Cafeaua este una dintre cele mai populare băuturi din lume. Eu, ca mamă, pot să înțeleg foarte bine de ce... Fie că este vorba de o dimineață după o noapte lungă, de o pauză de prânz cât doarme copilul sau de o sesiune de lucru seara târziu, cafeaua a devenit un...
Toxiinfecția alimentară și cum ne ferim copiii de ea
Când zici ”toxiinfecție alimentară” sună rău. Cel puțin, pentru mine sună rău. Sună periculos și grav. Și parcă și rar. Realitatea e cam diferită, pentru că toxiinfecția alimentară e la tot pasul, mai ales atunci când pasul e în vacanță. De ce în vacanță? Pentru că atunci mâncăm cel mai des la restaurant, pentru că atunci stăm cel mai mult timp pe-afară și ne spălăm pe mâini mai rar, pentru că folosim mai multe băi publice, lifturi, pentru că ajungem în zone unde sunt mai multe insecte decât în casa noastră cu plase la geam și tot așa.
În ciuda faptului că toxiinfecția alimentară e la tot pasul (sau poate fi la tot pasul), ea poate fi și destul de serioasă, ba chiar gravă. Mai ales pentru persoane în vârstă sau copii sau alte persoane cu sistemul imunitar scăzut. Dar articolul acesta o să-l scriu din perspectiva de mamă de copii.
Cel mai liniștită am fost în vacanțele în care am putut găti în casă. Nu pentru că aș fi așa pasionată de gătit, ci pentru că așa știam că le ofer copiilor hrană preparată corect, despre care știam cam tot ce era nevoie să știu (cel puțin din punctul ăsta de vedere). Cel mai simplu ne-a fost cu multicookerul, pe care l-am aruncat în portbagaj și l-am folosit la destinație. Dar astea au fost vacanțele mai lungi, petrecute cu totul în același loc.
As we speak, vă scriu de pe un fotoliu foarte similar fotoliului meu din cabinet, însă din Sinaia. Suntem într-o vacanță în care n-am stat mai mult de 2 nopți în același loc. 4 adulți și 4 copii. Nu, nu am cărat multicookerul după noi, ci am mâncat mereu la restaurant. OK, am ales după recomandări, după cum ni s-a părut nouă că arată un restaurant de la care să nu plecăm cu toxiinfecție alimentară și ne-a ieșit. Deși știu că nu am controlat eu nimic, de fapt. E doar o iluzie.
Ce e toxiinfecția alimentară?
E simplu. În mediul nostru, în mâncare și chiar și în noi înșine există o grămadă de bacterii. Unele sunt benefice pentru sistemul nostru digestiv (și nu numai, dar despre el vorbim acum), iar altele nu. Atunci când cele care nu sunt benefice apar în mâncarea pe care o mâncăm, poate să apară toxiinfecția alimentară.
O recunoaștem după următoarele simptome:
- greață
- vomă
- crampe abdominale
- diaree
- febră
- dureri de cap
Cum ajungem să facem toxiinfecție alimentară
Prin apă contaminată
Acum mulți ani am călătorit în India. Primul sfat primit de la oricine mai fusese pe-acolo a fost: ”Ai grijă ce apă bei”. Trebuia să beau (și am și băut) strict apă îmbuteliată, dar nu îmbuteliată de orice îmbuteliator. Pe cât posibil, trebuia să caut ceva mai cunoscut ochilor și urechilor mele europene.
Valabil și pentru orice călătorie. Scrie pe un carton că apa de la izvorul de pe marginea drumului e potabilă? O fi, dar parcă tot nu le-aș da copiilor. Intră și la noi normalitatea apei la carafă? Tot nu le-aș da copiilor, temându-mă că multe restaurante nu respectă norme.
În plus, pe lângă apa pe care o bem, mă gândesc de două ori și la apa cu care spăl fructele pentru copii.
