and match-ul pe care l-am făcut.

  1. Un creion de buze pentru buze, ochi și obraji

    Pentru culoarea ochilor mei mi se pare că un soi de burgundy e o culoare foarte potrivită de machiaj. Ochii mei sunt un căprui deschis cu tente verzulii, iar acest burgundy de care zic scoate în evidență tentele verzui și îmi place mie cum arată.
    Nu mai umblu prea mult prin magazine cu produse de machiaj, așa că atunci când am rămas fără, m-am dus într-un DM și am luat de-acolo ce-am găsit. Și am găsit un creion de buze în acea nuanță. Creion de buze care își menține locul de onoare în trusa mea portabilă de machiaj, pentru că mă ajută:
    – să-mi corectez machiajul de la ochi, dacă e cazul (port un soi de cat-eyes cu acest burgundy în loc de negru, atunci când îmi pun ceva pe ochi),
    – îl pot folosi și în loc de ruj pentru a da o tentă mai roșiatică buzelor, pe sub strugurel  (nu că mi le-ar vedea cineva pe sub mască, dar poate vreau eu să mă simt pretty și am decis că rujul nu mai e o investiție bună în perioada asta :))
    – merge și în loc de blush, deși nici pomeții nu prea mi se mai văd pe sub mască…

  2. Un corector pentru mici imperfecțiuni, cearcăne, dar și machiaj de ochi

    Vă ziceam într-un articol anterior că nu mai folosesc fond de ten. Am un CC cream de la Bourjois care îmi place mult și pe care îl folosesc atunci când mai am câte o filmare sau poate chiar par șifonată într-o dimineață anume. Ține loc de fond de ten, de anticearcăn. Îmi place mult (aici v-am povestit despre el: 4 produse de machiaj ieftine și bune). Dar mai am ceva drăguț, ce țin după mine în trusa de machiaj: e un micuț creion crem, al cărui scop este de a ascunde micile imperfecțiuni ale pielii. Și îl am mai mereu după mine, pentru că ocupă puțin spațiu și dacă brusc observ că îmi apare ceva nedorit pe față, imediat mă ajută. Când mă fac ”priti”,  îmi mai place să-mi dau cu el pe arcadă, sub sprâncene, pentru că mi se pare că am o privire mai luminoasă cumva. Mi-a fost extrem de util în perioada în care aveam multe coșuri. Acum îl folosesc mai puțin.

  3. O cremă de mâini

    După atâta dezinfectat și iar dezinfectat și spălat și apoi iar dezinfectat, mâinile mele sunt praf. Mi-a luat-o razna și dermatita de pe brațe, pielea mea a ajuns la saturație cu covidul ăsta. Așa că am nevoie de cremă neapărat de fiecare dată ce mă dezinfectez, așa că oricât de mică ar fi geanta, am o cremă la mine neapărat.

  4. Balsam de buze

    În trusa minimalistă de machiaj mai am și un balsam de buze. Are o tentă rozalie și nu prea mai plec de-acasă fără el.

  5. Rimel și o pudră – dacă plec peste noapte de acasă

    Când se mai întâmplă să plec peste noapte de acasă, la trusa minimalistă de mai sus mai adaug un rimel și o pudră compactă. Ultima dată nici măcar pensula de pudră n-am mai luat-o după mine, pentru că era prea mare, așa că am folosit dischete demachiante ca să mi-o aplic. Dar nici pe asta n-o folosesc prea des, mai mult când am filmări, ca să nu lucesc ca un bec.

    Deci, cam așa arată trusa mea de machiaj: creion de buze, creion corector, cremă de mâini și balsam de buze. E mică, ușoară și mă ajută să mă recompun dacă e cazul să fie nevoie. Ah, da. Și sunt doar o mamă oarecare, nu mă aștept vreodată să arăt perfect. Ca să știți cum să vă calibrați așteptările de la trusa mea.

Cum să nu-ți dresezi câinele

Cum să nu-ți dresezi câinele

Scris de Diana Vijulie

Sunt convinsă că nu mai puteți de curiozitate să aflați ce mai face Doni. Dacă mai e zălud, dacă mai fuge, dacă mai roade lucruri pe care n-ar trebui să le roadă, dacă mai face pipi în locuri în care n-ar trebui să facă, dacă mai sare compulsiv pe copii, ca să se joace cu ei, dacă mai face toate prostiile pe care le făcea până acum.

Dacă mă întrebați asta după ce tocmai m-a scos din sărite, o să vă răspund că nu, nu s-a schimbat nimic. Are comportamente la fel de enervante ca și până acum și e tare greu de coabitat cu el.

