Cum organizezi o petrecere de revelion într-un apartament mic
Încă 30 de idei de cadouri care nu sunt jucării (partea a II-a)

– Am nevoie de un om pe canapea. Să stea, așa, într-o parte. E prea goală poza. Fip, vrei să fii modelul meu?

Ema e fotograf amator. Are aparatul ei, primit anul trecut, cardul ei, un album foto (în care încă n-a pus nicio poză), poze puse în rame prin casă.

Acum că am făcut și noi, în sfârșit, bradul, îmi zice că îmi trebuie musai un fotograf profesionist, care să îl pozeze. Iar în timp ce poza bradul, a lovit-o inspirația, și a decis că-i musai să pozeze și canapeaua. Cum canapeaua fără subiect e ca cerul fără stele, a început să-l direcționeze pe Fip cum să stea, în ce unghi, în ce poziție, cum să se așeze față de lumină, etc.

În timp ce Fip se așezase (în picioare) exact în poziția dorită de fotograf, în sfârșit!, pe fotografă o mai lovește și altă inspirație.

– Mă scuzați, fug la baie. Am o treabă foarte urgentă. 

În timpul ăsta, eu curățam cartofi în bucătărie. Ne-am luat de Black Friday un Airfryer și profităm de el cât se poate.

Azi în meniu: friptură la multicooker de vită argentinană cu ceapă roșie, românească, sare himalayană și piper spaniol (globalizarea la bucătărie) cu cartofi făcuți la airfryer. În traducere liberă, timp de preparare cât o fi, apoi dulce libertate, pentru că nu trebuie să le mai și păzesc până sunt gata, nici să amestec în ele, nici nu sare nimic pe nicăieri. Bucuria oricărei adevărate gospodine.

Deci, da. Preparam ingredientele, în timp ce ascultam monologul din baie.

Poate știți (sau nu) despre mine, dar eu nu cred în Moș Crăciun sau în magia de Crăciun. Nici în Dumnezeu. Nici în Allah. Nici în Buddha. Cred în mine, cred în bunătate, cred în iubire, cred în respect, cred în liber arbitru, cred în responsabilitatea faptelor și vieții proprii. Cred în multe, până la urmă. Ei, astăzi parcă mi se clatină pragmatismul și necredința asta.

Monologul din baie, transformat în dialog cu mine, zicea așa:

– Mami, a ieșit. Nu poza, ci caca. Și știi ceva? Vreau să-i fac o poză. Să-i fac o poză pe care să o păstrez amintire. 

OMG, aud bine. Sper doar să nu vrea să o și înrămăm. Tai, în continuare la cartofi, imaginându-mi cum o să-i arate ea pozele făcute de ea lui Buni, printre care și asta. Sau… cum o să salvăm pozele ei pe laptop, fie eu, fie ta-su, și apoi, într-o prezentare foarte importantă, sau pur și simplu cu oameni necunoscuți, o să selectăm fix poza asta din greșeală, îngrețoșând teribil auditoriul.

 

Apoi mă gândesc cum orice mamă normală de pe lumea asta ar explica fetiței ei fotograf că așa ceva nu se pozează, că nu se face, că nu trebuie. Mda, doar că eu nu sunt ”orice mamă normală de pe lumea asta”, așa că înghit în sec și îmi dau seama că nu voi face asta.

Dialogul se transformă iar în monolog. La un moment dat, aud:

– C-A-R-D-P-L-I-N. Maaaami, pe ecran scrie că e plin cardul. Nu mai pot să fac nicio poză.

Oh, da… Mulțumesc Providenței, lui Moș Crăciun, lui Dumnezeu, lui Allah sau lui Buddha, sau oricui a reușit această minunată faptă de Crăciun. Din fericire, a tras apa înainte să golim cardul. Magia există!

Jurnal de lucrat de-acasă

În fine, cum-necum, e 8.30 dimineața și o tele-școală urmează să înceapă în 30 de minute. La fel și un tele-birou. Tele-biroul meu e programat să înceapă mai târziu puțin
În fine, cum-necum, e 8.30 dimineața și o tele-școală urmează să înceapă în 30 de minute. La fel și un tele-birou. Tele-biroul meu e programat să înceapă mai târziu puțin.
Pentru voi cum e? Și voi lucrați din dulap/baie/de pe masa de călcat?

Nu contează cât de mare e cadoul. Dacă e mai mic decât altul, e mic!

De-aici a pornit o dezbatere aprinsă, presărată cu ”Dar, Ema, gândește-te cum o să mă simt eu când tu o să deschizi cadoul și eu o să am NI-MIC!” și ”Dar, Fip, tu o să primești de ziua ta. De ziua mea, eu sunt importantă”.

Cum am încercat eu din greu să ajung la Conferința Națională de Analiză Tranzacțională

Și discutam cu V. despre weekendul meu liber, în care el nu avea nimic plănuit. Ce simplu și frumos e să colaborăm așa, ca să ne îndeplinim nevoile și dorințele amândoi. Tare mult îmi place cum facem lucrurile astea împreună. Suntem faini tare…

Acum ceva mai puține luni, vine și el la mine:

Să folosim resursele planetei noastre gândindu-ne la următoarele 7 generații

Anul acesta am încercat mult sa ne concentram (noi, ca familie) pe a fi cât mai prietenoși cu mediul și cu natura. Procesul a început de când avem copii, într-o încercare de a face ceva pentru viitorul lor

Cum să câștigi rechizite pentru copilul tău, dar și 1000 EURO pentru clasa copilului tău

Acum mulți ani, mult prea mulți ani (dar frumoși ani) aș fi fost în a treia zi de școală (da, băiețelul îmbrăcat în trening din poza în care toate fetițele erau în fustă și bluză cu volane, eram eu, pe la 7 ani și câteva luni, în prima mea zi...

Mami, mai ții minte când?

– Mami, mai ții minte când eram eu mic și dormeam la tine în brațe?

Da. Le mai țin minte pe toate. Zilele astea ne-au năpădit amintirile.

Au trecut deja 7 ani și 4 luni de la

Viața e o aventură

Ei bine, Fip e mult mai usor de impresionat. Practic, nu trebuie să depun eu niciun efort. El e pur si simplu impresionat de viață în sine. Viața e o aventură, atunci când stii din ce unghi s-o privesti.

Planuri de weekend pe bicicletă

Alaltăieri dimineață mă întreabă V:

– Voi la ce oră ajungeți mâine acasă?

Uf, asta e o întrebare foarte bună. Mi-o adresez și eu, adesea. Și tot adesea n-am un răspuns la ea.

– Nu știu. De ce?

Fiecare mănâncă altceva – Cum facem să ne așezăm totuși la aceeași masă

În fiecare seară am acasă doi copii, doi porcușori de Guineea și un câine de care trebuie să am grijă. Mai am și un soț, dar el e suficient de responsabil să se descurce dacă eu mă încurc. 

15 reguli pentru siguranța copiilor pe bicicletă

Însă, avem câteva reguli importante pentru siguranța ei, iar dacă se întâmplă să nu le respecte, nu mai pot avea încredere. I-am spus asta și a înțeles, așa că le repetăm adesea. Și înainte să plece pe ușă și (mai ales) în restul timpului, când nu e grăbită și fuge ca din pușcă. 

Cum organizezi o petrecere de revelion într-un apartament mic
Încă 30 de idei de cadouri care nu sunt jucării (partea a II-a)