Modul prin care copilul se dezlipește de familia lui de origine e un proces întreg. Procesul începe la naștere, când copilul devine o entitate separată de mama. Copilul iese din corpul ei, se taie cordonul ombilical și de acum e un omuleț de sine stătător.
Continuă cu a sta în proximitatea mamei. Inițial lipit de ea, apoi, pe măsură ce crește, lângă ea, împins de ea în cărucior, de mână cu ea, îndepărtându-se și revenind la baza de încărcare emoțională – mama (și tata, dacă e implicat, ceea ce văd din ce în ce mai des că se întâmplă: bravo vouă!)
Lucrurile merg lin o vreme, apoi cade bomba: copilul merge la grădiniță sau la creșă, moment în care și el și mama învață să construiască o relație în afara simbiozei: fiecare are propriile activități zilnice, sunt departe fizic unul de celălalt, însă zilnic se reîntâlnesc. Copilul obișnuiește să plece dimineața la grădiniță sau creșă, însă până seara revine acasă, iar noaptea doarme în patul lui sau în patul părinților, în casa lui, seară de seară.
În acest context, mulți părinți se întreabă: Dar oare cum să-l ajut să poată să plece de acasă și noaptea? Să doarmă la bunici sau la prieteni, sau în tabere.
Cum? Tot printr-un proces. Hai să vă las jos două idei despre cum puteți încuraja, din timp, autonomia de noapte a copilului.
1. Tabere cu ajutorul grădiniței
Dacă grădinița la care este copilul organizează tabere pentru copii, e o metodă minunată pe care o puteți alege: la grădiniță copilul cunoaște deja copiii din jurul lui și are o relație de încredere cu educatorii. Ba chiar, ca să-l citez pe fiu-miu la 4 ani, când a plecat în prima lui tabără: ”Dar eu am mai dormit cu adulții de la grădiniță. În fiecare zi adorm de prânz cu ei, o să mă descurc și seara”.
Nu vă temeți să-i lăsați, cu atât mai mult cu cât și grădinițele plănuiesc să facă treptat astfel de tabere. Întâi pleacă o noapte cu copiii, apoi fac o tabără de 2 nopți. Și-abia apoi, când copiii au trecut deja prin această experiență, organizează tabere mai lungi. Tocmai pentru ca totul să fie natural și să evolueze progresiv.
Puteți să vă opriți la astfel de tabere, dar poate că ați găsit și altele care vi s-ar părea interesante, dar cu adulți pe care copilul nu îi cunoaște. Aici puteți forma un grup-nucleu de copii care se cunosc între ei, ca să poată pleca împreună, fără să se simtă stingheri. Taberele sunt despre activități, joacă și alți copii, așa că acolo își vor face prieteni noi.
Așa au făcut și copiii mei: în primele tabere au mers cu grădinița, apoi cu școala, și-apoi împreună cu 2 verișoare și 1 văr într-o tabără unde nu știau pe nimeni altcineva. Le-a plăcut foarte mult. Și-au făcut prieteni noi acolo, așa că, în următoarea tabără organizată de aceiași oameni, verii lor nu au mai mers, dar ei da. Au plecat ei doi, fără să știe alți copii, au stat în cameră cu copii necunoscuți și li s-a părut grozav. Săptămâna viitoare pleacă în cea de-a douăsprezecea tabără din viața care numără mai puțini ani decât numărul de tabere.
2. Tabere cu evoluție calculată
Dacă grădinița nu organizează tabere, atunci e nevoie de aport în plus din partea părinților. Etapele sunt așa:
a. Copilul începe să meargă (eventual cu un prieten) la ateliere de copii unde nu cunosc pe altcineva. Atunci când pare confortabil cu această idee,
b. Copilul începe să meargă în excursii de copii (excursii de o zi), ca să se învețe să se dezlipească de casă și pentru altceva, nu doar pentru școală/grădiniță; fără presiune, atunci când excursiile devin o a doua natură a copilului,
c. Copilul este pregătit să plece în prima lui tabără, fie cu un copil cunoscut din excursii sau cu adulții cunoscuți în excursii.
De aici, din acest punct, lucrurile devin fluide. Aveți încredere în ei că se descurcă. Încurajați-i să meargă în tabere. Taberele reprezintă niște ocazii grozave de maturizare, responsabilizare, de creștere a stimei de sine, de multe… Am mai scris despre tabere aici și-mi pare tare rău că nu mai sunt copil să pot să merg și eu în taberele în care merg copiii mei. Ultima a fost una de mountain bike, iar acum vor pleca într-o tabără de echitație.