Unul dintre rolurile noastre principale ca părinți este să ne pregătim copiii pentru viitor. Nu doar despre relații, încredere în sine, un job potrivit și echilibrare emoțională, ci și pentru mediul în care vor trăi. Care nu știm exact cum va arăta, însă știm că nu va arăta așa cum arată acum. Educându-ne copiii despre problemele actuale legate de mediu (încălzire globală, poluare, etc.) le oferim instrumentele pentru a-și proteja viitorul. Și e important să o facem și noi, aici și acum. Pentru viitorul lor și pentru viitorul copiilor lor. 

Ce este încălzirea globală?

Încălzirea globală este un proces prin care trece planeta noastră, în care se întâmplă următoarele:

• Media temperaturii pe planeta noastră a crescut cu 1 grad Celsius în ultima sută de ani.
• Primii 100 m de apă din ocean s-au încălzit cu 0.33 grade Celsius în ultimii 50 de ani. 
• Calotele de gheață din Groenlanda și Antartica au scăzut. Groenlanda a pierdut aproximativ 279 de miliarde de tone de gheață pe an între anii 1993 și 2019, iar Antarctica a pierdut aproximativ 148 de miliarde de tone de gheață pe an.
• Nivelul mării la nivel global a crescut cu aproape 20 de centimetri în ultima sută de ani, cu o rată de creștere dublă și accelerată în ultimii 20 de ani. 
• Aciditatea de la suprafața apei oceanelor a crescut cu 30%

De ce avem acest proces de încălzire globală?

Ceea ce vedem că se întâmplă acum cu planeta noastră este rezultatul modernizării vieții oamenilor, pentru care a fost nevoie de resursele planetei. Din păcate, nu le-am utilizat în mod eficient, ci compulsiv, ca să putem ține pasul cu această creștere: am defrișat păduri întregi, am extras materiale prețioase și combustibil, apoi am transformat toate acestea în obiecte pe care natura nu le mai poate degrada și le-am aruncat înapoi: noxe, plastic, gunoi.

Asta am făcut până acum și dacă o să mai continuăm așa, planeta va exista în continuare, însă probabil că nu și noi. 

Deci, ce putem face diferit?

Nu știu dacă ați observat, dar copiii sunt foarte interesați de a proteja natura, atunci când le aducem la cunoștință toate informațiile de mai sus. Copiii nu sunt nepăsători, ei încă sunt mult mai mult în comuniune cu natura, decât suntem noi, adulții. Creierul lor este încă foarte conectat cu natura. Ochii lor sunt pregătiți să vadă tipare din natură, frunze, culori, nasul să le simtă mirosul de frunze umede din pădure, iar creierul este perfect dezvoltat să descifreze toate astea. 

Așa că ei înșiși își pot găsi niște soluții, dacă îi susținem și noi către un comportament respectuos față de natură. 

De exemplu, o colegă a Emei a venit la școală cu niște sacoșe într-o zi în care copiii urmau să primească nu mai știu ce în ambalaje la școală. Ea s-a gândit că nu toți copiii reciclează, că poate nici școala nu reciclează corespunzător, așa că s-a oferit ea să facă asta: în sacoșă a adunat ambalajele tuturor copiilor, apoi le-a dus la reciclat. Mi s-a părut minunat. 

Copiii mei insistă de foarte mult timp să ne schimbăm mașinile cu mașini electrice. Le-am spus că încă nu e în buget așa o schimbare, dar ei au văzut la televizor o reclamă care zicea că poți cumpăra mașini uzate și că le poți face verificarea istoricului auto și că ar trebui să fie foarte simplu și că pot contribui și ei cu bani pentru mașină sau pentru ce alte cheltuieli mai pot apărea (taxe, impozite auto sau ce mai trebuie plătit atunci când îți schimbi mașina), chiar dacă înțeleg că numele lor nu pot apărea pe contractul de vânzare cumpărare.

Am pus pe pauză această inițiativă, însă încă se face lobby aproape zilnic la noi în familie pentru această schimbare și e posibil să mă fi simțit și pe mine, căci și eu vreau să contribui mai puțin la poluarea cu ajutorul mașinii. Din păcate, locuim la țară și infrastructura încă nu ne permite să ne mișcăm de aici cu bicicleta, dar o schimbare tot am făcut, mutându-mi biroul mult mai aproape de casă și de școala lor, ca să eficientizăm timpul petrecut în traficul și poluarea pe care o cauzăm. 

Alte lucruri la care se gândesc, pe lângă reciclare (ceea ce și noi facem destul de serios) și să trecem pe o mașină electrică, sau la care ne gândim împreună: 

• Să închidem robinetul de apă atunci când nu-l folosim (deși aici mai mult ne atragem atenția reciproc)
• Să stingem luminile în camerele în care nu e nimeni (aici mai mult eu sunt responsabilă să umblu după toți 3 – noroc că Doni (câinele) nu știe și el să aprindă lumina)
• Să folosim autobuzele sau metroul atunci când putem; recunosc că pe timpul pandemiei le-am cam evitat cu copiii, dar cu V. am profitat de autobuze
• Să nu mai cumpărăm pungi de plastic și să evităm, pe cât posibil, să cumpărăm alimente ambalate în plastic
• Să mergem mai degrabă la pădure, decât în mall, unde inevitabil cumpărăm prostii de plastic, ce poluează. Iar în această pădure să ne purtăm cu respect față de natură
• Să citim mai mult pe Kindle (aici se dă o luptă în mine, recunosc)
• Să le spunem și altora atunci când observăm comportamente care nu susțin natura și care ar putea fi schimbate cu ușurință în comportamente prietenoase cu planeta noastră
• Să nu mai cumpărăm apă îmbuteliată în plastic (avem filtru de apă, care ne permite să bem apa de la robinet și ne luăm la noi apă în sticle refolosibile, atunci când mergem în oraș; bonus e că avem termosuri de apă, deci vara apa noastră rămâne mereu rece. Super, nu?
• Să ne gândim de 20 de ori înainte să mai cumpărăm o micuță jucărie de plastic, cvasi-inutilă

Ce au mai făcut Ema și prietenele ei a fost că și-au organizat un grup de ”fete care salvează planeta”, în cadrul cărui grup s-au gândit cum să-i influențeze și pe alții să trateze planeta cu mai mult respect. Au gândit o campanie, și-au făcut propriile panouri cu mesaje, au fost vocale pe tema asta. Și totul a pornit de la un filmuleț despre animale pe cale de dispariție. După ce s-a plâns în grup, copiii s-au regrupat și s-au gândit la soluții. Sunt minunați.

Toate astea sunt lucruri care pot părea mici și insignifiante, însă sunt ceea ce fiecare dintre noi poate face. Unii dintre noi pot face chiar mai mult decât atât. Alții mai puțin. Însă fiecare poate contribui în felul său. Da, știu și mesajele că asta e nimic, în timp ce fabrici întregi funcționează non-stop și poluează cât țări întregi la un loc. Da, asta e nimic, față de genocidul și față de natură, care se întâmplă acum, când Rusia vrea să distrugă Ucraina. Nu omoară doar oameni și distrug orașe și clădiri, ci sufocă și planeta. Iar pe astea nu le putem influența prea mult. Însă e păcat să nu facem ceea ce putem face bine, doar pentru că alții fac rău.