Locul dulce între pandemie și normalitate
Scris de Diana Vijulie
La granița dintre ”e pandemie și stăm toți izolați de alți oameni” și ”am început să dăm drumul la treabă” e o micuță fâșie foarte confortabilă, ”the sweet spot”, în care putem avea parte de părțile bune din ambele bucăți de viață: încă nu ne-am întors toți la lucratul de la birou tot timpul (și poate că nici nu se va mai întâmpla asta vreodată, pentru că citeam că nici angajatorii nu se înghesuie să-și cheme oamenii înapoi la birou și nici angajații nu vor să renunțe prea ușor la a face 30 de secunde până la birou și la a purta haine de muncă doar în partea de sus a corpului), dar viața din exterior începe să se deschidă și să revină, cât de cât, la normal.
În acest ”sweet spot”, în care nu-i musai să ne întoarcem la muncă, dar putem călători, de exemplu, există oportunitatea de a munci de oriunde din lume. De a te muta cu domiciliul în orice colț al lumii (da, știu. Lumea ne e cubică și n-are colțuri). Sigur, e important dacă ești angajat să știi care sunt reglementările referitoare la spațiul de unde poți lucra (de exemplu, că e o diferență între telemuncă și munca de la domiciliu și care sunt condițiile).
Pentru mine nu e important, pentru că lucrez pentru mine și-am aprobat deja că pot munci din altă parte, atâta timp cât am internet și intimitate pentru ședințe. Munca mea nu se pretează în totalitate la a fi făcută de pe plajă sau dintr-o cafenea, dar parțial pot face și asta: atunci când îmi fac rapoaratele și planurile de tratament, atunci când scriu articole ca acesta, atunci când îmi fac grafica pentru diferite proiecte sau prezentările pentru cursuri. Doar ședințele-s musai de făcut dintr-un spațiu intim.
Din toamnă probabil că ”beneficiile” pandemiei vor începe să pălească. Voi redeschide cabinetul și voi reîncepe să lucrez față în față, cel puțin cu acei clienți vaccinați, cu care pot împărți o cameră în timp ce am voie să le văd toată fața, fără să-i pun în pericol, însă până atunci, biroul meu de vară se mută mai aproape de plajă. Pe de altă parte, abia aștept să intru în contact autentic cu oamenii, fără să o facem doar de la brâu în sus, prin intermediul unui ecran.
Vara ta cum o să arate?
Vine, vine primăvara
Vine, vine priiiimăăăvaaaraaaa... Hai, odată! Că nu prea mai am răbdare. Primăvara e anotimpul meu preferat, plin de speranță și iubire de viață. Îmi place să arunc din șubele de pe mine și îmi place să observ natura cum reînvie. Îmi place să observ etapele prin care...
De ce am ales un Schnauzer și cum să ai grijă de el
Familia noastră nucleu este compusă din 12 picioare. 8 de oameni (deci suntem 4) și 4 de cățel. Cățelul care trăiește în familia noastră de aproape 7 ani este un Schnauzer negru, foarte iubitor și extrem de energic.În acest articol o să vă povestesc nițel...
Fit over function – Ceva despre mine
Când eram mică Latura estetică a vieții este și a fost mereu importantă în viața mea. ”Să fie frumos”. Cred că e ceva ce am preluat de la mama, chiar dacă nu mereu împărtășim aceeași viziune asupra frumosului. Țin minte când eram mică despre cât de mult îmi plăcea de...
Ce-mi mai face Neuromul Morton?
Acum ceva timp am scris un articol denumit ”Cu ce încalți picioare suferinte”, în care povesteam despre problemele mele cu picioarele. Povesteam în articolul respectiv cum m-am trezit într-o seară de iarnă, când eram cu copiii la plimbare, că nu mai pot nicicum să...
Vine ziua Emei
V-am zis când i-am luat lui Filip un seif de bani cadou de ziua lui, ca să-și țină în el pușculița și bomboanele? Pușculița ca să nu mai rătăcească banii prin toată casa, iar bomboanele ca să nu i le mai mănânce taică-su, cică. Ei, sunt foarte mândră de noi de așa un...
La ce folosesc eu crema anticelulitica
Câteodată o sa vedeți la mine in baie, pusă bine pe un raft înalt, lângă serul de îngrijire pentru par blond, pe care îl folosesc tot intermitent (când ma apuca cheful de blonzit), o crema anticelulitica. Nu mereu am, pentru ca nu mereu simt ca am nevoie de ea, dar...
