Ședințele de familie

Vă ziceam în articolul anterior că o să revin cu câteva idei despre ședințele de familie, așa cum le văd eu. Nu știu vouă cum vi se pare ideea de a avea săptămânal câte o ședință de familie, la care să participe toată lumea, cu mic cu mare, dar pot să vă spun cum mi s-a părut mie la început. Ciudată. De plastic. Prea modernă. Veneam dintr-o istorie a societății românești tradiționale, în care copilul nu-i implicat în deciziile de familie. Copilul este înștiințat, poate că i se explică, apoi trebuie să execute. Sigur, există și o parte bună în această abordare, și anume aceea că dispar toate riscurile supra-responsabilizării copilului, însă pentru mine lumea ”oamenilor mari” era un mister pe vremea aia și mult timp a rămas așa.

Deci, ciudată, ieșită din comun, nenaturală. Așa mi s-a părut la început ideea de ședință de familie. Mi s-a părut și greu să prioritizăm atât de bine încât să fim toți 4 la un loc atunci când e momentul. Pe de altă parte, și comunicarea eficientă mi s-a părut grea la început. Mi-a fost greu să spun ”Hei, faptul că-ți lași șosetele peste tot pe jos mă înfurie și mă întristează, pentru că simt că nu mă validezi ca persoană și nu îmi iei în considerare eforturile pe care le depun în casă și aș vrea să ai grijă cu ele și să le pui la coșul de rufe”. Sunt convinsă că și lui V. i-a fost peste mână să spună lucruri similare. Mi-a fost nenatural să le spun copiilor că-i iubesc. Sau să fac multe lucruri din cele pe care le-am învățat despre mine, ceilalți și viață, în ultimii 7 ani.

Ce sunt ședințele de familie?

Dacă aș vrea să fac conceptul și mai nenatural decât mi s-a părut la început, aș putea să încep descrierea spunând că o ședință de familie este un instrument de disciplină a copiilor (familiei cu totul, de fapt) din setul de instrumente ale disciplinei pozitive.
Concret, e acel moment din săptămână în care toți cei X membri ai unei familii se întâlnesc la o masă și discută chestiuni importante pentru familie. Vedeți mai jos care sunt propunerile mele de organizare și discuție.

Sunt greu de făcut?

Da, din ce am văzut în jurul meu, sunt destul de greu de organizat la început din mai multe motive:
– e greu ca toată lumea să se strângă mereu în același loc în aceeași zi și la aceeași oră
– e greu ca toată lumea să aibă chef de ședințele de familie în aceeași zi și la aceeași oră cu ceilalți sau ca săptămâna trecută
– e greu pentru unii copii să aibă răbdare
– e greu pentru unii copii să participe constructiv
– e greu pentru unii părinți să conțină tot procesul
– e greu pentru unii copii să-și gestioneze emoțiile, astfel încât să nu se termine tot înainte de a fi început
– alte motive.

Desigur, pentru unele familii e ușor, însă dacă vreți să implementați această idee, aveți în vedere că, la fel ca orice abilitate avem acum, și abilitatea de a participa la aceste ședințe se învață. Și de copii, dar și de adulți. Aveți în vedere că la început, toată lumea are nevoie de un curs de inițiere, care poate să dureze mai mult sau mai puțin. Citiți mai departe, pentru că o să vă pun mai jos o sugestie de plan de inițiere, pentru ca lucrurile să se așeze ușor-ușor. Nu vă așteptați să funcționeze extraordinar din prima.

Care e planul unei ședințe?

După cum ziceam, alegeți o zi și o oră la care știți că sunteți toți la un loc și stabiliți de comun acord ca acesta să fie momentul ședinței de familie. Poate duminică seară, pentru a ne putea pregăti pentru săptămâna ce urmează să înceapă. Poate miercuri seara, după cursul de pian, pentru că atunci sigur suntem toți acasă la aceeași oră. Sau oricând vi se potrivește vouă.

Ședințele de familie au 5 componente:

1. Agenda ședinței
2. Complimente
3. Brainstorming pentru soluții
4. O activitate distractivă pentru familie
5. Calendarul activităților distractive de familie

În perioada de inițiere, sfatul meu este să abordați fiecare punct separat, în câte o săptămână.

Agenda ședinței

Agenda ședinței se adună pe tot parcursul săptămânii. De fiecare dată când se întâmplă câte ceva în familie, care pare să nu funcționeze, scrie pe agendă sau invită copiii să o facă. Locul agendei întâlnirii trebuie să fie la vedere pentru toată lumea, de exemplu o foaie prinsă pe frigider, la nivelul copiilor, cu un pix alături.

De exemplu, Fip i-a spus Emei ”Nu-mi pasă de tine, poți să te și lovești, că nu mă interesează”, iar Ema i-a răspuns ”Nu-mi place deloc când zici asta, ești un frate rău!”, pe lângă a-i încuraja să-și rezolve punctual problema, în prima săptămână de inițiere, aș putea să-i invit pe copii ”Wow, felul în care vorbim unul cu celălalt în casa asta pare să fie un subiect bun pentru agenda întâlnirii de duminică”. Cum doar unul din copiii mei știe să scrie, invitația ar putea fi ”Ema, scrii tu pe agendă, sau scriu eu?”. Pentru că sunt încă mici copiii noștri, o vreme ne asumăm să venim noi cu invitația, însă pe termen mediu (sau în familiile cu copii mai mari), scopul e ca ei să aleagă ce vor sau nu vor să scrie în agendă. De exemplu, pentru copiii mai mari poate dispărea invitația ”Scrii tu sau scriu eu”, sau poate fi înlocuită de ”Ar putea fi un subiect bun de pus pe agendă”, rămânand ca decizia de a pune sau nu să fie a copiilor.

