Cum îți pregătești casa pentru iarnă
Scris de Diana Vijulie
Viața la casă e diferită de viața de la bloc. Ce truism, nu? Când eram noi mai tineri, domnul V. își dorea tare să ne mutăm la casă, iar mie îmi era frică. Mi se părea că ar fi nevoie să facem mult mai multă treabă decât am fi avut timp să facem, pentru că workaholici am fost mereu. Știam de la bunica și vedeam prin jur că dacă ai o casă, ai și curte și că dacă vrei să arate într-un fel, trebuie să-ți acorzi timp pentru a îngriji grădina, pentru a zugrăvi periodic casa pe exterior, pentru a vopsi gardul în fiecare an și tot așa. Sincer, la momentul acela, abia aveam timp să facem curățenie într-un apartament cu 3 camere și îmi aminteam cu nostalgie ce bine era când făceam curățenie în garsoniera cu dormitor separat, în care am locuit prima dată împreună.
Ei, apoi au venit copiii. Întâi a venit Ema și țin minte cum mă gândeam eu că ce bine ar fi să se joace cu toată făina asta în curte și nu în mijlocul sufrageriei. Sau să picteze la masă, afară, nu la masa din bucătărie, pentru că la vârsta aceea (OK, și la vârsta aceasta e la fel), pictatul era o experiența corporală întreagă. Și când am aflat că mai e un copil pe drum, deja decizia era luată: diversificarea o s-o facem în curte, și o să curăț scaunul de masă și tot ce-i cade pe jos, cu furtunul. Iar dacă o să reușim să conectăm furtunul la apă caldă, o să spăl și copilul cu același furtun :)) (n-am reușit).
Așa că am vândut apartamentul și am cumpărat o casă, în care ne-am mutat în ultima lună de sarcină cu Filip. Și mi-am dat seama că amândoi (și V. și eu) am avut dreptate: e plăcut să locuiești la casă, însă asta îți mănâncă tot timpul. Și pentru că timpul nostru e limitat (timpul lui V. se rezumă la job și-apoi copii și-apoi eu, iar timpul meu se rezuma – atunci când ne-am mutat – la copii, iar acum la job, apoi copii, apoi V), curtea arată adesea neîngrijit. O regulă veche a familiei zicea că eu am grijă de casă, iar V. are grijă de curte și dacă eu mai reușesc să fac una alta printre picături (mai frec o chiuvetă cât mă spăl pe dinți, mai dau drumul robotului-aspirator cât îmi fac cafeaua, mai curăț la bucătărie cât scriu acest articol), să îngrijești curtea ”printre picături” e imposibil. Trebuie să-ți iei o carafă plină de curte ca să o îngrijești, nu merge cu picăturile.
Eh, dar e cum e, trag perdelele la casă și nu văd ce-i acolo.
Însă, sunt unele lucruri pe care e musai să le faci atunci când locuiești la casă. Adică astea sunt priorități și nu aveam deloc grija lor la bloc. Cu atât mai mult sunt priorități când vine iarna și mort-copt, pandemie-nepandemie, îți faci timp pentru ele.
Ca să vă faceți o idee, noi locuim într-un cartier rezidențial și avem o curticică mică, iar casa este nou construită (are 6 ani). Deci, cum ne pregătim noi casa pentru iarnă?
1. Verificăm acoperișul
Acoperișul nostru este, de fapt, un acoperiș-terasă. Nu știu dacă e bine sau rău asta, e cum e. Pentru că în iernile trecute am avut infiltrații pe ici pe colo, înainte să vină vremea ploiasă am chemat o echipă ce a reparat pe unde era nevoie. Peste vară nu au fost probleme, pentru că … soare, căldură. Însă iarna e nevoie să ne asigurăm că e izolat peste tot, asta dacă nu vrem mucegai pe tavan. Și nu vrem, că nu-i plăcut și nici sănătos. La bloc nu aveam o astfel de problemă, pentru că stăteam la etajul 1 din 10. La cabinet tot o aveam, pentru că eram la etajul 3 din 3.
2. Verificăm centrala
Revizia centralei termice e o treabă bătută în cuie, nu e ceva opțional. Însă, chiar și cu revizia făcută, înainte să intrăm în iarnă, când tot confortul nostru din casă depinde de această centrală, care ne dă apă caldă și căldură, pentru mine e important să mă asigur că e totul OK. Că nu e nimic înfundat pe niciunde, că nu se oprește, că nu explodează, etc. Avem o centrală pe gaz, dar cred că această verificare e valabilă indiferent dacă vorbim despre o centrală pe gaz, o centrală pe lemne sau pe ce-o mai fi.
3. Curățăm burlanele
Mă rog, domnul V. le curăță. Ziceam că avem acoperiș-terasă, însă în fața sufrageriei am construit (bine, tot domnul V) o pergolă, cu acoperiș înclinat, care are și (desigur) o streașină. O streașină în care cad frunze și tot felul de mizerii aduse de vânt și care trebuie curățată. Și-apoi, după ce o curăță, domnul V. introduce înăuntru un cablu de încălzire, ca să nu se mai formeze dopuri de gheață în ea peste an. Pentru noi asta e important, ca apa să se scurgă unde e locul ei și nu pe lemnul din terasă, care oricât de tratat ar fi pentru exterior, tot lasă apa să lucreze în el.
