Mi-au plăcut întotdeauna băuturile bune la gust. Cremoase, dacă se poate, fructoase sau cu lapte, colorate și nu exagerat de dulci. Mai puțin cele acidulate, deși apa carbogazoasă (apa minerală, pe limba română) o prefer la orice oră apei plate. Dar între o băutură acidulată de portocale și un nectar din aceleași portocale, prefer a doua variantă.
Când am descoperit alcoolul, am preferat tot cocktailurile. Și acum la fel. Cred că prima băutură alcoolică pe care am băut-o (după berea a cărei spumă o mai gustam și când eram mai mică) a fost un Mojito care mi-a deschis noi oportunități în viață. Și la vârsta asta o să prefer un vin de mure unui vin scump și bun de struguri. Încă nu-s matură în ale alcoolului, am auzit să mi se zică. Sunt OK cu asta. E bine să fii imatur când ai în pahar vin de mure. Sau de rodii (e preferatul meu, recunosc).
După Mojito, am descoperit acum câțiva ani Hugo, făcut la ziua unei prietene, de către iubitul ei de atunci (soțul ei de acum). Atâta doar că eram într-o cabană la munte și l-a făcut ca pe ”ceaiul turcului” (știți povestea? Dacă nu, o scriu la finalul articolului, ca să nu ne pierdem din concentrare), cu pliculeț de ceai de mentă în loc de mentă proaspătă, fără gheață (puteam pune zăpadă, dar nu ne-am gândit) etc. Chiar și-așa, a fost bun tare și-am mai vrut, de ce să nu mai vreau.
Nu prea beau alcool în timpul zilei, dacă sunt singurul adult din casă, pentru că mă gândesc mereu ”dacă pățesc ceva copiii și tre să ajungem la spital, ce mă fac?”. Dar, cum experiența m-a învățat că nu prea s-a întâmplat nimic de genul ăsta, iar când s-a întâmplat (cu mine), a avut cine să mă ducă, am mai dat drumul fricii și am mai băut una alta chiar și la brunch. Ba, săptămânile trecute, la o întâlnire informală, am băut prosecco la prânz. A fost una din puținele ocazii când nu eram cu mașina și a fost foarte fain. Mai facem.
Ei, după toată introducerea asta, o să vă las mai jos câteva idei de cocktailuri care-mi plac mie. De fapt, pe care m-am străduit să le fac să-mi placă, pentru că sunt compuse din ingredientele alcoolice care se găsesc la noi în dulap, care nu mă încântă neapărat. Beau destul de rar cocktailuri și-atunci n-are rost să-mi cumpăr alcool doar pentru mine. Iar în dulap avem vodcă (pe care n-o pot folosi, pentru că am alergie la ea), whiskey (care nu-mi place ca atare), gin (care e ok) și niște campari rămas de pe vremea când my-go-to-cocktail era campari orange. Și vin.
Să le ordonăm în funcție de momentul zilei în care sunt potrivite. La mic dejun poate că ar trebui să vă forțați puțin să beți alcool, dar mama m-a învățat că dacă vrei, poți. Nu cred că se aplică mereu, totuși…
Cocktailul de dimineață ”Mă așteaptă o zi lungă”
Glumesc, dimineața nu bem alcool. Dar, dacă ar fi ca acest articol să fie un pamflet, aș putea spune că dimineața e momentul potrivit să bei la micul dejun un suc de portocale amestecat cu suc de relaxat tensiunea, și-anume cocktailul ”Mă așteaptă o zi lungă, pe care vreau s-o tratez cu superficialitate”. Lăsând la o parte pamfletul, am aflat pe pielea mea cum câteodată e mult mai utilă superficialitatea decât luptele interne cu limite, cu ceilalți, stresul și agitația.
Ce-ți trebuie pentru acest cocktail de mic dejun pe care să nu-l bei la micul dejun?
Un pahar plin cu gheață
Un shot de campari, mai mic sau mai mare, în funcție de gravitatea zilei sau luptelor tale interioare
1/3 apă minerală
ce mai rămâne suc de portocale
Dacă-l pui într-un pahar frumos și-l garnisești cu niște mentă sau coajă de portocală (despre care am citit în toate supermarketurile că nu se consumă, deci n-o mânca), o să fie un mod răcoros și relaxant de a începe o zi.
