Cum învățăm copiii să mănânce echilibrat?

N-am mai scris de mult timp un articol pe tema asta. Cumva, era un subiect mai mult de interes când erau copiii mai mici și pe măsură ce au crescut, și-a mai pierdut din importanța declarată. Chiar dacă în viața noastră de zi cu zi, tot e ceva important pentru mine. Însă e important altfel.
Atunci când erau mici, subiectul era și o noutate, pe lângă faptul că era important. Și învățam cum să îl integrăm în rutina zilelor noastre, ca atunci când introduci un obicei nou în viața ta. La început alegi să îl faci conștient și apoi intră în partea de pilot automat. 

A fost o cale lungă în ceea ce privește mâncarea copiilor de la momentul în care s-au născut și până unde suntem aici, când au 8 și 10 ani.

E vremea când erau bebeluși, am respectat recomandările de a-i alăpta exclusiv până la 6 luni (fără apă, ceai, alte alimente) și-apoi am început autogdiversificarea. Amândoi copiii au mâncat cu mânuțele lor mâncarea gătită de mine, în paralel cu alăptatul. Nu am adăugat sare la început și am evitat zahărul cât am putut de mult. La Ema, care era primul copil, am reușit să-l evit mult timp. La Filip, care avea deja o soră mai mare, am reușit să-l evit mai puțin timp. 

Una peste alta, în primii ani de viață, amândoi au avut diete echilibrate, ba chiar un pic spre … extremiste. 

Alăptarea am încheiat-o cu amândoi înainte de 2 ani. Ema s-a autoînțărcat când eram însărcinată cu fratele ei, cu vreo 3 luni înainte să nasc, iar ea avea 1 an și 9 luni. Pe Filip l-am înțărcat eu puțin înainte să împlinească 2 ani, pentru că mi se terminaseră mie resursele interne. Eram obosită, nedormită și devenise prea mult și pentru mine. Deja nu mai era ceva care ne lega de fiecare dată când se întâmpla, ci începuse să fie cu respingere din partea mea. Mai ales noaptea. Și nu voiam asta, nu voiam să-i creez copilului contextul de a-l respinge în timp ce-l hrănesc, de a-l confuza cu ”ofer și mă retrag în același timp”, așa că ne-am oprit. 

Am continuat însă cu mâncarea echilibrată, găteam zilnic pentru ei (de multe ori găteam cu ei), limitam accesul la ”prostii”, bă chiar și unul din criteriile de alegere a grădiniței era cel legat de mâncare.

Însă pe lângă a controla efectiv mâncarea, ceea ce ar fi însemnat să am copii care mănâncă sănătos și echilibrat doar atunci când sunt eu acolo, am adus mâncarea echilibrată în viața lor și într-un mod distractiv.

Cum?

  1. Am gătit mult împreună și i-am lăsat să experimenteze.

    Recunosc că mi-a fost mult mai ușor atunci când erau mici, pentru că era default că se face mizerie atunci când facem împreună musaca sau cozonaci, însă mizerie se făcea atunci când făceam împreună musaca sau cozonaci și când ei erau mai mari. Am înghițit în sec și am ales să dureze mai mult tot procesul, dar să facem împreună, pentru ca ei să aibă experiența contactului cu procesul de a găti. Am fost reticentă să îi las să umble la aragaz și aici am avut noroc cu V., care a avut mai mult curaj și mai multă răbdare, așa că Ema știe deja să facă singură clătite. Cât a ținut de mine, am folosit mai degrabă cuptorul (avem un cuptor electric și o plită pe gaz, nu un aragaz pe gaz cu totul) și am copt și gătit împreună tot felul de chestii. N-a trebuit să schimb mare lucru la ceea ce găteam, pentru că oricum nu gătim mâncare deep fried, nu punem mult ulei, nu folosim condimente nenaturale… Am gătit în continuare la fel, doar că am făcut-o cu ei.

  2. Am fost un exemplu fără presiune

    La noi în familie și eu și V. suntem modele pentru copii, însă pe nișe diferite. V. este sportiv, aleargă, joacă tenis, merge la sală, etc. iar eu sunt cea care mănâncă sănătos. Copiii preiau de la el ieșitul la alergat sau integrarea sportului în viața lor (Ema chiar și-a dat seama săptămânile trecute că ea nu mai face niciun sport în perioada asta, în afară de orele de sport de la școală, așa că am înscris-o la baschet) și de la mine conceptul de ”nicio zi fără legume”. Și nu pentru că ne impunem noi, ca adulți, asta, ci pentru că și nouă ne place. Lui V. îi place să facă sport, iar mie îmi place să mănânc salată, să beau Smoothie de spanac (nu glumesc deloc), să mănânc atât cât am nevoie și nu mai mult și să nu-mi pun desert la orice prânz nici măcar în vacanțe.

  3. Mâncăm și prostii

    Dacă la începutul vieților lor am fost foarte strictă și copilul mare a crezut mult timp că ciocolata de la ouăle de ciocolată e un ambalaj care o murdărește pe mâini și scopul ouălor e doar jucăria din mijloc, acum avem de toate în viețile noastre. Avem dulciuri și ciocolată în casă, din care pot mânca și zilnic dacă vor, doar cu o limită. Ieșim și la junk food din când în când și mâncăm prostii. Câteodată mâncăm clătite cu Nutella la micul dejun și e ok (bine, mai mult copiii, pentru că eu nu-s fan Nutella). Cred că e important și asta, ca să nu transformăm poftele astea în fructul interzis, către care să tânjească toată viața lor.
    Și de-asta am și tot repetat în articol despre mâncatul echilibrat (și nu perfect), care face parte dintr-un stil de viață sănătos.

Cum treci de la un copil care n-a plecat o zi de acasă, la un copil care merge în tabără

Modul prin care copilul se dezlipește de familia lui de origine e un proces întreg. Procesul începe la naștere, când copilul devine o entitate separată de mama. Copilul iese din corpul ei, se taie cordonul ombilical și de acum e un omuleț de sine stătător.

Continuă cu a sta în proximitatea mamei. Inițial lipit de ea, apoi, pe măsură ce crește, lângă ea, împins de ea în cărucior, de mână cu ea, îndepărtându-se și revenind la baza de încărcare emoțională – mama (și tata, dacă e implicat, ceea ce văd din ce în ce mai des că se întâmplă: bravo vouă!)