4. Tundem iarba și frunzele
Da, tundem și frunzele. Din mijlocul micuțului petic de iarbă rămas în curte, crește un Paulownia mai înalt decât casa. Toamna, când îi cad toate frunzele, se face un covor întreg peste iarbă. Dacă reușim să prindem acest covor uscat, înainte să dea ploile peste el, e mai simplu să-l tăiem cu mașina de tuns iarba și să bifăm două activități dintr-o singură lovitură. Resturile mici rămase se transformă în îngrășământ iar marea parte se poate transforma în compost, if you are into this kind of stuff.
5. Verificăm și reparăm geamurile
La apartamentul de la etajul 1 (de care vă ziceam mai sus), geamurile erau o glumă proastă. Nu geamurile în sine, ci montajul. Practic, ce făcuseră, era că montaseră ferestrele direct în spațiul destinat, așa cum pun copiii o piesă de lego la căsuțele lor. Și-apoi tencuiseră peste. Vă dați seama cum trecea frigul prin toată partea aia neizolată. În fiecare iarnă mai izolam un pic, mai puneam un rulou, mai încercam să reparăm greșeala lor. Geamurile ar fi trebuit date jos cu totul și montate din nou. Ei, am rămas cu trauma asta a frigului care trece pe la ferestre (în prima iarnă aveam cel mult 18 grade în cameră, cu centrala mergând non-stop la capacitate maximă. Brrrrr), așa că și aici le tot verificăm. Geamul de la noi din cameră s-a crăpat și trebuie schimbat, dar pandemie și frică de oameni în casă, nu l-am reparat. Și n-a fost bine, tocmai ce am observat mici flori de mucegai între ferestre. În prima săptămână de ianuarie îl schimbăm.
M-am gândit la toate cele de mai sus citind finalul cărții ”Copiii de pe Volga”, când personajul principal se apucă și pregătește casa pentru potențiali mulți oaspeți noi (nu vreau să dau spoilere) și dându-mi seama că și noi facem ceva similar în fiecare toamnă, deși n-am privit niciodată astfel de lucruri atât de structurat. Din fericire, casa noastră e încă tânără și n-are nevoie de mai multe (momentan), dar o paște și pe ea o zugrăveală pe exterior în curând și alte modificări.
Cam astea sunt de spus, să le luați în calcul dacă vreți să vă mutați la casă și nu știți la ce să vă așteptați.
Cum învățăm copiii să mănânce echilibrat?
N-am mai scris de mult timp un articol pe tema asta. Cumva, era un subiect mai mult de interes când erau copiii mai mici și pe măsură ce au crescut, și-a mai pierdut din importanța declarată. Chiar dacă în viața noastră de zi cu zi, tot e ceva important pentru mine....
Cum treci de la un copil care n-a plecat o zi de acasă, la un copil care merge în tabără
Modul prin care copilul se dezlipește de familia lui de origine e un proces întreg. Procesul începe la naștere, când copilul devine o entitate separată de mama. Copilul iese din corpul ei, se taie cordonul ombilical și de acum e un omuleț de sine stătător. Continuă cu...
Cum să-ți dai seama dacă este aur/argint sau altceva?
Luna trecută am fost, pentru prima dată, în Turcia. Am ales o destinație mai puțin comună la mare, într-un resort în pustietate. La 20 de minute de mers cu vaporul era un orășel micuț și foarte pitoresc, în care am insistat să mergem. Zic ”am insistat” pentru că...
Tu la ce visai când erai copil?
Ascultam de dimineață la radio o discuție despre copilărie. Despre copilăria noastră, nu despre cea a copiilor noștri, care (cel puțin în cazul familiei noastre) e la ani lumină. Și nu pentru că suntem noi o familie extraordinară și ieșită din comun, ci pentru că...
Câinele atunci când nu ai copii și câinele atunci când ai – Accesorii
Primii doi câini i-am avut înainte să avem cei doi copii, așa că țineau loc de copii. Punctul culminant a fost când i-am tricotat lui Pimpi un fular, ca să nu-i fie frig iarna. Să ne înțelegem, vorbeam despre un Shih-Tzu, câinele cu mai multă blană decât el însuși....
Încălțările mamei, în funcție de vârsta copilului
Ieri am ieșit cu Ema și cu o prietenă la cumpărături în mall. N-am mai făcut asta de foarte mult timp și tare bine ne-a prins. În ultimii doi ani am investit, mai degrabă, în haine confortabile, de casă și de lucru în același timp, dar care să arate bine mai ales în...
Ce credeau copiii mei despre bani
Despre bani am tot discutat serios, aici, pe blog. Despre ce să le spunem copiilor apropos de bani, cum și în ce contexte să le oferim bani, cum să-i învățăm să economisească, cum să-i sprijinim să-și îndeplinească nevoile, în timp ce rămân raționali și tot așa. Ei...
Ce să faci în Bilbao de ziua ta
facebookinstagramyoutuberssCând am împlinit 36 de ani (adică vara asta), ziua de 20 nu m-a prins acasă, ci în deplasare. Luna iulie și o parte din luna iunie le-am petrecut în Spania, iar de ziua mea eram în Bilbao. Și pentru că eram în Bilbao, n-am avut tort, n-am...
Locul dulce între pandemie și normalitate
facebookinstagramyoutuberss La granița dintre ”e pandemie și stăm toți izolați de alți oameni” și ”am început să dăm drumul la treabă” e o micuță fâșie foarte confortabilă, ”the sweet spot”, în care putem avea parte de părțile bune din ambele bucăți de viață: încă nu...
0 Comentarii