2 lucruri frivole pe care le-am învățat în 2020
Cum îți pregătești casa pentru iarnă

Crăciun ÎMPREUNĂ, indiferent unde ești

dec. 22, 2020

Scris de Diana Vijulie

La fel cum a fost tot anul, nici Crăciunul nu se dezminte: o să fie ciudat. Și nu pentru noi în mod specific (sau nu DOAR pentru noi), ci pentru multe poate chiar miliarde de oameni, anul acesta Crăciunul va fi diferit. De la distanță, sau aproape, dar cu teamă. Oricât am vrea să evităm părțile negative ale pandemiei și să ne concentrăm pe părțile pozitive, ca să n-o luăm razna, cred că e important pentru noi să fim un picuț conștienți de ceea ce simțim și cum o facem în această perioadă.

Scriu aceste gânduri la finalul serbării de Crăciun a Emei, care a fost pe zoom. Foarte drăguță, e drept. Ne-am pus haine de Crăciun pe noi, copiilor le-am făcut câte o ciocolată caldă cu bezele, mie mi-a făcut V. un capuccino într-o cană cât o găleată mai mică, iar lui și-a făcut un espresso într-o cană cam cât lingurița, ne-am pus laptopul în fața bradului și ne-am logat pe zoom. Am petrecut acolo aproape 2 ore împreună de la distanță și a fost drăguț și, în același timp, îmi aminteam de serbarea (tot online) de sfârșit de clasă pergătitoare, și cum speram atunci, cu tot sufletul nostru de părinți, profesori și copii, să fie ultima astfel de serbare. ”Ce naivi!”, îmi spun acum, când privesc în urmă.

Și mai scriu aceste gânduri și acum, când tocmai am împachetat cadoul de Crăciun al mamei, pe care mama n-o să-l ia pe 25 dimineața de sub bradul din sufrageria noastră. Și anume un telefon mobil. L-am cumpărat pentru ea fiindcă telefonul ei urma să facă 5 ani de utilizare și nici filmulețe nu mai primea, nici de auzit n-o mai auzeam bine. Am ales un telefon cu un difuzor bun, ca s-o auzim mai bine (și ea pe noi) și cu un ecran mai mare, ca să ne vadă mai bine

Scriu aceste gânduri și uitându-mă la unghiile mele, pe care le-am făcut într-o nebunie totală, unele roșii cu sclipici, altele cu sclipici multicolor, altele albe. Într-un mod în care n-aș fi ieșit cu ele pe stradă niciodată, dar tocmai de-asta mi le-am și făcut așa, pentru că ”cine să mă vadă așa cu ele?”. Unghiile mele de Crăciun, făcute în dormitor cu ojă semipermanentă, în cele mai nebunești moduri (pentru mine), fiindcă oricum… cine să mă vadă?

Scriu aceste gânduri și fiind recunoscătoare pentru anul ce-a trecut.
Pentru că am avut cum să ne susținem financiar și emoțional în ciuda avalanșei din exteriorul casei noastre.
Pentru că am avut ce munci și puțin peste.
Pentru că am avut cum să le oferim copiilor un mediu de învățare stabil, chiar și în fața unei astfel de dificultăți globale.
Pentru că am avut laptopuri pentru toți cei din casă, care lucrau sau învățau online (adică 4! – aici trăiască procrastinarea mea și atașarea emoțională de laptopul meu vechi, care m-a împiedicat să-l vând când l-am luat pe cel nou :)).
Pentru că am fost împreună și pentru că ne e bine împreună.
Pentru că ”acasă” a fost un mediu poate mai stresant câteodată, însă a fost un mediu safe pentru toți.
Și pentru multe altele, pe care le pun în balanța acestui Crăciun diferit, ca la final să văd experiența asta din toate unghiurile ei, cu toate dimensiunile ei, gele, ușoare, bune, rele, așa cum sunt ele.

