A trecut Paștele și dintr-un pliculeț de drojdie căpătat cu prețul vieții (notă pentru copiii copiilor noștri, care n-au prins pandemia: drojdia și-a costat în vremurile acestea prețul ei în aur și era la fel de prezentă în magazine ca și Sfântul Graal; închei capsula de carantină aici) îmi mai rămăseseră vreo 3 lingurițe. Cu pachetul deschis, drojdia s-ar fi dezactivat în ceva vreme, așa că era musai s-o folosesc.

Pentru pâine? Nah, ne descurcăm bine fără. Pentru cozonac? Abia i-am terminat. Pentru pască? Paștele viitor. Gogoși? Nu, mulțumesc, am văzut că s-au dat toate pe facebook :))

Așa că mi-am amintit cum bunica folosea aluatul ei de cozonac pentru multe alte preparate, în funcție de perioada anului sau de preferințele imediate ale nepoată-sii sau ale familiei: cornuri, opturi, ba cred că la un moment dat a scos zahărul din compoziție și a făcut chiar pâine.

Eu ce-aș putea să improvizez? Ceva bun, untos mi-ar fi plăcut. Delicios, dacă se putea. Cam așa:

De când stăm acasă și nu mai mâncăm deloc prin alte locuri și e controlul total la mine (muahahahaha), am gătit și mâncat foarte sănătos. Supe multe, ciorbe multe, salate multe (am încercat să adaug mai multe surse de vitamina C în ele), prăjeli aproape deloc. S-au solicitat într-o zi frigănele (din fericire, copiilor nu le-au plăcut) și într-o zi șnițele de pui și cartofi ”prăjiți”, însă îi facem la airfryer, cu o lingură de ulei, deci vom trăi până la 100 de ani, cu siguranță :)). Așa că mi-am permis să torn zahăr cu borcanul (glumesc puțin :)) în compoziția improvizației mele. Fun fact, e prima oară când cumpărăm zahăr de vara trecută încoace, iar ulei încă avem una din cele 2 sticle cumpărate din Grecia în vacanță anul trecut. Gata, am terminat cu lauda, acum să vă îngrop puțin în ulei și zahăr de să ne sară tuturor glicemia până în tavan.

Citește și:

Rețetă super-duper rapidă de supă cremă de roșii (în 3 minute 24 secunde la multicooker)

Improvizația mea s-a transformat într-o tavă de rulouri cu scorțișoară cu același aluat pufos al rețetei mele de cozonac delicios (și am făcut și-o rimă). Pentru că în rețetă nu am insistat suficient asupra simplității aluatului fabricat manual, acum n-am mai pus ingredientele la mașina de pâine, ci am scos telefonul (pentru filmat) și mixerul (pentru amestecat). Am filmat toată rețeta, i-am adăugat o muzică drăguță, niște text, am pus-o pe repede înainte și puteți s-o vedeți mai jos.

Vă scriu aici și ingredientele, în ordinea în care le-ați pune la mașina de pâine, dacă ați folosi-o în locul mâinii sau mixerului.

Ingrediente pentru aluatul rulourilor cu scorțișoară, aranjate frumos în vesela de cristal, da?

100 ml lapte
1 ou + 1 gălbenuș
50 gr. unt (topit)
300 gr făină
un praf de sare
o lgț de drojdie uscată
3 lg de zahăr/miere

Ingrediente pentru umplutura rulourilor cu scorțișoară

100 gr unt la temperatura camerei (tăiat în cubulețe)
100 gr. zahăr
2-3 lingurițe de scorțișoară

Aluat:

Amestecați laptele cu drojdia și cu puțin zahăr. Dacă aveți timp și răbdare, lăsați-o vreo 5 minute în așteptare, dacă nu, o puteți folosi imediat (eu n-am avut niciodată răbdare, ci am folosit-o mereu imediat).
Într-un vas bateți puțin ouăle, apoi adăugați zahărul și mai amestecați puțin. Apoi turnați untul și laptele și când e totul omogenizat, începeți să turnați făina, puțin câte puțin. La mixer folosiți paletele alea spiralate, pentru cocă. Asta dacă aveți un mixer vechi de 15 ani. Dacă trăiți în era noastră și aveți cine știe ce ozn, folosiți acea paletă (sau acele palete) care sunt create într-un amestecarea aluatului.
Pentru mixerul meu antic e nevoie ca la final să mai frământ puțin cu mâinile mele în carne și oase. Puțin, adică 1 minut, nu-i nevoie de mai mult.

Când coca are consistență de cocă, e momentul să stea la crescut. Într-un castron, acoperit cu un prosop, căutați un loc călduț în casă, ferit de curenții de aer. Nu știu la voi cum era, dar acasă la cealaltă bunică a mea, cozonacii stăteau toți la crescut sus pe dulapuri, iar în bucătăria în care erau 45 de grade celsius, se intra doar pe bază de declarație și în caz de extremă urgență. Din păcate, rețeta ei de cozonaci n-o am, dar erau înalți cam cât mine când ieșeau din cuptor. Deci, strategia ei funcționa perfect.

Eu am găsit o alternativă mai umană, pentru că e imposibil să sigilez bucătăria cu toți oamenii ăștia care se învârt prin casa noastră (sunt doar 3, în afară de mine, dar par mult mai mulți :)). Dau drumul cuptorului pe 50 de grade celsius și bag castronul metalic cu tot cu aluatul din el în cuptor. Stă acolo până crește mult.

Umplutură

În timp ce ascultăm aluatul cum crește, amestecăm într-un alt vas untul cu zahărul și cu scorțișoara.

Asamblare

Când e gata crescut blatul și gata amestecată umplutura, întindem blatul frumos pe blat și-l facem subțirel, cam de jumătate de deget. Îl ungem extrem de generos cu umplutura. Dacă mai aveți timp și răbdare, îl puteți lăsa din nou să crească puțin. Eu nu-l mai las, pentru că răbdarea nu-i chiar punctul meu forte.

Citește și:

Reteta Clafoutis cu doi copii

Bine uns peste tot, îl rulăm strâns și cu grijă, apoi luăm un cuțit și-l tăiem rondele. În primul rând că am constatat că cel mai ușor îmi e să-l tai cu cuțitul de pâine și în al doilea rând că nu prea contează să-și păstreze forma rotundă, pentru că oricum o să crească și o să se întindă.

Rondelele le așezăm într-o tavă tapetată cu foaie de copt și… le lăsăm din nou la crescut. Adicătelea, eu le bag înapoi în cuptorul încălzit la 50 de grade și le las acolo până se umflă așa:

Când arată așa, e momentul să duc cuptorul la 175 de grade celsius și să coc minunatele timp de 25 de minute lungi, dar extraordinar de frumos mirositoare. Și-i gata, mai aveți doar să puneți niște înghetață de vanilie deasupra și să vă bucurați de curcubeul de pe cerul gurii. #TotulVaFiBine, doar că nu ne vor mai încăpea blugii…

Și rețeta video aici: