Să fii părinte pe timp de pandemie, cu toate responsabilitățile simultan pe cap nu-i deloc o muncă ușoară. Am tot scris despre asta, m-am plâns suficient, nu mai reiau. Astăzi vreau să vorbim nu despre cât e de greu, ci despre cum putem să avem grijă de noi, ca să putem susține acest proces pe termen lung, după cum pare că e nevoie. De fapt, sună foarte pompos ce-am scris. Nu. Articolul de astăzi este despre mine și cum fac eu să am grijă de mine, ca să nu o iau razna și să mă simt ok pentru mine și pentru cei din jurul meu. 

Prima mea provocare în pandemie a fost legată de spațiul și timpul personale. După mulți ani de împărțit aproape tot timpul și spațiul meu cu unul sau amândoi dintre copii, în ciuda faptului că nevoia asta a fost mereu importantă pentru mine, descoperisem o rutină mai mult sau mai puțin constantă în care să pot fi eu cu mine. Aveam o pauză mai lungă pe zi între ședințe când puteam ieși din cabinet și mă puteam plimba pentru 20-25 de minute pe unde-mi venea. Dimineața, în drum spre cabinet, mă opream adesea și-mi luam o cafea, pe care o beam singură. Seara implementasem un sistem în care alternam cu V. culcatul copiilor și aveam atunci timp de citit sau de stat, pur și simplu, pe canapea, sau de pregătit casa pentru ziua următoare. 

De când cu pandemia, s-au dus toate astea, mai puțin culcatul copiilor seara. Timpul meu cu mine aproape că a dispărut, valabil și pentru V, însă acum vorbesc în numele meu. 

După ce am dat tot o vreme, mi-am dat seama că dacă n-am grijă și de mine, n-o să fie bine pentru nimeni. N-o să fie bine pentru mine, iar dacă eu n-o să mă simt bine cu mine, nu se simte nimeni bine cu mine. Bine, mi-am dat seama de asta după ce, într-o zi, mi-a pus V în vedere că-i musai să-mi iau câinele de lesă și căștile de urechi și să plec în lume. Și-am ieșit în fața curții 20 de minute și m-am întors alt om. Eh, cum plecatul de-acasă în izolare nu-i chiar o opțiune bună și la îndemână, mi-am căutat timp și loc în casă, în care să pot să am doar grija mea. Cum am făcut asta?

1. Cu un vin bun și-o carte bună

   După ce n-am reușit să leg două pagini citite la începutul pandemiei, am renunțat la a mai citi pentru a învăța și m-am întors la a citi pentru a respira. Seara, cu un pahar de vin bun, am ignorat telecomanda de la Netflix și m-am reintrodus în tainele cititului cu ajutorul cărților lui Backman. O dată la două seri, când V culca copiii, era liniște în casă și se făcea și liniște în cap și era tare bine.

    

2. Cu o plimbare cu mașina

   Da, în pandemie nu-i safe să ieși la plimbare pe străzi, pentru că ideea e tocmai să stai în casă. Dar, poți oricând să alegi drumul mai lung către supermarket, mai ales când locuiești în afara orașului și ai un pic de condus până la cumpărăturile săptămânale. Cu muzica tare în boxe, cu o cafea în termos, era tare bine. Condusul este o relaxare pentru mine și mi-au prins tare bine cele câteva ieșiri de genul ăsta.

    

3. Cu o plimbare cu bicicleta pe câmp

   Când lucrurile s-au mai așezat și a devenit mai puțin periculos să ieșim din casă, am reluat și obiceiul de a ieși cu bicicleta și câinele la plimbare. În prima zi, chiar și câinele era ruginit și-abia ținea pasul cu bicicleta. Apoi ne-am reintrat în ritm.

    

4. Cu yoga

   Yoga făcută dimineața mi-a fost de mare folos să mă simt bine cu corpul meu. De la atâta stat pe loc simțeam că mă doare peste tot. Parcă nu puteam nicicum să mă mișc. Copiii au învățat, pe sistemul ”dacă-i musai, cu plăcere” să-mi respecte cele 30-40 de minute matinale pe salteluță. 

Poate că pare banal ce-am scris. Și chiar este. Dar scopul articolului … sunt două 🙂 

Primul ar fi să-mi amintesc eu mie însămi că pot face ceva ca să-mi fie mai bine, chiar și-atunci când pare că nu-i nimic de făcut. Că am puterea de a schimba ceva în viața mea, chiar dacă nu pot schimba contextul în care se desfășoară viața mea.

Și al doilea ar fi pentru voi, să vă dați voie să fiți acolo pentru voi. Indiferent că-i cu Netflix sau vin și-o carte. E ok să ocupați timp și spațiu și e OK să-i oferiți ocazia și partenerului (sau partenerei) să și le ia.