3 lucruri pe care copiii trebuie să le știe despre bani

3 lucruri pe care copiii trebuie să le știe despre bani

Scris de Diana Vijulie

Vă mai aduceți aminte cum era să mergeți la sifoane cu niște monede în buzunar și să primiți alte monede rest, din care să vă luați gume cu surprize? Eu îmi amintesc foarte clar. Aveam două sifonării aproape de casă. Una era exact în spatele blocului, iar cealaltă era pe o stradă paralelă. Coboram scările cu 2 sticle goale de sifoane și le urcam înapoi cu ele pline, pentru că eram prea ușoară încă pentru a merge singură cu liftul. Lăsam sifoanele lângă ușa de la intrare și-apoi coboram din nou, în grabă, cele 5 etaje și mă opream la chioșcul de lângă bloc, unde aveau gume cu surprize. Mașini, seriale de care auzisem sau nu, tatuaje (deși tatuaje nu aveam voie să-mi fac; ce ironie, nu? Acum am 4 permanente deja :)))

Când eram eu mică, toți banii erau fizici, în carne și oase. Mă rog, în hârtie și metal. Părinții primeau salariul în plic, banii stăteau în portofel sau undeva bine puși în casă și îi vedeai, efectiv, cum devin mai puțini (sau mai mulți, de ce nu?). 

Copiii mei au card Revolut pentru copii. Pentru că în cea mai mare parte a timpului banii noștri sunt cam toți pe card, ne trezim că vor să se ducă să cumpere lapte (sifonării nu avem în zonă) și n-avem să le dăm cu ce să cumpere. Așa că le transferăm banii pe cardul Revolut și plătesc cu el la, citez, ”sistemul POS”. Eu primesc notificare cât au plătit și unde, iar ei nu văd, efectiv, banii cum dispar. Sigur, nu e singura lor experiență cu banii, pentru că prioritar îmi e să-i trimit cu hârtii și monede, ca să calculeze cât au de plată, ce-au de primit rest, etc. Într-o vreme văzusem chiar și un joc Monopoly cu POS, dar am ales să rămânem la clasicul Monopoly cu bani de hârtie, unde trebuie să adunăm și să scădem.

Mă rog, toată introducerea asta lungă aș vrea să ducă spre un gând care zice așa: copiii noștri au o cu totul altă experiență cu banii decât am avut noi. Una mult mai impersonală și mai puțin investită emoțional. 

Cum compensăm? Păi, învățându-i pe copii 3 lucuri importante despre bani.

1. Banii sunt reali și finiți

Cum vă scriam și mai sus, banii își pierd din ce în ce mai mult latura fizică. Plătim cu card la POS, plătim cu telefonul sau ceasul sau prin transfer online. Casele de marcat acceptă și bani fizici, dar și banii telefonului sau ceasului și câteodată poate părea că banii aceia nu există, de fapt. Cel puțin pentru copii, care nu văd în aplicație cum se golește contul. 

Așa că aveți grijă să puneți copiii în contact mai mult cu banii fizici decât cu cei virtuali. Da, facem conturi de economii pentru copii, dar ei au nevoie și de pușculița fizică. Sigur, pot merge la cumpărături cu Revolut (sigur, aici e în regulă să fie cardul lor, ca să poată avea acces și la ”câți bani mai am în cont?”. Dar, e important să fie în contact cu banii reali. Mult. 

Iar asta funcționează cu banii reali, dar și cu banii din jocuri.

2. Economisire

Cu propriul buget mic, copiii învață, de asemenea, ce înseamnă să economisești. Dacă îți dai banii de buzunar pe prostiuțe, n-o să ai bani să-ți iei ceva mai mare. Dacă vrei ceva mai mare, ai nevoie să strângi bani, să renunți la bucurii fugitive, să stai cu disconfortul de moment pentru răsplata pe termen lung.

Și copiii mei au trecut prin diferite etape. De la a da banii pe prostii, până la a se împrumuta de la noi (și mereu le-am cerut banii înapoi, nu am mers pe ideea de împrumut nerambursabil). Acum au un stoc de bani, care e acolo pentru urgențe. Ultima urgență este să pună bani împreună și să-și cumpere încă un set de Magna Tiles. 

3. Banii trebuie câștigați mai întâi

Banii nu cad din cer și nici nu apar în cont de nicăieri. Câteodată banii vin mai ușor, atunci când sunt oferiți de bunici sau primiți de aniversări. Și chiar și acei bani au fost câștigați cumva.

Însă dacă vrei să-ți iei în aceeași lună și un aparat foto și un set de Magna Tiles și mai vrei să rămâi și cu bani în plus, n-o să-ți ajungă. Așa că trebuie să-i câștigi tu, la fel cum mama și tata muncesc la rândul lor pentru banii pe care îi primesc. 

Pentru astfel de idei, noi am folosit o carte faină, se numește Ghiță Pușculiță și e o colecție de ”idei de afaceri” pentru copii. Până acum copiii mei s-au rezumat la a vinde produse la tarabă. S-au coalizat cu prietenii, au scos afară măsuțe și și-au făcut planul. Un copil era responsabil cu făcut flyere, pe care să le pună la mașini, prin care să anunțe că pe strada X, în fața casei Y e târg de jucării, cărți, haine de copii sau suporturi de pahare (sau ce alte lucruri mai vindeau dintre obiecte vechi, care nu le mai foloseau și obiecte făcute de ei).

Ce ar trebui să știe copiii despre bani în funcție de vârstă?

Între 2 și 4 ani, copiii pot începe să primească bani pentru pușculiță. Banii pot reprezenta restul pe care-l găsește părintele în buzunare. Nu discutăm încă de bani de buzunar care sunt oferiți regulat, ci de a oferi copilului contact cu banii. Rolul părintelui la această vârstă este să: explice care e valoarea banilor și să-și ajute copilul să aștepte și să nu cheltuiască banii imediat ce i-a primit. Practic, părintele oferă reglarea emoțională legată de aștptare, pe care copilul încă nu o are. După ce copilul a așteptat suficient (câteva ore, 1-2 zile) și a păstrat sau strâns banii, poate să aleagă el ce vrea să-și cumpere cu acei bani.

Între 5 și 8 ani copilul poate să înceapă să primească bani de buzunar, o sumă săptămânală. Rolul părintelui este de a oferi banii și de a ajuta copilul să economisească o parte din acești bani. Dacă știm că avem un copil care caută mai degrabă gratificarea imediată, banii pot fi oferiți cu limite și condiții: ”primești 5-10-20 de lei pe săptămână, din care jumătate îi pui în pușculiță și din cealaltă jumătate poți să-ți cumperi pe loc ce vrei tu”. Astfel obișnuim copilul cu ideea de economisit. 
Tot la această vârstă, copilul poate să învețe să facă singur cumpărături. Poate intra singur în magazin, cu banii, poate alege pâinea, înghețata, etc și poate plăti singur la casă. La 5 ani o va face cu mama în umbră, iar la 8 ani, mama poate aștepta în fața ușii magazinului.

După 9 ani, copiii pot începe să facă mici cumpărături pentru familie, pot fi informați despre costurile recurente ale familiei (fără presiune). Cât plătim pentru a avea lumină în casă, cât costă un bilet de autobuz, cât costă școala/afterschool-ul, cât costă ora de terapie a mamei și cursurile de tenis ale tatălui (sau invers 🙂 )
Tot după 9 ani pot primi informații legate de investiții pe termen lung.

 

3 lucruri pe care mi le-au luat copiii

3 lucruri pe care mi le-au luat copiii

facebookinstagramyoutuberss Știu, știu. Titlul sună filosofic. Ce mi-au luat copiii atunci când au apărut pe lume, pe lângă toate lucrurile pe care mi le-au dat. Mi-au luat uterul și mi l-au folosit după bunul plac pentru 40 vs. aproape 42 de săptămâni. Mi-au băut...

3 lucruri bune pe care le face copilul tău când se plictisește

3 lucruri bune pe care le face copilul tău când se plictisește

facebookinstagramyoutuberss După ce au trecut primele 2 zile de autoizolare, pline de entuziasmul copiilor de a face ceva inedit: adică de a nu merge la școală/grădiniță, ci de a sta multe zile la rând acasă cu mami (pe vremea aia tati încă mergea la birou), când...

3 lucruri pe care (poate) nu le știai despre ”bătăiță”

3 lucruri pe care (poate) nu le știai despre ”bătăiță”

Am pus termenul diminutival între ghilimele în titlu, ca să fie cât mai clar că în acest articol nu vorbesc despre abuzul fizic extrem, ci despre mult răspândita ”bătăiță” sau ”pălmuță” la fund. Pentru mine, cel puțin, diminutivarea acestor cuvinte e doar o încercare...

3 cărți mai grele de vacanță

3 cărți mai grele de vacanță

În articolul anterior vă povesteam despre vacanța noastră frumoasă de acum doi ani de la mare, când am stat acolo câteva săptămâni bune cu copiii și ne-a fost tare bine. Cum luam pe plajă doar strictul necesar și ne bucuram unii de ceilalți. De fapt, dacă stau să...

