Și care e superputerea ta?
Holul de la intrare prietenos cu copiii

Ce ai câștigat în pandemie?

sept. 24, 2021

Scris de Diana Vijulie

Înainte de pandemie lucram din două spații: de la cabinetul din centru și de la cabinetul de acasă. Momentan încă lucrez doar online, pentru că nu văd cum aș putea să fac munca mea cu măști, pentru că adesea ședințele se lasă cu plâns și șervețele folosite, pentru că nu mă simt în stare să curăț suficient de bine spațiul între ședințe astfel încât să mă asigur că n-a mai rămas picior de virus între clienții cu care lucrez, câteodată și câte 8 într-o zi. Despre grupuri cu câte 7-8 persoane în același spațiu nu mai spun. Despre statusul de vaccinare al tuturor clienților nu știu nimic, nici n-ar fi potrivit să întreb. 

Așa că am ales varianta confortabilă și am rămas online, în speranța că lucrurile se vor îmbunătăți. Nu prea s-au îmbunătățit și-mi dau seama că încetul cu încetul va trebui totuși să trag aer în piept și să-mi asum faptul că n-o să salvez eu planeta (sau România) lucrând doar online. Poate după ce trece valul 4 și înainte să înceapă valul 5, ca să nu-mi pierd curajul.

Deși aș putea funcționa în continuare liniștită din livingul amenajat corespunzător pentru a acomoda lucrul cu clienții de acolo, living pentru care am și un contract de comodat frumos legal, iar în casă există și o cameră cu identitatea de birou, care chiar este un birou și arată ca un birou și unde aș putea liniștită să lucrez cu clienții. Însă nu-mi imaginez că mă voi mai întoarce la a lucra de acasă față în față cu oameni. Cel puțin nu în contextul de acum, cu doi copii nevaccinați care trăiesc în același spațiu. Așadar îmi rămâne doar varianta unui birou în oraș.

Însă pandemia m-a învățat o lecție prețioasă: aceea a timpului. Și mai ales lecția timpului pierdut în trafic. Locuind în afara Bucureștiului și având cabinetul fix în Piața Victoriei, pierdeam câte 2 ore pe zi pe drum către spațiu și înapoi. Câteodată și mai mult. 2 ore pe zi, 5 zile pe săptămână, aproximativ 230 de zile pe an, adică aproape 20 de zile pe an pierdute în trafic doar ca să merg la spațiul de lucru și ca să mă întorc. OMG. 20 de zile de stat la volan sau în metrou sau de mers doar în scopul de a ajunge într-un loc. 

Nu, nu mai sunt dispusă să pierd 20 de zile pe an doar ca să plec de acasă și să mă întorc acasă, așa că noul meu cabinet va fi mai aproape de casa mea. Și mi se pare incredibil ce poate disonanța cognitivă să facă din om. Deși 2 ore pe zi oricum e mult, mă mințeam singură că e OK. Că în zilele libere fac mai puțin. Că oricum în timpul ăla ascult un podcast sau citesc ceva (dacă sunt în metrou). Sau că e timpul meu de deconectare înainte să mă reunesc cu copiii și după ce i-am lăsat la școală. 

Dulci minciuni, ca să pot continua în realitatea pe care mi-o creasem. Podcasturi ascult și acum, cărți citesc și acum, însă o fac din confortul casei. De dinamica cu copiii mă deconectez și acum înainte să încep ziua de lucru, însă o fac pigulind plantele din ghiveci, sau făcând un duș mai lung. 

Pandemia asta a venit cu multe pierderi și multă furie pentru mine. Însă a venit și cu enorm de multe câștiguri și știu că de la bun început am hotărât că voi păstra o bună parte din ele. 

Vă las să vă gândiți și voi la asta: ce ați câștigat odată cu pandemia și cum puteți face să păstrați aceste câștiguri?

0 Comentarii

Înaintează un Comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

”Banii n-aduc fericirea” vs. ”E adevărat pentru mine?”

