Trei alimente benefice pentru creier

Când eram mică, bunica aducea adesea în discuție întrebarea ”Mănânci ca să trăiești, sau trăiești ca să mănânci?”. Întrebare de la care porneam atunci destul de multe dezbateri, pentru că eram de acord că mănânci ca să trăiești și nu prea înțelegeam eu ce înseamnă să trăiești ca să mănânci. Trăiești ca să te joci, ca să asculți povești sau muzică pe vinil, ca să ieși cu bunica în Cișmigiu, ca să miroși cărți și să le absorbi ilustrațiile, ca să te dai cu bicicleta, ca să afli lucruri noi. Mâncarea nu prea era printre motivele de a trăi. Pe de altă parte, atunci când mă gândeam la ”să mănânci ca să trăiești”, mă gândeam la ”să mănânci ca să nu mori de foame”, iar categoria ”mâncare” includea orice aliment care te ținea în viață. Nu era loc de diferențieri. Când insista bunica să mănânc salată, mi se părea că-mi dă să mănânc frunze și nu prea pricepeam de ce salată și nu cartofi prăjiți. Sunt din/de pe pământ amândouă, nu?

Am crescut și eu la rândul meu. Încă bunică nu sunt, dar sunt mamă și am discuții similare cu copiii mei. ”De ce nu poți mânca 10 înghețate pe băț, dacă sunt făcute în casă, din fructe? Fructele au vitamine, nu?”. Sau ”De ce nu pot să beau o cană de lapte în loc de supă. Laptele e mai mult un aliment decât o băutură, nu?”. Copiii mei vin cu fel și fel de argumente, dintre care multe sunt valide. Pentru unele decizii mă ”lupt” cu ei. Pentru altele nu, și-i las să facă așa cum zic ei.

Dar sunt câteva lucruri pe care le-am introdus în rutina noastră de alimentație și care nu sunt negociabile. De fapt, nu că sunt sau nu sunt negociabile. Sunt atât de ne-negociabile, încât nu s-a pus niciodată problema de a le negocia sau nu :))

Și aici am introdus câteva alimente care să ne susțină creierul în viața noastră ”creieroasă” de zi cu zi, unde copiii sunt niște bureți care absorb informație și îmi imaginez cum creierul lor e o mașină care funcționează la turație maximă. Și chiar și noi, adulții, lucrăm aproape doar cu creierul, deci trebuie să ni-l susținem. Aici am putea adăuga că am văzut pe pielea mea cum îmi influențează dieta stările mentale. Am fost propriul meu cobai și am fost mai surprinsă decât mă așteptam când am observat cât contribuie felul în care am grijă de mine la felul în care mă simt. Sună ca o revelație de copil de 5 ani. Știu. Așa m-am simțit și eu atunci, însă una e să citești și să vezi la alții și alta e să simți pe pielea ta.

Iată, deci, câteva alimente care sunt nelipsite din dieta noastră și beneficiile lor pentru creier:

Pește

Atunci când mănânci pește, pentru creier este ca atunci când pui în mașină benzină ultra plus, mai ales dacă vorbim despre un pește mai gras, cu un conținut mai ridicat de omega 3.
Creierul folosește omega 3 pentru a crea noi celule nervoase și structuri neuronale, iar asta e foarte important în procesele de învățare. Apoi, studii noi arată legături clare în felul în care omega 3 luptă împotriva proceselor inflamatorii din creier, dar și împotriva poluării, care ne afectează creierul zi de zi. Și, desigur, ceea ce se știa deja a fost reconfirmat: omega 3 susține o evoluție sănătoasă a creierului pe măsură ce îmbătrânim, și luptă împotriva bolilor de genul Alzheimerului.

Pe lângă asta, studii recente arată și o legătură între consumul de Omega 3 și nivelul de dopamină în creier, ceea ce în viața de zi cu zi înseamnă că a avea o dietă bogată în Omega 3 crește starea de bine, descrește stările anxioase și depresive. Depresia nu se vindecă prin 3 pastile de Omega 3 sau 3 cine cu somon, însă ele ajută enorm, complementar, pe lângă toate celelalte schimbări pe care le facem ca să ne simțim mai bine.

Food for thought, cum zice americanul. Efectiv 🙂

Afine

Am o prietenă care ne face rost toamna de câte o găleată de afine, pe care le pun apoi la congelator în pungi cu ziploc (secretul este ca după ce umpleți punga, să suflați aer în ea până arată ca un balon și apoi să o puneți la congelator. Astfel, boabele de afine se vor congela individual și nu într-o masă opacă, pe care trebuie să o spargeți cu cuțitul). Mâncăm tot anul din aceste afine. Fie simple, la micul dejun sau vreo gustare, fie presărate peste cereale, fulgi sau musli, fie amestecate în iaurt, fie în înghețată. Sunt foarte diferite de cele din magazin. Sunt mai micuțe, mai zemoase și mai dulci.

Afinele au un conținut ridicat de antioxidanți, despre care poate că știți deja, că sunt un scut împotriva proceselor inflamatorii și de îmbătrânire. Însă, ce mai fac acești antioxidanți prezenți în afine, este că… se pare că îmbunătățesc comunicarea între celulele creierului. Informația din creierul nostru circulă trecând de la un neuron la celălalt. Iar când spun informație, mă refer la mai multe lucruri. De la chestiile pe care le învățăm, până la neurotransmițători, care ne influențează foarte tare felul în care ne simțim.

Despre neurotransmițători am povestit mai multe în podcastul meu Creierul și Neurotransmițătorii.

Turmeric

Turmericul este un condiment pe care l-am descoperit când am fost în India, acum mulți ani. Cum sunt mare iubitoare de mâncare indiană, am încercat să-l aduc mai des în viețile noastre, însă copiii și bărbatul au cam strâmbat din nas. Dar știu că e benefic pentru creier, așa că nu m-am lăsat. Turmericul are mai multe beneficii, însă pentru mine sunt importante două.

Primul e legat de faptul că turmericul crește nivelul de dopamină și de serotonină din creier, ceea ce înseamnă că ne ajută să ne simțim mai bine în viața noastră de zi cu zi (însă studiile arată îmbunătățiri majore inclusiv în episoadele depresive).

Al doilea e legat de faptul că se pare că turmericul susține un hormon de creștere care ajută celulele creirului să se dezvolte.

