Am tot scris și spus eu asta, însă o s-o tot repet, pentru acelea dintre voi care m-au cunoscut mai târziu. Până acum câțiva ani, relația mea cu pielea mea era una aproape non-existentă. Tenul meu a fost mereu extrem de permisiv și indulgent. A fost blând cu mine. Eu cu el mai puțin. Mă demachiam când nimeream, cremă îmi puneam o dată la X ani, nicidecum în fiecare seară sau cine știe ce creme minune. Până acum vreo 4 ani, când tenul meu s-a supărat pe mine și m-a lăsat baltă. Mi-a luat un an să-mi revin. Eram plină de coșuri și bubițe, care lăsau semne și de care nu credeam că o să mai scap vreodată.

Am scăpat de coșuri cu o cremă foarte puternică (țin minte că m-am întrebat de vreo două ori dacă vreau să merg mai departe cu ea, având în vedere că pe prospect scria că decolorează fețele de pernă și părul), dar am mers pe mâna dermatologului și am avut încredere. În 10 zile scăpasem de ele și mi-a mai luat aproape 2 ani să scap și de semnele lăsate de toată nebunia de pe fața mea.

După ce a trecut perioada asta de adolescență târzie, apărută la 30 de ani, am încercat să revin la a-i da tenului puțină atenție spre deloc, dar nu mi-a mai mers. Nu mi-a mai mers nici să-i dau atenție, dar cu produse mediocre. Parcă ar fi știut. Dacă era ceva ce luam din Mega Image, în 2 zile mă umpleam iar de bube. Dacă era ceva luat din farmacie sau de la vreun beauty store (care, desigur, costa valoarea lui în aur), arătam normal.

Încetul cu încetul am început să mă împrietenesc cu tenul meu și să-mi dau seama ce-i lipsește. Și să rămân atentă la el, pentru că periodic i se schimbă nevoile. Dar sunt atentă și ceea ce la început era un efort destul de mare, acum s-a transformat în ceva normal. E ceva normal să am grijă de mine și să fiu atentă la semnalele pe care corpul meu mi le dă. Și să las să cadă pe lângă mine eticheta de frivolitate, atașată de multe ori acțiunilor ăstora de self -care. De ce să ai grijă de tenul tău și să vrei să te tratezi de coșuri e frivol, însă să te tratezi de stomatită aftoasă nu e? De ce bubele din gură sunt serioase, dar cele de pe obraz sunt semne de superficialitate?

Nu e nicio diferență. În existența noastră pe planeta pământ, suntem multe. Suntem un corp și o minte, suntem emoții și suntem gânduri și e important să avem grijă de toate.

Așa că astăzi vreau să vă arăt o gamă pe care am descoperit-o întâmplător, dar de care m-am îndrăgostit. Nu mai investesc mulți bani în farduri. Vă mai scriam și în alte postări, că am un CC cream, un creion de ochi, un rimel, o paletă micuță de farduri și fard de obraz. Rujuri nu mai am decât din cele rămase de când mai cumpăram. Și nu simt că-mi lipsește altceva și nici nu le folosesc pe toate zilnic. Gama despre care vă scriu am descoperit-o când căutam un tratament pentru buze. Purtatul măștii mi le-a uscat și căutam ceva ce să las pe buze peste noapte, astfel încât dimineața să nu mă mai trezesc cu ele crăpate și pline de sânge.

Am cumpărat în seara aia masca de noapte de la Laneige și mi s-a părut fantastică. Azi dimineață s-a trezit și Ema cu buzele pline de sânge și am tratat-o cu masca. As we speak e ora 14.00, iar buzele ei nu mai au aproape nimic. E magică pentru noi, pentru amândouă.

Așa că am zis să mai încerc și alte produse ale lor. Am mai încercat o mască hidratantă de noapte și un cleanser foarte blând și moale. Mi-au plăcut amândouă. Am zis că le mai cumpăr.

Dar cel mai fain produs al lor pe care l-am încercat este tonerul hidratant 2 în 1, un produs cum n-am mai încercat până acum. Mi se pare fantastic. E lichid, ca un toner, însă hidratează incredibil de bine și se simte asta toată ziua. Pentru că nu știu prea bine să-l descriu, am făcut un video scurt, ca să-l vedeți cum arată. Nu știu cum și dacă vi se potrivește și vouă, însă poate-l încercați și vedeți.

 

 

 

 

 

 

View this post on Instagram

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

A post shared by Diana Vijulie (@dianavijulie)