Locul dulce între pandemie și normalitate
La granița dintre ”e pandemie și stăm toți izolați de alți oameni” și ”am început să dăm drumul la treabă” e o micuță fâșie foarte confortabilă, ”the sweet spot”, în care putem avea parte de părțile bune din ambele bucăți de viață: încă nu ne-am întors toți la lucratul de la birou tot timpul (și poate că nici nu se va mai întâmpla asta vreodată, pentru că citeam că nici angajatorii nu se înghesuie să-și cheme oamenii înapoi la birou și nici angajații nu vor să renunțe prea ușor la a face 30 de secunde până la birou și la a purta haine de muncă doar în partea de sus a corpului), dar viața din exterior începe să se deschidă și să revină, cât de cât, la normal.
În acest ”sweet spot”, în care nu-i musai să ne întoarcem la muncă, dar putem călători, de exemplu, există oportunitatea de a munci de oriunde din lume. De a te muta cu domiciliul în orice colț al lumii (da, știu. Lumea ne e cubică și n-are colțuri). Sigur, e important dacă ești angajat să știi care sunt reglementările referitoare la spațiul de unde poți lucra (de exemplu, că e o diferență între telemuncă și munca de la domiciliu și care sunt condițiile).
Pentru mine nu e important, pentru că lucrez pentru mine și-am aprobat deja că pot munci din altă parte, atâta timp cât am internet și intimitate pentru ședințe. Munca mea nu se pretează în totalitate la a fi făcută de pe plajă sau dintr-o cafenea, dar parțial pot face și asta: atunci când îmi fac rapoaratele și planurile de tratament, atunci când scriu articole ca acesta, atunci când îmi fac grafica pentru diferite proiecte sau prezentările pentru cursuri. Doar ședințele-s musai de făcut dintr-un spațiu intim.
Din toamnă probabil că ”beneficiile” pandemiei vor începe să pălească. Voi redeschide cabinetul și voi reîncepe să lucrez față în față, cel puțin cu acei clienți vaccinați, cu care pot împărți o cameră în timp ce am voie să le văd toată fața, fără să-i pun în pericol, însă până atunci, biroul meu de vară se mută mai aproape de plajă. Pe de altă parte, abia aștept să intru în contact autentic cu oamenii, fără să o facem doar de la brâu în sus, prin intermediul unui ecran.
Vara ta cum o să arate?
Vine, vine primăvara
Vine, vine priiiimăăăvaaaraaaa... Hai, odată! Că nu prea mai am răbdare. Primăvara e anotimpul meu preferat, plin de speranță și iubire de viață. Îmi place să arunc din șubele de pe mine și îmi place să observ natura cum reînvie. Îmi place să observ etapele prin care...
De ce am ales un Schnauzer și cum să ai grijă de el
Familia noastră nucleu este compusă din 12 picioare. 8 de oameni (deci suntem 4) și 4 de cățel. Cățelul care trăiește în familia noastră de aproape 7 ani este un Schnauzer negru, foarte iubitor și extrem de energic.În acest articol o să vă povestesc nițel...
Fit over function – Ceva despre mine
Când eram mică Latura estetică a vieții este și a fost mereu importantă în viața mea. ”Să fie frumos”. Cred că e ceva ce am preluat de la mama, chiar dacă nu mereu împărtășim aceeași viziune asupra frumosului. Țin minte când eram mică despre cât de mult îmi plăcea de...
Ce-mi mai face Neuromul Morton?
Acum ceva timp am scris un articol denumit ”Cu ce încalți picioare suferinte”, în care povesteam despre problemele mele cu picioarele. Povesteam în articolul respectiv cum m-am trezit într-o seară de iarnă, când eram cu copiii la plimbare, că nu mai pot nicicum să...
Vine ziua Emei
V-am zis când i-am luat lui Filip un seif de bani cadou de ziua lui, ca să-și țină în el pușculița și bomboanele? Pușculița ca să nu mai rătăcească banii prin toată casa, iar bomboanele ca să nu i le mai mănânce taică-su, cică. Ei, sunt foarte mândră de noi de așa un...
La ce folosesc eu crema anticelulitica
Câteodată o sa vedeți la mine in baie, pusă bine pe un raft înalt, lângă serul de îngrijire pentru par blond, pe care îl folosesc tot intermitent (când ma apuca cheful de blonzit), o crema anticelulitica. Nu mereu am, pentru ca nu mereu simt ca am nevoie de ea, dar...
0 Comentarii