N-am încercat încă vreo rețetă de pește la cuptor cu afine și turmeric, dar poate că ar fi o idee bună să-i dau o șansă rețetei :))

Cum îți pregătești casa pentru iarnă

Cum îți pregătești casa pentru iarnă

Scris de Diana Vijulie

Viața la casă e diferită de viața de la bloc. Ce truism, nu? Când eram noi mai tineri, domnul V. își dorea tare să ne mutăm la casă, iar mie îmi era frică. Mi se părea că ar fi nevoie să facem mult mai multă treabă decât am fi avut timp să facem, pentru că workaholici am fost mereu. Știam de la bunica și vedeam prin jur că dacă ai o casă, ai și curte și că dacă vrei să arate într-un fel, trebuie să-ți acorzi timp pentru a îngriji grădina, pentru a zugrăvi periodic casa pe exterior, pentru a vopsi gardul în fiecare an și tot așa. Sincer, la momentul acela, abia aveam timp să facem curățenie într-un apartament cu 3 camere și îmi aminteam cu nostalgie ce bine era când făceam curățenie în garsoniera cu dormitor separat, în care am locuit prima dată împreună. 

Ei, apoi au venit copiii. Întâi a venit Ema și țin minte cum mă gândeam eu că ce bine ar fi să se joace cu toată făina asta în curte și nu în mijlocul sufrageriei. Sau să picteze la masă, afară, nu la masa din bucătărie, pentru că la vârsta aceea (OK, și la vârsta aceasta e la fel), pictatul era o experiența corporală întreagă. Și când am aflat că mai e un copil pe drum, deja decizia era luată: diversificarea o s-o facem în curte, și o să curăț scaunul de masă și tot ce-i cade pe jos, cu furtunul. Iar dacă o să reușim să conectăm furtunul la apă caldă, o să spăl și copilul cu același furtun :)) (n-am reușit).

Așa că am vândut apartamentul și am cumpărat o casă, în care ne-am mutat în ultima lună de sarcină cu Filip. Și mi-am dat seama că amândoi (și V. și eu) am avut dreptate: e plăcut să locuiești la casă, însă asta îți mănâncă tot timpul. Și pentru că timpul nostru e limitat (timpul lui V. se rezumă la job și-apoi copii și-apoi eu, iar timpul meu se rezuma – atunci când ne-am mutat – la copii, iar acum la job, apoi copii, apoi V), curtea arată adesea neîngrijit. O regulă veche a familiei zicea că eu am grijă de casă, iar V. are grijă de curte și dacă eu mai reușesc să fac una alta printre picături (mai frec o chiuvetă cât mă spăl pe dinți, mai dau drumul robotului-aspirator cât îmi fac cafeaua, mai curăț la bucătărie cât scriu acest articol), să îngrijești curtea ”printre picături” e imposibil. Trebuie să-ți iei o carafă plină de curte ca să o îngrijești, nu merge cu picăturile. 

Eh, dar e cum e, trag perdelele la casă și nu văd ce-i acolo. 

Însă, sunt unele lucruri pe care e musai să le faci atunci când locuiești la casă. Adică astea sunt priorități și nu aveam deloc grija lor la bloc. Cu atât mai mult sunt priorități când vine iarna și mort-copt, pandemie-nepandemie, îți faci timp pentru ele. 

Ca să vă faceți o idee, noi locuim într-un cartier rezidențial și avem o curticică mică, iar casa este nou construită (are 6 ani). Deci, cum ne pregătim noi casa pentru iarnă?

1. Verificăm acoperișul

Acoperișul nostru este, de fapt, un acoperiș-terasă. Nu știu dacă e bine sau rău asta, e cum e. Pentru că în iernile trecute am avut infiltrații pe ici pe colo, înainte să vină vremea ploiasă am chemat o echipă ce a reparat pe unde era nevoie. Peste vară nu au fost probleme, pentru că … soare, căldură. Însă iarna e nevoie să ne asigurăm că e izolat peste tot, asta dacă nu vrem mucegai pe tavan. Și nu vrem, că nu-i plăcut și nici sănătos. La bloc nu aveam o astfel de problemă, pentru că stăteam la etajul 1 din 10. La cabinet tot o aveam, pentru că eram la etajul 3 din 3. 

2. Verificăm centrala

Revizia centralei termice e o treabă bătută în cuie, nu e ceva opțional. Însă, chiar și cu revizia făcută, înainte să intrăm în iarnă, când tot confortul nostru din casă depinde de această centrală, care ne dă apă caldă și căldură, pentru mine e important să mă asigur că e totul OK. Că nu e nimic înfundat pe niciunde, că nu se oprește, că nu explodează, etc. Avem o centrală pe gaz, dar cred că această verificare e valabilă indiferent dacă vorbim despre o centrală pe gaz, o centrală pe lemne sau pe ce-o mai fi. 

3. Curățăm burlanele

Mă rog, domnul V. le curăță. Ziceam că avem acoperiș-terasă, însă în fața sufrageriei am construit (bine, tot domnul V) o pergolă, cu acoperiș înclinat, care are și (desigur) o streașină. O streașină în care cad frunze și tot felul de mizerii aduse de vânt și care trebuie curățată. Și-apoi, după ce o curăță, domnul V. introduce înăuntru un cablu de încălzire, ca să nu se mai formeze dopuri de gheață în ea peste an. Pentru noi asta e important, ca apa să se scurgă unde e locul ei și nu pe lemnul din terasă, care oricât de tratat ar fi pentru exterior, tot lasă apa să lucreze în el. 

4. Tundem iarba și frunzele

Da, tundem și frunzele. Din mijlocul micuțului petic de iarbă rămas în curte, crește un Paulownia mai înalt decât casa. Toamna, când îi cad toate frunzele, se face un covor întreg peste iarbă. Dacă reușim să prindem acest covor uscat, înainte să dea ploile peste el, e mai simplu să-l tăiem cu mașina de tuns iarba și să bifăm două activități dintr-o singură lovitură. Resturile mici rămase se transformă în îngrășământ iar marea parte se poate transforma în compost, if you are into this kind of stuff. 

