Bună ziua și bun venit în colțișorul nostru de gătit. Astăzi v-am pregătit una din rețetele mele favorite. Ba chiar aș putea spune că v-am pregătit rețeta mea favorită din perioada asta, având în vedere că ”în perioada asta” încă mai am două pungi mari cu afine în congelator, afine cumpărate într-un impuls de grandiomanie toamna trecută, când mi s-a părut o idee bună să o rog pe o prietenă să-mi cumpere o găleată de afine. Având în vedere că avem un singur frigider cu două rafturi de congelator, ideea s-a dovedit a nu fi chiar genială, mai ales că am și niște copii din tipologia ”Vai, e delicioasă această mâncare/fructe/legume/orice. Vom mânca doar asta pe o perioadă de X timp, suficient timp cât mama noastră să se aprovizioneze serios cu alimentul respectiv, apoi vom decide că nu ne mai place deloc sau ne mai place doar puțin, așa încât nu-l vom mai mânca pe el, pe aliment”.

Da, deci… Pentru că doresc să golesc, în sfârșit, congelatorul de pungile de afine (pe care, by the way, le congelez în pungi de plastic cu fermoar, în care suflu aer, ca să se congeleze bob cu bob și nu ca un calup de fructe, deci ocupă și mai mult spațiu), am decis că rețeta preferată a familiei din această perioadă să fie o ”galetă cu afine”, verișoara mai de la țară a variantei ei delicate și nobile, care se numește în limba mamei ei francofone ”galette”.

Rețeta e extrem de simplă și se face foarte rapid, fără multe briz-brizuri și complicățenii (cum se întâmplă în cazul tartelor, care trebuie bibilite, scărpinate și îngrijite mai mult decât mi-aș dori eu). Practic, ca să vă atrag și mai mult în mrejele făcutului de galetă, se vor pune în mixerul cu palete de cocă untul, făina, zahărul și niște apă, care se vor frământa până când vor deveni cocă. Apoi, această cocă va sta la frigider cât ne ia să pregătim afinele și să încălzim cuptorul, o vom trânti într-o tavă și vom turna afinele (sau ce fructe vreți voi) peste, apoi la cuptor cu ele. The end.

Deci. Pentru blatul simplu și exagerat de fraged vă trebuie:

500 gr făină
75 ml apă rece
225 gr unt rece tăiat în cubulețe
60 gr zahăr (sau mai mult, dacă vă place să fie mai dulce)
vanilie

Iar pentru umplutură, aveți nevoie de:

400 gr afine (congelate pun eu)
80 gr nuci mărunțite
40 gr zahăr (îl prefer pe cel brun)
2 lg amidon

(alternativ, puteți face cu mere: 5 mere, 50 gr zahăr, 50 gr unt și scorțișoară)

Despre blat v-am zis deja mai sus. Puneți toate cele în bol și apoi le amestecați cu mâna sau cu mixerul și paletele lui de cocă. Când arată ca o cocă adunată, o îmbrăcați într-o hârtie de copt și o băgați la frigider.

În timpul ăsta, dați drumul la cuptor și-l potriviți pe grade 180 Celsius. Cât îi ia să se încălzească, deschideți ușa dulapului unde țineți tigaia cu margini înalte, o scoateți și rumeniți în ea  puțin nucile. Apoi le scoateți și puneți în locul lor afinele, zahărul și cele două linguri de amidon. Le lăsați să fiarbă până scade zeama și se transformă într-un sos grosuț. Când e gata, puneți și nucile și mai amestecați puțin. Ar trebui să aibă consistența asta:

Presupunem că între timp s-a încălzit și cuptorul. Scoateți foaia din frigider și o întindeți în formă de cerc pe foaia de copt în care a stat în frigider (sigur, întindeți și voi nițel foaia aia). Diametrul foii de cocă trebuie să fie mai mare decât cel al tăvii în care urmează să puneți galeta.

Odată foaia întinsă, o mutați cu tot cu foaia de copt în tavă, turnați conținutul în ea și îi întoarceți marginile cât de cât neglijent, dar nu chiar. Adică să arate ca în pozele alea de pe instagram, în care par lucrurile dezordonate și aruncate la întâmplare în pat (gen telefonul, o carte, niște flori și o cafea), însă aranjarea lor a durat cel puțin 15 minute și a fost făcută cu mare minuțiozitate. Ungeți apoi marginile cu albuș bătut și o băgați la cuptor, 10 minute la 180 de grade Celsius, apoi scădeți temperatura la 145 și o mai lăsați vreo 40-50 de minute

La final puteți să o mâncați împreună cu înghețată sau cu lapte condensat îndulcit picurat peste felie.

Poftă bună.

Vă mai las aici și niște rețete bune și simple de negresă, pe care urmează să o introduc în categoria ”deserturi preferate”, când voi decide că vreau să terminăm și cu pungile pline cu alune din dulap, adunate în decursul timpului, desfăcute și neterminate (nu, nu merg alunele în galeta cu afine; am încercat să le pun în loc de nuci și sunt… bleah).