Lucrurile merg lin o vreme, apoi cade bomba: copilul merge la grădiniță sau la creșă, moment în care și el și mama învață să construiască o relație în afara simbiozei: fiecare are propriile activități zilnice, sunt departe fizic unul de celălalt, însă zilnic se reîntâlnesc. Copilul obișnuiește să plece dimineața la grădiniță sau creșă, însă până seara revine acasă, iar noaptea doarme în patul lui sau în patul părinților, în casa lui, seară de seară.

În acest context, mulți părinți se întreabă: Dar oare cum să-l ajut să poată să plece de acasă și noaptea? Să doarmă la bunici sau la prieteni, sau în tabere.

Cum? Tot printr-un proces. Hai să vă las jos două idei despre cum puteți încuraja, din timp, autonomia de noapte a copilului.

1. Tabere cu ajutorul grădiniței

Dacă grădinița la care este copilul organizează tabere pentru copii, e o metodă minunată pe care o puteți alege: la grădiniță copilul cunoaște deja copiii din jurul lui și are o relație de încredere cu educatorii. Ba chiar, ca să-l citez pe fiu-miu la 4 ani, când a plecat în prima lui tabără: ”Dar eu am mai dormit cu adulții de la grădiniță. În fiecare zi adorm de prânz cu ei, o să mă descurc și seara”.

Nu vă temeți să-i lăsați, cu atât mai mult cu cât și grădinițele plănuiesc să facă treptat astfel de tabere. Întâi pleacă o noapte cu copiii, apoi fac o tabără de 2 nopți. Și-abia apoi, când copiii au trecut deja prin această experiență, organizează tabere mai lungi. Tocmai pentru ca totul să fie natural și să evolueze progresiv.

Puteți să vă opriți la astfel de tabere, dar poate că ați găsit și altele care vi s-ar părea interesante, dar cu adulți pe care copilul nu îi cunoaște. Aici puteți forma un grup-nucleu de copii care se cunosc între ei, ca să poată pleca împreună, fără să se simtă stingheri. Taberele sunt despre activități, joacă și alți copii, așa că acolo își vor face prieteni noi.

Așa au făcut și copiii mei: în primele tabere au mers cu grădinița, apoi cu școala, și-apoi împreună cu 2 verișoare și 1 văr într-o tabără unde nu știau pe nimeni altcineva. Le-a plăcut foarte mult. Și-au făcut prieteni noi acolo, așa că, în următoarea tabără organizată de aceiași oameni, verii lor nu au mai mers, dar ei da. Au plecat ei doi, fără să știe alți copii, au stat în cameră cu copii necunoscuți și li s-a părut grozav. Săptămâna viitoare pleacă în cea de-a douăsprezecea tabără din viața care numără mai puțini ani decât numărul de tabere.

2. Tabere cu evoluție calculată

Dacă grădinița nu organizează tabere, atunci e nevoie de aport în plus din partea părinților. Etapele sunt așa:

a. Copilul începe să meargă (eventual cu un prieten) la ateliere de copii unde nu cunosc pe altcineva. Atunci când pare confortabil cu această idee,
b. Copilul începe să meargă în excursii de copii (excursii de o zi), ca să se învețe să se dezlipească de casă și pentru altceva, nu doar pentru școală/grădiniță; fără presiune, atunci când excursiile devin o a doua natură a copilului,
c. Copilul este pregătit să plece în prima lui tabără, fie cu un copil cunoscut din excursii sau cu adulții cunoscuți în excursii.

De aici, din acest punct, lucrurile devin fluide. Aveți încredere în ei că se descurcă. Încurajați-i să meargă în tabere. Taberele reprezintă niște ocazii grozave de maturizare, responsabilizare, de creștere a stimei de sine, de multe… Am mai scris despre tabere aici și-mi pare tare rău că nu mai sunt copil să pot să merg și eu în taberele în care merg copiii mei. Ultima a fost una de mountain bike, iar acum vor pleca într-o tabără de echitație.

 

Cum să-ți dai seama dacă este aur/argint sau altceva?

Luna trecută am fost, pentru prima dată, în Turcia. Am ales o destinație mai puțin comună la mare, într-un resort în pustietate. La 20 de minute de mers cu vaporul era un orășel micuț și foarte pitoresc, în care am insistat să mergem.
Zic ”am insistat” pentru că intenția cu care plecaserăm în vacanță era să mergem acolo și să facem ”nimicuța” toată săptămâna. Program de bebeluș: dormit, mâncat, stat cu ochii în cer, distrat, luat de la capăt. Nu vă spun cât de greu mi-a (ne-a) fost să intrăm în așa o relaxare totală. Nu cred că am avut niciodată o săptămână de vacanță de făcut nimic: fără vizitat, plimbat, road-trip, etc. Ei, în acest context am insistat eu ca pentru jumătate de zi să renunțăm la ”nimicuța” și să luăm vaporul-autobuz și să mergem în orășel.

Ne-am plimbat pe străzi, am mâncat cele mai bune Fistiki Sarma din viața mea și cea mai delicioasă prăjitură Kunefe, am căscat gura la străduțele mici și colorate, ne-am prostit cu ochelari de soare caraghioși și… ne-am lăsat acostați de o doamnă care vindea bijuterii. Doamna a știut ce face: a agățat copiii cu mici bijuterii sclipitoare, pe care le-a prins de mâinile, gâturile și gleznele copiilor, copiii au vrut să le păstreze, noi am plătit cât am negociat cu doamna și am plecat mai departe.

Ajunși înapoi la hotel, ne uităm mai bine la ele și observăm că brățara pe care a primit-o Filip e gravată cu 925. ”Uite, Filip, asta e de argint”. A fost foarte bucuros, mai ales că mă tot ruga să îi cumpărăm ceva de argint ca să se simtă bogat și să aibă ce bijuterii să pună în seif (da, e la vârsta la care argintul și orice sticlă tăiată frumos e o mare comoară; tare mi-e dor să văd și eu lumea așa). A concluzionat că l-a ajutat dumnezeu să primească ceea ce își dorea și n-a mai dat-o jos de la mână până acum o săptămână, când i-am cerut-o ca să i-o curățăm cu o soluție de curățat argint.

Atunci am observat că pe ici pe colo devenise roz. Deci că nu era de argint, în ciuda ștanței. A fost foarte dezamăgit și ne-a întrebat cum putem să ne dăm seama că o bijuterie de argint sau de aur chiar sunt de argint sau de aur.

Deci cum faci să îți dai seama dacă lanțul de aur e chiar de aur? Sau dacă brățara de argint e chiar argint? Fără soluții chimice care să te ajute?