5. Verificăm și reparăm geamurile

La apartamentul de la etajul 1 (de care vă ziceam mai sus), geamurile erau o glumă proastă. Nu geamurile în sine, ci montajul. Practic, ce făcuseră, era că montaseră ferestrele direct în spațiul destinat, așa cum pun copiii o piesă de lego la căsuțele lor. Și-apoi tencuiseră peste. Vă dați seama cum trecea frigul prin toată partea aia neizolată. În fiecare iarnă mai izolam un pic, mai puneam un rulou, mai încercam să reparăm greșeala lor. Geamurile ar fi trebuit date jos cu totul și montate din nou. Ei, am rămas cu trauma asta a frigului care trece pe la ferestre (în prima iarnă aveam cel mult 18 grade în cameră, cu centrala mergând non-stop la capacitate maximă. Brrrrr), așa că și aici le tot verificăm. Geamul de la noi din cameră s-a crăpat și trebuie schimbat, dar pandemie și frică de oameni în casă, nu l-am reparat. Și n-a fost bine, tocmai ce am observat mici flori de mucegai între ferestre. În prima săptămână de ianuarie îl schimbăm. 

M-am gândit la toate cele de mai sus citind finalul cărții ”Copiii de pe Volga”, când personajul principal se apucă și pregătește casa pentru potențiali mulți oaspeți noi (nu vreau să dau spoilere) și dându-mi seama că și noi facem ceva similar în fiecare toamnă, deși n-am privit niciodată astfel de lucruri atât de structurat. Din fericire, casa noastră e încă tânără și n-are nevoie de mai multe (momentan), dar o paște și pe ea o zugrăveală pe exterior în curând și alte modificări. 

Cam astea sunt de spus, să le luați în calcul dacă vreți să vă mutați la casă și nu știți la ce să vă așteptați. 

Trei alimente benefice pentru creier

Trei alimente benefice pentru creier

Când eram mică, bunica aducea adesea în discuție întrebarea ”Mănânci ca să trăiești, sau trăiești ca să mănânci?”. Întrebare de la care porneam atunci destul de multe dezbateri, pentru că eram de acord că mănânci ca să trăiești și nu prea înțelegeam eu ce înseamnă să...

Cum îți pregătești casa pentru iarnă

Cum îți pregătești casa pentru iarnă

facebookinstagramyoutuberss Viața la casă e diferită de viața de la bloc. Ce truism, nu? Când eram noi mai tineri, domnul V. își dorea tare să ne mutăm la casă, iar mie îmi era frică. Mi se părea că ar fi nevoie să facem mult mai multă treabă decât am fi avut timp să...

Trusa de machiaj minimalistă din geantă

Trusa de machiaj minimalistă din geantă

La școala la Ema au nevoie în mod obligatoriu să aibă zilnic la ei măști, dezinfectant și șervețele. Au, ceea ce s-a botezat printre elevi (și profesori) așa numitul ”penar sanitar”, care conține astfel de lucrușoare. În penarul sanitar al Emei am pus o sticluță cu...

De ce nu putem să avem lucruri frumoase

De ce nu putem să avem lucruri frumoase

Bună dimineața tuturor, mai ales familiilor cu copii, care știu că mă citesc mai mult decât familiile fără copii. Astăzi nu o să vină un articol despre Cum să... fii mama perfectă, să-ți crești copiii perfect echilibrați emoțional, susții copilul să-și atingă în...

Primul lucru pe care o să-l facem în 2021 și noul dormitor

Primul lucru pe care o să-l facem în 2021 și noul dormitor

Știți că ziceam la începutul pandemiei că dacă tot o să stăm atât de mult în casă, o să ne-o zugrăvim singuri pe toată? Haha. Mai ziceam atunci câ în câteva luni învăț și o limbă nouă și că nu mai știu ce mai fac. Mă dau de 3 ori peste cap și mă transform în femeia...

Brâul de praf în care s-a oprit timpul

Brâul de praf în care s-a oprit timpul

În curtea prăfoasă și gri e ora la care apusul se transformă în răsărit. Nu mă întreba de unde știu cum se poate transforma un apus în răsărit. Nici măcar de unde știu că nu e invers. E așa cum e, așa cum trebuie să fie lucrurile. E o lume în care există doar apus și...

O scrisoare pentru Diana, cea de 20 si ceva de ani

O scrisoare pentru Diana, cea de 20 si ceva de ani

Urmează ziua mea luna asta. Uitasem de asta, că vine acus acus, dar mi-a amintit Fip aseară, când încerca să-si facă el ordine în gânduri. “Deci, după ziua Emei e ziua mea. Si după ziua mea, e ziua lui tati. Si ziua ta când e?” Uite că e imediat după colț. Asteaptă...

Sunt norocoasă

Sunt norocoasă

Acum vreo 15 ani, când mai aveam nițel și terminam liceul, ideea de consiliere de carieră pentru elevi era o dovadă supremă de narcisism. Un ifos. Tichie de mărgăritar. Timpurile erau mișcătoare. Parcă ne modernizam și parcă totuși nu. Parcă părinții...

Trusa de machiaj minimalistă din geantă

La școala la Ema au nevoie în mod obligatoriu să aibă zilnic la ei măști, dezinfectant și șervețele. Au, ceea ce s-a botezat printre elevi (și profesori) așa numitul ”penar sanitar”, care conține astfel de lucrușoare. În penarul sanitar al Emei am pus o sticluță cu pulverizator, în care combinăm jumătate de cantitate de dezinfectant gel și jumătate de cantitate de spirt, ca să-l poată folosi mai ușor și atunci când vrea să dezinfecteze suprafețe. Spirtul face soluția mai lichidă, ceea ce înseamnă că se împrăștie pe o suprafață mai mare, iar dezinfectantul face ca substanța să nu se evapore chiar așa repede. Asta ca un tips mic, în caz că nu v-ați gândit la asta (deși, după aproape un an de pandemie, probabil că nu e nicio noutate.)

Ei, sigur că situația cere să am și eu un astfel de penar sanitar în geantă. Care conține dezinfectant, mai conține șervețele, mască de schimb, pungă pentru pus masca folosită, în caz că am nevoie să o schimb și un set de 2 filtre de schimb, pentru că cine știe… Cu un umăr șubred, îmi mai rămâne un singur umăr pe care să car geanta și mi-am propus acum vreo 2 ani să nu-l distrug și pe cel rămas, așa că n-aș prea vrea să mai iau după mine toată casa. Sigur, pe vremea când viața mea din afara casei era mult mai dinamică decât este acum, aveam în geantă vrute și nevrute. Laptop, mini-proiector, materiale de cursuri pentru câte 6-8 cursanți, o carte de beletristică și una de specialitate, pixuri, portofel, farduri (nu prea apucam dimineața să mă mai fardez, așa că luam trusa după mine și o făceam în mașină, după ce lăsam copiii la timp la școală și grădiniță). Ba chiar o dată am găsit și o pereche de papuci de plajă, după ce fusesem cu o prietenă la piscină în urmă cu câteva zile.