Dacă mă întrebați asta când trecem printr-o zi bună, în care n-a mai uitat niciun copil poarta deschisă, deci n-a mai fugit, o zi în care l-am plimbat suficient, deci n-a mai făcut pipi pe canapeaua din curte și nici pe flori, o zi în care  l-am ținut lângă mine când am avut copii în vizită, deci n-a mai sărit pe ei, o să vă răspund că încă e zălud și energic, dar nu la fel de rău ca înainte. Și, între noi fie vorba, probabil că așa și este, în realitate. Este zălud, dar nu la fel ca pe vremuri. De exemplu, spre deosebire de cum era pe vremuri, acum a înțeles să nu mai facă pipi pe canapeaua din curte, dar nu și pe covorul din living, pe care a durat fix o lună să-l curățăm de mirosul de pipi.

Sigur că-i vina noastră că nu ne înțelegem cu el. De fapt, eu n-am fost de acord cu dresajul, de la bun început, pentru că l-am considerat pe Doni o parte din familie și doar nu ne dresăm niciun membru al familiei, nu? Doar că pentru el lucrurile au fost diferite. Pentru el, noi eram haita, nu familia, iar casa trebuia, desigur, protejată și marcată bine de tot, să nu ne cotropească alte haite de câini. Bravo, Doni, am fost în siguranță datorită ție! Acum, ca să fiu sinceră, dacă i-aș fi cunoscut personalitatea, probabil că nu m-aș mai fi arătat împotriva dresajului. Doar că eu una m-am raportat la ideea de ”câine, membru al familiei cu drepturi depline” pornind de la Pimpi și Mao, doi câini complet diferiți, care chiar și nedresați puteau merge civilizat pe stradă, nu fugeau de-acasă, veneau când îi chemam și, odată priceput că nu se face pipi în casă, nu mai făceau și gata.

În comparație, pe Doni l-am luat cândva cu noi la terasă, cu lesa pusă frumos și, la un moment dat, îl vedem zburdând prin parcare. Își rosese lesa și se eliberase. I-am înnodat-o și 5 minute mai târziu era din nou ca o gazelă printre mașini. Atunci am căutat zgărzi și lese pentru câini exagerat de iubitori de libertate și ne-am oprit la o lesă de lanț. Vă dați seama ce periculos pare cu lanțul prins de zgardă și cu urechile fluturându-i în vânt :))

Așa că fac această postare ca să-mi pun cenușă în cap, pentru că acum aș vrea să-l dresăm, dar l-am zăpăcit pe cățel tare de tot până acum, încât nu cred că mai reușim să ieșim din cercul ăsta fără ajutor (ajutor în care, momentan, nu vrem să investim financiar, ca să fiu sinceră). Ce greșeli am făcut?

  1. Nu l-am învățat nicio comandă când era mic

    Aici am greșit prima dată. Când era mic l-am tratat ca pe un pui de om sau ca pe un pui de câine care nu trăiește într-o casă de oameni. Din păcate, nu avea nici exemplul unei haite, nici limitele puse de un câine mai puternic decât el, așa că a crescut zălud și despletit, cum vi l-am prezentat mai sus. Însă, cu o mare iubire de viață și de oameni. Prea mare :))

     

  2. Când l-am învățat comenzi, l-am zăpăcit de cap toți odată

    Nu exista să-i zică cineva ”stai” sau ”hai” ca să nu apară altcineva în peisaj care să repete imediat comanda, înainte să apuce bietul câine să priceapă ce vrem de la el. Asta n-a fost deloc bine, pentru că l-am încurajat să fie zălud și zăpăcit și cu deficit de atenție. Iar atunci când a învățat să facă ce-l rugasem, faptul că primea comanda de 3-4-5 ori înainte să apuce s-o execute, a învățat să nu reacționeze din prima la ce-i spunem să facă. Ceea ce pe mine m-a dus la punctul 3.

     

     

  3. Am lucrat cu el când eram frustrată

    Frustrată și foarte frustrată. Nope, n-a funcționat să încerc să-l dresez când eram nervoasă, pentru că nu era nicio plăcere pentru nimeni. Nici pentru el, nici pentru mine. Apoi m-am dresat eu pe mine însămi să asociez încercările de dresaj cu frustrarea mea și acum mă enervez imediat, de la primul refuz al lui.