1. Verifici să fie gravat

Da, știu. Pe noi asta nu ne-a ajutat. Dar, în general, bijuteriile de metale prețioase sunt ștanțate și gravate în funcție de materialul din care sunt produse.

La aur avem așa:
999 – 24 de carate
916 – 22 de carate
833 – 20 de carate
750 – 18 carate
625 – 15 carate
585 – 14 carate
417 – 10 carate
375 – 9 carate
333 – 8 carate

iar la argint:
750, 800, 875, 916, 925 (cel mai comun) si 999.

2. Ai grijă de unde cumperi

Ideal ar fi să nu cumperi de la o doamnă care te acostează pe stradă, ca să fii sigur că marcajele de mai sus nu sunt la mișto. Recunosc, n-am mai pățit până acum ce am pățit cu brățara lui Filip și nici nu m-am gândit că s-ar putea ca ceva ștanțat să fie fals.
Bijuteriile cumpărate, așa cum se face, din magazine, vin însoțite de certificate care atestă materialul din care sunt făcute. Informația asta l-a ajutat pe Filip să se relaxeze că nu toată planeta o să-l tragă în piept și că are și el cum să controleze ceea ce cumpără.

3. Greutate

După ce am văzut petele rozalii mi-am dat seama mai bine că și greutatea era diferită: brățara era mai ușoară decât m-aș fi așteptat de la o brățară de argint. Așa că, atunci când cumpărați, puteți face și acest test, nu foarte precis, e drept. Dacă ar fi fost o brățară mai mare sau un ditai lanțul de bărbați (de argint sau de aur), mi-aș fi dat mai ușor seama. Dar cum era o brățărică micuță, a fost ușor să ratez informația asta.

4. Magnetul

Dacă ai un magnet în poșetă, cum au toate doamnele, desigur, poți încerca să vezi dacă metalul este atras de magnet. Dacă da, nu e nici aur și nici argint. Pe de altă parte, dacă nu, asta nu e o garanție pentru nimic.

5. Gheața și oțetul

Dacă în aceeași poșetă ai și un cub de gheață, îl poți folosi ca să verifici argintul, de exemplu. Argintul pare că este un bun conductor de căldură, așa că un cub de gheață pus pe o suprafață de argint o să se topească cu bulbuci (pe testate).
Iar ca să verifici aurul, scoți, tot din poșetă, sticla cu oțet. O picătură de oțet pe aur nu face nimic. Dacă este alt material, s-ar putea să-și schimbe culoarea.

 

Sertarul cu medicamente

Am crescut având în casă la părinții mei o ordine anume. Lucrurile erau acolo într-un anume fel, fără abateri. Știam care e sertarul cu ațe și foarfece, că sub el era sertarul cu medicamente și că mai jos era un sertar în care nu umblam. În partea cealaltă a bibliotecii montată pe un întreg perete erau alte 3 sertare, din care primul era pentru mici jucării, cărți și alte prostioare ale mele.

Chiar dacă nu știam în detaliu ce era în fiecare sertar, atunci când le deschideam, ele arătau mereu la fel. Era o ordine în haosul lumii. Periodic mama le desfăcea, le aranja și le punea la loc, dar ordinea era mereu acolo și mereu aceeași. În sertarul cu medicamente era o un recipient de sticlă cu capac, în care erau pastile individuale pentru diferite afecțiuni, care nu mă prea interesau și termometrul. Iar în dreapta acestui recipient erau pliculețe de hârtie, cu nume de medicamente scrise pe ele. Era mereu acolo plicul cu Aspirină (acasă era aspirina, la bunica era aspenter), plicul cu paracetamol și plicul cu algocalmin. În spatele lor mai erau niște pliculețe, dar nu mai știu ce conțineau, pentru că atunci când răceam, ce îmi dădea mama era în primele 3 plicuri. Oricum ar fi fost, aceste medicamente nu ne lipseau din casă.

M-am uitat, comparativ, și în sertarul nostru cu medicamente, ca să văd ce e de nelipsit pentru noi și ce lipsește din ceea ce știam de acasă.

În primul rând că organizarea noastră e diferită. Eu am decis să nu le organizez în funcție de medicamente, ci în funcție de afecțiunea tratată.

Așadar avem:

Pungulița cu medicamente pentru dureri de gât

Pungulița cu medicamente pentru răceală (care conține paracetamol, plicuri gen fervex, coldrex, etc.)

Pungulița cu medicamente pentru stomac (care conține enterol, un no-spa, pansamente gastrice, etc.)

Pungulița cu diferite creme pentru piele (pentru dermatite, arsuri, etc.)

Și Ibuprofenul, care este separat. 

De fiecare dată când fac ordine în acel sertar invariabil mă gândesc că avem foarte multe medicamente pentru niște oameni care nu prea sunt bolnavi.

Și voi tot așa?

 

Cum să-ți repari frigiderul in 7 pași

Cum să-ți repari frigiderul in 7 pași

Scris de Diana Vijulie

Îmi aduc aminte vag cum vara trecută, când aveam niște oameni în vizită, cineva a întrebat la un moment dat de ce e călâie berea din frigider. Am pus mâna pe sticlă și mi s-a părut și mie atunci că nu e suficient de rece pentru o bere proaspăt scoasă din frigider.

Apoi am uitat remarca și ne-am întors la viețile noastre de zi cu zi. 

Bere nu prea bem (mai ales dacă nu e vară), copiii beau apă rece doar cu gheață (altfel se pare că nicio apă nu e suficient de rece), mâncarea nu ni s-a stricat în frigider, termen de comparație nu aveam, așa că nu ne-am mai pus nicio întrebare. 

Doar că vara asta am fost mult timp plecați de acasă și am locuit într-o altă casă, cu un alt frigider. Iar când scoteai o sticlă din acel frigider, îți îngheța mâna pe ea. Îi zic lui V: ”Hei, eu n-am mai văzut așa o sticlă de bere/suc/apă la noi în frigider de… nu mai țin minte de când. Oare așa ar trebui să răcească?”.

A rămas să mai investigăm când ne întoarcem acasă.

Acasă am luat un termometru de frigider, l-am băgat înăuntru și am așteptat să vedem ce se întâmplă. Până unde scade semnalizatorul roșu de pe termometru. Frigiderul era setat pe 2 grade. Iar termometrul nu scădea mai mult de 8 grade, indiferent unde l-am fi ascuns în frigider. 

