Am fost un copil care a mers de plăcere la școală și la grădiniță. Nu mai țin minte cum mi-a fost în perioada de ”adaptare” la grădiniță, nici dacă primeam buline sau eram puși la colț, dar îmi amintesc de educatoarea mea pe care o rețin blândă și bună și mai țin minte începutul de grădiniță și plânsetele dinaintea verii, când urma să intru în vacanță. Probabil că pe parcursul anului începea să-mi dispară entuziasmul începutului, pentru că țin minte cu exagerat de multe detalii cum era toamna acolo, și cu prea puține cum era iarna sau primăvara.

Țin minte că toamna mirosea a mere și a pârțuri (vărogsămăscuzați) în sală și că făceam mereu mizerie cu frunze uscate, care picau pe jos. Știu că pictam mult cu galben și roșu, știu că făceam arici și omuleți din castane și scobitori, știu că sărbătoream bunătățile toamnei, știu că meșteream lampioane de toamnă. Băteam Bucureștiul cu bunica, pentru că voiam să strâng ghinde și castane și frunze colorate, pe care le aduceam acasă. Găteam cu ele, deveneau și păpuși și mâncare, le lipeam, le dezlipeam, pe coloram, le spălam, le înveleam, le tricotam fulare și păturici. Aveam ghinde bebeluși în cutii mari de chibrituri cu pernuță și păturică și piure de castane sălbatice. Aveam ghirlande de frunze pictate de natură sau de mine.

Așa că, acum că e toamnă și îmi amintesc toate astea și am și eu copii cum am fost și eu odată, îmi vine să fac de toate cu ei. Bine, pentru că ei nu sunt eu, ci doi omuleți diferiți, practic am un singur copil cu care pot face de toate (da, Fip e complet dezinteresat de artă; vine, vede, încearcă 20 de secunde și a dispărut în ceață). Pentru că deja fac la grădiniță o grămadă de chestii interesante, am început să pun presiune pe mine să vin cu idei diferite, dar la fel de creative și interesante, să nu repetăm acasă ce fac acolo și mi-am făcut un fișier pe telefon cu idei, pe care m-am gândit să le împărtășesc și cu voi, pentru că sigur vă interesează idei de activități pentru copii, care să-i distreze, mai ales că timpul de ieșit afară o să fie din ce în ce mai scurt, pe măsură ce vin frigul și ploile și se scurtează zilele.

Astăzi propun să ne concentrăm pe tehnici de pictură pentru copii, pornind de la tema toamnei. Partea bună e că nu aveți nevoie decât de obiecte pe care oricum le aveți prin casă sau le găsiți prin natură, plus acuarele și hârtie (noi suntem fani ai produselor Faber Castell, probabil tot ca o reminescență a copilăriei mele, când astea erau printre produsele la care visam – mai ales seturile alea imense de creioane colorate, la care încă mai visez și acum :)))

Ideile le-am strâns, în decursul timpului, de pe pinterest. Pentru că le-am salvat direct pe telefon, pentru uzul meu propriu și personal, nu mai am linkurile către articole, așa că am ales să împărtășesc cu voi doar pozele pe care există watermarkul site-ului de unde provin. Chiar și-așa, sunt suficiente idei.

Pictură cu bețișoare de urechi

Cel mai bine arată pictura asta pe un canvas, care absoarbe frumos culorile. Nu vă panicați, se găsesc destul de ușor în magazinele de bricolaj, în librării, în magazine cu chinezării. Și nici nu sunt scumpe. Iar pentru lucrul cu copilul, puteți să nu alegeți chiar cea mai scumpă variantă, ci există variante chiar decente de preț. E nevoie să faceți o tulpină de copac, cu niște crenguțe și apoi să legați bine cu un elastic multe bețișoare de urechi. Puneți pe o farfurie culori (roșu și galben) și lăsați copilul să picteze.
Sfat: oferiți-i mereu doar câte două culori primare (sau compuse din culori primare), pentru că dacă i le oferiți pe toate, o să iasă maro și atât.
(Galben cu roșu și albastru face maro. Galben cu roșu și verde face tot maro, pentru că verde este albastru cu galben. Mă rog, ați înțeles voi)

Pictură cu cartofi

Sunt minunați cartofii, pentru că se pot transforma ușor în ce ștampile vreți voi. Acum vă propun o ștampilă de frunze. Luați un cartof, spălați-l, uscați-l și tăiați-l două, apoi sculptați forma nervurilor frunzelor cu un cuțit ascuțit. O să iasă ceva similar cu ce e mai jos.

Pictură cu vată

Vă trebuie un clește de rufe și un ghemotoc mic de vată. Acuarele pe o farfurie, o tulpină de copac desenată pe o foaie și spor la treabă.

Pictură cu folie cu bule

Asta s-ar putea să nu aveți chiar în casă, dar dacă aveți, e o metodă interesantă de a picta frunzele. V-ați prins, da? O foaie, desenați o tulpină pe ea, pe o farfurie puneți culorile și experimentați.

Pictură cu folie de aluminiu

Probabil că ați concluzionat și voi că folia asta nu-i bună de gătit cu ea, și nici sendvișuri nu mai împachetați. Așa că o puteți folosi ca să pictați. O transformați rapid într-o bilă, o înmuiați în culorile pe care le puneți pe o – ați ghicit! – farfurie și spor la treabă. E o tehnică foarte potrivită și pentru a desena cerul, de exemplu. 

Pictură cu ”felii” din tubul de hârtie igienică

Și voi făceați de toate cu tuburile care vă rămâneau de la hârtia igienică? Și eu. Suporturi de pixuri, tot felul de animale, șamd. Ei, dacă le tăiați în două sau trei și le presați ușor ca în poză, o să puteți ștampila cu ele forme de frunze, pe care să le umpleți apoi (sau nu) cu culori. 

Pictură cu peria de spălat vase

Ok, ok, poate n-o folosiți chiar pe aia de pe chiuvetă, ci poate luați una specială pentru asta. O să vă iasă niște frunze de toată frumusețea sau, preferatele mele, niște minunate flori de toamnă, dacă vreți să pictați o vază cu flori în ea.

Pictură cu dopuri de plută

O alternativă la pictura cu degețelele este cea cu dopurile de plută, pe care să le împrumutați de la prieteni care beau vin (știu că voi nu beți niciodată). Vă dau eu, dacă vă trebuie :))

Spor la treabă să aveți. Voi cu ce mai pictați?