De vara trecută am ajuns la concluzia că o geantă e la fel ca un dulap. Oricât ar fi de mare, se cere a fi umplută. O geantă mare o să fie o geantă plină. O geantă mică o să fie și ea tot o geantă plină. Așa că mi-am schimbat gențile și am ales unele mai mici.  Și umblam adesea cu 2 genți. Una cu laptop și cursuri și tot ce îmi mai trebuia, pe care o căram după mine doar punctual și care se transformase într-un ghiozdan, ce putea fi parcat la cabinet sau lăsat în mașină cu cursurile, pixurile, cărțile etc. și încă una cu chestiuni utile și mai puține.

Într-o geantă mică nu-mi mai încape toată casa, ci trebuie să o triez înainte să o bag acolo. Acum am portofelul sanitar de care ziceam, am un pix (în loc de un penar), am telefonul, cheile, portofelul (nu mai am unul care să fie el însuși cât o geantă) și o trusă de machiaj minimalistă. Mă ajută faptul că și machiajul meu în sine e destul de minimalist. Să vă spun ce am în el, poate vă inspiră mix and match-ul pe care l-am făcut.

  1. Un creion de buze pentru buze, ochi și obraji

    Pentru culoarea ochilor mei mi se pare că un soi de burgundy e o culoare foarte potrivită de machiaj. Ochii mei sunt un căprui deschis cu tente verzulii, iar acest burgundy de care zic scoate în evidență tentele verzui și îmi place mie cum arată.
    Nu mai umblu prea mult prin magazine cu produse de machiaj, așa că atunci când am rămas fără, m-am dus într-un DM și am luat de-acolo ce-am găsit. Și am găsit un creion de buze în acea nuanță. Creion de buze care își menține locul de onoare în trusa mea portabilă de machiaj, pentru că mă ajută:
    – să-mi corectez machiajul de la ochi, dacă e cazul (port un soi de cat-eyes cu acest burgundy în loc de negru, atunci când îmi pun ceva pe ochi),
    – îl pot folosi și în loc de ruj pentru a da o tentă mai roșiatică buzelor, pe sub strugurel  (nu că mi le-ar vedea cineva pe sub mască, dar poate vreau eu să mă simt pretty și am decis că rujul nu mai e o investiție bună în perioada asta :))
    – merge și în loc de blush, deși nici pomeții nu prea mi se mai văd pe sub mască…

  2. Un corector pentru mici imperfecțiuni, cearcăne, dar și machiaj de ochi

    Vă ziceam într-un articol anterior că nu mai folosesc fond de ten. Am un CC cream de la Bourjois care îmi place mult și pe care îl folosesc atunci când mai am câte o filmare sau poate chiar par șifonată într-o dimineață anume. Ține loc de fond de ten, de anticearcăn. Îmi place mult (aici v-am povestit despre el: 4 produse de machiaj ieftine și bune). Dar mai am ceva drăguț, ce țin după mine în trusa de machiaj: e un micuț creion crem, al cărui scop este de a ascunde micile imperfecțiuni ale pielii. Și îl am mai mereu după mine, pentru că ocupă puțin spațiu și dacă brusc observ că îmi apare ceva nedorit pe față, imediat mă ajută. Când mă fac ”priti”,  îmi mai place să-mi dau cu el pe arcadă, sub sprâncene, pentru că mi se pare că am o privire mai luminoasă cumva. Mi-a fost extrem de util în perioada în care aveam multe coșuri. Acum îl folosesc mai puțin.

  3. O cremă de mâini

    După atâta dezinfectat și iar dezinfectat și spălat și apoi iar dezinfectat, mâinile mele sunt praf. Mi-a luat-o razna și dermatita de pe brațe, pielea mea a ajuns la saturație cu covidul ăsta. Așa că am nevoie de cremă neapărat de fiecare dată ce mă dezinfectez, așa că oricât de mică ar fi geanta, am o cremă la mine neapărat.

  4. Balsam de buze

    În trusa minimalistă de machiaj mai am și un balsam de buze. Are o tentă rozalie și nu prea mai plec de-acasă fără el.

  5. Rimel și o pudră – dacă plec peste noapte de acasă

    Când se mai întâmplă să plec peste noapte de acasă, la trusa minimalistă de mai sus mai adaug un rimel și o pudră compactă. Ultima dată nici măcar pensula de pudră n-am mai luat-o după mine, pentru că era prea mare, așa că am folosit dischete demachiante ca să mi-o aplic. Dar nici pe asta n-o folosesc prea des, mai mult când am filmări, ca să nu lucesc ca un bec.

    Deci, cam așa arată trusa mea de machiaj: creion de buze, creion corector, cremă de mâini și balsam de buze. E mică, ușoară și mă ajută să mă recompun dacă e cazul să fie nevoie. Ah, da. Și sunt doar o mamă oarecare, nu mă aștept vreodată să arăt perfect. Ca să știți cum să vă calibrați așteptările de la trusa mea.

Cum să nu-ți dresezi câinele

Cum să nu-ți dresezi câinele

Scris de Diana Vijulie

Sunt convinsă că nu mai puteți de curiozitate să aflați ce mai face Doni. Dacă mai e zălud, dacă mai fuge, dacă mai roade lucruri pe care n-ar trebui să le roadă, dacă mai face pipi în locuri în care n-ar trebui să facă, dacă mai sare compulsiv pe copii, ca să se joace cu ei, dacă mai face toate prostiile pe care le făcea până acum.

Dacă mă întrebați asta după ce tocmai m-a scos din sărite, o să vă răspund că nu, nu s-a schimbat nimic. Are comportamente la fel de enervante ca și până acum și e tare greu de coabitat cu el.