”Banii n-aduc fericirea” vs. ”E adevărat pentru mine?”

facebookinstagramyoutuberss ”Banii n-aduc fericirea” zice o vorbă dulce din popor. Alta spune că ”Munca e brățară de aur”. Doar că vocile din poporul român sunt, de multe ori, fataliste, deprimante și descurajează din a avea putere personală. E logic, cultural...

9 feluri de a (re)intra în contact cu corpul

9 feluri de a (re)intra în contact cu corpul

facebookinstagramyoutuberss Dacă mă urmăriți pe instagram (cum ziceam și în articolul de acum câteva zile, Instagram a cam rămas singura platformă de social media pe unde mai sunt activă), o să vă plictisiți să vedeți de câte ori spun că e important să intrăm în...

De ce să-ți asculți corpul în loc să asculți de o carte

De ce să-ți asculți corpul în loc să asculți de o carte

facebookinstagramyoutuberss Că îmi place foarte mult să vorbesc despre dezvoltarea personală, poate că știți deja. Și că-mi place să vă dau idei și sugestii despre ce ați putea face ca să vă îmbunătățiți viața, poate că știți și asta. Și că nu sunt fan al rețetelor 1...

Hipersensibilitatea adulților și copiilor

Hipersensibilitatea adulților și copiilor

facebookinstagramyoutuberss Prea multă gălăgie, prea multe lumini, prea mulți oameni, prea multă agitație. Așa experimentează lumea persoanele hipersensibile, iar experiențele care sunt ușor de gestionat pentru cei cu o toleranță mai ridicată la stimuli, devin...

Tu ce faci să ai grijă de tine?

Tu ce faci să ai grijă de tine?

facebookinstagramyoutuberss Trăim niște vremuri tare liniștite ale existenței omenirii. Noi, aici, în România, unde este corupție și unde te temi să-ți dai copilul la școala de cartier, pentru că nu știi peste ce tip de oameni o să dea acolo, trăim niște vremuri...

Ce ai câștigat în pandemie?

sept. 24, 2021

Înainte de pandemie lucram din două spații: de la cabinetul din centru și de la cabinetul de acasă. Momentan încă lucrez doar online, pentru că nu văd cum aș putea să fac munca mea cu măști, pentru că adesea ședințele se lasă cu plâns și șervețele folosite, pentru că nu mă simt în stare să curăț suficient de bine spațiul între ședințe astfel încât să mă asigur că n-a mai rămas picior de virus între clienții cu care lucrez, câteodată și câte 8 într-o zi. Despre grupuri cu câte 7-8 persoane în același spațiu nu mai spun. Despre statusul de vaccinare al tuturor clienților nu știu nimic, nici n-ar fi potrivit să întreb.

Așa că am ales varianta confortabilă și am rămas online, în speranța că lucrurile se vor îmbunătăți. Nu prea s-au îmbunătățit și-mi dau seama că încetul cu încetul va trebui totuși să trag aer în piept și să-mi asum faptul că n-o să salvez eu planeta (sau România) lucrând doar online. Poate după ce trece valul 4 și înainte să înceapă valul 5, ca să nu-mi pierd curajul.

Deși aș putea funcționa în continuare liniștită din livingul amenajat corespunzător pentru a acomoda lucrul cu clienții de acolo, living pentru care am și un contract de comodat frumos legal, iar în casă există și o cameră cu identitatea de birou, care chiar este un birou și arată ca un birou și unde aș putea liniștită să lucrez cu clienții. Însă nu-mi imaginez că mă voi mai întoarce la a lucra de acasă față în față cu oameni. Cel puțin nu în contextul de acum, cu doi copii nevaccinați care trăiesc în același spațiu. Așadar îmi rămâne doar varianta unui birou în oraș.