Bun, deci ceva nu funcționează în frigiderul nostru vechi de 10 ani. Atunci, să vedem ce e și să-l reparăm, zic. 

Mai ușor de zis și mai greu de făcut. Dar să vă exemplific. 

Pasul 1. Chemi un domn complet inutil să-ți repare frigiderul

Oameni buni cum suntem am zis că e o idee bună să susținem un antreprenor local. Așa că am căutat pe grupul de facebook al cartierului pe cineva care ar putea să vină să repare frigiderul. Am găsit recomandarea unui domn, pe care V. l-a și sunat și cu care am și stabilit un randez-vous. ”Haideți la noi într-o zi cu soare”, am zis noi. ”Vin, domnule, cum să nu vin?” a zis domnul politicos. Și a venit.  

După interminabilele discuții legate de purtarea măștii, teoria conspirației și alte dialoguri pe care m-am săturat să le tot am, domnul a găsit, într-un final, o mască în buzunar și a intrat. 

S-a uitat la frigider și a constatat că problema era praful adunat în spatele frigiderului. A dat jos grilajul, a scos frigiderul din priză și a încercat să-l curețe. 

E adevărat, praf adunat în 10 ani de utilizare intensă și două mutări.
”Nu merge, domnule, așa. Dați-mi o căniță și mergeți să vă faceți treaba. Să-i ziceți doamnei că o să fac apă pe jos, dar bine că n-aveți vecini dedesubt”.

Doamna a fost înștiințată, căci, nu-i așa, doar pe doamnă ar trebui s-o intereseze că apa din bucătărie va trebui strânsă, iar omul s-a apucat de treabă.

Nu vă mai țin în suspans. Vă zic doar ce am aflat ulterior. Că l-am plătit cu 50 de lei ca să verse niște căni de apă pe spatele frigiderului și să-l curețe de praf. 

V-ați adunat de pe jos? Bine. Atunci probabil că n-o să vă mire (cum m-a mirat pe mine, care credeam că toată apa de pe jos e de la ceva țevi și furtunuri pe care le-ar fi desfundat domnul) că frigiderul tot n-a făcut mai puțin de 8 grade, chiar dacă a primit un tratament de SPA și răcorire. 

Așa că am trecut la pasul 2. Să lăsăm bonomiile și să căutăm o firmă care să ne dea factură, garanție și care să facă și treaba. 

Pasul 2. Suni un domn pe care-l deranjezi

Am căutat, așadar, pe google, firme care se ocupă de reparații de frigidere la țară, unde stăm noi. Am găsit, am sunat, ne-a răspuns un domn, care părea că nu putea vorbi atunci. Sau că l-am deranjat. Spicuiesc din discuție:
”Bună ziua, avem și noi un frigider care nu mai răcește suficient. Este modelul X și în loc de 2 grade, nu face mai puțin de 8 grade. Ne puteți ajuta?”

”Bună ziua. Păi ați verificat ventilatorul nu știu care?”

”Da. L-am verificat așa și pe dincolo.”
”Păi, nu, domnule. Nu ventilatorul ăla. Păi cum ventilatorul ăla?! Pfffff… Eu vorbeam de ventilatorul ălălalt. Păin cum să-mi ziceți de ventilatorul ăla. Pe ălălalt l-ați verificat?”
”Nu sunt expert în frigidere, de-asta v-am sunat pe dvs. Să veniți dvs. Să verificați ventilatorul corect”

”Aaaa…pffff… Păi nu știu dacă am cum. Nu știu ce să vă zic.”
”Am greșit numărul? Nu am sunat la firma X, care se ocupă cu constatări și reparații frigidere?”

”Ba daaaa, dar nu știu ce să vă zic. Azi în niciun caz nu pot să vin. E imposibil.”

”A, nu e urgent. Când ați putea?”

”Pff…. Nu știu ce să vă zic. Nu știu când pot… Poate că mâine dimineață să știu.”
”Păi e în regulă așa. Să ne auzim mâine de dimineață”

”Da, poate așa. Că nu știu dacă pot și când pot. Nu știu.”

”Bun. Atunci să ne auzim mâine, când știți. Cum facem, reveniți dvs., vă mai sun eu?”
”Aoleu, cum să revin eu??! Nu stau eu să țin minte toate alea. Dacă vreți mai reveniți dvs. La revedere.”
”În regulă, rev…” tiiiit-tiiiit-tiiiit.

Vă dați seama că n-am mai revenit. Nu ne place să deranjăm.
Am căutat altă firmă. Găsim. Sunăm.

Pasul 3. Suni un domn care nu pare prea profi și te temi că n-o să-ți repare frigiderul

Sunăm la numărul de pe site și nu răspunde nimeni. Mai sunăm o dată. Apoi primim un sms: “Nu pot vorbi acum. Care-i treaba?”

Poate suntem pretențioși, dar începutul acestei relații de business nu ne-a zis prea multe, așa că am căutat mai departe.

Pasul 4. Suni la firme de reparație de frigidere, dar nu-ți răspunde nimeni

(Nu mai pun la socoteală toate numerele la care am sunat și unde n-a răspuns nimeni și nici n-a mai revenit nimeni).

Pasul 5. Suni la un domn care ”s-a rezolvat-nu se poate

A cincea încercare a început bine. Domnul de la celălalt capăt părea să știe despre ce e vorba, părea să nu aibă așteptarea de la noi să fim experți în frigidere și părea dispus să ne ajute. Până într-un punct în care s-a întâmplat un switch și ne-a informat brusc: 

”Da, n-o să am ce să-i fac. Nu se poate repara. Nici n-are rost să vin să-l văd.”
”Poate veniți totuși, cine știe, poa…” tiit-tiiiit-tiiiit.

Deja începusem să trecem de la amuzament la enervare. Dar na… Am zis să mai încercăm.

Pasul 6. Arunci banii pe fereastră și tot nu-ți repari frigiderul

Am reușit să dăm de un domn care a constatat că frigiderul nu mai are freon. A venit, l-a încărcat, i-am plătit, a plecat. Frigiderul făcea 2 grade. Iaurtul era rece de tot. Apa făcea condens pe sticlă atunci când o scoteam. Minunat. 

