Când au început ei să își dorească să petreacă vacanțe la bunici (anul trecut pe vremea asta a venit prima solicitare și prima săptămână petrecută acolo, fără noi), i-am dus cu tot cu un portbagaj de jucării. Puzzle, cuburi, păpuși, banc de scule, lego, cărți, legume de plastic, bucătării, parcări, planșe de desenat și câte și mai câte. La tot portbagajul s-au adăugat și jucăriile cumpărate de bunici, mai ales că unul dintre copii, nu spun care, își dorește (citez) ”toate mașinuțele și toate pistoalele de jucărie din lume”. Am răsuflat ușurată să aud că le vrea pe cele de jucărie, mai ales știind că bunicii chiar le oferă absolut tot ce-și doresc :))
În fine, ați înțeles ideea. Un portbagaj de jocuri și jucării aduse de-acasă, încă pe-atâtea luate și de bunici. Și cu ce i-am găsit pe copii jucându-se? Păi, Fip se străduia să lege două ștampile vechi de lemn și-o cheie de dulap cu o sfoară, iar Ema atârna niște cârpe de un copac.
Așa că ați ghicit (sau așa cred eu). Articolul ăsta n-o să fie despre:
- ce jocuri și jucării frumoase să mai cumpărați din magazine (mă simt, oricum, complet ruptă de subiectul ăsta, așa că poate-mi recomandați voi mie una alta),
ci despre ce le puteți oferi copiilor la joacă din cele pe care le aveți prin casă:
- ustensile de baie/bucătărie
- chestii reciclabile
- alte lucruri la care nu v-ați fi gândit
Deci, iată un top al celor mai interesante jucării non-jucării pe care le-au descoperit copiii mei
1. Bureți de baie
Nici nu mai știu când și-au dat seama că-s așa de distractivi, dar cred că anul trecut. A fost o revelație pentru ei, pentru că noi nu folosim bureți la baie, așa că nu avuseseră ocazia să se joace prea mult cu ei. Acum, dacă o să vă imaginați că li se par atât de distractivi pentru că îi folosesc să se curețe bine cu ei, sunteți absolut naivi. Nu, bureții de baie sunt minunați să sugi apa din ei până când te vede maică-ta și i se ridică părul pe cap, să ștergi pereții băii cu ei, să o freci pe soră-ta pe păr, să-i folosești ca bărci de salvare pentru peștii care se îneacă în cadă (nu puneți întrebări, am învățat și eu că așa-i cel mai sănătos) sau, pur și simplu, să-i bagi în buzunar (din fericire uscați) și să pleci așa la brutărie sau pe unde ai tu treabă.
Ah da, și să nu uit. Sunt și un cadou minunat pentru cei dragi. Anul trecut copiii mei au cumpărat bureți de baie pe care i-au ambalat cu funde de cadou, pentru mătușa și unchiul lor. Cadou de bun-venit la noi acasă. Nu v-ați gândit la asta până acum, așa-i?
2. Bandă cu minirole de lemn pentru masaj
Am căutat pe google cum se numește, pentru că habar n-aveam. Dar nici nu contează asta. Ce contează e că o astfel de bandă e agățată în camera copiilor de dulapul cu cărți și poate să fie orice. O centură, o manetă, o stradă, un fular, un rollercoaster. Orice. S-ar putea să vă imaginați că n-au centură, manetă, stradă sau fular de jucărie sau adevărate. Ba au, dar unde mai folosești imaginația dacă-ți pui la gât un fular tricotat de buni în loc de o bană cu minirole de lemn pentru masaj?
3. Lingurițe de plastic pentru bebeluși
Deși nu mai avem bebeluși în casă de mulți ani și deși al doilea bebeluș din casă nu prea a mâncat cu altceva decât cu mâna sau cu tacâmuri normale, lingurițele de plastic sau silicon încă se mai ascund (bine, bine, eu le ascund) prin dulapuri. Nu, nu se folosesc pentru mâncat. Iar sunteți naivi. Ci sunt orice altceva. Lumânări de tort, flori, personaje, avioane. Abia apoi, după ce au fost bine tăvălite pe jos, poate sunt folosite și ca lingurițe pentru mâncat. Dar nu faceți ca noi, că nu-i bine.
4. Cutii de carton
Acum o lună și ceva ne-am schimbat mobila în casă. Și, contrar impulsivității mele proverbiale, de data asta am făcut lucrurile încet, fără să ne agităm ca pe vremuri. Ca să înțelegeți, pe vremuri n-aș fi putut sta 3 săptămâni cu toate lucrurile în cutii din momentul în care am cărat mobila veche din casă până ce am adus-o pe cea nouă. De data asta am putut. 3 săptămâni lucrurile noastre din dulapuri au stat în cutii de carton peste tot prin sufragerie. După ce a venit mobila nouă, ne-am trezit că avem foarte multe cutii. Cutiile în care avuseserăm lucrurile noastre (am făcut atunci un mare konmari, așa că tot ce-aveam – mai puțin cărțile – a încăput în 3 cutii de carton) dar, mai ales, cutiile de carton în care venise mobila nouă. Cutiile astea s-au transformat într-un fel de gaură neagră în care au dispărut cu totul copiii mei și cei din vecini. Cât am avut cutiile, n-am știut că avem copii. Le-au tăiat, le-au pictat, le-au decorat, le-au transformat, au călătorit cu ele, ba chiar Fip a vrut să doarmă într-una într-o seară. Motivul pentru care a considerat că nu-i chiar cea mai bună idee era că eu nu încăpeam împreună cu el acolo. Și că era, a recunoscut el ulterior, ”puțin răsucit înăuntru”. Practic, înghesuit ca șosetele mele în sertarul cu șosete. Da, am nevoie de konmari și-acolo.
5. O hârtie rulată
O am și-acum în mașină. O coală A4, rulată în ceea ce pe vremuri denumeam noi ”cornet”. Acum nu-i cornet. E ochean, e portavoce, e baghetă magică și, cel mai important, e ”butonieră”. Dacă vă întrebați cum poate un cornet să fie o butonieră și, mai ales, ce-i așa distractiv la o butonieră, vă lămuresc imediat: butoniera e un aparat cu multe butoane, cu care poți controla tot din jurul tău. Un soi de telecomandă, am zis eu. Nu! O butonieră! a ripostat el. Orice-ar fi, e pe scaunul din dreapta al mașinii, cu centura pusă.
Voi reveni. Astea sunt cele mai recente, dar ideile lor sunt nenumărate iar imaginația lor nesfârșită. Ca și cuvintele. Am întrebat-o pe Ema la un moment dat dacă n-o doare și pe ea gura să vorbească atât… Mi-a răspuns sincer, însă plin de reproș: ”Și ce vrei să fac acum, dacă știu așa de multe pentru vârsta mea?”. Mkay…
La întrebarea cu durutul guritei ca vorbeste prea mult, sora-mea, la vârsta Ieri i-a replicat mamei, citez ” de ce ii dau sa mănânce? sa vorbeasca”🤣🤣🤣