Am ajuns și eu la vorba bătrânilor din copilăria mea: și-anume că e mai ușor să ai un băiat decât o fată. E mai ușor pentru o mamă care nu știe ce are de făcut, așa ca mine, că nu știu cum e mai bine pentru copilă. Cum să fac să păstrez un echilibru între a-i da libertatea să se exprime, însă a cultiva un stil care e potrivit pentru vârsta ei? Și ce anume e potrivit acum pentru vârsta ei, e o altă întrebare pe care mi-o pun.
Mă simt și eu, ca mamă, lipsită de repere, cum îmi imaginez că se simt o grămadă de adolescente din zilele noastre. Nu vreau să încurajez modelele de succes de acum, cel puțin nu pe cele care apar la cea mai ușoară căutare pe google, youtube, sau la televizor. Nu pot cu pantaloni care arată jumătate din partea de jos a fundului, bluze care nu acoperă toată pielea de până la betelia pantalonilor. De ce nu pot, mă întrebam într-o discuție cu V. Până la urmă sunt doar haine și-s de părere că e important să le dăm copiilor vocea lor să se exprime așa cum sunt ei. Și-atunci mi-am dat seama că nu hainele mă supără, ci modelul de viață pe care îl reprezintă. Care pe noi, ca familie, nu ne reprezintă. Și nici nu vreau.
Noi suntem familia aia de ciudați care țin televizorul închis, care au cablu doar pentru că vin musafiri câteodată și vor să se uite la meci sau din inerție (fix acum mă gândesc că putem să renunțăm la el fără nicio strângere de inimă). Eu sunt ciudata care nu cunoaște aproape niciun tip și soi de vedetă (nici Buhnici nu știam cine până nu mi-au spus două prietene), după atâția ani tot habar nu am cine sunt Kardashians (am auzit de ele că există, dar nu știu cine sunt și nici nu le-aș recunoaște într-o poză dacă nu e scris numele lor sub ea), etc. Viața e prea scurtă, mi se pare mie, să mi-o umplu cu bucățele inutile de informație.
Cam în locul acesta mă aflu eu și-mi doresc să am și copiii pe un parcurs similar. Mă bucur foarte tare de moda asta coreeană pe care a adoptat-o copila și felul în care a adoptat-o: cu haine confortabile, care aduc bucurie pielii pe care o îmbracă, care nu strâng, nu împung, nu sunt vulgare și momentan mă declar mulțumită.
Cu toate cele de mai sus, tot vreau să încurajez evoluția copilei, creșterea ei și transformarea ei într-o domnișoară. Pentru că ea se întâmplă și nu vreau s-o opresc de niciun fel. Și cum perioada jucăriilor s-a cam încheiat, mă pot folosi de aniversări, Paște, Crăciun, pentru a-i oferi cadouri ”domnișorești”. Iată ce mi s-a părut mie că încurajează domnișoria, însă într-un fel blând și sănătos:
1. Propriile bijuterii
Ema are deja o colecție destul de serioasă de bijuterii, cele mai multe moștenite de la mine: i-am dat ei toți cerceii mei, toate lanțurile și medalioanele mele, pentru că de mulți ani sunt într-o perioadă de minimalism bijutier. Am câteva inele și câteva perechi de cercei care încap într-o micuță cutiuță și cam atât.
Dar, pe lângă acestea, le are și pe cele pe care am fost împreună să le cumpărăm, dar și pe cele primite ca să sărbătorim ceva: un lănțișor primit cadou când a dat primul examen de Cambridge, de exemplu.
2. Setul de îngrijire a pielii
Când am observat-o că se domnișorește, am început să o învăț să aibă grijă de tenul ei. Pentru mine e ceva foarte important, pentru că am o piele sensibilă, cu alergii la soare și la altele, iar dacă nu mă îngrijesc, imediat apar efectele neplăcute. Așa că am o rutină de peste care nu trec nici în noaptea de revelion, cu o curățare a tenului în doi pași, apoi serumuri și creme, rutină care poate părea complicată (nu e), dar care mă ține departe de eczeme, mâncărime, roșeață și răni. Mă tem că m-ar moșteni cu toate problemele astea, așa că știu că e important să știe cum să aibă grijă de ea, ca să nu ajungă în puncte critice.
Drept urmare, are și ea săpunul ei special de curățat pe față, o cremă de față, o cremă de buze. Le-am ales să fie cât mai OK și le are în trusa ei de îngrijire.
3. Peria rotativă de păr
De când cu moda coreeană, a trecut și de la păr lung de prințesă pe care voia să și-l lase până în pământ, la un wolf cut mediu (pe care vrea să îl facă scurt înainte de începutul școlii). Iar pentru ca acest wolf cut să stea ca în poze, trebuie aranjat cu peria rotativă. Momentan o folosește pe a mea, dar a mea e foarte mare și grea (prea marre pentru un păr scurt) și cred că de ziua ei o să primească una mai mică: propria ei perie rotativă.
În afară de puseele acestea de domnișoară, încă e copil în multe privințe. Și mă bucur tare să văd că poate să fie ambele și că nu se grăbește să crească, dar nici nu se teme să o facă <3