Dacă mă întrebați asta când trecem printr-o zi bună, în care n-a mai uitat niciun copil poarta deschisă, deci n-a mai fugit, o zi în care l-am plimbat suficient, deci n-a mai făcut pipi pe canapeaua din curte și nici pe flori, o zi în care  l-am ținut lângă mine când am avut copii în vizită, deci n-a mai sărit pe ei, o să vă răspund că încă e zălud și energic, dar nu la fel de rău ca înainte. Și, între noi fie vorba, probabil că așa și este, în realitate. Este zălud, dar nu la fel ca pe vremuri. De exemplu, spre deosebire de cum era pe vremuri, acum a înțeles să nu mai facă pipi pe canapeaua din curte, dar nu și pe covorul din living, pe care a durat fix o lună să-l curățăm de mirosul de pipi.

Sigur că-i vina noastră că nu ne înțelegem cu el. De fapt, eu n-am fost de acord cu dresajul, de la bun început, pentru că l-am considerat pe Doni o parte din familie și doar nu ne dresăm niciun membru al familiei, nu? Doar că pentru el lucrurile au fost diferite. Pentru el, noi eram haita, nu familia, iar casa trebuia, desigur, protejată și marcată bine de tot, să nu ne cotropească alte haite de câini. Bravo, Doni, am fost în siguranță datorită ție! Acum, ca să fiu sinceră, dacă i-aș fi cunoscut personalitatea, probabil că nu m-aș mai fi arătat împotriva dresajului. Doar că eu una m-am raportat la ideea de ”câine, membru al familiei cu drepturi depline” pornind de la Pimpi și Mao, doi câini complet diferiți, care chiar și nedresați puteau merge civilizat pe stradă, nu fugeau de-acasă, veneau când îi chemam și, odată priceput că nu se face pipi în casă, nu mai făceau și gata.

În comparație, pe Doni l-am luat cândva cu noi la terasă, cu lesa pusă frumos și, la un moment dat, îl vedem zburdând prin parcare. Își rosese lesa și se eliberase. I-am înnodat-o și 5 minute mai târziu era din nou ca o gazelă printre mașini. Atunci am căutat zgărzi și lese pentru câini exagerat de iubitori de libertate și ne-am oprit la o lesă de lanț. Vă dați seama ce periculos pare cu lanțul prins de zgardă și cu urechile fluturându-i în vânt :))

Așa că fac această postare ca să-mi pun cenușă în cap, pentru că acum aș vrea să-l dresăm, dar l-am zăpăcit pe cățel tare de tot până acum, încât nu cred că mai reușim să ieșim din cercul ăsta fără ajutor (ajutor în care, momentan, nu vrem să investim financiar, ca să fiu sinceră). Ce greșeli am făcut?

  1. Nu l-am învățat nicio comandă când era mic

    Aici am greșit prima dată. Când era mic l-am tratat ca pe un pui de om sau ca pe un pui de câine care nu trăiește într-o casă de oameni. Din păcate, nu avea nici exemplul unei haite, nici limitele puse de un câine mai puternic decât el, așa că a crescut zălud și despletit, cum vi l-am prezentat mai sus. Însă, cu o mare iubire de viață și de oameni. Prea mare :))

     

  2. Când l-am învățat comenzi, l-am zăpăcit de cap toți odată

    Nu exista să-i zică cineva ”stai” sau ”hai” ca să nu apară altcineva în peisaj care să repete imediat comanda, înainte să apuce bietul câine să priceapă ce vrem de la el. Asta n-a fost deloc bine, pentru că l-am încurajat să fie zălud și zăpăcit și cu deficit de atenție. Iar atunci când a învățat să facă ce-l rugasem, faptul că primea comanda de 3-4-5 ori înainte să apuce s-o execute, a învățat să nu reacționeze din prima la ce-i spunem să facă. Ceea ce pe mine m-a dus la punctul 3.

     

     

  3. Am lucrat cu el când eram frustrată

    Frustrată și foarte frustrată. Nope, n-a funcționat să încerc să-l dresez când eram nervoasă, pentru că nu era nicio plăcere pentru nimeni. Nici pentru el, nici pentru mine. Apoi m-am dresat eu pe mine însămi să asociez încercările de dresaj cu frustrarea mea și acum mă enervez imediat, de la primul refuz al lui.

     

  4. Am asociat comenzile cu chestii care nu-i plac

    De exemplu, i-am zis ”Vino” atunci când tocmai fugise de acasă și n-avea niciun gând de a se întoarce prea curând, deci îl puneam să facă ceva ce nu-i plăcea. Nu i-am zis ”vino” când îi dădeam mâncare sau când eram cu mingea în mână. Și am făcut asta și cu alte comenzi, așa încât l-am învățat să fugă de ele, nu să le execute ca să ne distrăm împreună. 

Probabil că am făcut și multe alte greșeli, nu doar cele de mai sus. Dar le-am scris pe astea, poate vă sunt de folos. Dacă aveți tips and tricks, le accept cu deschidere.

Iar despre cum să-ți dresezi câinele, în timp ce nu faci greșelile mele, poți citi în articolul din link. 

(poza am pus-o la derută, să nu vă agite în timp ce-mi citiți articolul :)))

 

Trei alimente benefice pentru creier

Trei alimente benefice pentru creier

Când eram mică, bunica aducea adesea în discuție întrebarea ”Mănânci ca să trăiești, sau trăiești ca să mănânci?”. Întrebare de la care porneam atunci destul de multe dezbateri, pentru că eram de acord că mănânci ca să trăiești și nu prea înțelegeam eu ce înseamnă să...

Cum îți pregătești casa pentru iarnă

Cum îți pregătești casa pentru iarnă

facebookinstagramyoutuberss Viața la casă e diferită de viața de la bloc. Ce truism, nu? Când eram noi mai tineri, domnul V. își dorea tare să ne mutăm la casă, iar mie îmi era frică. Mi se părea că ar fi nevoie să facem mult mai multă treabă decât am fi avut timp să...

Trusa de machiaj minimalistă din geantă

Trusa de machiaj minimalistă din geantă

La școala la Ema au nevoie în mod obligatoriu să aibă zilnic la ei măști, dezinfectant și șervețele. Au, ceea ce s-a botezat printre elevi (și profesori) așa numitul ”penar sanitar”, care conține astfel de lucrușoare. În penarul sanitar al Emei am pus o sticluță cu...

Acidul folic – Beneficii pentru creierul adulților și copiilor

Acidul folic – Beneficii pentru creierul adulților și copiilor

După ce am scris articolul anterior, mi-am dat seama că nu am inclus în el ceva la fel de important: acidul folic. Acum 9 ani, când am rămas însărcinată cu Ema, medicul mi-a prescris câteva recomandări pentru sarcină. Mi-a dat o listă de analize pe care le aveam de...

Grijă de tine, ca să-ți fie bine

Grijă de tine, ca să-ți fie bine

facebookinstagramyoutuberssAm tot scris și spus eu asta, însă o s-o tot repet, pentru acelea dintre voi care m-au cunoscut mai târziu. Până acum câțiva ani, relația mea cu pielea mea era una aproape non-existentă. Tenul meu a fost mereu extrem de permisiv și...

Cum ne lăsăm duși de nas

Cum ne lăsăm duși de nas

facebookinstagramyoutuberss  Flower photo created by nakaridore - www.freepik.com Dacă e ceva ce ne leagă de oamenii de acum 650 de ani, acel ceva nu e nici felul în care ne iubim, nici felul în care scriem și în care citim, nici felul în care ne creștem copiii....

Crăciun ÎMPREUNĂ, indiferent unde ești

Crăciun ÎMPREUNĂ, indiferent unde ești

facebookinstagramyoutuberss La fel cum a fost tot anul, nici Crăciunul nu se dezminte: o să fie ciudat. Și nu pentru noi în mod specific (sau nu DOAR pentru noi), ci pentru multe poate chiar miliarde de oameni, anul acesta Crăciunul va fi diferit. De la distanță, sau...

Psihologia spațiului și a culorii

Psihologia spațiului și a culorii

facebookinstagramyoutuberssZilele trecute am intrat într-o librărie, să mai casc puțin gura pe-acolo. N-am mai fost prea des în librării în ultima vreme și simțeam lipsa unei activități fără rost, dar care să-mi facă plăcere și după care să nu mă simt vinovată. Nu...

Să ai grijă de tine n-ar trebui să fie nici complicat și nici scump

Să ai grijă de tine n-ar trebui să fie nici complicat și nici scump

facebookinstagramyoutuberssCând deschid discuția legată de ”a avea grijă de tine”, adesea mă lovesc de proteste. Pentru multe mame ”a avea grijă de tine” pare ceva foarte complicat, ceva care trebuie să dureze mult (și se știe, mamele au multe, numai timp nu prea) sau...

Ce facem cu banii în criza Covid?

Dacă mă întrebați pe mine, urmează vremuri grele din punct de vedere financiar. Mă uitam așa în jurul meu și după 2 săptămâni de pandemie ajunsă în România, am văzut businessuri mici că deja se închideau. Antreprenorilor le e greu. Și companiilor mari le e greu, mai ales că impactul asupra lor nu e doar local. Adică, dacă vorbim de corporații, nu ne imaginăm că impactul asupra lor e doar de-aici, din România, de când ne-am ascuns prin case, adică de 2 săptămâni. Angajații primesc salarii mai mici, sau intră în șomaj tehnic.

Iar dacă perioada asta ne mai și prinde fără economii sau între joburi, sau dacă tocmai ne-am depus cererea de demisie de la jobul vechi și suntem în primele luni la un nou job, e și mai greu.

Finanțele nu-s chiar domeniul meu forte. În sensul că noi, ca familie, nu suntem foarte economi, ci ne cam place să cheltuim. Sau ne plăcea. De la o vreme, observând că dăm exagerat de mulți bani pe lucruri pe care apoi le adunam în saci și le donam, ne-am mai oprit. Am făcut un plan să economisim și ne-am regândit cumpărăturile și stilul de viață. Și a fost mai bine.

Și, pentru că finanțele nu-s chiar domeniul meu forte, nu vreau ca acest articol să fie un prețios ”Cum să faci să …”, ci doar să vă povestesc la ce m-am gândit eu că ne-ar putea fi nouă util să luăm în considerare în această perioadă sau ce am observat că am făcut diferit și a funcționat. 

1. Am revizuit venitul

Venitul nostru de acum nu se mai potriveste cu cel de acum 2 luni. Eu am anulat toate workshopurile pe care le țineam cu persoane juridice, așa că venitul meu s-a diminuat. Lucrul meu cu copiii a dispărut și el. Așa că venitul s-a mai diminuat puțin. Toate astea, plus altele, puse pe hârtie au schimbat tabloul general.

2. Am revizuit cheltuielile

Din fericire, și cheltuielile s-au diminuat. Cheltuieli legate de transport (motorina, metrou, etc.), legate de grădinița lui Fip (care și-a diminuat considerabil taxa), cu ieșirile în oraș, cu acele cheltuieli inutile, de care ziceam. Am descoperit teatrul online și ebookurile gratuite de la Humanitas (m-am felicitat că înainte de criză am investit într-un Kindle, în ciuda protestelor mele că nu e același lucru ca și cum ai citi o carte). Dacă situația se alterează și mai mult, mai avem de unde tăia și ce reduce. Abonamente de Netflix, PlayStation, redus abonamentul TV, reduse abonamentele de telefonie mobilă (de exemplu, țin unul ca rezervă de internet, dar pot trăi fără el foarte bine), diferite aplicații pentru care plătesc mici sau mai mari sume lunare, etc. Cursurile mele încă nu le-am redus, dar probabil va urma o pauză în această perioadă. Până la urmă, chiar și școala și grădinița, deși astea ar fi chiar ultimele din toate opțiunile pe care le-aș tăia.

3. Am aflat că există beneficii oferite de bănci sau de stat

Pentru că situația de criză nu-i doar la noi sau la voi în familie, ci e o stare globală, există și soluții pentru unele dintre probleme. De exemplu, amânarea plății ratelor. Sau diferite facilități oferite de stat. Căutați informații despre zona care vă interesează pe voi. Să nu mai fie nevoie să plătești rata la bancă timp de 3-6-9 sau câte luni or fi, e un mare ajutor. Există online calculatoare de salariu net, de șomaj tehnic, există avocați care scriu despre noutățile cu care vine statul referitor la reduceri sau amânări, șamd.        

4. Facem cumpărături pe mai puțini bani

Tocmai când funcționam bine pe un sistem de ”cumpăr azi ce mâncăm azi și nu altceva” și reduseserăm enorm risipa, trebuie să ne reprofilăm pe ceea ce făceam înainte și nu funcționa pentru noi: cumpărături masive, o dată la x zile, pe care să le consumăm pe rând. Dacă înainte adunam în frigider mâncăruri pe care nu apucam să le terminăm și ajungeau să se altereze, acum am regândit strategia.

