Vine, vine priiiimăăăvaaaraaaa… Hai, odată! Că nu prea mai am răbdare.
Primăvara e anotimpul meu preferat, plin de speranță și iubire de viață. Îmi place să arunc din șubele de pe mine și îmi place să observ natura cum reînvie.
Îmi place să observ etapele prin care trec plantele mele, trezite și ele la viață.
Îmi place să mă încarc de energie de la soare.
Îmi place să stau afară și să respir.
Îmi place să mă plimb.
Îmi place să observ schimbările săptămânale din pădure.
Îmi place aerul de dimineață.
Îmi place să-i văd și pe ceilalți că sunt zâmbitori.
Îmi place să-mi umplu casa de lalele.
Îmi place să am grădina curățată, ca să mă pot bucura de ea (da, nu-mi place deloc să o și curăț, iar de doftoricit copacii și plantele din curte, se ocupă V. El se pricepe să aleagă cu ce să facă tratament de afide trandafirului, sau cum să salveze tuia de la moarte sau ce să facă atunci când mărul suferă de ceea ce am aflat că se numește ”Foc bacterian” (mă rog, am aflat de focul bacterian la gutui, dar pare să fie același lucru).
Îmi place să observ plantele mele din ghiveci și să văd cine mai are o frunză nouă, cine se întinde după lumină, cine a făcut iar păduchii ăia lânoși extrem de oribili (observați, vă rog, cum eu, fost copil crescut la bloc, mă descurc foarte bine cu plantele de apartament, pe când V., fost copil crescut la curte, se descurcă foarte bine cu cele de grădină: ne completăm minunat unul pe celălalt 🙂 )
Hai cu primăvara… O aștept ca și când <3