Pentru că m-a tot ros acest subiect, legat de cum este acest Crăciun diferit și cum îl putem face totuși să fie despre Împreună, pentru ultimul episod de Podcast de pe acest an, am ales să nu-l fac singură, nici măcar cu un invitat sau cu o invitată. Ci cu 4 invitate, mame din diferite colțuri ale lumii (aici m-ar contrazice Fip și mi-ar spune că lumea e rotundă și n-are colțuri), cu care n-am vorbit nici despre psihoeducație, nici despre cum să ne creștem copiii, nici despre nimic didactic. Ci despre noi și despre Crăciunurile noastre din amintiri. Cum era Crăciunul pentru noi, foști copii și încă și acum copii în suflete. Amintiri, tradiții, și o atmosferă de împreună. Asta am creat împreună și am decis la finalul întâlnirii noastre că ne-am simțit minunat împreună. Și că vrem să transformăm asta într-o nouă tradiție, indiferent cum vor arăta Crăciunurile viitoare. Dacă împreună sau separat, tot împreună emoțional ne vor găsi.

Îl poți asculta și tu aici:

Sau aici:

Crăciun împreună să ai, indiferent unde ești și cu cine.

0 Comentarii

Înaintează un Comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Cu ce-am rămas eu, Diana, după izolare?

Cu ce-am rămas eu, Diana, după izolare?

facebookinstagramyoutuberss După mai bine de două luni de autoizolare cuminte, începem să revenim la normal. La noul normal, cum o arăta el. Dar la un normal, oareșcum. Putem ieși din casă fără declarație, însă tot cu responsabilitate. Putem merge în parc, însă cu...

Jurnal de #StămAcasă – Paștele

Jurnal de #StămAcasă – Paștele

facebookinstagramyoutuberss Era să încep articolul cu expresia ”Primul Paște în Pandemie”, apoi mi-am dat seama că sună sinistru. Sper să fie primul, ultimul și singurul Paște în Pandemie, în ciuda faptului că n-a fost așa rău pe cât mă așteptam.  Dacă acest articol...

Ce și cât pot controla eu acum?

Ce și cât pot controla eu acum?

Eram mai cultă înainte să înceapă pandemia. Pare că-mi făcusem un scop în viață să nu-mi petrec serile în fața televizorului, așa că ascultam muzică în surdină și citeam, în timp ce beam un ceai. De când cu pandemia, s-a dus pe suflet toată cultoșenia și mă regăsesc...

11 lucruri despre viață pe care vreau să le știe fiica mea

11 lucruri despre viață pe care vreau să le știe fiica mea

facebookinstagramyoutuberss Copilul mic s-a făcut deja mare. Mă uitam la el cât e de lung și de băiat mare. Sunt departe de tot vremurile când era micuț și dolofan, când îi plesneau cutele pe brațe și pe picioare. Acum e înalt și subțirel și salută ca șoferii când îi...

Au mamele voie să bea vin?

Au mamele voie să bea vin?

facebookinstagramyoutuberss Urmăresc niște site-uri de prin State, care au reluat discuția legată de cât de sănătoasă e alăturarea asta dintre mame și vin. Pare că există o îngrijorare la ei legată de asocierea asta și de cantitatea de vin pe care o beau mamele, ca...

Timp și spațiu pentru mine în pandemie

Timp și spațiu pentru mine în pandemie

facebookinstagramyoutuberssSă fii părinte pe timp de pandemie, cu toate responsabilitățile simultan pe cap nu-i deloc o muncă ușoară. Am tot scris despre asta, m-am plâns suficient, nu mai reiau. Astăzi vreau să vorbim nu despre cât e de greu, ci despre cum putem să...

După o zi plină, vreau doar să exist. Tu ce vrei?

După o zi plină, vreau doar să exist. Tu ce vrei?

facebookinstagramyoutuberss Și-a mai trecut o zi grea. Zilele în care am câte un workshop de dimineață până seara sunt tare grele. Mai ales când sunt mai multe astfel de zile la rând. Doar că n-are legătură cu workshopurile și nici cu durata lor, ci cu energia...

Copiii ăștia, care nu vor să ajute la treaba din casă!

Copiii ăștia, care nu vor să ajute la treaba din casă!

Nu trecuseră 7 zile de #StămAcasă, când am simțit că-mi plesnește o venă în cap. Măi, dar copiii ăștia chiar așa, nu știu decât să împrăștie lucruri?! Au avut, în decursul evoluției lor de copii, momente punctuale în care-i vedeam organizați montessori-ește și mă...

2 lucruri frivole pe care le-am învățat în 2020
Cum îți pregătești casa pentru iarnă