Multe alimente, dar cât mai multe dintre ele să fie din cele care rezistă mult la frigider. Am fost și mult mai atenți la cum le depozităm în acest frigider burdușit și, ceea ce nu făceam înainte, am făcut o strategie de revizuire zilnică a conținutului 😀 Adică, mă uit des să văd ce mai e și ce nu mai e pe-acolo, ca să le consumăm înainte să se strice. Și, pentru că nu mai ieșim, le mâncăm pe toate pe rând, până se termină și nu mai apar nazurile noastre sau ale copiilor ”Ah, avem iaurt în frigider, dar eu aș mânca o sana…”. Aia avem, aia mâncăm

Cu această strategie, am redus cheltuielile pe mâncare de la (în medie) 80 de lei pe zi pentru 5 porții de prânz pe zi (4 pe care le mâncam toți seara și unul pentru mine la prânz, când ceilalți mâncau pe la școli și servicii), mic dejun și cină, plus masa de școală, grădiniță și corporație, la 450 de lei pe săptămână pentru toate mesele și gustările pentru toată lumea. Mare reducere de costuri, zic eu…

5. Folosim toate resursele pe care le avem din casă

Nu știu voi, dar noi când mai aveam puține acuarele în cutie, luam o cutie nouă, ca să nu rămânem fără… La final, rămâneam cu o cutie veche și neterminată și cu o cutie nouă, începută. Și așa la multe. Șampoane, mâncare, creme, haine. Ei, asta nu se mai întâmplă acum și e un exercițiu bun de cumpătare. Folosim până se termină tot, abia apoi mergem și luăm altceva. Sau, chiar dacă luăm în avans, depozităm separat, ca să le folosim pe rând. Și să facem economie de bani (și de spațiu, până la urmă).

În aceeași direcție, acum că stăm mai mult timp acasă, folosim mai mult unele lucruri. De exemplu, baterii pentru tot felul de jucării ale copiilor. Săbii, elicoptere, aparate fel de fel. Așa că am investit în acumulatori, de care înainte nu aveam nevoie, pentru că stăteam puțin pe acasă.
Sau mă mai gândesc la flori. Obișnuiam să-mi cumpăr flori de două ori pe săptămâni. Câte 2 sau 3 buchete de lalele pentru că sunt florile mele preferate. Și de ce să aștepți o ocazie specială ca să ai lalele în casă, nu? Acum nu mai ajung atât de des la cumpărături și parcă nici n-aș mai da banii pe ele. Drept urmare, am în casă puse în vază crenguțe de copaci, pe care le-am salvat de la uscare, pe vremea când mai ieșeam la padure. Cea din fața ochilor mei chiar e înflorită.

La final, vreau să știu că există într-un cont o sumă de bani din care am putea trăi o vreme, în scenariul cel mai sumbru, în care rămânem fără bani cu totul. Vedem ce-o mai fi.

Voi cum vă organizați? Hai să învățăm unii de la alții…

În altă ordine de idei, nu uitați să #StațiAcasă…

Trei alimente benefice pentru creier

Trei alimente benefice pentru creier

Când eram mică, bunica aducea adesea în discuție întrebarea ”Mănânci ca să trăiești, sau trăiești ca să mănânci?”. Întrebare de la care porneam atunci destul de multe dezbateri, pentru că eram de acord că mănânci ca să trăiești și nu prea înțelegeam eu ce înseamnă să...

Cum îți pregătești casa pentru iarnă

Cum îți pregătești casa pentru iarnă

Însă, sunt unele lucruri pe care e musai să le faci atunci când locuiești la casă. Adică astea sunt priorități și nu aveam deloc grija lor la bloc. Cu atât mai mult sunt priorități când vine iarna și mort-copt, pandemie-nepandemie, îți faci timp pentru ele. 

Ca să vă faceți o idee, noi locuim într-un cartier rezidențial și avem o curticică mică, iar casa este nou construită (are 6 ani). Deci, cum ne pregătim noi casa pentru iarnă?

Trusa de machiaj minimalistă din geantă

Trusa de machiaj minimalistă din geantă

Într-o geantă mică nu-mi mai încape toată casa, ci trebuie să o triez înainte să o bag acolo. Acum am portofelul sanitar de care ziceam, am un pix (în loc de un penar), am telefonul, cheile, portofelul (nu mai am unul care să fie el însuși cât o geantă) și o trusă de machiaj minimalistă. Mă ajută faptul că și machiajul meu în sine e destul de minimalist. Să vă spun ce am în el, poate vă inspiră mix and match-ul pe care l-am făcut. 

Împărțim planeta și misiunea Hubble – Lecții de la copii

Când văd ce face Ema la școală, ajung la concluzia că-mi pare rău că sunt om în toată firea și că nu descopăr și eu lumea prin metode atât de creative. Sigur că procesul de învățare nu-i nici pe departe încheiat pentru mine (și cred că atunci când voi considera asta, îmi voi fi pierdut pofta de viață, de fapt), dar învățarea mea nu-i la fel de distractivă ca a ei.

Săptămânile trecute au discutat la școală despre cum împărțim planeta. Nu știu în detaliu ce și cum, dar îmi pot imagina despre importanța de a împărți planeta între noi, cu flora și cu fauna și cu generațiile viitoare. Citeam undeva că planeta asta nu-i a noastră, ci că noi am luat-o cu împrumut de la generațiile viitoare. Sunt de acord.

În cadrul acestei unități, au discutat și despre Hubble. Știți… Hubble? Dacă nu știți prea multe, are Wikipedia un articol cuprinzător. Știu pentru că eu la școală n-am învățat despre Hubble, așa că am învățat acum. Cunoștințele mele se limitau la ”o chestie din spațiu, care face poze”. Face mai mult decât poze.

Dar, să revenim. Deci, copiii au discutat despre planetă și despre Hubble și au început un proiect în clasă, unde a apărut un Hubble fabricat din carton și folie și înconjurat de planșe albe. Pe planșele albe urmau să fie fotografii ”surprinse de Hubble” cu oameni care au grijă de planetă și o împart cu ceilalți, flora, fauna, etc. Copiii au fost invitați să caute comportamente benefice pentru planetă și să le fotografieze, iar noi, părinții, am fost rugați să trimitem aceste fotografii profesoarei (missei, cum se mai zice), ca ele să apară lipite pe panourile din jurul lui Hubble.