Așa a fost în acea seară. A doua zi, de dimineață… 8 grade…

Pasul 7. Îți vezi de treabă și renunți să mai repari frigiderul

Așa că am stat eu mai bine și m-am gândit după cum urmează: Așa cum nu mai răcește bine de ani de zile, dar nu ni s-a stricat mâncarea în el, așa putem să trăim cu el și în continuare. V. zice că e posibil să consume mult curent, dacă se tot străduie să facă 2 grade în loc de 8 tot timpul. E adevărat și asta, pe de altă parte, parcă aș trage de el până își va da obștescul sfârșit.

Știți, ca pe vremuri. Când țineai un obiect până crăpa de tot, nu-l schimbai doar pentru că a apărut ceva mai bun între timp sau s-a stricat nițel. După ce o muri de tot, vreau un side by side (Lg are unele care-mi plac) și-așa ne-am propus să facem și cu televizorul și cu hota de bucătărie și cu mașina de spălat (care e și ea antică). Televizorul e și mai vechi decât frigiderul. Are 11 ani, nu e smart, nu e mare. Sunt curioasă cât o s-o mai ducă. 

Poză: Food vector created by goonerua – www.freepik.com

Rețetă de prânz în 4 minute pentru Supermom

Rețetă de prânz în 4 minute pentru Supermom

facebookinstagramyoutuberss E deja o săptămână de când copilul de școală s-a întors în online. După o perioadă destul de scurtă în care aveam jumătate de zi să-mi îndeplinesc separat rolurile din viața asta, sunt înapoi în aceeași oală în care sunt mamă, bucătăreasă,...

Cum să-ți faci un plan imperfect de mâncare

Cum să-ți faci un plan imperfect de mâncare

facebookinstagramyoutuberssAcum 5 ani, când Fip era micuț, dar și Ema era micuță era nevoie să fim foarte organizați, ca să n-o luăm razna. Sincer, am tot scris și rescris și reformulat fraza anterioară, ca să evit exagerarea asta, dar mi-am dat seama că nu e chiar o...

Galeta cu afine – încă o rețetă simplă, imposibil de ratat

Galeta cu afine – încă o rețetă simplă, imposibil de ratat

facebookinstagramyoutuberssBună ziua și bun venit în colțișorul nostru de gătit. Astăzi v-am pregătit una din rețetele mele favorite. Ba chiar aș putea spune că v-am pregătit rețeta mea favorită din perioada asta, având în vedere că ”în perioada asta” încă mai am două...

Rulouri cu scorțișoară din aluatul meu de cozonac

Rulouri cu scorțișoară din aluatul meu de cozonac

facebookinstagramyoutuberssA trecut Paștele și dintr-un pliculeț de drojdie căpătat cu prețul vieții (notă pentru copiii copiilor noștri, care n-au prins pandemia: drojdia și-a costat în vremurile acestea prețul ei în aur și era la fel de prezentă în magazine ca și...

Cum să-ți repari frigiderul in 7 pași

Îmi aduc aminte vag cum vara trecută, când aveam niște oameni în vizită, cineva a întrebat la un moment dat de ce e călâie berea din frigider. Am pus mâna pe sticlă și mi s-a părut și mie atunci că nu e suficient de rece pentru o bere proaspăt scoasă din frigider.

Apoi am uitat remarca și ne-am întors la viețile noastre de zi cu zi.

Bere nu prea bem (mai ales dacă nu e vară), copiii beau apă rece doar cu gheață (altfel se pare că nicio apă nu e suficient de rece), mâncarea nu ni s-a stricat în frigider, termen de comparație nu aveam, așa că nu ne-am mai pus nicio întrebare.

Doar că vara asta am fost mult timp plecați de acasă și am locuit într-o altă casă, cu un alt frigider. Iar când scoteai o sticlă din acel frigider, îți îngheța mâna pe ea. Îi zic lui V: ”Hei, eu n-am mai văzut așa o sticlă de bere/suc/apă la noi în frigider de… nu mai țin minte de când. Oare așa ar trebui să răcească?”.

A rămas să mai investigăm când ne întoarcem acasă.

Acasă am luat un termometru de frigider, l-am băgat înăuntru și am așteptat să vedem ce se întâmplă. Până unde scade semnalizatorul roșu de pe termometru. Frigiderul era setat pe 2 grade. Iar termometrul nu scădea mai mult de 8 grade, indiferent unde l-am fi ascuns în frigider.

Bun, deci ceva nu funcționează în frigiderul nostru vechi de 10 ani. Atunci, să vedem ce e și să-l reparăm, zic.

Mai ușor de zis și mai greu de făcut. Dar să vă exemplific.

Pasul 1. Chemi un domn complet inutil să-ți repare frigiderul

Oameni buni cum suntem am zis că e o idee bună să susținem un antreprenor local. Așa că am căutat pe grupul de facebook al cartierului pe cineva care ar putea să vină să repare frigiderul. Am găsit recomandarea unui domn, pe care V. l-a și sunat și cu care am și stabilit un randez-vous. ”Haideți la noi într-o zi cu soare”, am zis noi. ”Vin, domnule, cum să nu vin?” a zis domnul politicos. Și a venit. 

După interminabilele discuții legate de purtarea măștii, teoria conspirației și alte dialoguri pe care m-am săturat să le tot am, domnul a găsit, într-un final, o mască în buzunar și a intrat.

S-a uitat la frigider și a constatat că problema era praful adunat în spatele frigiderului. A dat jos grilajul, a scos frigiderul din priză și a încercat să-l curețe.

E adevărat, praf adunat în 10 ani de utilizare intensă și două mutări.
”Nu merge, domnule, așa. Dați-mi o căniță și mergeți să vă faceți treaba. Să-i ziceți doamnei că o să fac apă pe jos, dar bine că n-aveți vecini dedesubt”.

Doamna a fost înștiințată, căci, nu-i așa, doar pe doamnă ar trebui s-o intereseze că apa din bucătărie va trebui strânsă, iar omul s-a apucat de treabă.

Nu vă mai țin în suspans. Vă zic doar ce am aflat ulterior. Că l-am plătit cu 50 de lei ca să verse niște căni de apă pe spatele frigiderului și să-l curețe de praf.

V-ați adunat de pe jos? Bine. Atunci probabil că n-o să vă mire (cum m-a mirat pe mine, care credeam că toată apa de pe jos e de la ceva țevi și furtunuri pe care le-ar fi desfundat domnul) că frigiderul tot n-a făcut mai puțin de 8 grade, chiar dacă a primit un tratament de SPA și răcorire.

Așa că am trecut la pasul 2. Să lăsăm bonomiile și să căutăm o firmă care să ne dea factură, garanție și care să facă și treaba.