     

  4. Am asociat comenzile cu chestii care nu-i plac

    De exemplu, i-am zis ”Vino” atunci când tocmai fugise de acasă și n-avea niciun gând de a se întoarce prea curând, deci îl puneam să facă ceva ce nu-i plăcea. Nu i-am zis ”vino” când îi dădeam mâncare sau când eram cu mingea în mână. Și am făcut asta și cu alte comenzi, așa încât l-am învățat să fugă de ele, nu să le execute ca să ne distrăm împreună. 

Probabil că am făcut și multe alte greșeli, nu doar cele de mai sus. Dar le-am scris pe astea, poate vă sunt de folos. Dacă aveți tips and tricks, le accept cu deschidere.

Iar despre cum să-ți dresezi câinele, în timp ce nu faci greșelile mele, poți citi în articolul din link. 

(poza am pus-o la derută, să nu vă agite în timp ce-mi citiți articolul :)))

 

Cum îți pregătești casa pentru iarnă

Cum îți pregătești casa pentru iarnă

facebookinstagramyoutuberss Viața la casă e diferită de viața de la bloc. Ce truism, nu? Când eram noi mai tineri, domnul V. își dorea tare să ne mutăm la casă, iar mie îmi era frică. Mi se părea că ar fi nevoie să facem mult mai multă treabă decât am fi avut timp să...

Trusa de machiaj minimalistă din geantă

Trusa de machiaj minimalistă din geantă

La școala la Ema au nevoie în mod obligatoriu să aibă zilnic la ei măști, dezinfectant și șervețele. Au, ceea ce s-a botezat printre elevi (și profesori) așa numitul ”penar sanitar”, care conține astfel de lucrușoare. În penarul sanitar al Emei am pus o sticluță cu...

Cum să nu-ți dresezi câinele

Cum să nu-ți dresezi câinele

facebookinstagramyoutuberss Sunt convinsă că nu mai puteți de curiozitate să aflați ce mai face Doni. Dacă mai e zălud, dacă mai fuge, dacă mai roade lucruri pe care n-ar trebui să le roadă, dacă mai face pipi în locuri în care n-ar trebui să facă, dacă mai sare...

Psihologia spațiului și a culorii

Psihologia spațiului și a culorii

facebookinstagramyoutuberssZilele trecute am intrat într-o librărie, să mai casc puțin gura pe-acolo. N-am mai fost prea des în librării în ultima vreme și simțeam lipsa unei activități fără rost, dar care să-mi facă plăcere și după care să nu mă simt vinovată. Nu...

Să ai grijă de tine n-ar trebui să fie nici complicat și nici scump

Să ai grijă de tine n-ar trebui să fie nici complicat și nici scump

facebookinstagramyoutuberssCând deschid discuția legată de ”a avea grijă de tine”, adesea mă lovesc de proteste. Pentru multe mame ”a avea grijă de tine” pare ceva foarte complicat, ceva care trebuie să dureze mult (și se știe, mamele au multe, numai timp nu prea) sau...

11 lucruri despre viață pe care vreau să le știe fiica mea

11 lucruri despre viață pe care vreau să le știe fiica mea

facebookinstagramyoutuberss Copilul mic s-a făcut deja mare. Mă uitam la el cât e de lung și de băiat mare. Sunt departe de tot vremurile când era micuț și dolofan, când îi plesneau cutele pe brațe și pe picioare. Acum e înalt și subțirel și salută ca șoferii când îi...

Au mamele voie să bea vin?

Au mamele voie să bea vin?

facebookinstagramyoutuberss Urmăresc niște site-uri de prin State, care au reluat discuția legată de cât de sănătoasă e alăturarea asta dintre mame și vin. Pare că există o îngrijorare la ei legată de asocierea asta și de cantitatea de vin pe care o beau mamele, ca...

Timp și spațiu pentru mine în pandemie

Timp și spațiu pentru mine în pandemie

facebookinstagramyoutuberssSă fii părinte pe timp de pandemie, cu toate responsabilitățile simultan pe cap nu-i deloc o muncă ușoară. Am tot scris despre asta, m-am plâns suficient, nu mai reiau. Astăzi vreau să vorbim nu despre cât e de greu, ci despre cum putem să...

După o zi plină, vreau doar să exist. Tu ce vrei?

După o zi plină, vreau doar să exist. Tu ce vrei?

facebookinstagramyoutuberss Și-a mai trecut o zi grea. Zilele în care am câte un workshop de dimineață până seara sunt tare grele. Mai ales când sunt mai multe astfel de zile la rând. Doar că n-are legătură cu workshopurile și nici cu durata lor, ci cu energia...