A fost un proiect interesant, care a adus în prim plan pentru Ema câte din lucrurile pe care le facem sunt bune și câte sunt rele. Și câte din chestiile pe care eu le tot cer robotic (stinge lumina când ieși din cameră) au impact nu doar asupra familiei noastre, ci asupra planetei, de fapt. Cel mai interesant mi s-a părut să văd ce alege Ema să fotografieze și ce percepe ea ca fiind important pentru planetă. Aveam o limită de 4 poze. Am făcut mai multe, urmând să ne facem și noi acasă proiectul nostru doar cu noi.

După ce toți copiii (sau părinții) au trimis pozele și le-au văzut lipite pe panou, au apărut și noi idei despre a trata planeta cu respect, iar acasă am devenit și mai conștienți de lucrurile pe care nu le facem chiar bine și am vrea să le schimbăm.

Deși sunt convinsă că și voi vă dați silința să aveți grijă de planetă și aveți metodele voastre, vă las mai jos ideile cu care a intrat Ema în proiect și ideile cu care a venit Ema, preluate de la ceilalți.

1. Economie la electricitate

Una din pozele pe care le-a trimis Ema a fost cu fratele ei, care stingea lumina. Am discutat aici despre importanța de a nu irosi resursele planetei. Și-așa le irosim când avem impresia că avem mai multe nevoi decât sunt ele, de fapt. Măcar să nu le mai irosim din neatenție.
Eu oricum repetam ca un pick-up stricat ”Stinge lumina când ieși din cameră”, dar acum, nu doar auzind, ci fiind și implicată mai mult, o văd mai atentă cu asta. Și îl văd și pe frati-su care își amintește periodic de poza făcută și merge și stinge lumina.

2. Reciclare

O a doua poză pe care a făcut-o, a fost cu Filip, reciclând plastic. Nu-i suficient să reciclăm, e mai important să nu aducem acasă plastic de la supermarket, dar atunci când îl aducem, măcar să nu mai ajungă la groapa de gunoi. Avem o găleată pentru plastic, una pentru hârtie și o sacoșă pentru sticle, plus gunoiul menajer. Încerc acum să mă obișnuiesc să iau cu mine la magazin mereu săculeții refolosibili pentru legume, sau, dacă uit, să folosesc cât mai puține punguțe. Sunt un spectacol, dacă mă vedeți, cu 6 mere în mâini, pe care le cântăresc și lipesc eticheta pe unul singur dintre ele și-apoi le înșir pe toate (plus castraveți, ardei și ce legume/fructe mai cumpăr) pe banda doamnei de la casă, așa cum sunt ele, fără pungi, și-i explic cum le-am cântărit pe toate, dar am o singură etichetă șamd șamd șamd :))

3. Grijă de plante

O a treia poză pe care i-a făcut-o frati-su e cu ea pulverizându-și planta cu apă. Avem grijă de planetă având grijă de plantele ei. Am plantat copaci, am plantat brazii de Crăciun (pot vorbi la plural deja, pentru că avem mai mult de 1 care s-a și prins 🙂 ) cumpărați în ghiveci, etc. Sigur, suculentul Emei n-o să reducă poluarea planetei, dar sunt importante iubirea și grija față de plante, ca principiu pentru Ema adultă și familia ei.

4. Economisirea hârtiei

O idee care m-a surprins, pentru că, deși tot povestesc despre cum să nu irosim hârtie, nu am crezut că explicațiile au avut vreun impact asupra lor. Deși, dacă stau să mă gândesc, hârtiile la noi în casă sunt folosite și pe față și pe dos și-n dungă. Ultima poză o reprezenta pe Ema, făcând un desen pe o hârtiuță cât o palmă de copil, pe spatele căreia era un alt desen.

De la școală a mai venit și cu alte idei și am deschis și alte direcții. Prima cu care a venit a fost să ne schimbăm mașina, când s-o strica cea pe care o avem și să o înlocuim cu o  mașină electrică. Discutând despre cum și mașinile electrice poluează, dar mult mai puțin, am ajuns la concluzia că ar fi și mai bine dacă am folosi o trotinetă electrică în loc de mașină electrică, pentru că avem un drum lung și obosim să tot dăm noi din picior. Sau, și mai bine, o bicicletă. Dar și producția și transportul de biciclete poluează, așa că cel mai sănătos pentru planetă ar fi să mergem mai mult pe jos. Momentan ideile nu sunt fezabile, pentru că locuim în afara orașului, iar drumul care ne duce în oraș (șoseaua de Centură) e o invitație la accident pentru orice biciclist, dar tragem speranță că lucrurile se vor îmbunătăți, pentru că a apărut un trotuar de ceva vreme.

Alți copii au povestit cum se bucură de flori (fără să le rupă), sau de zăpadă iarna (și nu de încălzirea globală), alții au adus fotografii cu ei adunând gunoiul, folosind produse de curățenie prietenoase cu mediul și poate și altele, dar eu cu astea am rămas în minte.

Și-acum vă întreb și pe voi: dacă Hubble v-ar poza având grijă de planetă, cum ar arăta fotografiile voastre?

Grijă de tine, ca să-ți fie bine

Grijă de tine, ca să-ți fie bine

De ce să ai grijă de tenul tău și să vrei să te tratezi de coșuri e frivol, însă să te tratezi de stomatită aftoasă nu e? De ce bubele din gură sunt serioase, dar cele de pe obraz sunt semne de superficialitate?
Nu e nicio diferență. În existența noastră pe planeta pământ, suntem multe. Suntem un corp și o minte, suntem emoții și suntem gânduri și e important să avem grijă de toate.

Cum ne lăsăm duși de nas

Cum ne lăsăm duși de nas

Dacă e ceva ce ne leagă de oamenii de acum 650 de ani, acel ceva nu e nici felul în care ne iubim, nici felul în care scriem și în care citim, nici felul în care ne creștem copiii. Ci faptul că ne dăm cu parfum. Acest ”parfum” a acompaniat omul în evoluția lui pe această planetă de sute de ani, ceea ce mie-mi transmite că îndeplinește mai mult decât o funcție pur ”decorativă” din punct de vedere olfactiv.