Pe la mijlocul pandemiei în care ne scăldăm și acum poate mai adânc decât acum aproape 6 luni, când ne gândeam că e prea mult ca școlile să rămână închise timp de 2 săptămâni, iar perioada de 6 săptămâni care se zvonea, părea ceva imposibil de realizat, am început să ne dăm seama (sau, cel puțin eu am început să-mi dau seama) că multe dintre lucururile pe care le aveam sau le făceam în era pre-covid au devenit brusc inutile. Rujul, de exemplu, pentru mine a devenit inutil, pentru că nu-mi doream deloc să mi-l înșir pe tot interiorul măștii și apoi să mi-l transfer de pe mască pe obraji. Sau telefonul cu face recognition, care înainte de asta mi se părea foarte util. Brusc, îl invidiam pe V, care avea încă un telefon mai vechi, fără recunoaștere facială, ci cu recunoașterea amprentei.

Am întrebat atunci pe facebook ce alte lucruri sau obiecte li se par inutile și celorlalți și am mai aflat despre: motorină/benzină, pantofii cu toc, rochiile elegante, fondul de ten, abonamentul la sală, cardurile cu mile aeriene, etc.

Însă… pe lângă aceste lucruri care au devenit redundante peste noapte (unele dintre ele și-au păstrat redundanța, altele nu), altele au devenit super necesare și despre ele vreau să vă povestesc astăzi. Despre lucrurile fără de care acum nu mai pot ieși din casă, sau, dacă ies, mă opresc să mi le cumpăr.

1. Măștile de față

   Trăim vremuri ciudate, în care fără o mască nu putem ajunge nici la baie. Însă lucrurile sunt cum sunt și ne adaptăm lor. Ca să mă asigur că nu mă trezesc în oraș fără mască și pentru că nu am reușit încă să rezolv dilema ”dacă plec de acasă fără mască, cum pot intra într-un magazin să-mi cumpăr una?”, am masca în geantă și câteva măști de rezervă în torpedou

2. Dezinfectantul

   Încerc să găsesc un echilibru între a-l folosi pentru a mă proteja și a-l folosi exagerat. Mă dezinfectez când ies dintr-un magazin, chiar dacă urmează să intru în altul (n-aș vrea să mut ceva virus dintr-o parte în alta), înainte să-mi pun și să-mi scot masca, după ce m-am urcat în mașină (moment în care-mi curăț și telefonul cu el) și pur și simplu periodic, când îmi amintesc. Am fost de vreo 5 ori și la restaurant și mă așteptam să vină cineva să dezinfecteze masa, așa cum auzisem că ar trebui făcut și cum auzisem că se întâmplă prin alte țări. N-a fost cazul nici măcar o singură dată, așa că am curățat eu, cum m-am priceput. Copiii știu și ei că e o vreme bună de folosit dezinfectant, așa că Ema și-a pus și ea o sticluță mică în geantă.

3. Crema de protecție solară

   Recunosc, înainte de pandemie nu purtam crema cu atâta sfințenie. Știu, am citit că e important să te protejezi de soare și de razele lui nocive, știu că multe femei poarta tot timpul anului cremă de protecție solară și înțeleg. Eu am ales să nu fac asta pentru că mi-am dorit să fie văzută și pielea mea de niște răzulici de soare. Sigur, nu la ore nepotrivite, nu pe perioadă îndelungată, nu la plajă, ci ca relație de zi cu zi cu natura înconjurătoare, pe care am făcut-o pe alocuri nocivă pentru noi înșine. Însă… Anul acesta m-am gândit la ceva practic. Știți cum vă rămân urme de mânecă scurtă pe partea de sus a brațului, în așa numitul ”bronz de câmp”? Ei bine, n-am vrut să am asta pe față. N-am vrut să am jumătatea de sus a feței bronzată și pe cea de jos, acoperită de mască în cea mai mare parte a timpului petrecut în afara casei și curții, să rămână albă. Nu, mulțumesc.

4. Crema de mâini

   Pielea mea de pe mâini era sensibilă și înainte de covid și de spălatul pe mâini și dezinfectatul obsesive. Piele uscată, frumos asezonată cu dermatită care se declanșează în perioade de stres psihic și în cine știe în ce alte situații, n-a avut nicio șansă să reziste băilor de dezinfectant la care a fost supusă. Așa că, deși înainte poate mai uitam și mai plecam fără cremă de mâini, acum mă opresc și-mi cumpăr de la magazin dacă mi se întâmplă să uit să o iau de acasă. Au fost câteva zile când am lăsat-o mai moale cu hidratatul, așa că dermatita mea s-a simțit liberă să se extindă pe braț în sus.

Voi ce nu vă uitați acasă atunci când plecați?