3 cărți ușurele de vacanță

3 cărți ușurele de vacanță

În alți ani aș fi fost deja sătulă de soare și mare până la finalul lunii iulie. Sătulă de nisipul fin din geanta de plajă, sătulă de pielea uscată de la sare, sătulă de părul încâlcit, dar care așa frumos arată a vacanță. Sau, în cel mai rău caz, sătulă de clorul din...

3 lucruri pe care copiii trebuie să le știe despre bani

Vă mai aduceți aminte cum era să mergeți la sifoane cu niște monede în buzunar și să primiți alte monede rest, din care să vă luați gume cu surprize? Eu îmi amintesc foarte clar. Aveam două sifonării aproape de casă. Una era exact în spatele blocului, iar cealaltă era pe o stradă paralelă. Coboram scările cu 2 sticle goale de sifoane și le urcam înapoi cu ele pline, pentru că eram prea ușoară încă pentru a merge singură cu liftul. Lăsam sifoanele lângă ușa de la intrare și-apoi coboram din nou, în grabă, cele 5 etaje și mă opream la chioșcul de lângă bloc, unde aveau gume cu surprize. Mașini, seriale de care auzisem sau nu, tatuaje (deși tatuaje nu aveam voie să-mi fac; ce ironie, nu? Acum am 4 permanente deja :)))

Când eram eu mică, toți banii erau fizici, în carne și oase. Mă rog, în hârtie și metal. Părinții primeau salariul în plic, banii stăteau în portofel sau undeva bine puși în casă și îi vedeai, efectiv, cum devin mai puțini (sau mai mulți, de ce nu?).

Copiii mei au card Revolut pentru copii. Pentru că în cea mai mare parte a timpului banii noștri sunt cam toți pe card, ne trezim că vor să se ducă să cumpere lapte (sifonării nu avem în zonă) și n-avem să le dăm cu ce să cumpere. Așa că le transferăm banii pe cardul Revolut și plătesc cu el la, citez, ”sistemul POS”. Eu primesc notificare cât au plătit și unde, iar ei nu văd, efectiv, banii cum dispar. Sigur, nu e singura lor experiență cu banii, pentru că prioritar îmi e să-i trimit cu hârtii și monede, ca să calculeze cât au de plată, ce-au de primit rest, etc. Într-o vreme văzusem chiar și un joc Monopoly cu POS, dar am ales să rămânem la clasicul Monopoly cu bani de hârtie, unde trebuie să adunăm și să scădem.

Mă rog, toată introducerea asta lungă aș vrea să ducă spre un gând care zice așa: copiii noștri au o cu totul altă experiență cu banii decât am avut noi. Una mult mai impersonală și mai puțin investită emoțional.

Cum compensăm? Păi, învățându-i pe copii 3 lucuri importante despre bani.

1. Banii sunt reali și finiți

Cum vă scriam și mai sus, banii își pierd din ce în ce mai mult latura fizică. Plătim cu card la POS, plătim cu telefonul sau ceasul sau prin transfer online. Casele de marcat acceptă și bani fizici, dar și banii telefonului sau ceasului și câteodată poate părea că banii aceia nu există, de fapt. Cel puțin pentru copii, care nu văd în aplicație cum se golește contul.

Așa că aveți grijă să puneți copiii în contact mai mult cu banii fizici decât cu cei virtuali. Da, facem conturi de economii pentru copii, dar ei au nevoie și de pușculița fizică. Sigur, pot merge la cumpărături cu Revolut (sigur, aici e în regulă să fie cardul lor, ca să poată avea acces și la ”câți bani mai am în cont?”. Dar, e important să fie în contact cu banii reali. Mult.

Iar asta funcționează cu banii reali, dar și cu banii din jocuri.

2. Economisire

Cu propriul buget mic, copiii învață, de asemenea, ce înseamnă să economisești. Dacă îți dai banii de buzunar pe prostiuțe, n-o să ai bani să-ți iei ceva mai mare. Dacă vrei ceva mai mare, ai nevoie să strângi bani, să renunți la bucurii fugitive, să stai cu disconfortul de moment pentru răsplata pe termen lung.

Și copiii mei au trecut prin diferite etape. De la a da banii pe prostii, până la a se împrumuta de la noi (și mereu le-am cerut banii înapoi, nu am mers pe ideea de împrumut nerambursabil). Acum au un stoc de bani, care e acolo pentru urgențe. Ultima urgență este să pună bani împreună și să-și cumpere încă un set de Magna Tiles.

3. Banii trebuie câștigați mai întâi

Banii nu cad din cer și nici nu apar în cont de nicăieri. Câteodată banii vin mai ușor, atunci când sunt oferiți de bunici sau primiți de aniversări. Și chiar și acei bani au fost câștigați cumva.

Însă dacă vrei să-ți iei în aceeași lună și un aparat foto și un set de Magna Tiles și mai vrei să rămâi și cu bani în plus, n-o să-ți ajungă. Așa că trebuie să-i câștigi tu, la fel cum mama și tata muncesc la rândul lor pentru banii pe care îi primesc.

Pentru astfel de idei, noi am folosit o carte faină, se numește Ghiță Pușculiță și e o colecție de ”idei de afaceri” pentru copii. Până acum copiii mei s-au rezumat la a vinde produse la tarabă. S-au coalizat cu prietenii, au scos afară măsuțe și și-au făcut planul. Un copil era responsabil cu făcut flyere, pe care să le pună la mașini, prin care să anunțe că pe strada X, în fața casei Y e târg de jucării, cărți, haine de copii sau suporturi de pahare (sau ce alte lucruri mai vindeau dintre obiecte vechi, care nu le mai foloseau și obiecte făcute de ei).

Ce ar trebui să știe copiii despre bani în funcție de vârstă?

Între 2 și 4 ani, copiii pot începe să primească bani pentru pușculiță. Banii pot reprezenta restul pe care-l găsește părintele în buzunare. Nu discutăm încă de bani de buzunar care sunt oferiți regulat, ci de a oferi copilului contact cu banii. Rolul părintelui la această vârstă este să: explice care e valoarea banilor și să-și ajute copilul să aștepte și să nu cheltuiască banii imediat ce i-a primit. Practic, părintele oferă reglarea emoțională legată de aștptare, pe care copilul încă nu o are. După ce copilul a așteptat suficient (câteva ore, 1-2 zile) și a păstrat sau strâns banii, poate să aleagă el ce vrea să-și cumpere cu acei bani.

Între 5 și 8 ani copilul poate să înceapă să primească bani de buzunar, o sumă săptămânală. Rolul părintelui este de a oferi banii și de a ajuta copilul să economisească o parte din acești bani. Dacă știm că avem un copil care caută mai degrabă gratificarea imediată, banii pot fi oferiți cu limite și condiții: ”primești 5-10-20 de lei pe săptămână, din care jumătate îi pui în pușculiță și din cealaltă jumătate poți să-ți cumperi pe loc ce vrei tu”. Astfel obișnuim copilul cu ideea de economisit.
Tot la această vârstă, copilul poate să învețe să facă singur cumpărături. Poate intra singur în magazin, cu banii, poate alege pâinea, înghețata, etc și poate plăti singur la casă. La 5 ani o va face cu mama în umbră, iar la 8 ani, mama poate aștepta în fața ușii magazinului.

După 9 ani, copiii pot începe să facă mici cumpărături pentru familie, pot fi informați despre costurile recurente ale familiei (fără presiune). Cât plătim pentru a avea lumină în casă, cât costă un bilet de autobuz, cât costă școala/afterschool-ul, cât costă ora de terapie a mamei și cursurile de tenis ale tatălui (sau invers 🙂 )
Tot după 9 ani pot primi informații legate de investiții pe termen lung.

 

3 lucruri pe care mi le-au luat copiii

3 lucruri pe care mi le-au luat copiii

facebookinstagramyoutuberss Știu, știu. Titlul sună filosofic. Ce mi-au luat copiii atunci când au apărut pe lume, pe lângă toate lucrurile pe care mi le-au dat. Mi-au luat uterul și mi l-au folosit după bunul plac pentru 40 vs. aproape 42 de săptămâni. Mi-au băut...

3 lucruri bune pe care le face copilul tău când se plictisește

3 lucruri bune pe care le face copilul tău când se plictisește

facebookinstagramyoutuberss După ce au trecut primele 2 zile de autoizolare, pline de entuziasmul copiilor de a face ceva inedit: adică de a nu merge la școală/grădiniță, ci de a sta multe zile la rând acasă cu mami (pe vremea aia tati încă mergea la birou), când...