Pasul 2. Suni un domn pe care-l deranjezi

Am căutat, așadar, pe google, firme care se ocupă de reparații de frigidere la țară, unde stăm noi. Am găsit, am sunat, ne-a răspuns un domn, care părea că nu putea vorbi atunci. Sau că l-am deranjat. Spicuiesc din discuție:
”Bună ziua, avem și noi un frigider care nu mai răcește suficient. Este modelul X și în loc de 2 grade, nu face mai puțin de 8 grade. Ne puteți ajuta?”

”Bună ziua. Păi ați verificat ventilatorul nu știu care?”

”Da. L-am verificat așa și pe dincolo.”
”Păi, nu, domnule. Nu ventilatorul ăla. Păi cum ventilatorul ăla?! Pfffff… Eu vorbeam de ventilatorul ălălalt. Păin cum să-mi ziceți de ventilatorul ăla. Pe ălălalt l-ați verificat?”
”Nu sunt expert în frigidere, de-asta v-am sunat pe dvs. Să veniți dvs. Să verificați ventilatorul corect”

”Aaaa…pffff… Păi nu știu dacă am cum. Nu știu ce să vă zic.”
”Am greșit numărul? Nu am sunat la firma X, care se ocupă cu constatări și reparații frigidere?”

”Ba daaaa, dar nu știu ce să vă zic. Azi în niciun caz nu pot să vin. E imposibil.”

”A, nu e urgent. Când ați putea?”

”Pff…. Nu știu ce să vă zic. Nu știu când pot… Poate că mâine dimineață să știu.”
”Păi e în regulă așa. Să ne auzim mâine de dimineață”

”Da, poate așa. Că nu știu dacă pot și când pot. Nu știu.”

”Bun. Atunci să ne auzim mâine, când știți. Cum facem, reveniți dvs., vă mai sun eu?”
”Aoleu, cum să revin eu??! Nu stau eu să țin minte toate alea. Dacă vreți mai reveniți dvs. La revedere.”
”În regulă, rev…” tiiiit-tiiiit-tiiiit.

Vă dați seama că n-am mai revenit. Nu ne place să deranjăm.
Am căutat altă firmă. Găsim. Sunăm.

Pasul 3. Suni un domn care nu pare prea profi și te temi că n-o să-ți repare frigiderul

Sunăm la numărul de pe site și nu răspunde nimeni. Mai sunăm o dată. Apoi primim un sms: “Nu pot vorbi acum. Care-i treaba?”

Poate suntem pretențioși, dar începutul acestei relații de business nu ne-a zis prea multe, așa că am căutat mai departe.

Pasul 4. Suni la firme de reparație de frigidere, dar nu-ți răspunde nimeni

(Nu mai pun la socoteală toate numerele la care am sunat și unde n-a răspuns nimeni și nici n-a mai revenit nimeni).

Pasul 5. Suni la un domn care ”s-a rezolvat-nu se poate

A cincea încercare a început bine. Domnul de la celălalt capăt părea să știe despre ce e vorba, părea să nu aibă așteptarea de la noi să fim experți în frigidere și părea dispus să ne ajute. Până într-un punct în care s-a întâmplat un switch și ne-a informat brusc:

”Da, n-o să am ce să-i fac. Nu se poate repara. Nici n-are rost să vin să-l văd.”
”Poate veniți totuși, cine știe, poa…” tiit-tiiiit-tiiiit.

Deja începusem să trecem de la amuzament la enervare. Dar na… Am zis să mai încercăm.

Pasul 6. Arunci banii pe fereastră și tot nu-ți repari frigiderul

Am reușit să dăm de un domn care a constatat că frigiderul nu mai are freon. A venit, l-a încărcat, i-am plătit, a plecat. Frigiderul făcea 2 grade. Iaurtul era rece de tot. Apa făcea condens pe sticlă atunci când o scoteam. Minunat.

Așa a fost în acea seară. A doua zi, de dimineață… 8 grade…

Pasul 7. Îți vezi de treabă și renunți să mai repari frigiderul

Așa că am stat eu mai bine și m-am gândit după cum urmează: Așa cum nu mai răcește bine de ani de zile, dar nu ni s-a stricat mâncarea în el, așa putem să trăim cu el și în continuare. V. zice că e posibil să consume mult curent, dacă se tot străduie să facă 2 grade în loc de 8 tot timpul. E adevărat și asta, pe de altă parte, parcă aș trage de el până își va da obștescul sfârșit.

Știți, ca pe vremuri. Când țineai un obiect până crăpa de tot, nu-l schimbai doar pentru că a apărut ceva mai bun între timp sau s-a stricat nițel. După ce o muri de tot, vreau un side by side (Lg are unele care-mi plac) și-așa ne-am propus să facem și cu televizorul și cu hota de bucătărie și cu mașina de spălat (care e și ea antică). Televizorul e și mai vechi decât frigiderul. Are 11 ani, nu e smart, nu e mare. Sunt curioasă cât o s-o mai ducă.

Poză: Food vector created by goonerua – www.freepik.com

Rețetă de prânz în 4 minute pentru Supermom

Rețetă de prânz în 4 minute pentru Supermom

facebookinstagramyoutuberss E deja o săptămână de când copilul de școală s-a întors în online. După o perioadă destul de scurtă în care aveam jumătate de zi să-mi îndeplinesc separat rolurile din viața asta, sunt înapoi în aceeași oală în care sunt mamă, bucătăreasă,...

Cum să-ți faci un plan imperfect de mâncare

Cum să-ți faci un plan imperfect de mâncare

facebookinstagramyoutuberssAcum 5 ani, când Fip era micuț, dar și Ema era micuță era nevoie să fim foarte organizați, ca să n-o luăm razna. Sincer, am tot scris și rescris și reformulat fraza anterioară, ca să evit exagerarea asta, dar mi-am dat seama că nu e chiar o...

Galeta cu afine – încă o rețetă simplă, imposibil de ratat

Galeta cu afine – încă o rețetă simplă, imposibil de ratat

facebookinstagramyoutuberssBună ziua și bun venit în colțișorul nostru de gătit. Astăzi v-am pregătit una din rețetele mele favorite. Ba chiar aș putea spune că v-am pregătit rețeta mea favorită din perioada asta, având în vedere că ”în perioada asta” încă mai am două...

