Sâmbătă dimineața m-am trezit cu fundu-n sus. Adică, dac-ar fi să-mi asum emoțiile de-atunci și să nu fug de ele, m-am trezit tristă și speriată, care s-a tradus într-un soi de resemnare și lipsă de energie. Uh, ce mai facem și azi? Și mâine și poimâine și care e scopul nostru în viața noastră și pe lumea asta?
Apoi am văzut vremea frumoasă și am zis că e cazul să ieșim din casă pe undeva. Cumva, #StămAcasă și nu prea. Mai degrabă, #StămDeparteDeOameni. Ne-a luat vreo 2 ore și jumătate să ne pregătim, dar, până la urmă V. a
încărcat bicicletele în suportul de biciclete, copiii s-au ocupat de provizii (și-au luat mere, alune în coajă, pe care le-au vărsat ulterior în mașină – FML – dar, vorba lui V, o să am timp suficient să aspir până nu mai pot și alte gustări), eu am luat sticlele
„Când nu #StămAcasă, #StămDeparteDeOameni”
cu apă și, după cum puteți vedea în poză, n-a ținut nimeni minte să ia și căștile (YOLO!) și-am plecat. A fost o idee grozavă (mai puțin aia să uităm de căști). Ne-am întors acasă plini de praf și noroi, copiii cu febră musculară de la cât au pedalat, eu fără durere de cap și cu o pungă plină de leurdă, pe care am cules-o din pădure. Dacă vine sfârșitul lumii, măcar știm că o vreme putem culege leurdă din pădure și nu murim de foame.
Toată treaba asta ne-a ocupat ziua până pe la 4, când am mâncat de prânz. Și-apoi a urmat #NicioZiFărăClătite
#NicioZiFărăClătite
Când a aflat V că o să lucreze și el de-acasă o vreme, a decis: Nicio zi fără clătite.
Așa că s-au pus pe treabă și-au gătit. Dacă vreți să țineți copiii distrați și antrenați la bucătărie, puteți să le dați o tigaie și o clătită de test, pe care să învețe s-o întoarcă în aer. Jumătate de oră au exersat, apoi au descoperit filmarea cu încetinitorul și au mai exersat iar. O să vă las o mostră de exercițiu mai jos, poate vor și copiii voștri. La final, clătita a fost rechiziționată de către membrul canin al familiei, care nu a părut neapărat impresionat de evenimente, cât, mai degrabă, și-a făcut datoria: e de mâncare, deci, se mănâncă!
Duminică ne-am pus, însă, la masă și, ca să evităm gândurile astea legate de lipsa de speranță (ale mele, adică), am decis să ne stabilim niște scopuri pentru următoarele 6+ săptămâni.
Ce-am tot vrut noi să facem, dar n-am avut timp niciodată?
În primul rând, să-mi fac unghiile toate culorile, ceea ce nu fac în mod normal. Aici, în casă, am lăsat copilul din mine să se bucure și să facă ce vrea. Poate învăț să-l scot mai des în lume 🙂
Pe-asta am bifat-o rapid.
Restul de planuri sunt pe termen mai lung:
Planuri de stat în casă
1. Să petrecem timp împreună acasă
Marele câștig (pentru mine/noi) al lui #StămAcasă e că… stăm acasă. Mult timp am simțit că îmi lipsește partea asta. Că suntem mereu pe alergătură și că nu apucăm să stăm acasă. În vacanțe plecăm, când nu-s vacanțe, lucrăm.
Pentru mine maternitatea și cei 4 ani petrecuți acasă (când fie lucram, fie nu), m-au învățat să mă reconectez cu căminul.
A fost greu de tot. Nu prea știam să fac asta.
A fost un proces tulburat și agitat, cu schimbat mobilă prin casă o dată la câteva luni (nu neapărat mobilă nouă, cât schimbat locul ei în casă), cu fugă de acasă oriunde, cu simțit că mă sufoc dacă nu ieșim acum!
S-a terminat, m-am reconectat cu cuibul și am început să simt că-mi lipsește să petrec timp pe-acasă.
Acum o să am cum face asta.
În plus, timpul petrecut toți 4 e puțin, în mod normal. Acum vom avea timp să recuperăm și să scădem puțin ritmul, să avem dimineți mai așezate, în care să nu ne mai alergăm unii pe alții.
Mi-e tare dor de asta. I-am și zis lui V.