3 lucruri pe care (poate) nu le știai despre ”bătăiță”

3 lucruri pe care (poate) nu le știai despre ”bătăiță”

Am pus termenul diminutival între ghilimele în titlu, ca să fie cât mai clar că în acest articol nu vorbesc despre abuzul fizic extrem, ci despre mult răspândita ”bătăiță” sau ”pălmuță” la fund. Pentru mine, cel puțin, diminutivarea acestor cuvinte e doar o încercare...

3 cărți mai grele de vacanță

3 cărți mai grele de vacanță

În articolul anterior vă povesteam despre vacanța noastră frumoasă de acum doi ani de la mare, când am stat acolo câteva săptămâni bune cu copiii și ne-a fost tare bine. Cum luam pe plajă doar strictul necesar și ne bucuram unii de ceilalți. De fapt, dacă stau să...

3 cărți ușurele de vacanță

3 cărți ușurele de vacanță

În alți ani aș fi fost deja sătulă de soare și mare până la finalul lunii iulie. Sătulă de nisipul fin din geanta de plajă, sătulă de pielea uscată de la sare, sătulă de părul încâlcit, dar care așa frumos arată a vacanță. Sau, în cel mai rău caz, sătulă de clorul din...

Cum învață copiii să meargă cu bicicleta

Cum învață copiii să meargă cu bicicleta

Scris de Diana Vijulie

Unii copii vor să încerce bicicleta cu pedale de mici, de la vârsta de doi ani. Iar alții preferă să amâne momentul. Din punct de vedere al dezvoltării copilului, începând cu vârsta de 3 ani, toți copiii tipici sunt perfect capabili să se dea pe o bicicletă cu pedale fără roți ajutătoare. Însă fiecare copil e diferit, ceea ce înseamnă că ce poate face și ce vrea sau se simte capabil să facă sunt două lucruri total diferite, așa că pentru unii dintre ei durează mai mult până când devin autonomi pe o bicicletă. 

Cum începe mersul pe bicicleta cu pedale?

Mersul pe bicicletă nu începe direct cu o bicicletă cu pedale, ci ideea de a-ți menține echilibrul pe două roți în timp ce pedalezi, se așază cu mult timp înainte.

Înainte de a fi capabil să meargă pe o bicicletă cu pedale și fără roți ajutătoare, copilul are nevoie să exerseze acest echilibru. Și cu cât o face mai autonom, cu atât îi va fi mai ușor să învețe. Așa că prima bicicletă a copilului ar trebui să fie o bicicletă de echilibru, adică acea mică bicicletă cu două roți și fără pedale. Pe o astfel de bicicletă, copilul învață să stea în echilibru între momentul în care ridică ambele tălpi de pe asfalt și până în momentul în care le pune înapoi. Treptat, această perioadă crește ca durată și asta e cheia mersului pe bicicletă, de fapt. Să stai cât mai mult timp între momentul în care ai ridicat tălpile de pe ciment până când le pui înapoi. Din fericire, la bicicletele cu pedale, pauza asta între a ridica talpa și a o pune înapoi poate să fie și de câteva ore 🙂

Apoi, părinții au nevoie să înțeleagă și ei că nu pedalatul e partea dificilă, ci echilibrul. Acestea fiind spuse, o bicicletă cu roți ajutătoare nu ajută, de fapt. Este mai mult o bicicletă cu roți încurcătoare, pentru că împiedică biciclistul să învețe cum e cu echilibrul. Într-o lume ideală, după ce copilul a învățat cum e cu echilibrul pe o bicicletă de echilibru, el se va urca pe o bicicletă cu pedale și va pedala.

Teoria e simplă, practica e mai grea, așa că mulți copii (inclusiv ai mei) se urcă de pe o bicicletă de echilibru pe una cu roți ajutătoare și uită o mare parte din ceea ce au învățat despre echilibru. Din fericire, corpul are memoria lui, așa că la nivel corporal, amintirea rămâne salvată. Dacă optați pentru bicicletă cu roți ajutătoare, montați roțile ajutătoare mai sus decât roțile de bicicletă. Așa, copilul nu va sta niciodată pe 3 roți, ci va oscila între a sta pe două roți (una de bicicletă și una ajutătoare) sau doar pe una (cea de bicicletă). 

Un truc ușor pentru a renunța la roțile ajutătoare

Apoi, când decideți (împreună cu copilul) că e momentul să dispară roțile ajutătoare, aveți nevoie de un truc, pe care o să vi-l dau acum.

În perioada copilăriei, nimic din ceea ce i se întâmplă copilului nu se pierde. Până când creierul decide că e momentul să facă o curățenie a traseelor neuronale și să se descotorosească de cele pe care le-a format, dar care nu par să fie utile pe termen lung, totul rămâne activ și așteaptă momentul în care să fie refolosit.

”Bine, mă bucur”, o să ziceți. ”Dar cum mă ajută pe mine asta când vreau să-mi încurajez copilul să învețe să meargă pe bicicletă?”

Chiar dacă după ce a învățat să se descurce cu bicicleta de echilbru, copilul a trecut la roțile ajutătoare, amintirea echilibrului pe bicicletă a rămas stocată în corp. Creierul și corpul copilului au nevoie să-și reamintească despre cum stau lucrurile. După ce-i dați roțile jos de la bicicletă, încurajați copilul să înceapă să folosească puțin bicicleta cu pedale ca pe o bicicletă fără pedale. Cam așa: ccopilul se așează pe șa, așează un picior pe ciment și celălalt pe pedala care trebuie să fie în sus. Acest picior pășește pe pedală, celălalt picior împinge bicicleta. Și-apoi schimbat piciorul, până când copilul reușește să pedaleze simultan cu ambele picioare. Easy peasy 🙂

Despre cum alegem bicicleta pentru copii am scris aici: Cum să alegem bicicleta potrivită pentru copilul nostru

Iar despre regulile de siguranță ale copiilor pe bicicletă, am scris aici: 15 reguli pentru siguranța copiilor pe bicicletă

Accesorii faine pentru bicicletă găsiți aici: Accesorii biciclete

 

E OK să fii furios. Promit!

E OK să fii furios. Promit!

facebookinstagramyoutuberss  Nu știu de ce vă duceți voi la psihoterapeut, coach sau consilier, dar multe persoane din cele cu care lucrez eu vin cu dorința de a putea să-și ”controleze” furia. De când aud asta, îmi imaginez că vor să o controleze în jos, adică să n-o...

Un ritual de relaxare pe gustul meu

Un ritual de relaxare pe gustul meu

Când avea Filip vreo 6 luni am primit cadou de la V. un voucher la masaj și timpul aferent să mă duc acolo și să mă și întorc. Eram după mulți ani de cărat sarcini, bebeluși, toddler sau toate la un loc. Vai, a fost prima mea experiență de tip SPA care mi-a și plăcut....

Activități de vară anti-Pinterest

Activități de vară anti-Pinterest

A venit vacanța deja. Bine, nu știu câți copii mai au vacanța mare în anul 2019, dar dacă ai voștri sunt fericiții norocoși ai celor 3 luni de joacă, mă bucur și eu alături de ei. Sincer, nu știu cum vă organizați voi pentru cele 3 luni de vacanță, dar știu cum se...

Planuri de weekend pe bicicletă

Planuri de weekend pe bicicletă

Articol scris vineri. Doar că atât m-am entuziasmat cu alegerile astea, că nici nu l-am mai publicat. Între timp am făcut ieșirea de weekend în grup mai mare, am fost și la vot pe bicicletă și repetăm și weekendul viitor. Voi pe unde ieșiți cu bicicletele, atunci când...

7 cărți de copii mari pe care le citim noi

7 cărți de copii mari pe care le citim noi

Vremea cărților cu multe poze și puțin text a cam apus pentru familia noastră. Copiii mei au 6 și 4 ani și am trecut la literatura mai serioasă. Sigur, stindardul l-a ridicat Ema, însă acum că a prins și Fip gustul romanelor, nici lui nu-i mai place să aleagă din...

Cum învață copiii să meargă cu bicicleta

Unii copii vor să încerce bicicleta cu pedale de mici, de la vârsta de doi ani. Iar alții preferă să amâne momentul. Din punct de vedere al dezvoltării copilului, începând cu vârsta de 3 ani, toți copiii tipici sunt perfect capabili să se dea pe o bicicletă cu pedale fără roți ajutătoare. Însă fiecare copil e diferit, ceea ce înseamnă că ce poate face și ce vrea sau se simte capabil să facă sunt două lucruri total diferite, așa că pentru unii dintre ei durează mai mult până când devin autonomi pe o bicicletă. 

Cum începe mersul pe bicicleta cu pedale?

Mersul pe bicicletă nu începe direct cu o bicicletă cu pedale, ci ideea de a-ți menține echilibrul pe două roți în timp ce pedalezi, se așază cu mult timp înainte.

Înainte de a fi capabil să meargă pe o bicicletă cu pedale și fără roți ajutătoare, copilul are nevoie să exerseze acest echilibru. Și cu cât o face mai autonom, cu atât îi va fi mai ușor să învețe. Așa că prima bicicletă a copilului ar trebui să fie o bicicletă de echilibru, adică acea mică bicicletă cu două roți și fără pedale. Pe o astfel de bicicletă, copilul învață să stea în echilibru între momentul în care ridică ambele tălpi de pe asfalt și până în momentul în care le pune înapoi. Treptat, această perioadă crește ca durată și asta e cheia mersului pe bicicletă, de fapt. Să stai cât mai mult timp între momentul în care ai ridicat tălpile de pe ciment până când le pui înapoi. Din fericire, la bicicletele cu pedale, pauza asta între a ridica talpa și a o pune înapoi poate să fie și de câteva ore 🙂

Apoi, părinții au nevoie să înțeleagă și ei că nu pedalatul e partea dificilă, ci echilibrul. Acestea fiind spuse, o bicicletă cu roți ajutătoare nu ajută, de fapt. Este mai mult o bicicletă cu roți încurcătoare, pentru că împiedică biciclistul să învețe cum e cu echilibrul. Într-o lume ideală, după ce copilul a învățat cum e cu echilibrul pe o bicicletă de echilibru, el se va urca pe o bicicletă cu pedale și va pedala.

Teoria e simplă, practica e mai grea, așa că mulți copii (inclusiv ai mei) se urcă de pe o bicicletă de echilibru pe una cu roți ajutătoare și uită o mare parte din ceea ce au învățat despre echilibru. Din fericire, corpul are memoria lui, așa că la nivel corporal, amintirea rămâne salvată. Dacă optați pentru bicicletă cu roți ajutătoare, montați roțile ajutătoare mai sus decât roțile de bicicletă. Așa, copilul nu va sta niciodată pe 3 roți, ci va oscila între a sta pe două roți (una de bicicletă și una ajutătoare) sau doar pe una (cea de bicicletă). 

Un truc ușor pentru a renunța la roțile ajutătoare

Apoi, când decideți (împreună cu copilul) că e momentul să dispară roțile ajutătoare, aveți nevoie de un truc, pe care o să vi-l dau acum.

În perioada copilăriei, nimic din ceea ce i se întâmplă copilului nu se pierde. Până când creierul decide că e momentul să facă o curățenie a traseelor neuronale și să se descotorosească de cele pe care le-a format, dar care nu par să fie utile pe termen lung, totul rămâne activ și așteaptă momentul în care să fie refolosit.

”Bine, mă bucur”, o să ziceți. ”Dar cum mă ajută pe mine asta când vreau să-mi încurajez copilul să învețe să meargă pe bicicletă?”

Chiar dacă după ce a învățat să se descurce cu bicicleta de echilbru, copilul a trecut la roțile ajutătoare, amintirea echilibrului pe bicicletă a rămas stocată în corp. Creierul și corpul copilului au nevoie să-și reamintească despre cum stau lucrurile. După ce-i dați roțile jos de la bicicletă, încurajați copilul să înceapă să folosească puțin bicicleta cu pedale ca pe o bicicletă fără pedale. Cam așa: ccopilul se așează pe șa, așează un picior pe ciment și celălalt pe pedala care trebuie să fie în sus. Acest picior pășește pe pedală, celălalt picior împinge bicicleta. Și-apoi schimbat piciorul, până când copilul reușește să pedaleze simultan cu ambele picioare. Easy peasy 🙂

Despre cum alegem bicicleta pentru copii am scris aici: Cum să alegem bicicleta potrivită pentru copilul nostru

Iar despre regulile de siguranță ale copiilor pe bicicletă, am scris aici: 15 reguli pentru siguranța copiilor pe bicicletă

Accesorii faine pentru bicicletă găsiți aici: Accesorii biciclete

E OK să fii furios. Promit!

E OK să fii furios. Promit!

facebookinstagramyoutuberss  Nu știu de ce vă duceți voi la psihoterapeut, coach sau consilier, dar multe persoane din cele cu care lucrez eu vin cu dorința de a putea să-și ”controleze” furia. De când aud asta, îmi imaginez că vor să o controleze în jos, adică să n-o...

Un ritual de relaxare pe gustul meu

Un ritual de relaxare pe gustul meu

Când avea Filip vreo 6 luni am primit cadou de la V. un voucher la masaj și timpul aferent să mă duc acolo și să mă și întorc. Eram după mulți ani de cărat sarcini, bebeluși, toddler sau toate la un loc. Vai, a fost prima mea experiență de tip SPA care mi-a și plăcut....

Activități de vară anti-Pinterest

Activități de vară anti-Pinterest

A venit vacanța deja. Bine, nu știu câți copii mai au vacanța mare în anul 2019, dar dacă ai voștri sunt fericiții norocoși ai celor 3 luni de joacă, mă bucur și eu alături de ei. Sincer, nu știu cum vă organizați voi pentru cele 3 luni de vacanță, dar știu cum se...

Planuri de weekend pe bicicletă

Planuri de weekend pe bicicletă

Articol scris vineri. Doar că atât m-am entuziasmat cu alegerile astea, că nici nu l-am mai publicat. Între timp am făcut ieșirea de weekend în grup mai mare, am fost și la vot pe bicicletă și repetăm și weekendul viitor. Voi pe unde ieșiți cu bicicletele, atunci când...

7 cărți de copii mari pe care le citim noi

7 cărți de copii mari pe care le citim noi

Vremea cărților cu multe poze și puțin text a cam apus pentru familia noastră. Copiii mei au 6 și 4 ani și am trecut la literatura mai serioasă. Sigur, stindardul l-a ridicat Ema, însă acum că a prins și Fip gustul romanelor, nici lui nu-i mai place să aleagă din...

De ce le place copiilor apa

De ce le place copiilor apa

Scris de Diana Vijulie

Apa e unul din elementele esențiale ale planetei noastre. Chiar și noi înșine suntem făcuți, în mare parte, din apă. Apa e prezentă peste tot în jurul nostru (chiar acum am pe birou 3 tipuri diferite de ”apă” – sau, mă rog, lichid: apă, cafea și o loțiune pentru iritația mea de pe mână). Iar copiii iubesc apa.

Apa vine cu posibilități aproape delimitate de explorare și se mulează pe nivelul de dezvoltare al oricărei vârste. Bebelușilor le place să lovească apa cu palmele și-apoi se distrează atunci când ea stropește în toate părțile. Copiii mici își petrec minute în șir învățând să toarne apa dintr-un recipient în altul. Copii mai mari fac baie păpușilor, se stropesc în războaie cu pistoale cu apă. La grădiniță și la școală copiii învață despre minunatul ciclu al naturii, care pornește din același loc în care se termină: nori, ploaie, râu, lac, mare, nori, ploaie, râu, lac, mare și așa la infinit. Toți învățăm să stăpânim apa: înotăm în ea, ne folosim de puterea ei ca să creăm curent electric, curent pe care îl folosim apoi ca să alimentăm pompe hidrofor ca să scoatem și mai multă apă și-apoi un instant de apă caldă, ca s-o încălzim. Ne străduim s-o transformăm în combustibil sănătos, ca să ne transporte chiar și pe uscat din punctul A în punctul B. 

Doar dacă mă uit la paragraful trecut îmi vin două idei.

Prima este că: evident că bebelușii și copiii iubesc apa, pentru că e aproape magică!
Și a doua ar fi că: poate un titlu mai potrivit ar fi ”De ce le place oamenilor apa”, pentru că e la fel de evident și că nu doar copiii sunt fascinați de apă, ci și adulții. 

Copilăria: experimentarea vieții cu toate simțurile

Și adulții și copiii experimentează viața cu toate simțurile, căci acesta este rolul lor. Însă, spre deosebire de adulți, copiii sunt mult mai atenți la semnalele pe care le primește corpul lor din mediu. Adică, sunt mult mai atenți la ceea ce simt.

Iar apa este un mediu minunat pentru a folosi toate aceste simțuri. 

Simțul vizual

Sigur, apa poate fi văzută, însă apa e un mediu minunat pentru a explora alte moduri de a vedea.
Prin apă obiectele se văd diferit, pe dos, cu valuri, mai mari.
Apa poate fi colorată natural sau sintetic, iar asta se adaugă la explorarea vizuală.

Simțul gustativ și olfactiv

Apa e inodoră, incoloră și insipidă. Însă, are textura ei. Are temperatura ei. Și dacă ne supărăm puțin, o putem aroma.
Copiii gustă tot felul de ape, care nu sunt neapărat inodore și insipide. Gustă apa din cadă, care e diferită de apa din sticlă și diferită de apa din mare. 
Ba chiar copiii mei mi-au zis că apa caldă are un gust cu totul diferit de apa rece și că are și un miros diferit. ”Miroase a rece”. Și cred că sunt de acord cu ei.

Simțul tactil

Apa caldă se simte diferit de cea rece. Apa poate să fie moale, poate să fie limpede sau poate să fie plină de imperfecțiuni. O putem atinge, ne putem imersa în ea. 

Simțul auditiv

Apa e foarte zgomotoasă dacă vrea. Sau dacă o facem să fie zgomotoasă. Copiilor le place și asta. E parte din explorarea lor. Cum sună o picătură care curge în pahar? Dar cum sună un șuvoi? E un sunet jos sau înalt? Cum îl putem controla? Toate sunt întrebări de explorator. 

Simțul vestibular și proprioceptiv

Copiii își provoacă aceste simțuri de fiecare dată când fac baie. Cum îmi simt eu corpul în raport cu mediul din apă? Cum îl mișc? Cât e de greu sau de ușor? Înotul în sine e cea mai mare provocare a acestor simțuri. 

Și cred că din cauza asta le place copiilor atât de mult să se joace cu apa: pentru că le stimulează toate simțurile. 

Vă las aici și câteva idei de explorare cu ajutorul apei, ca să-i țineți pe copii antrenați și distrați. Iar dacă nu veniți voi cu ideile, fiți pe pace. Copiii sunt extrem de inventivi și-și găsesc o grămadă de jocuri cu apa. N-au nevoie decât de … apă. Și permisiunea să facă cu ea ce vor ei. 

  • faceți bărcuțe de hârtie și lăsați-le să plutească
  • dați copilului ocazia să învețe să toarne dintr-un recipient în altul
  • transformați apa turnând în ea pământ până devine un noroi subțire (cu care puteți picta apoi)
  • săriți în bălți
  • explorați râuri/lacuri cu ajutorul trusei de explorator
  • faceți baloane de săpun
  • oganizați lupte cu apă
  • spălați vase, haine, pietre, jucării
  • ieșiți la plimbare prin ploaie (pare că vremea e foarte prietenoasă cu activitatea asta)
  • înotați
  • gătiți, faceți limonadă
  • jucați-vă cu gheață

 

Activități de vară anti-Pinterest

Activități de vară anti-Pinterest

A venit vacanța deja. Bine, nu știu câți copii mai au vacanța mare în anul 2019, dar dacă ai voștri sunt fericiții norocoși ai celor 3 luni de joacă, mă bucur și eu alături de ei. Sincer, nu știu cum vă organizați voi pentru cele 3 luni de vacanță, dar știu cum se...

Cele 8 simțuri și idei de activități pentru a le calibra

Cele 8 simțuri și idei de activități pentru a le calibra

Când eram eu în școală am aflat despre faptul că avem 5 simțuri. Bunica le tot repeta cu mine și îmi spunea că sunt importante și că e important să știu care e care și ce se face cu ele. Nu înțelegeam atunci foarte bine de ce, însă acum pricep. E modul în care învățam...

Jocul cu plastilina și idei de activități

Jocul cu plastilina și idei de activități

Plastilină. Aveți în casă, așa-i? Odată ce copilul n-a mai băgat cu poftă bucăți albastre și roșii de material modelabil, pe care tu nu l-ai mânca nici plătită, a început jocul. Întâi ca experiență senzorială, copilul a atins și a modelat fără scop aparent materialul....

5 idei de cadouri pentru micul constructor sau mica arhitectă

5 idei de cadouri pentru micul constructor sau mica arhitectă

Aha, deci aveți și voi acasă un mic constructor sau o micuță arhitectă, nu-i așa? Ce-ar vrea să construiască? Blocuri? Case? Spitale subacvatice? Roboți? Orașe întregi? Am și eu așa niște mici constructori acasă. Unul din cele mai frumoase cadouri pe care le-a primit...

Pictura cu final deschis – Ce este? Care sunt beneficiile?

Pictura cu final deschis – Ce este? Care sunt beneficiile?

Tuturor copiilor le place să fie creatori. Unii creează prin pictură, alții creează prin piese lego, alții creează prin cuvinte. Unii creează ordine, alții creează haos, unii creează liniște, alții creează zgomot. Până la urmă, una din diferențele dintre oameni și...

3 activități pe care și le pregătesc copiii

3 activități pe care și le pregătesc copiii

Îmi amintesc cu mare febră musculară la creier de perioadele în care eram datoare Emei cu organizat de activități, zilnic, mai multe pe zi. Vedeți voi, nu că aș fi concurat eu la premiul ”mama anului” (desigur, l-am câștigat oricum), dar dacă nu-i dădeam de lucru, nu...

De ce le place copiilor apa

Apa e unul din elementele esențiale ale planetei noastre. Chiar și noi înșine suntem făcuți, în mare parte, din apă. Apa e prezentă peste tot în jurul nostru (chiar acum am pe birou 3 tipuri diferite de ”apă” – sau, mă rog, lichid: apă, cafea și o loțiune pentru iritația mea de pe mână). Iar copiii iubesc apa.

Apa vine cu posibilități aproape delimitate de explorare și se mulează pe nivelul de dezvoltare al oricărei vârste. Bebelușilor le place să lovească apa cu palmele și-apoi se distrează atunci când ea stropește în toate părțile. Copiii mici își petrec minute în șir învățând să toarne apa dintr-un recipient în altul. Copii mai mari fac baie păpușilor, se stropesc în războaie cu pistoale cu apă. La grădiniță și la școală copiii învață despre minunatul ciclu al naturii, care pornește din același loc în care se termină: nori, ploaie, râu, lac, mare, nori, ploaie, râu, lac, mare și așa la infinit. Toți învățăm să stăpânim apa: înotăm în ea, ne folosim de puterea ei ca să creăm curent electric, curent pe care îl folosim apoi ca să alimentăm pompe hidrofor ca să scoatem și mai multă apă și-apoi un instant de apă caldă, ca s-o încălzim. Ne străduim s-o transformăm în combustibil sănătos, ca să ne transporte chiar și pe uscat din punctul A în punctul B. 

Doar dacă mă uit la paragraful trecut îmi vin două idei.

Prima este că: evident că bebelușii și copiii iubesc apa, pentru că e aproape magică!
Și a doua ar fi că: poate un titlu mai potrivit ar fi ”De ce le place oamenilor apa”, pentru că e la fel de evident și că nu doar copiii sunt fascinați de apă, ci și adulții. 

Copilăria: experimentarea vieții cu toate simțurile

Și adulții și copiii experimentează viața cu toate simțurile, căci acesta este rolul lor. Însă, spre deosebire de adulți, copiii sunt mult mai atenți la semnalele pe care le primește corpul lor din mediu. Adică, sunt mult mai atenți la ceea ce simt.

Iar apa este un mediu minunat pentru a folosi toate aceste simțuri. 

Simțul vizual

Sigur, apa poate fi văzută, însă apa e un mediu minunat pentru a explora alte moduri de a vedea.
Prin apă obiectele se văd diferit, pe dos, cu valuri, mai mari.
Apa poate fi colorată natural sau sintetic, iar asta se adaugă la explorarea vizuală.

Simțul gustativ și olfactiv

Apa e inodoră, incoloră și insipidă. Însă, are textura ei. Are temperatura ei. Și dacă ne supărăm puțin, o putem aroma.
Copiii gustă tot felul de ape, care nu sunt neapărat inodore și insipide. Gustă apa din cadă, care e diferită de apa din sticlă și diferită de apa din mare. 
Ba chiar copiii mei mi-au zis că apa caldă are un gust cu totul diferit de apa rece și că are și un miros diferit. ”Miroase a rece”. Și cred că sunt de acord cu ei.

Simțul tactil

Apa caldă se simte diferit de cea rece. Apa poate să fie moale, poate să fie limpede sau poate să fie plină de imperfecțiuni. O putem atinge, ne putem imersa în ea. 

Simțul auditiv

Apa e foarte zgomotoasă dacă vrea. Sau dacă o facem să fie zgomotoasă. Copiilor le place și asta. E parte din explorarea lor. Cum sună o picătură care curge în pahar? Dar cum sună un șuvoi? E un sunet jos sau înalt? Cum îl putem controla? Toate sunt întrebări de explorator. 

Simțul vestibular și proprioceptiv

Copiii își provoacă aceste simțuri de fiecare dată când fac baie. Cum îmi simt eu corpul în raport cu mediul din apă? Cum îl mișc? Cât e de greu sau de ușor? Înotul în sine e cea mai mare provocare a acestor simțuri. 

Și cred că din cauza asta le place copiilor atât de mult să se joace cu apa: pentru că le stimulează toate simțurile. 

Vă las aici și câteva idei de explorare cu ajutorul apei, ca să-i țineți pe copii antrenați și distrați. Iar dacă nu veniți voi cu ideile, fiți pe pace. Copiii sunt extrem de inventivi și-și găsesc o grămadă de jocuri cu apa. N-au nevoie decât de … apă. Și permisiunea să facă cu ea ce vor ei. 

  • faceți bărcuțe de hârtie și lăsați-le să plutească
  • dați copilului ocazia să învețe să toarne dintr-un recipient în altul
  • transformați apa turnând în ea pământ până devine un noroi subțire (cu care puteți picta apoi)
  • săriți în bălți
  • explorați râuri/lacuri cu ajutorul trusei de explorator
  • faceți baloane de săpun
  • oganizați lupte cu apă
  • spălați vase, haine, pietre, jucării
  • ieșiți la plimbare prin ploaie (pare că vremea e foarte prietenoasă cu activitatea asta)
  • înotați
  • gătiți, faceți limonadă
  • jucați-vă cu gheață

Activități de vară anti-Pinterest

Activități de vară anti-Pinterest

A venit vacanța deja. Bine, nu știu câți copii mai au vacanța mare în anul 2019, dar dacă ai voștri sunt fericiții norocoși ai celor 3 luni de joacă, mă bucur și eu alături de ei. Sincer, nu știu cum vă organizați voi pentru cele 3 luni de vacanță, dar știu cum se...

Cele 8 simțuri și idei de activități pentru a le calibra

Cele 8 simțuri și idei de activități pentru a le calibra

Când eram eu în școală am aflat despre faptul că avem 5 simțuri. Bunica le tot repeta cu mine și îmi spunea că sunt importante și că e important să știu care e care și ce se face cu ele. Nu înțelegeam atunci foarte bine de ce, însă acum pricep. E modul în care învățam...

Jocul cu plastilina și idei de activități

Jocul cu plastilina și idei de activități

Plastilină. Aveți în casă, așa-i? Odată ce copilul n-a mai băgat cu poftă bucăți albastre și roșii de material modelabil, pe care tu nu l-ai mânca nici plătită, a început jocul. Întâi ca experiență senzorială, copilul a atins și a modelat fără scop aparent materialul....

5 idei de cadouri pentru micul constructor sau mica arhitectă

5 idei de cadouri pentru micul constructor sau mica arhitectă

Aha, deci aveți și voi acasă un mic constructor sau o micuță arhitectă, nu-i așa? Ce-ar vrea să construiască? Blocuri? Case? Spitale subacvatice? Roboți? Orașe întregi? Am și eu așa niște mici constructori acasă. Unul din cele mai frumoase cadouri pe care le-a primit...

Pictura cu final deschis – Ce este? Care sunt beneficiile?

Pictura cu final deschis – Ce este? Care sunt beneficiile?

Tuturor copiilor le place să fie creatori. Unii creează prin pictură, alții creează prin piese lego, alții creează prin cuvinte. Unii creează ordine, alții creează haos, unii creează liniște, alții creează zgomot. Până la urmă, una din diferențele dintre oameni și...

3 activități pe care și le pregătesc copiii

3 activități pe care și le pregătesc copiii

Îmi amintesc cu mare febră musculară la creier de perioadele în care eram datoare Emei cu organizat de activități, zilnic, mai multe pe zi. Vedeți voi, nu că aș fi concurat eu la premiul ”mama anului” (desigur, l-am câștigat oricum), dar dacă nu-i dădeam de lucru, nu...

Hipersensibilitatea adulților și copiilor

Hipersensibilitatea adulților și copiilor

Scris de Diana Vijulie

Prea multă gălăgie, prea multe lumini, prea mulți oameni, prea multă agitație. Așa experimentează lumea persoanele hipersensibile, iar experiențele care sunt ușor de gestionat pentru cei cu o toleranță mai ridicată la stimuli, devin copleșitoare pentru aceste persoane.

Ce este hipersensibilitatea?

Persoanele hipersensibile (adulți sau copii) percep mediul cu ajutorul tuturor simțurilor într-un mod foarte intens. Iar când vorbim despre simțuri, ne putem referi la oricare dintre ele: luminile par mai puternice (becuri, artificii, soare), zgomotele sunt copleșitoare (uscătoare de mâini, mașina de cusut, discuțiile din mulțimi), mirosurile sunt intruzive, etc. Practic fiecare experiență senzorială va fi percepută foarte puternic și detaliat. Și dacă te întrebi care sunt consecințele acestor percepții ale persoanelor hipersensibile pot să-ți spun despre două dintr ele: persoana (adult sau copil) pare mai nervoasă și/sau introvertă.

Cum se manifestă hipersensibilitatea?

Iată câteva caracteristici specifice persoanelor (adulți sau copii) hipersensibile:

  • Imaginație complexă
  • Dificultatea de a suporta structurile rigide
  • Perfecționism
  • Empatie
  • Capacitate mare de introspecție
  • Sensibilitate prea mare sau prea mică la durere
  • Bun observator al detaliilor
  • Dificultăți de a lucra sub stres
  • Entuziasm ridicat

Cum apare această hipersensibilitate?

Din păcate încă nu se știe clar de unde vine această hipersensibilitate, însă presupunerea predominantă este că vorbim despre o hipersensibilitate moștenită genetic, activată de mediu. Iar dacă privim puțin cât de stimulant este mediul modern pentru structura internă a unui bebeluș, putem presupune că este aproape imposibil ca aceasta hipersensibilitate moștenită genetic să nu se activeze.
Ce e important să avem în vedere este faptul că această hipersensibilitate poate fi modelată ușor (desensibilizată), însă este o trăsătură stabilă a personalității și avem nevoie să o acceptăm așa cum este.

Cum poți trăi cu această hipersensibilitate?

Ca să trăiești o viață echilibrată, în care hipersensibilitatea să nu fie o piedică, e foarte important să-ți asculți corpul și să-i îndeplinești nevoile.
E OK să eviți mediile hiperstimulante, e OK să iei pauze atunci când te simți copleșit/ă.
Odihnește-te suficient.
Caută-ți experiențe care să te stimuleze cât ai nevoie ca să te simți confortabil.

 

Despre hipersensibilitatea în cazul copiilor am scris aici:

Adaptarea copilului sensibil la școală/grădiniță

 

Cum ne lăsăm duși de nas

Cum ne lăsăm duși de nas

facebookinstagramyoutuberss  Flower photo created by nakaridore - www.freepik.com Dacă e ceva ce ne leagă de oamenii de acum 650 de ani, acel ceva nu e nici felul în care ne iubim, nici felul în care scriem și în care citim, nici felul în care ne creștem copiii....

Crăciun ÎMPREUNĂ, indiferent unde ești

Crăciun ÎMPREUNĂ, indiferent unde ești

facebookinstagramyoutuberss La fel cum a fost tot anul, nici Crăciunul nu se dezminte: o să fie ciudat. Și nu pentru noi în mod specific (sau nu DOAR pentru noi), ci pentru multe poate chiar miliarde de oameni, anul acesta Crăciunul va fi diferit. De la distanță, sau...

Psihologia spațiului și a culorii

Psihologia spațiului și a culorii

facebookinstagramyoutuberssZilele trecute am intrat într-o librărie, să mai casc puțin gura pe-acolo. N-am mai fost prea des în librării în ultima vreme și simțeam lipsa unei activități fără rost, dar care să-mi facă plăcere și după care să nu mă simt vinovată. Nu...

Să ai grijă de tine n-ar trebui să fie nici complicat și nici scump

Să ai grijă de tine n-ar trebui să fie nici complicat și nici scump

facebookinstagramyoutuberssCând deschid discuția legată de ”a avea grijă de tine”, adesea mă lovesc de proteste. Pentru multe mame ”a avea grijă de tine” pare ceva foarte complicat, ceva care trebuie să dureze mult (și se știe, mamele au multe, numai timp nu prea) sau...

11 lucruri despre viață pe care vreau să le știe fiica mea

11 lucruri despre viață pe care vreau să le știe fiica mea

facebookinstagramyoutuberss Copilul mic s-a făcut deja mare. Mă uitam la el cât e de lung și de băiat mare. Sunt departe de tot vremurile când era micuț și dolofan, când îi plesneau cutele pe brațe și pe picioare. Acum e înalt și subțirel și salută ca șoferii când îi...

Au mamele voie să bea vin?

Au mamele voie să bea vin?

facebookinstagramyoutuberss Urmăresc niște site-uri de prin State, care au reluat discuția legată de cât de sănătoasă e alăturarea asta dintre mame și vin. Pare că există o îngrijorare la ei legată de asocierea asta și de cantitatea de vin pe care o beau mamele, ca...

Hipersensibilitatea adulților și copiilor

Prea multă gălăgie, prea multe lumini, prea mulți oameni, prea multă agitație. Așa experimentează lumea persoanele hipersensibile, iar experiențele care sunt ușor de gestionat pentru cei cu o toleranță mai ridicată la stimuli, devin copleșitoare pentru aceste persoane.

Ce este hipersensibilitatea?

Persoanele hipersensibile (adulți sau copii) percep mediul cu ajutorul tuturor simțurilor într-un mod foarte intens. Iar când vorbim despre simțuri, ne putem referi la oricare dintre ele: luminile par mai puternice (becuri, artificii, soare), zgomotele sunt copleșitoare (uscătoare de mâini, mașina de cusut, discuțiile din mulțimi), mirosurile sunt intruzive, etc. Practic fiecare experiență senzorială va fi percepută foarte puternic și detaliat. Și dacă te întrebi care sunt consecințele acestor percepții ale persoanelor hipersensibile pot să-ți spun despre două dintr ele: persoana (adult sau copil) pare mai nervoasă și/sau introvertă.