Rulouri cu scorțișoară din aluatul meu de cozonac

Rulouri cu scorțișoară din aluatul meu de cozonac

facebookinstagramyoutuberssA trecut Paștele și dintr-un pliculeț de drojdie căpătat cu prețul vieții (notă pentru copiii copiilor noștri, care n-au prins pandemia: drojdia și-a costat în vremurile acestea prețul ei în aur și era la fel de prezentă în magazine ca și...

6 lucruri pe care să nu le usuci în uscătorul de rufe

6 lucruri pe care să nu le usuci în uscătorul de rufe

Scris de Diana Vijulie

După 11 ani de utilizat uscătorul de rufe și extrem de multe experimente cu el, am aflat câte ceva util despre momentele în care îmi fac viața mai ușoară cu el, dar și despre momentele în care mi-o complic. Recunosc, nu prea folosesc aparatele astea casnice doar în scopurile pentru care au fost create. Spăl jucăriile copiilor, abajururi și periile de machiaj în mașina de spălat vase, spăl periile de păr, alte jucării mici și tot felul de chestiuțe la mașina de spălat rufe, pun amestecul de clătite la blender, pun lucruri la dezinfectat în congelator, folosesc aparatul de aromaterapie să aduc plantelor pretențioase un plus de umiditate în aer, etc. Pentru unele aparate încă n-am descoperit beneficii alternative (de exemplu pentru purificatorul de aer), dar n-am renunțat încă :))
De multe ori merg pe freestyle și-mi asum că s-ar putea să stric una sau alta. În decursul timpului chiar am și stricat, desigur. Însă, din fericire n-am stricat aparatele, ci doar obiectele. Pfiu.

Astăzi vreau să vă spun ce am stricat la uscător (unde tot așa, am încercat să usuc verzi și uscate), ca să nu fie nevoie să stricați și voi. Unele sunt evidente (doooooh!), iar la altele chiar nu mă așteptam.

Deci, să începem.

Dacă ai uscător de rufe electric, nu usca la el următoarele:

Haine de lână

Da, știu. E evideeeeent. Lâna se micșorează la temperaturi ridicate, se mai și scămoșează, își strică și forma. Sigur că știam și eu asta și recunosc că în mod voluntar nu am pus lâna la uscător nici măcar la programul pentru lână. Însă, s-a întâmplat de câteva ori să scap ceva pe-acolo din greșeală și presupunerea inițală este corectă: se micșorează mult. Deci nu-i un mit, nu puneți lână la uscător.

Adidași

Aici am mers tot pe trial and error și nu știu să vă spun de ce unii adidași au ieșit bine din uscător, iar alții au ieșit șifonați în mod iremediabil. Pentru că e un proces atât de imprevizibil, recunosc că acum nu mai usuc nici măcar adidașii care sunt doar din pânză (și cu care n-am pățit accidente până acum), pentru că mă tem. Am stricat espadrile care nu păreau să fie ușor de stricat, am stricat adidași, ba chiar și cizmulițe. Tot ce e de încălțat nu mai intră acum la uscător. Am zis.

Sacoșe refolosibile

Știți? Sacoșele alea drăguțe, așa numitele tote bags? Care au și mesaje simpatice pe ele și au nevoie de spălări frecvente, pentru că (cel puțin eu) cărăm în ele de la cartofi la laptop? Mda, am șifonat tote bagul meu preferat (luat dintr-o librărie din Londra, oh, ce vremuri… când călătoream…) și n-am mai reușit să-l aduc la o formă decentă. Altele au rămas fără scrisul drăguț de pe ele, care s-a delaminat. Mai nou tratez aceste sacoșe ca pe pijamalele de mătase naturală.

Costume de baie

Teoretic nici sutienele normale nu prea au ce căuta la uscător, însă am remarcat că sunt mai rezistente. Dar costumele de baie (ale mele zic) își strică imediat forma și elasticitatea în uscător, iar când le pun pe mine parcă nu mai simt că mă îmbracă, ci doar că atârnă acolo pe mine. Urât, foarte urât. Costumele de baie se usucă pe sârmă și aia e.

Blană artificială

Nici aici nu am prins un tipar, însă am stricat câteva animăluțe de pluș în uscător, care pare-se că a fost prea fierbinte pentru plasticul din care era făcută blănița. Așa că am renunțat să mai usuc animale de pluș la uscător, dar și jachetele cu glugă din blăniță sau alte asemenea.

Chestii cauciucate sau impermeabilizate

… care se delaminează și se dezlipesc. Am pățit asta cu tricouri, o jachetă, covorașe de duș și alte chestii de acest gen. Culmea e că pe vremea când foloseau copiii scutece refolosibile, n-am pățit niciodată să se strice de la uscător.

Dacă mai ai și alte idei, scrie-le în comments și salvează-ne de la a distruge lucruri 🙂

Sursă foto

 

Cum învățăm copiii să mănânce echilibrat?

Cum învățăm copiii să mănânce echilibrat?

N-am mai scris de mult timp un articol pe tema asta. Cumva, era un subiect mai mult de interes când erau copiii mai mici și pe măsură ce au crescut, și-a mai pierdut din importanța declarată. Chiar dacă în viața noastră de zi cu zi, tot e ceva important pentru mine....

Cum să-ți dai seama dacă este aur/argint sau altceva?

Cum să-ți dai seama dacă este aur/argint sau altceva?

Luna trecută am fost, pentru prima dată, în Turcia. Am ales o destinație mai puțin comună la mare, într-un resort în pustietate. La 20 de minute de mers cu vaporul era un orășel micuț și foarte pitoresc, în care am insistat să mergem. Zic ”am insistat” pentru că...

Sertarul cu medicamente

Sertarul cu medicamente

Am crescut având în casă la părinții mei o ordine anume. Lucrurile erau acolo într-un anume fel, fără abateri. Știam care e sertarul cu ațe și foarfece, că sub el era sertarul cu medicamente și că mai jos era un sertar în care nu umblam. În partea cealaltă a...

Cum să-ți repari frigiderul in 7 pași

Cum să-ți repari frigiderul in 7 pași

facebookinstagramyoutuberssÎmi aduc aminte vag cum vara trecută, când aveam niște oameni în vizită, cineva a întrebat la un moment dat de ce e călâie berea din frigider. Am pus mâna pe sticlă și mi s-a părut și mie atunci că nu e suficient de rece pentru o bere...

6 lucruri pe care să nu le usuci în uscătorul de rufe

6 lucruri pe care să nu le usuci în uscătorul de rufe

facebookinstagramyoutuberss După 11 ani de utilizat uscătorul de rufe și extrem de multe experimente cu el, am aflat câte ceva util despre momentele în care îmi fac viața mai ușoară cu el, dar și despre momentele în care mi-o complic. Recunosc, nu prea folosesc...