2. Să zugrăvim
Asta a fost ideea mea. Dacă tot avem 6 săptămâni sau câte vor fi, în care să stăm acasă, hai să facem și ceva util cu ele. În camera copiilor s-a crăpat tencuiala și, după 5 ani și jumătate de locuit aici, se simte nevoia unei ”mâini de vopsea”. De ce nu noi și de ce nu acum?
3. Să schimbăm acoperișul de la terasă
Asta a fost ideea lui V. Ne gândim de multă vreme să înlocuim acoperișul terasei cu ceva prin care să treacă lumina, pentru că avem beznă în sufragerie aproape mereu. Până la urmă, între zugrăvit și acoperiș, am ales să începem cu acoperișul. Abia aștept să avem lumină în casă <3
4. Să construim un coteț pentru Doni
Asta a fost ideea copiilor, care a și început să fie pusă în practică. Vă țin la curent cum va arăta cotețul roz cu perdeluțe al lui Doni. Până acum, el e compus din cadru și i-a fost pus parchetul pe jos. Da, știu…
5. Să învățăm o limbă nouă
Părțile cu construitul au fost, mai degrabă, în zona de interes a lui V. Zona mea de interes e aia cu stat cu nasul în cărți sau cursuri. Așa că, de ce nu ne-am apuca să învățăm o limbă nouă? Oscilez între japoneză (unde am măcar o bază, după 2 ani de japoneză în facultate) și turcă (unde interesul copiilor cred că ar fi mai mare, pentru că au prieteni care vorbesc turcă).
Vedem ce alegem…
6. Să învățăm copiii să lucreze pe laptop
Să scrie, să folosească mouse-ul, wikipedia și dexonline 😀
Cât pentru mine, eu mi-am propus să mă uit la The Crown (seara, după ce se culcă copiii), să vorbesc mai mult (la telefon) cu prietenii și prietenele mele, să scriu mai mult pe blog (îmi era dor de el, dar nu mai era timp suficient), să scriu și alte scrieri didactice, care își tot așteaptă rândul de mult timp, să-mi regândesc puțin anul și prioritățile profesionale, să citesc mai mult și să dau mai mult comunității (chiar dacă de la distanță).
Voi ce planuri aveți pentru perioada viitoare, când #StămAcasă?
Ah, da. Și ne-au înflorit și zambilele din bucătărie.
cărți de citit
#StămAcasă
Cronicile lacului de unghii: Aventurile în Țara Părinților EXTREM de Amuzanți
Astăzi sunt plină de energie și vreau să vă împărtășesc o poveste palpitantă despre întâlniri neașteptate cu gelul de unghii. Înainte de a crede că acest articol este despre manichiură, vă asigur că este vorba despre partea comică a vieții de părinte. Da, nu pot să glumesc pe seama manichiurii mele prost făcute – de când cu pandemia, împinsă de la spate de o prietenă care a scos pe gură cuvintele magice ”Cât de greu poate să fie să ne facem acasă unghiile cu semipermanentă?!” n-am mai trăit mai mult de 2 zile cu unghii ca nescoase din cutie. Dar pot să mă amuz pe seama neîndemănării mele la momente nepotrivite, așa că pregătiți-vă să vă îmbarcați amuzați într-o călătorie plină de degete lipicioase, jocuri imaginative și, desigur, gel de unghii!
7 motive pentru care ar trebui să încurajați copiii să facă sport
Indiferent de vârsta lor, copiii beneficiază în mod semnificativ de practicarea sportului și de implicarea în activități fizice regulate. Să-i încurajăm pe copii să facă sport poate fi o provocare, dar beneficiile sunt numeroase și cred că merită efortul. De fapt, și studiile ne spun că merită efortul. Mișcarea fizică are multe beneficii asupra corpului uman, de la dezvoltarea inteligenței cognitive, până la starea de bine de zi cu zi.
Sfaturi prietenoase pentru a încuraja copiii să mănânce alimente nutritive și sănătoase
Alegerile alimentare sănătoase sunt o abilitate importantă pentru copii, deoarece îi va ajuta să aibă o viață sănătoasă și fericită pe termen lung. Dar cum putem să îi învățăm pe copii să aleagă alimente sănătoase, păstrând un echilibru între ceea ce credem noi că este sănătos și ceea ce își doresc ei sau văd la alți copii?
0 Comentarii