Cum se manifestă hipersensibilitatea?

Iată câteva caracteristici specifice persoanelor (adulți sau copii) hipersensibile:

  • Imaginație complexă
  • Dificultatea de a suporta structurile rigide
  • Perfecționism
  • Empatie
  • Capacitate mare de introspecție
  • Sensibilitate prea mare sau prea mică la durere
  • Bun observator al detaliilor
  • Dificultăți de a lucra sub stres
  • Entuziasm ridicat

Cum apare această hipersensibilitate?

Din păcate încă nu se știe clar de unde vine această hipersensibilitate, însă presupunerea predominantă este că vorbim despre o hipersensibilitate moștenită genetic, activată de mediu. Iar dacă privim puțin cât de stimulant este mediul modern pentru structura internă a unui bebeluș, putem presupune că este aproape imposibil ca aceasta hipersensibilitate moștenită genetic să nu se activeze.
Ce e important să avem în vedere este faptul că această hipersensibilitate poate fi modelată ușor (desensibilizată), însă este o trăsătură stabilă a personalității și avem nevoie să o acceptăm așa cum este.

Cum poți trăi cu această hipersensibilitate?

Ca să trăiești o viață echilibrată, în care hipersensibilitatea să nu fie o piedică, e foarte important să-ți asculți corpul și să-i îndeplinești nevoile.
E OK să eviți mediile hiperstimulante, e OK să iei pauze atunci când te simți copleșit/ă.
Odihnește-te suficient.
Caută-ți experiențe care să te stimuleze cât ai nevoie ca să te simți confortabil.

 

Despre hipersensibilitatea în cazul copiilor am scris aici:

Adaptarea copilului sensibil la școală/grădiniță

Cum ne lăsăm duși de nas

Cum ne lăsăm duși de nas

facebookinstagramyoutuberss  Flower photo created by nakaridore - www.freepik.com Dacă e ceva ce ne leagă de oamenii de acum 650 de ani, acel ceva nu e nici felul în care ne iubim, nici felul în care scriem și în care citim, nici felul în care ne creștem copiii....

Crăciun ÎMPREUNĂ, indiferent unde ești

Crăciun ÎMPREUNĂ, indiferent unde ești

facebookinstagramyoutuberss La fel cum a fost tot anul, nici Crăciunul nu se dezminte: o să fie ciudat. Și nu pentru noi în mod specific (sau nu DOAR pentru noi), ci pentru multe poate chiar miliarde de oameni, anul acesta Crăciunul va fi diferit. De la distanță, sau...

Psihologia spațiului și a culorii

Psihologia spațiului și a culorii

facebookinstagramyoutuberssZilele trecute am intrat într-o librărie, să mai casc puțin gura pe-acolo. N-am mai fost prea des în librării în ultima vreme și simțeam lipsa unei activități fără rost, dar care să-mi facă plăcere și după care să nu mă simt vinovată. Nu...

Să ai grijă de tine n-ar trebui să fie nici complicat și nici scump

Să ai grijă de tine n-ar trebui să fie nici complicat și nici scump

facebookinstagramyoutuberssCând deschid discuția legată de ”a avea grijă de tine”, adesea mă lovesc de proteste. Pentru multe mame ”a avea grijă de tine” pare ceva foarte complicat, ceva care trebuie să dureze mult (și se știe, mamele au multe, numai timp nu prea) sau...

11 lucruri despre viață pe care vreau să le știe fiica mea

11 lucruri despre viață pe care vreau să le știe fiica mea

facebookinstagramyoutuberss Copilul mic s-a făcut deja mare. Mă uitam la el cât e de lung și de băiat mare. Sunt departe de tot vremurile când era micuț și dolofan, când îi plesneau cutele pe brațe și pe picioare. Acum e înalt și subțirel și salută ca șoferii când îi...

Au mamele voie să bea vin?

Au mamele voie să bea vin?

facebookinstagramyoutuberss Urmăresc niște site-uri de prin State, care au reluat discuția legată de cât de sănătoasă e alăturarea asta dintre mame și vin. Pare că există o îngrijorare la ei legată de asocierea asta și de cantitatea de vin pe care o beau mamele, ca...

6 lucruri pe care să nu le usuci în uscătorul de rufe

6 lucruri pe care să nu le usuci în uscătorul de rufe

Scris de Diana Vijulie

După 11 ani de utilizat uscătorul de rufe și extrem de multe experimente cu el, am aflat câte ceva util despre momentele în care îmi fac viața mai ușoară cu el, dar și despre momentele în care mi-o complic. Recunosc, nu prea folosesc aparatele astea casnice doar în scopurile pentru care au fost create. Spăl jucăriile copiilor, abajururi și periile de machiaj în mașina de spălat vase, spăl periile de păr, alte jucării mici și tot felul de chestiuțe la mașina de spălat rufe, pun amestecul de clătite la blender, pun lucruri la dezinfectat în congelator, folosesc aparatul de aromaterapie să aduc plantelor pretențioase un plus de umiditate în aer, etc. Pentru unele aparate încă n-am descoperit beneficii alternative (de exemplu pentru purificatorul de aer), dar n-am renunțat încă :))
De multe ori merg pe freestyle și-mi asum că s-ar putea să stric una sau alta. În decursul timpului chiar am și stricat, desigur. Însă, din fericire n-am stricat aparatele, ci doar obiectele. Pfiu.

Astăzi vreau să vă spun ce am stricat la uscător (unde tot așa, am încercat să usuc verzi și uscate), ca să nu fie nevoie să stricați și voi. Unele sunt evidente (doooooh!), iar la altele chiar nu mă așteptam.

Deci, să începem.

Dacă ai uscător de rufe electric, nu usca la el următoarele:

Haine de lână

Da, știu. E evideeeeent. Lâna se micșorează la temperaturi ridicate, se mai și scămoșează, își strică și forma. Sigur că știam și eu asta și recunosc că în mod voluntar nu am pus lâna la uscător nici măcar la programul pentru lână. Însă, s-a întâmplat de câteva ori să scap ceva pe-acolo din greșeală și presupunerea inițală este corectă: se micșorează mult. Deci nu-i un mit, nu puneți lână la uscător.

Adidași

Aici am mers tot pe trial and error și nu știu să vă spun de ce unii adidași au ieșit bine din uscător, iar alții au ieșit șifonați în mod iremediabil. Pentru că e un proces atât de imprevizibil, recunosc că acum nu mai usuc nici măcar adidașii care sunt doar din pânză (și cu care n-am pățit accidente până acum), pentru că mă tem. Am stricat espadrile care nu păreau să fie ușor de stricat, am stricat adidași, ba chiar și cizmulițe. Tot ce e de încălțat nu mai intră acum la uscător. Am zis.

Sacoșe refolosibile

Știți? Sacoșele alea drăguțe, așa numitele tote bags? Care au și mesaje simpatice pe ele și au nevoie de spălări frecvente, pentru că (cel puțin eu) cărăm în ele de la cartofi la laptop? Mda, am șifonat tote bagul meu preferat (luat dintr-o librărie din Londra, oh, ce vremuri… când călătoream…) și n-am mai reușit să-l aduc la o formă decentă. Altele au rămas fără scrisul drăguț de pe ele, care s-a delaminat. Mai nou tratez aceste sacoșe ca pe pijamalele de mătase naturală.

Costume de baie

Teoretic nici sutienele normale nu prea au ce căuta la uscător, însă am remarcat că sunt mai rezistente. Dar costumele de baie (ale mele zic) își strică imediat forma și elasticitatea în uscător, iar când le pun pe mine parcă nu mai simt că mă îmbracă, ci doar că atârnă acolo pe mine. Urât, foarte urât. Costumele de baie se usucă pe sârmă și aia e.

Blană artificială

Nici aici nu am prins un tipar, însă am stricat câteva animăluțe de pluș în uscător, care pare-se că a fost prea fierbinte pentru plasticul din care era făcută blănița. Așa că am renunțat să mai usuc animale de pluș la uscător, dar și jachetele cu glugă din blăniță sau alte asemenea.

Chestii cauciucate sau impermeabilizate

… care se delaminează și se dezlipesc. Am pățit asta cu tricouri, o jachetă, covorașe de duș și alte chestii de acest gen. Culmea e că pe vremea când foloseau copiii scutece refolosibile, n-am pățit niciodată să se strice de la uscător.

Dacă mai ai și alte idei, scrie-le în comments și salvează-ne de la a distruge lucruri 🙂

Sursă foto

 

Ce facem cu banii în criza Covid?

Ce facem cu banii în criza Covid?

Dacă mă întrebați pe mine, urmează vremuri grele din punct de vedere financiar. Mă uitam așa în jurul meu și după 2 săptămâni de pandemie ajunsă în România, am văzut businessuri mici că deja se închideau. Antreprenorilor le e greu. Și companiilor mari le e greu, mai...

Împărțim planeta și misiunea Hubble – Lecții de la copii

Împărțim planeta și misiunea Hubble – Lecții de la copii

Când văd ce face Ema la școală, ajung la concluzia că-mi pare rău că sunt om în toată firea și că nu descopăr și eu lumea prin metode atât de creative. Sigur că procesul de învățare nu-i nici pe departe încheiat pentru mine (și cred că atunci când voi considera asta,...

Cocktailuri pentru mame

Cocktailuri pentru mame

Mi-au plăcut întotdeauna băuturile bune la gust. Cremoase, dacă se poate, fructoase sau cu lapte, colorate și nu exagerat de dulci. Mai puțin cele acidulate, deși apa carbogazoasă (apa minerală, pe limba română) o prefer la orice oră apei plate. Dar între o băutură...

Îngrijirea tenului în pași simpli, că cine mai are timp de altceva?

Îngrijirea tenului în pași simpli, că cine mai are timp de altceva?

După ce nu l-am mai alăptat pe Fip, fața mea a început brusc să arate cum n-a arătat niciodată. În adolescență am fost genul norocos fără coșuri, deși n-aveam în vreun fel grijă de pielea mea și nici dieta mea nu era foarte bine pusă la punct. Aveam noroc de ”față...

Poate funcționa relația dintre un bebeluș și un câine?

Poate funcționa relația dintre un bebeluș și un câine?

Sigur că poate funcționa. Multe lucruri pot funcționa, însă se întâmplă adesea că ele, deși pot funcționa, nu funcționează. Multe lucruri pot fi făcute, dar nu sunt. Eu pot mânca o singură înghețată pe săptămână, sau chiar niciuna, niciodată. Dar n-o fac, pentru că...

Cum să-ți albești dinții sau placebo – una din două

Cum să-ți albești dinții sau placebo – una din două

Am crescut cu multe stresuri legate de aspectul meu fizic. Toate induse. Mi-a fost rușine de degetele mele de la picioare, de sânii prea mari (habar n-aveam cât de mici erau până când n-am rămas însărcinată prima dată și-așa am rămas - nu...

6 lucruri pe care să nu le usuci în uscătorul de rufe

După 11 ani de utilizat uscătorul de rufe și extrem de multe experimente cu el, am aflat câte ceva util despre momentele în care îmi fac viața mai ușoară cu el, dar și despre momentele în care mi-o complic. Recunosc, nu prea folosesc aparatele astea casnice doar în scopurile pentru care au fost create. Spăl jucăriile copiilor, abajururi și periile de machiaj în mașina de spălat vase, spăl periile de păr, alte jucării mici și tot felul de chestiuțe la mașina de spălat rufe, pun amestecul de clătite la blender, pun lucruri la dezinfectat în congelator, folosesc aparatul de aromaterapie să aduc plantelor pretențioase un plus de umiditate în aer, etc. Pentru unele aparate încă n-am descoperit beneficii alternative (de exemplu pentru purificatorul de aer), dar n-am renunțat încă :))
De multe ori merg pe freestyle și-mi asum că s-ar putea să stric una sau alta. În decursul timpului chiar am și stricat, desigur. Însă, din fericire n-am stricat aparatele, ci doar obiectele. Pfiu.

Astăzi vreau să vă spun ce am stricat la uscător (unde tot așa, am încercat să usuc verzi și uscate), ca să nu fie nevoie să stricați și voi. Unele sunt evidente (doooooh!), iar la altele chiar nu mă așteptam.

Deci, să începem.

Dacă ai uscător de rufe electric, nu usca la el următoarele:

Haine de lână

Da, știu. E evideeeeent. Lâna se micșorează la temperaturi ridicate, se mai și scămoșează, își strică și forma. Sigur că știam și eu asta și recunosc că în mod voluntar nu am pus lâna la uscător nici măcar la programul pentru lână. Însă, s-a întâmplat de câteva ori să scap ceva pe-acolo din greșeală și presupunerea inițală este corectă: se micșorează mult. Deci nu-i un mit, nu puneți lână la uscător.

Adidași

Aici am mers tot pe trial and error și nu știu să vă spun de ce unii adidași au ieșit bine din uscător, iar alții au ieșit șifonați în mod iremediabil. Pentru că e un proces atât de imprevizibil, recunosc că acum nu mai usuc nici măcar adidașii care sunt doar din pânză (și cu care n-am pățit accidente până acum), pentru că mă tem. Am stricat espadrile care nu păreau să fie ușor de stricat, am stricat adidași, ba chiar și cizmulițe. Tot ce e de încălțat nu mai intră acum la uscător. Am zis.

Sacoșe refolosibile

Știți? Sacoșele alea drăguțe, așa numitele tote bags? Care au și mesaje simpatice pe ele și au nevoie de spălări frecvente, pentru că (cel puțin eu) cărăm în ele de la cartofi la laptop? Mda, am șifonat tote bagul meu preferat (luat dintr-o librărie din Londra, oh, ce vremuri… când călătoream…) și n-am mai reușit să-l aduc la o formă decentă. Altele au rămas fără scrisul drăguț de pe ele, care s-a delaminat. Mai nou tratez aceste sacoșe ca pe pijamalele de mătase naturală.

Costume de baie

Teoretic nici sutienele normale nu prea au ce căuta la uscător, însă am remarcat că sunt mai rezistente. Dar costumele de baie (ale mele zic) își strică imediat forma și elasticitatea în uscător, iar când le pun pe mine parcă nu mai simt că mă îmbracă, ci doar că atârnă acolo pe mine. Urât, foarte urât. Costumele de baie se usucă pe sârmă și aia e.

Blană artificială

Nici aici nu am prins un tipar, însă am stricat câteva animăluțe de pluș în uscător, care pare-se că a fost prea fierbinte pentru plasticul din care era făcută blănița. Așa că am renunțat să mai usuc animale de pluș la uscător, dar și jachetele cu glugă din blăniță sau alte asemenea.

Chestii cauciucate sau impermeabilizate

… care se delaminează și se dezlipesc. Am pățit asta cu tricouri, o jachetă, covorașe de duș și alte chestii de acest gen. Culmea e că pe vremea când foloseau copiii scutece refolosibile, n-am pățit niciodată să se strice de la uscător.

Dacă mai ai și alte idei, scrie-le în comments și salvează-ne de la a distruge lucruri 🙂

Sursă foto

 

Ce facem cu banii în criza Covid?

Ce facem cu banii în criza Covid?

Dacă mă întrebați pe mine, urmează vremuri grele din punct de vedere financiar. Mă uitam așa în jurul meu și după 2 săptămâni de pandemie ajunsă în România, am văzut businessuri mici că deja se închideau. Antreprenorilor le e greu. Și companiilor mari le e greu, mai...

Împărțim planeta și misiunea Hubble – Lecții de la copii

Împărțim planeta și misiunea Hubble – Lecții de la copii

Când văd ce face Ema la școală, ajung la concluzia că-mi pare rău că sunt om în toată firea și că nu descopăr și eu lumea prin metode atât de creative. Sigur că procesul de învățare nu-i nici pe departe încheiat pentru mine (și cred că atunci când voi considera asta,...

Cocktailuri pentru mame

Cocktailuri pentru mame

Mi-au plăcut întotdeauna băuturile bune la gust. Cremoase, dacă se poate, fructoase sau cu lapte, colorate și nu exagerat de dulci. Mai puțin cele acidulate, deși apa carbogazoasă (apa minerală, pe limba română) o prefer la orice oră apei plate. Dar între o băutură...

Îngrijirea tenului în pași simpli, că cine mai are timp de altceva?

Îngrijirea tenului în pași simpli, că cine mai are timp de altceva?

După ce nu l-am mai alăptat pe Fip, fața mea a început brusc să arate cum n-a arătat niciodată. În adolescență am fost genul norocos fără coșuri, deși n-aveam în vreun fel grijă de pielea mea și nici dieta mea nu era foarte bine pusă la punct. Aveam noroc de ”față...

Poate funcționa relația dintre un bebeluș și un câine?

Poate funcționa relația dintre un bebeluș și un câine?

Sigur că poate funcționa. Multe lucruri pot funcționa, însă se întâmplă adesea că ele, deși pot funcționa, nu funcționează. Multe lucruri pot fi făcute, dar nu sunt. Eu pot mânca o singură înghețată pe săptămână, sau chiar niciuna, niciodată. Dar n-o fac, pentru că...

Cum să-ți albești dinții sau placebo – una din două

Cum să-ți albești dinții sau placebo – una din două

Am crescut cu multe stresuri legate de aspectul meu fizic. Toate induse. Mi-a fost rușine de degetele mele de la picioare, de sânii prea mari (habar n-aveam cât de mici erau până când n-am rămas însărcinată prima dată și-așa am rămas - nu...