6 lucruri pe care să nu le usuci în uscătorul de rufe

După 11 ani de utilizat uscătorul de rufe și extrem de multe experimente cu el, am aflat câte ceva util despre momentele în care îmi fac viața mai ușoară cu el, dar și despre momentele în care mi-o complic. Recunosc, nu prea folosesc aparatele astea casnice doar în scopurile pentru care au fost create. Spăl jucăriile copiilor, abajururi și periile de machiaj în mașina de spălat vase, spăl periile de păr, alte jucării mici și tot felul de chestiuțe la mașina de spălat rufe, pun amestecul de clătite la blender, pun lucruri la dezinfectat în congelator, folosesc aparatul de aromaterapie să aduc plantelor pretențioase un plus de umiditate în aer, etc. Pentru unele aparate încă n-am descoperit beneficii alternative (de exemplu pentru purificatorul de aer), dar n-am renunțat încă :))
De multe ori merg pe freestyle și-mi asum că s-ar putea să stric una sau alta. În decursul timpului chiar am și stricat, desigur. Însă, din fericire n-am stricat aparatele, ci doar obiectele. Pfiu.

Astăzi vreau să vă spun ce am stricat la uscător (unde tot așa, am încercat să usuc verzi și uscate), ca să nu fie nevoie să stricați și voi. Unele sunt evidente (doooooh!), iar la altele chiar nu mă așteptam.

Deci, să începem.

Dacă ai uscător de rufe electric, nu usca la el următoarele:

Haine de lână

Da, știu. E evideeeeent. Lâna se micșorează la temperaturi ridicate, se mai și scămoșează, își strică și forma. Sigur că știam și eu asta și recunosc că în mod voluntar nu am pus lâna la uscător nici măcar la programul pentru lână. Însă, s-a întâmplat de câteva ori să scap ceva pe-acolo din greșeală și presupunerea inițală este corectă: se micșorează mult. Deci nu-i un mit, nu puneți lână la uscător.

Adidași

Aici am mers tot pe trial and error și nu știu să vă spun de ce unii adidași au ieșit bine din uscător, iar alții au ieșit șifonați în mod iremediabil. Pentru că e un proces atât de imprevizibil, recunosc că acum nu mai usuc nici măcar adidașii care sunt doar din pânză (și cu care n-am pățit accidente până acum), pentru că mă tem. Am stricat espadrile care nu păreau să fie ușor de stricat, am stricat adidași, ba chiar și cizmulițe. Tot ce e de încălțat nu mai intră acum la uscător. Am zis.

Sacoșe refolosibile

Știți? Sacoșele alea drăguțe, așa numitele tote bags? Care au și mesaje simpatice pe ele și au nevoie de spălări frecvente, pentru că (cel puțin eu) cărăm în ele de la cartofi la laptop? Mda, am șifonat tote bagul meu preferat (luat dintr-o librărie din Londra, oh, ce vremuri… când călătoream…) și n-am mai reușit să-l aduc la o formă decentă. Altele au rămas fără scrisul drăguț de pe ele, care s-a delaminat. Mai nou tratez aceste sacoșe ca pe pijamalele de mătase naturală.

Costume de baie

Teoretic nici sutienele normale nu prea au ce căuta la uscător, însă am remarcat că sunt mai rezistente. Dar costumele de baie (ale mele zic) își strică imediat forma și elasticitatea în uscător, iar când le pun pe mine parcă nu mai simt că mă îmbracă, ci doar că atârnă acolo pe mine. Urât, foarte urât. Costumele de baie se usucă pe sârmă și aia e.

Blană artificială

Nici aici nu am prins un tipar, însă am stricat câteva animăluțe de pluș în uscător, care pare-se că a fost prea fierbinte pentru plasticul din care era făcută blănița. Așa că am renunțat să mai usuc animale de pluș la uscător, dar și jachetele cu glugă din blăniță sau alte asemenea.

Chestii cauciucate sau impermeabilizate

… care se delaminează și se dezlipesc. Am pățit asta cu tricouri, o jachetă, covorașe de duș și alte chestii de acest gen. Culmea e că pe vremea când foloseau copiii scutece refolosibile, n-am pățit niciodată să se strice de la uscător.

Dacă mai ai și alte idei, scrie-le în comments și salvează-ne de la a distruge lucruri 🙂

Sursă foto

 

Cum învățăm copiii să mănânce echilibrat?

Cum învățăm copiii să mănânce echilibrat?

N-am mai scris de mult timp un articol pe tema asta. Cumva, era un subiect mai mult de interes când erau copiii mai mici și pe măsură ce au crescut, și-a mai pierdut din importanța declarată. Chiar dacă în viața noastră de zi cu zi, tot e ceva important pentru mine....

Cum să-ți dai seama dacă este aur/argint sau altceva?

Cum să-ți dai seama dacă este aur/argint sau altceva?

Luna trecută am fost, pentru prima dată, în Turcia. Am ales o destinație mai puțin comună la mare, într-un resort în pustietate. La 20 de minute de mers cu vaporul era un orășel micuț și foarte pitoresc, în care am insistat să mergem. Zic ”am insistat” pentru că...

Sertarul cu medicamente

Sertarul cu medicamente

Am crescut având în casă la părinții mei o ordine anume. Lucrurile erau acolo într-un anume fel, fără abateri. Știam care e sertarul cu ațe și foarfece, că sub el era sertarul cu medicamente și că mai jos era un sertar în care nu umblam. În partea cealaltă a...

Cum să-ți repari frigiderul in 7 pași

Cum să-ți repari frigiderul in 7 pași

facebookinstagramyoutuberssÎmi aduc aminte vag cum vara trecută, când aveam niște oameni în vizită, cineva a întrebat la un moment dat de ce e călâie berea din frigider. Am pus mâna pe sticlă și mi s-a părut și mie atunci că nu e suficient de rece pentru o bere...

6 lucruri pe care să nu le usuci în uscătorul de rufe

6 lucruri pe care să nu le usuci în uscătorul de rufe

facebookinstagramyoutuberss După 11 ani de utilizat uscătorul de rufe și extrem de multe experimente cu el, am aflat câte ceva util despre momentele în care îmi fac viața mai ușoară cu el, dar și despre momentele în care mi-o complic. Recunosc, nu prea folosesc...