Însă pandemia m-a învățat o lecție prețioasă: aceea a timpului. Și mai ales lecția timpului pierdut în trafic. Locuind în afara Bucureștiului și având cabinetul fix în Piața Victoriei, pierdeam câte 2 ore pe zi pe drum către spațiu și înapoi. Câteodată și mai mult. 2 ore pe zi, 5 zile pe săptămână, aproximativ 230 de zile pe an, adică aproape 20 de zile pe an pierdute în trafic doar ca să merg la spațiul de lucru și ca să mă întorc. OMG. 20 de zile de stat la volan sau în metrou sau de mers doar în scopul de a ajunge într-un loc.

Nu, nu mai sunt dispusă să pierd 20 de zile pe an doar ca să plec de acasă și să mă întorc acasă, așa că noul meu cabinet va fi mai aproape de casa mea. Și mi se pare incredibil ce poate disonanța cognitivă să facă din om. Deși 2 ore pe zi oricum e mult, mă mințeam singură că e OK. Că în zilele libere fac mai puțin. Că oricum în timpul ăla ascult un podcast sau citesc ceva (dacă sunt în metrou). Sau că e timpul meu de deconectare înainte să mă reunesc cu copiii și după ce i-am lăsat la școală.

Dulci minciuni, ca să pot continua în realitatea pe care mi-o creasem. Podcasturi ascult și acum, cărți citesc și acum, însă o fac din confortul casei. De dinamica cu copiii mă deconectez și acum înainte să încep ziua de lucru, însă o fac pigulind plantele din ghiveci, sau făcând un duș mai lung.

Pandemia asta a venit cu multe pierderi și multă furie pentru mine. Însă a venit și cu enorm de multe câștiguri și știu că de la bun început am hotărât că voi păstra o bună parte din ele.

Vă las să vă gândiți și voi la asta: ce ați câștigat odată cu pandemia și cum puteți face să păstrați aceste câștiguri?

”Banii n-aduc fericirea” vs. ”E adevărat pentru mine?”

”Banii n-aduc fericirea” vs. ”E adevărat pentru mine?”

facebookinstagramyoutuberss ”Banii n-aduc fericirea” zice o vorbă dulce din popor. Alta spune că ”Munca e brățară de aur”. Doar că vocile din poporul român sunt, de multe ori, fataliste, deprimante și descurajează din a avea putere personală. E logic, cultural...

9 feluri de a (re)intra în contact cu corpul

9 feluri de a (re)intra în contact cu corpul

facebookinstagramyoutuberss Dacă mă urmăriți pe instagram (cum ziceam și în articolul de acum câteva zile, Instagram a cam rămas singura platformă de social media pe unde mai sunt activă), o să vă plictisiți să vedeți de câte ori spun că e important să intrăm în...

De ce să-ți asculți corpul în loc să asculți de o carte

De ce să-ți asculți corpul în loc să asculți de o carte

facebookinstagramyoutuberss Că îmi place foarte mult să vorbesc despre dezvoltarea personală, poate că știți deja. Și că-mi place să vă dau idei și sugestii despre ce ați putea face ca să vă îmbunătățiți viața, poate că știți și asta. Și că nu sunt fan al rețetelor 1...

Hipersensibilitatea adulților și copiilor

Hipersensibilitatea adulților și copiilor

facebookinstagramyoutuberss Prea multă gălăgie, prea multe lumini, prea mulți oameni, prea multă agitație. Așa experimentează lumea persoanele hipersensibile, iar experiențele care sunt ușor de gestionat pentru cei cu o toleranță mai ridicată la stimuli, devin...

Tu ce faci să ai grijă de tine?

Tu ce faci să ai grijă de tine?

facebookinstagramyoutuberss Trăim niște vremuri tare liniștite ale existenței omenirii. Noi, aici, în România, unde este corupție și unde te temi să-ți dai copilul la școala de cartier, pentru că nu știi peste ce tip de oameni o să dea acolo, trăim niște vremuri...

Și care e superputerea ta?
Holul de la intrare prietenos cu copiii