Cocktailul de prânz ”Dă-mi și o salată lângă el și-o să-mi pară că mă hrănesc sănătos”
Vine vara, bine-mi pare, salatele vor fi în floare. Sau, moto-ul familiei noastre (pe care periodic îl mai uităm): ”Nicio masă fără salată”. Ei bine, vara, după ce ai mâncat o salată bunuță și ai fost un exemplu de sănătate pentru copii, merge apoi și o băutură ușoară și răcoroasă, ca o rochie albă cu bujori pe ea, purtată pe o pajiște umbroasă și servită într-un pahar elegant.
Într-un pahar înalt de șampanie toarnă:
2 degete (pe lățime) de gin
o storceală de lămâie (adică ce curge dintr-o lămâie când o strângi 2 secunde în mână)
2 degete de suc de căpșune sau zmeură (dacă ai rece e și mai bine)
restul prosecco rece
Cocktailul de la ora 5 ”Mai sunt 3 ore. Cafeaua nu mai e suficientă”
După amiezele unei zile lungi sunt cele mai grele. Am observat la alții, la noi nu (LOL) cum părinții încep să-și piardă energia, care (cumva, inexplicabil) crește în copil. Au trecut multe ore de alergătură și au mai rămas puține, însă puține în sensul de ”atât de aproape și atât de departe în același timp”.
Deci, ce ne trebuie la această oră grea din zi? Da! Cafea. Și, da! Whiskey
O cană de cafea umplută pe trei sferturi
Whiskey în el cât să mai rămână loc de:
o cupă de înghețată de cacao
frișcă la final
ceva bombonele din alea minuscule colorate pe deasupra (sprinkles, nu-mi vine cuvântul în română), ca să ne amintim că lucrurile pot fi și distractive în viață 🙂
Cocktailul de noapte bună ”În noaptea asta se trezește tati când plâng(e) copilul/copiii” (sau Hot Toddy)
După ce ai convenit cu partenerul că o să dormi neîntoarsă toată noaptea (și aș vrea să subliniez importanța unor astfel de nopți, mai ales când copiii mai cresc și pot înțelege omenește (chiar dacă nu le convine) că mami doarme în camera de alături și nu a dispărut în neant de tot.
Asta nu e o rețetă inventată de mine, ci una descoperită într-o seară de iarnă. E un fel de ceai de whiskey, ceea ce sună ciudat, dar e ok în același timp. Câteodată arunc și ceva felii de mere în apa care fierbe.
50 ml whiskey
200 ml apă fierbinte
lămâie după gust
miere după gust
cuișoare sau scorțișoară
Fierbi apa, ca pentru ceai, apoi pui toate cele în apa fierbinte și bei ceaiul de oră târzie. La final, te culci și visezi frumos.
Găzduiește un muzeu de artă în livingul tău: Unde să pui creațiile fantastice ale copiilor tăi?
Ați fost vreodată martorii unei explozii artistice în livingul vostru? Da, vorbesc despre momentele când copiii voștri își transformă în adevărate capodopere fiecare colț al casei, de la frigider până la cutia de pantofi primită recent. Nu-mi răspundeți. Sunt convinsă că da. Sper doar că n-a fost și sclipiciul implicat.
Așa. Șterg din amintiri momente în care am găsit sclipici în locuri în care niciodată nimeni nu ar trebui să găsească sclipici, și trecem mai departe.
Știai asta despre înmatricularea mașinii?
Dacă n-am toate temele astea, mă aștept ca autoritatea să fie imprevizibilă, iar eu să mă blochez și să nu mai știu ce să spun, apoi să ajung acasă cu numărul de înmatriculare IF-nuștiucât-PLM, pe care sigur sigur nu-l voiam așa.
Cum să-ți hrănești copilul blănos, aka câinele
După ce anul trecut câinele nostru, Doni, a trecut printr-o experiență foarte rea cu o căpușă, noi (oamenii lui) am învățat un pic mai multe despre cum să îl hrănim cât mai sănătos. Povesteam aici, pe blog, despre sperietura pe care am tras-o atunci cu el și despre...