Prin mâini nespălate
Prima întrebare care-mi vine în minte atunci când mă servește cineva la restaurant e: ”Oare s-o fi spălat pe mâini după ce a fost la baie?”. Sigur, nu mă agăț de întrebarea asta, ci mi-o adresez mai mult cu o curiozitate infantilă, decât ca să mă stresez cu ea. Știu clar că e posibil să nu. Și că nu pot controla nicicum asta. Și că poate el s-o fi spălat, dar bucătarul nu.
Ce puteți face aici? Nu mare lucru.
Ce pot eu controla sunt mâinile proprii și mâinile copiilor proprii. Nu exagerez nici cu dezinfectantul, dar ne mai și dezinfectăm din când în când, mai ales dacă mi s-a părut mie că la baie săpunul era exagerat de îndoit cu apă. Sau dacă nu e apă deloc.
Prin depozitare necorespunzătoare
Asta se poate întâmpla și acasa, nu doar la restaurant. Chiar și fără să știm. Cumpăr de la supermarket ceva ce n-a fost depozitat corect, nu știu, mănânc, și iaca toxiinfecția alimentară în intimitatea propriei case.
Ce pot eu să fac e să citesc ambalajele produselor și să le depozitez în concordanță, să nu las mâncare gătită prin bucătărie, ci să folosesc frigiderul.
Prin suprafețe contaminate
Tocătoare, cuțite, farfurii, alte suprafețe de la bucătărie sau de la bar. Din nou, pot controla cumva asta? Nu. Ce pot controla e să comand mâncare bine preparată termic, în speranța că prin preparare dispar crocobaurii. Și evit să comand mâncare tăiată la bucătăria restaurantului după ce a fost preparată.
Cu ajutorul insectelor
OK, eu am depozitat corect alimentele, m-am și spălat pe mâini, am tăiat mâncarea cu cuțite curate după ce a fost gătită. Și mi se așază o muscă pe cartofi și gata-s contaminați. Da, știu. Exagerez. Probabil că nu se întâmplă într-o clipită. Dar ați înțeles ideea.
Ce pot face? Să nu mănânc mic dejun de la un hotel căruia i se pare o idee bună să expună bufetul suedez în curte, fără să acopere în niciun fel alimentele de pe platouri. Să acopăr la mine acasă mâncarea lăsată pe masă. Să comand mâncare bine preparată termic de la restaurant.
Dacă vedeți simptomele de mai sus la copii, chiar dacă ați respectat cu religiozitate toate recomandările pentru a evita toxiinfecția alimentară, supravegheați-i bine și țineți legătura, dacă puteți, cu medicul pediatru. Acum vorbesc din perspectiva mamei de copii de aproape 5 și aproape 7 ani, care au un sistem imunitar decent. Iar pentru copiii mai mici, fiți și mai pe fază, pentru că deshidratarea apare foarte rapid atunci când copilul vomită și are diaree și e posibil ca în câteva ore să-i pună deja viața în pericol. Știu, nu e ok să mergeți la spital pentru orice nimic. Toxiinfecția alimentară e departe de a fi ”orice nimic”.
Tipuri de cafea și legătura lor cu bunăstarea emoțională
Vine, vine primăvara
Primăvara e anotimpul meu preferat, plin de speranță și iubire de viață. Îmi place să arunc din șubele de pe mine și îmi place să observ natura cum reînvie.
3 lucruri pe care le face un psihoterapeut…
câte altele mai facem.
Însă, pe lângă astea, care par complet neieșite din comun, aș vrea să vă mai aduc în vedere 3 lucruri pe care le fac sau le-am făcut și cu care mi-am bătut nițel capul pe alocuri și la care nu m-aș fi gândit că sunt atât de importante, pe vremuri.
Câți bani merită o femeie ”casnică”
No bun, și-atunci am putea să privim cu mai mult respect tot ceea ce fac femeile sau mamele? Despre spațiul lor mental, ocupat mereu cu taskuri peste taskuri, vorbesc în alt articol. Dar măcar să luăm la cunoștință efortul fizic depus zilnic și să le apreciem… Nu să ne ascundem în spatele idee că munca lor e ”de neprețuit”. Ba hai s-o prețuim.
De ce am ales un Schnauzer și cum să ai grijă de el
Familia noastră nucleu este compusă din 12 picioare. 8 de oameni (deci suntem 4) și 4 de cățel. Cățelul care trăiește în familia noastră de aproape 7 ani este un Schnauzer negru, foarte iubitor și extrem de energic.În acest articol o să vă povestesc nițel...
Ce legătură e între Skin care, piramida lui Maslow și recunoștință?
Recunosc că mie îmi place să am grijă de pielea mea. Știu și că dacă n-o fac, mi se declanșează dermatita, rozaceea o ia pe câmpii și cine știe ce mai pățesc, însă nu doar de asta o fac. Ci pentru că e un mod în care mă onorez pe mine și mă apreciez. Seara, când îmi pun serul sau crema pe față, e momentul în care mă văd fizic. Îmi văd ridurile vechi și noi, observ în oglindă cum trece timpul și e un moment de recunoștință al meu cu mine însămi, că fiecare rid pe care îl am pe față a apărut pentru că am trăit. Și e al meu și e dovada faptului că au trecut ani peste mine, prin mine și alături de mine. Și-s recunoscătoare pentru asta.
Cu ce întrebare te las? Cu una simplă. Dacă-ți iei 5 minute să te analizezi în oglindă, ce vezi? Răspunde-ți cu sinceritate.
Fit over function – Ceva despre mine
PS: Pentru mine scrisul e un soi de terapie. Pe tine, cititor care ai ajuns până aici, te invit să iei parte la această bucățică de autoterapie pe care mi-am făcut-o și-apoi, poate, să te gândești la tine: cum e pentru tine, ce a rezonat cu tine și ce nu? Ce te-a bucurat din ce am scris? Ce te-a scos din sărite? Și de ce? Ce relevanță au emoțiile astea în procesul tău?
3 lucruri pe care o să le vreau de la noua casă
Îmi doresc tare mult ca anul acesta să ne mutăm. Decizia asta vine și cu entuziasmul noului, și cu frica efortului, dar și cu tristețea faptului că dacă ne iese, vom lăsa în urmă casa în care s-a născut Filip și în care au crescut amândoi. Da, știu. Acasă este acolo unde suntem noi. Și, în același timp, îmi e confortabil și să mă uit la fiecare colțișor de casă și să am amintiri cu fiecare spațiu în parte.
Cum să-ți hrănești copilul blănos, aka câinele
După ce anul trecut câinele nostru, Doni, a trecut printr-o experiență foarte rea cu o căpușă, noi (oamenii lui) am învățat un pic mai multe despre cum să îl hrănim cât mai sănătos. Povesteam aici, pe blog, despre sperietura pe care am tras-o atunci cu el și despre...
3 lucruri ciudate care mă fascinau în copilărie
Când eram mică, cei mai puternici oameni de pe lume (în afară de părinți și bunici) erau: doamna care cântărea la magazin, doamna farmacistă care ne dădea bonul pentru medicamente, medicul care putea să-ți dea un micuț nimic din cabinetul lui când terminai și controlorii din autobuze.
Toate aceste personaje mă fascinau. Mi se părea că fac ceva ce nu e la îndemâna muritorilor de rând.
Ehei, dragii mosului si au trecut si cele 6 luni de alaptare exclusiva (pentru ca nu-i asa?, alaptam pana la 6 luni exclusiv si apoi ne-exclusiv pana la 2 ani si chiar si peste) si iata ca incepem sa mancam. Cred ca nici pentru BAC n-am studiat cat am studiat pentru diversificarea Vandei Mici. Practic, de vreo 3 luni sunt intr-un studiu intens. Invat anatomie, nutritie, psihologia sugarului, CPR, chimie, biologie; cred ca as putea sa-mi scriu lucrarea de doctorat pe tema asta.