Alimentația tuturor poate fi, din nou, un subiect interesant, dacă observăm că vrem să schimbăm ceva în familie. Atunci trec eu pe listă: ”Cred că am putea aduce îmbunătățiri alimentației familiei. O să trec asta pe agendă”.

Exersați cât e nevoie adăugatul subiectelor pe listă. Nu începeți să le rezolvați până când nu le-ați explicat copiilor despre cum funcționează brainstormingul, chiar dacă asta înseamnă că timp de câteva săptămâni doar se adună subiecte pe listă. E un exercițiu, țineți minte asta.

Complimente

După ce ați observat că toată lumea și-a însușit deprinderea de a adăuga subiectele stringente pe agenda ședinței de familie, treceți la subiectul următor și explicați copiilor despre complimente. Ele sunt importante pentru toată lumea. Analiza Tranzacțională le numește ”positive strokes” iar studiile au arătat că avem nevoie de ele pentru a … supraviețui. Un compliment poate fi un cuvânt frumos, însă poate fi și o atingere, un zâmbet, o îmbrățișare.

Puteți exersa în timpul ședinței de familie despre cum să ne complimentăm unii pe ceilalți. Fiecare poate spune câte ceva frumos pentru fiecare din familie și fiecare poate spune pentru ce ar dori să fie complimentat și cum.

Exersați până când vă iese (tuturor) complimentarea. Încă nu i-ați învățat pe copii despre brainstorming, deci în săptămâna aceasta nu veți rezolva niciuna dintre problemele de pe agendă.

Pe timpul săptămânii următoare, observă contexte în care se pot oferi complimente și spune-le copiilor despre ele. ”Văd că Ema ți-a adus și ție un pahar cu lapte, Fip. S-a purtat foarte grijuliu/iubitor/whatever. Pare ceva pentru care s-o poți complimenta duminică”. Exersați până când copiii observă și rețin situații pentru care să ofere complimente. Atunci când se descurcă bine și cu asta, treceți la brainstorming

Brainstorming pentru soluții

Pentru orice problemă există mai multe opțiuni, din care cea aleasă este soluția. E important să le arătăm asta copiilor (la fel cum e important și să reținem noi pentru noi înșine că avem mereu opțiuni) așa că ăsta e unul din scopurile brainstormingului din ședințele de familie. Să venim cu idei, oricât de nebunești ar părea. De exemplu, atunci când copiii uită mereu să închidă la timp ușa de la frigider, eu pot veni cu ideea să ne aducem în bucătărie schiuri și echipamentul de schi și să așteptăm să se facă zăpadă. Altcineva poate veni cu ideea să stea cineva tot timpul lângă frigider și să ne amintească să închidem ușa. Altcineva poate veni cu o cu totul altă idee. Scopul sesiunii este să le reținem pe toate sau să le scriem pe o hârtie și nu să le combatem acum, ci doar să le vedem pe toate la un loc. Câte opțiuni!

Abia după ce toate opțiunile sunt puse cap la cap, începeți să le excludeți din ideile care nu vor funcționa și din soluțiile pasive (adică acelea care nu rezolvă problema, chiar dacă vă pun să faceți ceva) și rămâneți cu SOLUȚIA. Acea soluție pe care să o încercați timp de o săptămână și să vedeți dacă funcționează. Dacă nu, săptămâna viitoare reluați brainstormingul pentru a găsi altă soluție.

Treceți la următoarea parte doar după ce toată lumea se descurcă bine cu sesiunea de brainstorming.

O activitate distractivă pentru familie

Acum vine partea în care să faceți ceva care să vă facă plăcere. Puteți alege activitatea pe loc sau în timpul săptămânii, poate fi o surpriză, sau orice v-ar putea bucura. Un joc, o sesiune de alergat și chițăieli, câte o înghețată sau altceva super distractiv.

Calendarul activităților distractive de familie

După ce terminați cu joaca, faceți planul pe săptămâna viitoare. Ce activități distractive vă propuneți să faceți și când? Poate să invitați prieteni în vizită, să ieșiți la un film sau la patinoar,… completați aici lista cu ce vi se potrivește.

Ședința nu trebuie să dureze mult. 15-30 de minute ar putea fi suficiente.

După ce toată lumea stăpânește bine toate subiectele și ideile de mai sus, puteți începe o ședință adevărată. Porniți discuțiile citind agenda ședinței, apoi complimentați-vă reciproc, luați problemele de pe agendă și faceți brainstorming pentru ele, alegeți una din opțiuni, ca să o implementați în săptămâna care vine, jucați un joc sau faceți altceva distractiv și, la final, plănuiți calendarul distractiv pe săptămâna viitoare.

Nu uitați să vă bucurați că sunteți împreună 🙂