Mai țineți minte această întrebare? ”Tu ce-o să te faci când o să fii mare?”
Nu cred că era reuniune de familie unde o mătușă parfumată, care pupă copilul cu lichid de multă salivă pe obraji, să nu scoată prin buzele rujate așa o întrebare. Dacă nu era o mătușă, sigur era un unchi, sau o vecină, sau o prietenă de familie, sau domnul care venea să repare țevile. Iar înainte de acești oameni, întrebarea era pusă de mama și tata, de bunica și bunicu’. Ce să mai, o întrebare pe buzele tuturor celor care aveau un copil în față.
Întrebarea în sine este minunată. Întrebarea în sine exprimă, de fapt, mai multe întrebări, pe care o să vi le scriu mai jos. Problema era că răspunsurile așteptate erau unele standard. Și nu doar că erau așteptate aceste răspunsuri standard, ci de multe ori erau decise de adulți, iar copilul era desemnat doar să le repete. Băieții ziceau că vor să se facă astronauți, polițiști și pompieri, iar fetele învățătoare sau doctoriță. Nu, un băiat nu putea să spună că vrea să se facă învățător, cofetar sau asistent medical. Iar o fată nu putea să se facă astronauta sau pompieră. Lucrurile erau bine stabilite și copiii aveau de ales între două categorii: meseria de deștept (doctor, astronaut) și meseria care îi ajută pe alții (pompier, doctoriță, etc.).
Dar dacă adresezi întrebarea nu cu scopul de a învăța copilul să impresioneze auditoriul, ci cu scopul de a-l vedea prin proprii-i ochi, întrebarea e minunată.
Ce înseamnă ”Ce vrei să te faci atunci când o să fii mare”?
Înseamnă așa:
- Vreau să aflu care sunt interesele tale de acum. Ce îți place ție acum? Ce îți trezește curiozitatea? Despre ce vrei să afli mai multe?
- Vreau să aflu cum te vezi tu în viitor. Ai încredere în tine că poți face ceea ce îți propui? Te (auto)limitezi în vreun fel?
- Vreau să aflu ce părere ai tu despre viitor, în general. O să fie un spațiu safe pentru tine? Sau vezi viitorul ca fiind lipsit de speranță sau siguranță? Cum te vezi contribuind la acel viitor pe care ți-l imaginezi?
- Vreau să aflu ve înveți tu despre societate acum? Ce valori ai preluat din mediul înconjurător și-ți imaginezi că o să le duci mai departe? Ce bagaj cultural ți-ai pus în spate? Ce observi în jurul tău, de fapt?
- Vreau să aflu pe cine admiri tu acum. Ce modele de viață ți-ai ales? Vrei să fii ”ca cineva”? Ca cine și de ce? Ce te impresionează, ce te interesează?
Întrebați copiii ce vor să se facă atunci când vor fi mari, apoi ascultați răspunsul.
Unii copii știu deja foarte bine ce cale își vor alege. Au un talent sau o pasiune evidentă și vor da același răspuns și la 4 ani și la 6 și la 10. Iar alții nu. Alții vor explora, vor experimenta, își vor da voie să afle mai multe, să încerce mai multe. Și e OK oricum ar fi.
Și ca să vă zic și din experiența mea, copiii mei nu sunt hotărâți foarte bine ce vor alege. Însă deciziile lor îmi spun multe despre ei aici și acum, fie că vor să fie geolog, designer, medic veterinar (sau proprietar de farmacie veterinară), polițist motociclist, care prinde infractorii cu racheta de tenis sau învățător/învățătoare.